Home | Blank page2 | Blank page | ARHEOLOGIA TARII LAPUSULUI SI IMPREJURIMI | Viorel Ciubot, Turuckó Alexandru Prima monografie a Tarii Chioarului | CORESPONDENTE : Duma Lucian | LUCRARI ARHEOLOGICE IN ZONZA VIMA MICA | ALEGERI | pagina in constructie | Pentru Boguta | Emotii | Dupa 25 de ani | LAPUSENI UNITIVA !!! | REINTOARCERE IN TRECUT III | REINTOARCERE IN TRECUT II | REINTOARCERE IN TRECUT I | Ultima ceremonie | EROI | Rohia | MUNTELE GAINA | Pagina neterminata | " PEDAGOGI DE SCOALA VECHE " | CAMPIONAT PE MAIDAN | VIOLENTA | " LA PESCUIT , IARNA " | Istoria unui parculet | LIBOTIN | MENTORI | MENTORI II | SASCUT | SASCUT II | povestiri | povestiri II | povestiri III | povestiri IV | povestiri V | povestiri VI | Dr. SOLOMON CORNELIU | CULTURA | CULTURA II | CULTURA III | LAPUSENI | Lapuseni II | TOAMNA SE NUMARA ....... | COPILARIA MEA ,SPITALUL | Lapusul si evreii | Traditii evreiesti | HOLOCAUSTUL LAPUSAN | DOCTORI | FARA LEGATURA | REÎNTOAECERE | CORESPONDENTE | CORESPONDENTE II | -IUDAICA | Contact Me | About Me | Favorite Links | Blank page W | Blank page | SOME

AMINTIRI DIN TIRGU LAPUS / SASCUT

CULTURA III

                 KALMAN                                                     14.03.2007

       Acum ca tata , ca parinte , realizez ce important a fost parintilor mei sa ne educe cit mai bine , sa ne dea posibilitatea de a ne inbogati cunostintele in toate domeniile.
Cu o singura lacuna .
    N-au reusit sa ma indrume pe calea muzicii , prin invatarea unui instrument muzical . Reusisem sa-i " duc de nas " , exprimindu-mi dorinta de a invata pianul , instrument care nu avea profesor in Lapus , si nu prea erau  posibilitati de procurare a unui pian in acele vremuri.
Stiindu-ma incapatinat , si aratind spre disperarea lor , " lipsa de talent " si "lipsa de interes " pentru muzica , au hotarit , sa-si incerce norocul , cu ala mic , Romy , dindu-l pe miinile celebrului Kalman (nu celebrului compozitor ) ,ci celebru muzicii lautaresti Lapusene.
     Kalman dint-o familie de instrumentisti din tata-n fiu ,  lucra la restaurant , impreuna cu familia , intr-un taraf  ,  cu muzica pe toate gusturile .
      S-a cumparat un acordion mic , si Romy a inceput sa primeasca , de doua ori pe saptamina , vizita lui Kalman , om foarte simpatic si rabdator , care invatindu-l prin metoda : " dupa ureche " , a reusit in timp record sa-l invete un sir de cintece , pe care tata le-a inregistrat intr-un caiet (dupa temele muzicale ) , caiet ce-l scotea cu mindrie cind musafirii isi faceau aparitia , si comanda , ca un dresor : " Romy acum asta !  ; Romy acum asta ; sau Romy acum asta si apoi pe asta " )
       Daca pentru Romy a fost o placere ? Asta nu stiu . Cea ce stiu,e  ca in ultimile clase , s-a lasat de acordeon , cu toate ca avea un Welmaister .
       Acordeonul l-a adus in rindul din fata, a scenei Lapusene , aparind in celebrul ansamblu a lui Ghiurco  Topan ; Topan care la rindul sau era profesor de acordeon si vioara , pentru odraslele Lapusenilor doritori de copii minune .
     Cu anii asa cum am scris mai sus , acordeonul ajunsese un obiect de mobila inutil , care pina la urma a fost vindut .
     Peste ani , din dorinta de arata copiilor lui "maestria " lui  , si poate pentru a-si " amintirile " , imprumuta un acordion , de la cunostinte care aveu , si-si delecta , familia aici in Israel , cu o parte din repertoriul  care a fost scris si pierdut pentru tot deauna.
 
                      EU SI TEATRU
 
 
 
    Omul e facut sa viseze , sa spere , sa doreasca.
    Si eu ca orice om ,  am avut de mic visele mele . Asta din cauza ca din frageda pruncie am iubit povestirile , ascultam de la virsta frageda , "teatru la microfon " de pe undele de radio ale radioului Bucuresti , si mai tirziu , " mincam cartile " bibliotecii Lapusene , ne pierdzind nici un film proiectat la " Cinematograful Arta " din Lapus .
    Visul meu a fost sa ma fac regizor de filme. Parintii mei insa , cu "  judecata sanatoasa " a unui adult , mi-au spus : " Bine ! Intii sa inveti o meserie , si dupa aceea ,  poti sa te faci si regizor " .
Asta cum, regizor nu ar fi o meserie !!!!?
     Prin ani '71  in cadrul competitiilor ce aveau loc intre scoli , a avut loc si o competitie a teatrului scolar.
Am crezut ca-mi voi implini visul cu ochii. Voi fi regizor ...sau poate ajutor de regizor ,....sau poate ajutor al ajutorului de regizor !!!!!!!!!!!!!!
Asa ca in dupa amiaza , in care s-au intrunit cei ce urmau sa faca auditia pentru alegerea celor ce vor intra in rindurile trupei de teatru , m-am prezentat si eu cu gindul ca vor alege un regizor din rindurile elevilor , avind in vedere , ca era vorba despre o competitie scolara , in care concurentii erau elevi , si nu profesori .
 N-a fost sa fie asa .
      In scoala nu prea ma faceam remarcat , nici prin fizicul meu , nici prin frumusetea mea ;  n-am fost prezentator , n-am fost cintaret , si n-am fost recitator la serbarile de sfirsit de an .
Aveam un rol minor , de corist la "basi" !
     In aceea dupa amiaza  frumoasa de toamna  , intr-una  din clasele de la etaj ferestrele erau dechise. Patrundea in clasa adierea unui vint de toamna , ce dadea o liniste , o caldura , o senzatie de pace si melancole , ce te tragea la somn .
La catedra , domnul Pop Gusti si doamna Curteanu , vorbeau in soapta intre ei despre cele petrecute in cursul zilei , asteptind cu rabdare , sa se umple clasa cu doritori de a participe la auditie.
     Rind pe rind , au intrat in clasa elevi din toate clasele de liceu.
M-am asezat in prima banca , care era linga geamul deschis , banca lipita de catedra.
S-a vazut pe fetele profesorilor dezamagirea , si-am auzit-o pe doamna Curteanu spunind la urechea lui Pop Gusti : "Ce ne facem ? Dintre baieti n-avem pe cine alege !!
    Vazindu-mi " reputatia distrusa ",  am sarit ca un arc , (scos parca din cutie) umflind-ma ca un paun in pene , umflindu-mi pieptul plin de mindrie, ca-au inceput sa-mi zboare nasturii uniformei scolare  in toate directiile , si  cu o voce solemna si puternica , de orator am spus :
          " Cum puteti spune acest lucru ? Uitati-va la acest corp de Adonis , si vedeti deja un mare artist ".
 Izbucnirea mea atit de dramatica , a spart gheata.Hohotele de ris din sala si de la catedra ,  aplauze la scena deschisa , au confirmat pe loc, in rindurile colegilor din acea clasa , locul meu in teatrul scolii , lucru consfintit apoi de profesori , prin primirea mea ca "artist "de performanta a scolii .
      Nu m-au numit regizor , dar in cursul repetitiilor am dat anumite idei , care au fost preluate si puse in scena ; am contribuit cu idei , am avut un aport important si la alegerea  muzicii spectacolului si al decorurilor . 
De costumul meu am avut eu grija .
      Am ajuns asa de marcat de aceasta noua ocupatie extra scolara , ca-mi facusem deja planuri de viitor.
     Piesa a avut succes de public in Lapus , intre elevi , parinti , si cine vroia sa intre fara plata la un spectacol de teatru.
      Cit despre concurs, n-am avut norocul sa ne calificam in finala .
De ....,nu eram liceu cu renume in teatru scolar ,  si protectia se oprea la Manastiur, pentru noi Lapuseni.
      In anul urmator, am avut inca o montare , a unei piese cu subiect din "lupta comunistilor in ilegalitate" , piesa scurta pe care urma s-o prezentam  in una din sarbatorile oficiale.
 In aceasta piesa am avut un rol secundar , mic de tot ,  pe care l-am transformat intr-o " prezenta scenica " mare , reusind sa sperii copii din sala , lucru comfirmat de doamna Belu  , profesoara  , care mi-a spus ani de-a rindul cum am speriat si pe nepotul ei , in urletul de " caprar " adresat soldatilor lui ,  urlet pe care l-am scos , in singura replica avuta.
      Activitatea mea teatrala s-a terminat , dupa montarea unei piese de teatru de catre elevi de la liceu si elevi de la scoala speciala , sub conducerea unui profesor de la scoala speciala , un entuziasmat al teatrului.  
     Era o poveste dramatizata , cu care am dat un sir de spectacole , cam  sase la numar, in Lapus si in citeva sate din jurul Lapusului , de unde se trageau unii din " artistii " ansamblului teatral al nostru . 
      Astfel ne-am intors in timp la ceea ce se cheama in  istoriea teatrulu  : " teatrul ambulant " reusind sa ne scoatem drumul si o masa  din cistigul realizat  prin vindera biletelor.
      Aceasta activitate teatrala a dat " friu liber "  fiintei mele , reusind sa trec de emotivitatea avuta , ajutindu-ma in munca de medic , unde teatrul este unul din  cheile  reusitei tratamentului , si reusitei medicului  in societate .   
     
      
  

Enter supporting content here

AMINTIRI