Biserica de lemn din Costeni, comuna Cupşeni, judeţul Maramureş a fost ridicată în sec. al XIX-lea (1875)^[1]. Are hramul „Sf. Nicolae”. Lăcaşul figurează pe lista monumentelor istorice, cod MM-II-m-B-04554.

Plan şi elevaţie tipice pentru sfârşitul sec. al XVIII-lea. Construcţie de dimensiuni impunătoare, turnul monumental având la baza coifului alte patru turnuleţe.Turnul a fost refăcut fiind dărâmat în timpul unei furtuni foarte puternice. Unitate decorativă exprimată de diversele elemente de structură. Pridvor în faţa intrării de pe latura vestică.

 Imagini din exterior

 Imagini din interior

 

Biserica de lemn Sf. Apostoli din Costeni

 

 

Biserica de lemn Sf.Apostoli Petru şi Pavel din Costeni, comuna Cupşeni, judeţul Maramureş a fost ridicată în sec. al XIX-lea (1888)^[1]. Lăcaşul figurează pe lista monumentelor istorice, cod MM-II-m-B-04555.

Imagini din exterior

 

 Imagini din interior

 

 

 

 

Felician Săteanu: Cu desagii plini spre masa de arminden. Copşeni, 2005.
dejitu", "îs sătul până-n grumaz", îs umflat ca doba", "îs ghituit". Despre cine mănâncă mult se zice "bagă-n el ca-n batoză", în tradiţia românească şi maramureşeană foametea este considerată o mare nenorocire. împotriva ei ţăranul se roagă zilnic ca să fie ferit de ea. In basmele populare este imaginată ca o femeie urâtă, bătrână, care umblă prin păduri, mănâncă cuptoare şi cirezi întregi de vite. Se crede că "foamea şi coconii te scot din casă". Faţă de foame ţăranul se manifestă şi ironic "cel mai bine-i să dormi flămând". Un repertoriu bogat de reguli, ce ţin de eticheta tradiţională, s-au statornicit în legătură cu aşezatul la masă. La mesele de pomană femeile nu au voie să se aşeze la mesele de la capătul în care stă preotul, deoarece "îs păcătoase că îs din Eva", la fel şi la masa moşilor de pomană cu satul întreg de la Cupşeni şi Costeni, care are loc a doua zi de Paşti. La această masă fiecare participant, când se aşează, are obligaţia să sărute oul roşu şi colacul, care le sunt dăruite, "că altfeli nu le primesc morţî pă ceie lume". Este prezentă aici magia prin contact sau magia simpatetică. Mesele aveau şi un statut cu implicaţii sociale. în fruntea mesei odinioară stăteau bocotanii, dar şi protipendada satului popa, dascălul şi "domnu şef, adică şeful de post. în satele mai izolate şi mai conservatoare s-a păstrat până astăzi tradiţia aşezării bătrânilor la unele mese, precum cea de la Crăciun, în fruntea mesei. Să nu uităm că bătrânii odinioară conduceau obştea satului şi efectuau şi judecăţile, erau "dătători de legi şi de datini". Spiţa de neam are şi ea implicaţii în aşezarea la masă. Rudele apropiate, dar şi naşii şi moaşa de botez erau aşezaţi în fruntea mesei. O serie de reguli, ce ţin de aceeaşi etichetă tradiţională, a brodat poporul în privinţa luării meselor. Nimănui nu-i este permis să deranjeze la masă pe cel care mănâncă, dovadă şi proverbul "Di la masă nici împăratul nu mă scoală". Când cineva este deranjat cu vorbe grele i se spune "Lasă-mă să-mi treacă îmbucăturile pă grumaz". Dacă boresci (soţiei) nu-i este îngăduit să stea la masă cu oaspeţii, bărbatul trebuie să stea cu ei şi să-i îndemne să mănânce. Din băutură trebuie să bea el primul ca să dovedească că nu s-a pus nimic în băutură. în tradiţia veche nimeni nu începea să mănânce până nu se făcea semnul crucii cu faţa înspre răsărit, îndemnul se face prin formule de genul "Luat şi folosâţ din ce-a dat
Cine-i harnic şi munceşte Ori i prost, ori nu gândeşte.

 

Gospodărie agricolă din Costeni

Casa Hereș Ioan

Construcție de la șfîrșitul sec. XVIII (1775-1790)

Muzeulde etnografie Baia Mare

 

 

 

 

 

 

 

 

                                                       

Vizita la Costeni
April 1942
The Costeni visit

       

Maria şi Ana ţinând doi iezi în braţe
Maria and Ana holding two lambs

 

Maria şi Ana în straie de sărbătoare
Maria and Ana dressed in folk costume

Maria şi gazda din Costeni
Maria and her host from Costeni village

Maria, Ana şi săteni
Maria, Ana and villagers

În pauza mare
Children playing during class pause

 

Bisericuţa greco-catolică din Costeni
The Costeni church

Ana şi copiii din sat
Ana and children from the village

Copiii din Costeni în faţa şcolii
The children from Costeni

Ana pe un pod improvizat
Ana crossing a rural bridge

         FOTOGRAFII DE VICTOR POP

Pr. Victor Pop fotografiat în Joia Paştilor, 2 aprilie 1942. Stră-stră-străbunicul lui, Grigore Pop, a fost înnobilat cu titlul de Primipilus Armalis în anul 1667 de către principele Transilvaniei de atunci, Michael Apafi. Aşa cum este descris în document, blazonul familiei Pop reprezintă un ostaş călare cu o sabie în mâna dreaptă. Numele nobil asociat cu această diplomă este Pop de Szovaras şi este moştenit pe linie bărbătească. Victor Pop a avut trei fraţi şi o soră: Alexandrina, Alexandru, Gheorghe şi Nicolae. Nicolae a a vut un fiu, Gheorghe Pop (Ghiţă), a cărui fiu este Stefan Pop. Cluj, 04/1942 Fr. Victor Pop photographed on Mardi Gras, 2 April 1942

www.breharu.com