Casa de cultura s-a ridicatat
in centrul orasului , asta pentru a indica importanta culturii in viata Lapusului.
Multe lucruri a vazut aceasta sala.Multe scimbari a suferit pe parcursul anilor.
De la o sala cu aspect "arisrocratic" , cu "fosa " pentru orchestra,cu scaune capitonate cu catifea
rosie, la aspectul de sala simpla ,cu peretii gauriti de ferestre mari, cu rinduri de scaune scirtiitoare, inchizind
pentru eternitate fosa , element important in spectacolele de opereta ,care cite odata mai gresiau drumul si ajungeu la noi
in Lapus.Si scena s-a transformat , dindui-se un aspect de "tribuna" , numai buna pentru sedinte comuniste !
Dar cu toate acestea , sufletul artistilor amatori si profesionisti au incalzit inimile Lapusenilor ani de
zile.
In perioada cind eram la liceu si dupa aceea , teatrul din Baia Mare , ne-a dat posibilitatea de a ne
simti la inaltime ,prin spectacole pe care le aducea la intervale , dupa un program bine stabilit dinainte , pentru posesorii
de abonamente teatrale.
Intr-o toamna rece , cind incalzirea centrala nu prea se simtea, imbracati gros , sa ne tina de cald ,
eu , nevasta mea si parintii mei ,ne-am asezat impreuna cu un pumn de Lapuseni, pe scaunele reci ale Casei de cultura, asteptind
cu nerabdare sa bata gongul de incepere a spectacolului de teatru "Act Venetian".
Nu ma-ntrebati care aste subiectul piesei , ca nu-mi aduc aminte.Cert este c-am fost acolo in sala.Cu noi
au fost inca citeva personalitati ale culturii si educatiiei din orasul nostru.
Piesa a inceput ,crescind incetul cu incetul ,intriga piesei, trecind din scena in scena, ridicind tensiunea
in sala ......,dar poate si .....plictiseala.
S-a ajuns in sfirsit la punctul culminant .Moartea personajului principal . "Tensiunea " in sala a crescut creind
"panica" in mintile noastre !
Dar ce pacat . Cortina cade lasindu-ne stupefiati....
PAUZA !
Spectatorii ramasesera fara suflare, si dupa legile teatrului o parte din spectatori s-au sculat si-au iesit
, asa cum eu am crezut , in pauza.
Dupa cunostintele mele, ale neveste-mi care citise piesa , si cunostitele lui maica-mea ,care auzise
piesa la radio, urma sa fie inca un act ; actul final.Eu si familia n-am iesit ca era frig afara , asa c-am preferat
sa raminem pe locurile noastre.
Au trecut clipele pauzei si primul gong s-a lasat auzit, chemind publicul sa-si ocupe locurile in
sala.
Nu stiu daca plictiseala, frigul, s-au probleme personale au facut ca si dupa al doilea gong sa nu mai intre
nimeni in sala.
Ne-am uitat in prejuri , gasindu-ne singuri "cuc", in marea sala de spectacole.N-am avut mult timp de gindure
,si am hotarit ca nu putem sa raminem in sala , si am iesit repede prin usa laterala de linga rindul nostru.
Am auzit gondul al treilea , afara in curtea Caminului cultural.
Cea ce n-am auzit a fost "stupoarea" artistilor cind au vazut sala goala!! Risul lor l-am auzit
si dupa citva ani ,la o petrecere in Baia Mare cu citiva prieteni , printre ei si persone legate de teatrului
baimarean, care au povestit cu haz despre "ISPRAVA LAPUSENA" , facindu-ma pe mine sa simt:
MIC-mic-mic ....... de tot.
