In perioada cind spitalul Lapusului era in cladirea cea veche din centru , a fost un un adevarat "imperiu". Spitalul a avut citeva corpuri de cladiri .

Cladirea principala , cu o intrare mare spre strada , avea o poarta masiva de lemn cu gemulete de sticla .Poarta avea doua usi . Se putind deschide una ; pentu intrarea pietonilor , sau amindoa pentru  autovehicole - salvare . Cu anii s-au facut transformari , si s-a inchis intrarea pentru autovehicole.

  La parter , pe partea dreapta cum intrai din strada , a fost pediatria , pediatrie care avea o mica sectie de sugari si copii mici , si o mica sectie pentru copii mari .In total vreo 24 de paturi.

 Tot la parter linga  pediatrie a fost radiologia.

 In parta cealalta a fost centrala telefonica , cu centralist zi si noapte , biroul de primire a bolnavilor , si in continuare pe aripa stinga a cladirii , locul cel mai placut din spitalul acelor zile : BUCATARIA .

Aceasta bucatarie era stapinita cu mina de fier de lele Marita  , o femeie mica de statura care nu s-a schimbat niciodata , fiind batrina  de cind am stiut-o .

Nu m-a uitat nici odata .Cind treceam pe acolo avea intotdeauna ceva pentru mine , o placinta cum numai e stia sa faca ( ca ajunsese celebra pina la Bucuresti, ca toti ce veneau in inspectie la Lapus se infruptau cu bunatatile facute de ea. In camaruta mica de linga bucatarie , unde trei mese reprezentau , o forma  mica , de ceea ce se numeste cantina , stapina casei imi dadea cite un "blid cu supa de fasole".

Cind apaream seara , cind se facea curatenia , avea si de data asta , biscuiti , pentru indulcirea sufletului meu de copil . Spuneti si voi, cind ai asemenea OAMENI in jurul tau cum sa nu-i vizitezi , sa stai cu ei la o  vorba , chiar daca esti un pusti care inca n-a inceput sa guste viata .

N-am sa descriu  laboratorul spitalului ,  o singura camera mare , la inceputul scarilor ce duceau la etaj . Aici mi-am petrecut mult timp cu Bozga , Perhaita , si in sfirsit cu mama mea care lucra si ea la laborator .La etaj ,erau sala de operatii "sterila " si sala de " interventii mici " si saloanele de chirugie , sectia de ginecologie ' si interne .

In curte , paralel cu cladirea spitalului , o cladire inalta cu patru porti mari care a fost adapostul " Salvarii " din Lapus . Acolo imi petreceam o groaza de vrene cu soferii , asteptind nerebdator sa fie o chemare , sau sa fie o iesire la aeroport cind  venea "aviasanul" , cu bolnavi , sau medicamnte.

Daca tot vorbesc despre aviasan ,vreau sa amintesc citeva cuvinte despre parasute . In acele vremuri cind drumurile neasfaltate pline de gropi, cind calatoria la Baia Mare nu era un lucru simplu , se parasutau.... saci cu medicamente si in special singe proaspat .Era o competitie intre copiii strazilor invecinate spitalului , de-a iesi din casa imediat la auzul avionului , si a fugi spre locul caderii parasutei  , incercind a ajunge primul .Daca norocul ii suridea , se intorcea " tantos " cu trofeul in brate , pina la spital , uitinduse de jur imprejur , daca-i vazut .

Intorcidu-ma la garaj , pot sa spun c-am invatat multe.!!......injuraturi , glume porcoase , povestiri deochiate , si foarte multa birfa .Una din salvarile care a facut istorie , a fost "Molotovul" o masina mare si grea , dar cu care-m placea sa ma plimb , salvare - relicva acelui de-al doilea razboi mondial , si a relatiilor dintre "statele surori ".

 In continuarea garajului , la o distanta mica perpendicular pe garaj , a fost o cladire lunga , care  a fost depozit , croitorie , cu anii a fost si locuinta pentru familia Micle de la laborator ,  a adapostit si administratia spitalului  , precum si  multe alte intrebuintari ,in  functie de nevoile curente ale spitalului in perioade diferite.

  Urmatoarea cladire asezata de-a latul curtii , a adapostit de-a lungul anilor - administratia , spalatoria , farmacia .In acasta cladire a fost si morga , geamurile morgii dind in curtea unde locuiam , asa ca de mic am fost obisnuit cu moartea si autopsiile .

 In spate doua cladiri , una "stationarul TBC " cladire mica cu citeva saloane , cealalta cladire , mai mare ,a adapostit sectia  internele si "clubul spitalului " .

Clubul inzestrat cu masa de biliard , masa de tenis , masa pentru remy si jocul de sah . In acest club se faceau sedintele , petrecerile , si mai ales de craciun se impartiau cadouriile de Mos Craciun pentru copiii personalului .

Toate meseriile necesare , unei bune functionari a spitalului erau.Timplari , zugravi , instalatori , soferi , mecanici auto , centralisti la centrala telefonica/portari , "carutasi " / " ingrijitori " (aveam la spital caruta , cai , grajd , crescatorie de porci, pasari ) , spalatorese,  croitorese , bucatarese ,secretari si secretare magazionieri si multi altii . Se poate spune ca spitalul a dat de lucru unui numar mare din populatia din oras si din jur .

Nu cred ca salariile au fost mari , dar fiiecare s-a descurcat. De exemplu,  unul din cei ce au lucrat ca portar si centralist , domnul Braier sau cum ii spuneam noi Braier-Fraier , a fost cea ce se cheama in termeni de specialitate : " fotograful oficial " facind fotografii la nunti , botezuri , inmormintari , sau la manifestari oficiale , cistigind citiva banuti sa-si complecteze salariul . El a fost si fotograful ce imortaliza pe celuloid , festivitatile de la scoala.

In acelasi fel , fiecare cu meseria lui , mai completa ici si colo , salariul de mizerie care-l avea.

  Peste ani , spitalul s-a mutat in cladirea policlinici , ce se construise nu de mult , spitalul vechi s-a transformat in policlinica .

Acum in 2007 cladirea - se transforma se pare in hotel .Sa dea Domnul , sa-si recapete frumusetea si farmecul de odinioara