povestiri

02.03.2007

Kondoianis Iorgu

In perioada comunista a lui Ceausescu ,populatia Romaniei a fost impartita in :-ROMANI-MAGHIARI-GERMANI-si alte NATIONALITATI.

Dupa cum suna numele lui , con -Iorgu nu ai nici un dubiu , -grec .

Cred ca a fost singurul grec din Lapus in vremea aceea.

Dar de ce m-am apucat sa scriu citeva rinduri despre el? Nu pot sa spun.Poate vrind sa scriu despre istoria medicinei din Lapus , si crezind ca Iorgu este singurul care nu are pe cineva care sa povesteasca sau sa-si aminteasca de el ,am considerat ca eu sint acela care poate sa-si incerce puterile in aceasta "lupta".

Pe DR .Kondoianis soarta si comunismul l-au aruncat pe plaiuri departate de locurile lui natale.

Cind si cum a ajuns nu stiu . Stiu doar ca atunci cind am inceput sa merg si sa comunic cu lumea din prejurul meu , m-am "izbit" de el.

In mintea mea de copil era un om "moracanos" cu o voce joasa si "rablagita"de tutun , nu mare de statura , cu o piele bronzata de locuitor a unei insule grecesti cu o clima Mediteraneana.

Dupa infatisare , de cind l-am stiut era un om batrin dar ingrijit . Ii placea sa se imbrace elegant : asta poate ca a facut parte dintr-o familie de oameni cu stare : FANARIOTI ?? si poate ca studiile de medicina pe care le-a facut in strainatate , poate la Paris sau poate intr-un oras din Italia, l-au influentat .

In tinerete a fost casatorit , dar a divortat. A avut o fata, care locuia citva ani mai tirziu dupa divort, in Grecia impreuna cu maica-sa ; si care fata nu prea-l sinmpatiza si n-a fost prea legata de el.

Prin anii 70 i " s-au terminat bateriile " , i s-a facut dor de familie , dor de duca , i s-a facut lehamite de munca si comunism .

Si-a luat bagajele si a plecat .Si-a luat zborul in Grecia, la fata ,crezind ca va fi iertat de toate pacatele si relele din trecut.

N-a fost sa fie asa . N-a avut norocul asta .

Familia l-a tinut departe si se veda ca situatia materiala nu a fost pre buna.Asta l-a determinat sa-si incerce norocul inca odata in Romania.

In Romania lasase pe Piri .Numele de familie nu-mi amintesc. Piri a foat sora medicala ,care a lucrat ani de zile cu el si care l-angrijit in singuratatea lui, si poate a si trait cu el. (asta nu-i problema mea).

Ceea ce este interesant ,este" intoarcerea fiului risipitor ".

La "rugamintea" lui , Piri a apelat la tatal meu sa o ajute cu sfaturi cu redactarea scrisorilor pe care trebuia sa le trimita la Institutiile de stat care se ocupau cu probleme de genul acesta in acea vreme.

Sa nu uitam ca suntem in plina epoca socialista -unde securitatea isi arata coltii de cite ori era nevoie sau nu era nevoie.

Greu de crezut - dar dupa luni se zile , zeci de scrisori si documente - Piri s-a casatorit cu Iorgu (cred ca asa a fost) si fiul ratcitor s-a reintors la matca ,adica la noi ,aici in Lapus ,in Romania.

A fost profund recunascator parintilor mei care au ajutat-o pe Piri cu sfaturi cu redactari de scrisori ,care au contribuit la reintoarcerea lui.

Iorgu Kondoianis a fost radiolog in Lapus a locuit pe strada care duce la Rohia , casa ce se gasea dupa casa in care a locuit familia dr. Danciu .

03.03.2007

Mindria Lapusului

Cred ca nu gresesc , daca am sa consider Liceul de cultura generala "Petru Rares" cea mai importa ,cea mai puternica,cea mai rentabila institutie din Lapus. Ea a format generatii de OAMENI care au contribuit si contribuie la ridicarea vietii Romaniei pe treptele cele mai ridicate.Noi Lapusenii trebuie sa fim mindrii de resultatele acestui INSTITUT de invatamint si cultura

Din cadrul acestei institutii as vrea sa mentionez astazi , pe familia Damian .

Familia Damian poate fi considerata ca o institutie de sine statatoare , care au adus o contributie esentiala invatamintului Lapusan

Doi oameni care au iesit din SATUL ROMANESC cu mentalitatea omului de la tara ,si care cu talentul lor , cu vitalitatea lor ,cu dorinta lor de a ajuta , cu dorinta lor de a nu renunta la nici un elev , nici la elevul care nu da maximul de randament , cu tenacitatea de a gasi in fiecare din elevii lor, potentialul fiecaruia , si in sfirsit , genialitatea lor de a face din materialul de plastelina , care se cheama elev - un OM , o fiinta cu trasaturi morale curate , un Umanist in toata puterea cuvintului ,un om de familie , un om in care poti sa ai incredere,un om facut pentru a ajuta comunitatea in care traieste si TARA caruia ii apartine

N-am sa uit niciodata orele de dirigentie pe care Doamna Damian le-a condus cu o pasiune si un spirit UMANIST

N-am sa uit orele de fizica(cu toate ca nu era materia mea preferata) ale Domnului Damian care avea un stil si o plasticitate de a explica legi fizice grele de digerat pentru "stomacul" tinarului elev, in asa fel , ca sa fie pe intelesul tuturor.

Pentru toate astea se cuvine FAMILIEI DAMIAN : MAGNE CUM LAUDE (sper ca am scris corect ), ca daca nu ,alt corifeu al scolii Lapusene, profesor Latis ma va "trinti "la examen

Despre familia Damian voi reveni si cu alte povestiri

03.03.2007

Institutiile sanitare

In Lapus au functionat in perioda comunismului institutii sanitare , in numar de doua daca nu gresesc .

Un Spital si o Policlinica

Nu se poate spune ca in acea perioada, cu toate conditiile grele de asigurare a unei baze tehnologice si aprovizionare cu medicamente si aparatura medicala, aceasta organizare-aceasta platforma medicala - nu a insemnat ceva , pentru populatia din regiune, care a benificiat cel putin , de minimum de asistenta medicala .

Isi aduce cineva aminte cum a inceput totul ?.Isi aduce cineva aminte cine au fost pionieri medicinei in Lapus?. Isi aduce cineva aminte care a fost baza , structura , infrastructura , primelor instituti medicale din Lapus.?

Nu ,nu cred.De aceea vreu sa scriu .De aceea vreu sa ma ajutati cu amintirile voastre, si astfel impreuna vom scrie partial istoria Lapusului !!

Printre primele cladiri care au servit de adapost serviciul de sanatate este cladirea care se ridica (poate ca se ridica inca) la -nceputul strazii Doinei ,pe colt ,vis-a-vis cu Biserica Catolica ,linga cladirea care a adapostit Sfatul Popular si acum adaposteste Militia.

Aceasta cladire care a apartinut dupa stirile mele Parohiei Romane , a fost parte integranta din reteaua de sanatate a Lapusului

Acolo a fost "pediatria", acolo a fost resedinta doctorului Solomon tatal meu ,dupa ce m-am nascut eu. Acolo daca nu ma-nsel a fost si Farmacia.

In memoria mea este o intrare dinspre strada, intrare la care ajungi urcind citeva trepte de piatra ,si deschizind usa intri in farmacie .Pentru virsta mea de atunci ,farmacia parea ceva imens, avea pe partea stinga un sir de dulapuri inalte de tot . In farmacie trona domnul Dragoman farmacistul si la casa , nevasta lui ,casiera. De farmacia asta ,ma leaga prima aventura pe care mi-a ramas in memorie, legata de sarbatorile de Pasti.

Farmacistul ungur de origine avea o nepoata.

Dupa cum spune ritualul de pasti , fetele trebuie sa primesca "UDATORII" cu oua incondeiate -nuci -prajituri - si bine inteles BANI !!!

Am primit de la farmacist o sticla de colonie ( sticla cunoscuta tuturor copiilor de atunci si inca citiva ani dupa aceea, sticla ca o masinuta cu un dopusor mic ) .

Am primit sticla cu conditia ca primul loc unde ma prezint la udat ,sa fie la nepoata lui .

In ziua de Pasti mi-am luat sticluta de parfum , mi-am luat un saculet din guma sau vinilina de culoare verde , cu miniere de fringhie (saculet cu care-mi duceam mincare la gradinita ) ,si am pornit la drum .

Si cum pofta vine mincind , vazind bunataturile care le primesc udatori,am hotarit vorba poeziei :

EU SINT GRADINAR DE FLORI

SI UMBLU DIN CASA-N CASA!!!!!

sa colind tirgul de-a lungul si de-a latul, indesind bine de tot cu toate puterile mele de copil , tot ce primem ,in micul sac de mincare pe care-l aveam

Cind s-a inserat mi-am prezentat familiei "comoara " ascunsa-n sac.

Dar ce pacat din toate lucrurile bune pe care le pusesem deoparte pentru mine si ai mei ,n-a ramas nimic intreg - numai un bloc de culori cu gusturi .......!?

04.03.2007 (continuare)

Alta intrare era prin spate . Se urcau citeva trepte si te gaseai pe o terasa destul de mare , impartita in doua parti neegale , printr-un perete de scinduri bine jeluite , de culoare alba, cu o usa pe una din partile zidului despartitor.

Partea cea mica a terasei era intrarea in " stationarul de pediatrie ".

De pe aceasta terasa am tras o cazatura pe care si astazi cicatricea mica de pe frunte mi-o aduce aminte.

Acolo , pe scarile stationarului / dispensarului de pediatrie mi-am primit prima lectie de imunologie , intilnind virusul poliomelitic care facea ravagii in acea perioada , in rindurile copiilor din lumea intrega , si bine-inteles si in Romania.

Dar vorba aceea : " piaza rea nu piere " , nu m-am inbolnavit cu toate ca am venit in contact cu multi copii bolnavi .

Pe partea cealalta a terasei era imperiul meu . Acolo ma jucam si-mi cream lumea mea particulara . Pe aceasta terasa se intilneu medicii si prietenii parintilor mei la o partida de table , care se prelungea mult in noapte , intilnire stropita cu o bauturica - si un "flustiuc", asta

pentru inbunatatirea "performantelor la zaruri".

De pe terasa se intra intr-o camera ce ne juca rol de bucatarie ; daca nu ma-nsel era si o mica camara , si in sfirsit o camera mare , imensa dupa dimensiunile minti de copil . Aici aveam si eu coltul meu , cu un pat de lemn cu o margine cere se putea lasa jos.

Parca ma vad invirtindu-ma in jurul tarcului de lemn al patului si asteptam sa aud stirile de noapte si emisiunea sport la un radio tranzistor in lumina lampii cu "fotochin ",in orele ce "Lapusana " nu lucra(de la orele 22 pina dimineata)

Putini stiu ca "Lapusana" afost prima sursa de curent a Lapusului ." Centrala " se gasea pe partea cealalta a Lapusului intr-o cladire care se afla linga cladirea actuala a Primariei .Despre asta poate ca voi scrie inca cite ceva alta data .

DR Dragos Victor

Inca unul din pionierii medicinei Lapusene.

Fiu al paminturilor Maramuresene , de fel din Finteusi , pamint care la primit si la sfirsitul vietii lui , dupa o lunga suferinta , darimat la sfirsit, de boli care atunci nu aveau tratament . A lucrat ca ginecolog si chirurg la inceput,apoi continuind ca si chirurg si director al spitalului din Lapus .

Si-a adus contributia la crearea bazei spitalului din Lapus , si la crearea unei admosfere de "liniste" in relatiile dintre directiunea medicala din Lapus si forurile superiore de la Regiune si la nivel national, folosindu-se de cunoscutii pe care ii avea , si de "metodele levantine" de " ungere " acolo unde este nevoie !

A terminat medicina in anii razboiului la Sibiu ,acolo unde s-a retras facultatea de medicina din Cluj dupa dictatul de la Viena .

A fost casatorit cu Tanti Puica , care a lucrat si ea ca functionara la spital , la biroul de inregistrare a bolnavilor.

Tanti Puica dintr-o familie din Lugoj - a terminat "Pensionul de fete" cu o eductie petru domnisoarele din inalta societate Lugojana, cu ore de pian,gospodarie,administrarea casei ,si tot ce trebuie unei domnisoare sa devina o buna sotie de om inportant.

Au locuit in curtea vechiului spital ,intr-o cladire care a adapostit la inceput maternitatea , cladire in care m-am nascut si eu, cladire in care dupa ce familia Dragos a parasit-o , la mutarea lor in locuinta lor particulara , s-a mutat familia mea si am locuit acolo pina in anul 1979.

Familia Dragos a avut o singura fata - frumoasa si inteligenta , care a terminat printre primii din Lapus o facultate legata de electronica . A lucrat la Bucuresti la Electronica, s-a casatorit , a avut doi copii - o fata si un baiat , baiatul stingindu-se din viata in imprejurari misteriose .

05.03.2007 Un cuvint si despre doamna Ciupac mama lui tanti Puica , un personaj putin cunoscut in Lapus.Era o femeie batrina ,mica de statura, mindra de sine si de originea ei . Cred ca a facut parte dintre familiile instarite si de "casa" ale Lugojului . Mobila familiei Dragos era o mobila de stil vechi mobila antica ,grea, masiva,de o frumusete deosebita, care degaja un miros de lemn vechi ; pianul cu coada era inca un element de distinctie din acesta casa .Toate aceste elemente de bun gust si prosperitate au apartinut mamei lui tanti Puica.

Tanti Ciupac ,"un general in retragere" , inarmata de cind o stiu cu un baston , pe care-l "vintura" cind nu era multumita de ceva , si cu care batea-n masa,ca un judecator in instanta , inpunindu-si astfel parerea.

Avea insa o calitate .Stia sa gateasca si sa faca prajituri f.f.f. bune .