Era ora 22:10 cīnd m-am uitat
prima oara la ceasul de mīna. Deja eram de o ora pe aeroportul Ben Gurion , şi am reusit să terminăm repede
formalităţile vamale şi cele de securitate . Avīnd acum mult timp pină la inbarcarea spre Bucureşti
, īmi pierdeam timpul cu nepotul meu Ionatan , plimbīndu-ne in marea sală de asteptare cu magazine deschise ,pline
de mărfuri ce-ţi furau privirea , şi o mare de oameni , īnebuniţi de febra cumpărăturilor
cu "reducere".
Forfota , lumina artificială , atmosfera asta de du-te vino mă
obosea peste măsură.
Poate am īmbătrīnit , poate este rezultatul emoţiilor reintoarcerii in Romania
, după 55 de ani de la plecare ?!
" Şi neastīmpăratul asta mic , care la nouă ani ai lui mă trage in toate parţile
. Vrea să vadă tot , nu vrea să scape nici un magazin . "
" De unde are copilul ăsta atīta putere , că eu nu mai pot sa-mi duc picioarele
?! "
Simţiam nevoia sa stau , să-mi trag sufletul puţin , şi să-mi pun oasele bătrine
la puţină odihnă .
-"Ionatan hai să stăm puţin să ne odihnim . M-ai avem mult timp
sa ne īnvīrtim pină la plecare" .
-"Zeida ! Stai tu jos , ca eu ma-nvīrt puţin aici , de pierdut n-am să mă pierd , şi
de altfel sunt deja mare , şi n-am nevoie de dădacă . " Continuă generalul cu o voce fermă .
"Hīmm ! N-are nevoie de dadacă !? Dacă ar şti el ce şcoală mi-a făcut Lea
, nevastă-mea . Trei saptămīni īnainte de plecare nu i-a tăcut gura nici un pic . Shlomo īn sus si
Shlomo īn jos ! Să ai grija de copil , să nu-l laşi singur nici o clipă ! Să vezi să manince
! Să-i pui un sweater seara ! Să nu iesiţi pe ploaie fără umbrelă cum ai tu obiceiul !.......Şi
cīte si mai cīte .Mi-a făcut capul calendar ."
" Oh ! ce bine e să stai . Chiar asa pe marginea asta de beton
din jurul ringului din centrul sălii."
"Aş bea o cafea , dar n-am putere să mă misc , şi de altfel nici n-aş avea putere
să stau la coada asta imensă care este la chioscul de cafea ."
"Unde-a dispărut dracul astă mic ? Acum a fost aici ."
"Hīmm !!! De ce n-am luat-o pe nevastă-mea cu mine ? Ce bine mi-ar fi priit acuma . Ea cu
nepotul .Eu cu odihna ."
"Of ! Si spatele ăsta care īncepe să mă supere."
"Unde naiba s-a dus ? I-am spus sa nu se-ndeparteze ."
-"Zeida ! " Mă trezeşte din visarea mea , vocea pezevenchilui .
-" Am văzut aici la un magazin un medalion frumos , numai bun pentru mama". Continuă cheltuitorul
!!
-"Stai liniştit măi Rotchild , că de cheltuit ai timp doua săptamini "
-" Dar Zeida , n-o să găsim īn alta parte ! " Continuă cu acelaşi ton poruncitor al
lui , scuturindu-şi corpul , pentru a-şi īntări spusele .
-" O să găsim ! De asta să na-i nici o grijă ! Hai ..... ;
hai mai bine şi stai jos līngă mine sa mai vorbim puţin ."
-" Zeida , nu fi zgīrcit ! Nu e scump . E numai 500 de şhekalimi ."
"Numai 500 de şekeli ! Ce ştie el , cīt de greu se fac banii !"
"Parcă-l aud acum o săptamīnă , cīnd īncepusem pregătirile de plecare , că se "
trezeste domnişorul " că n-are pantofi : " Puma " .
Auziţi ? ...PUMA !!! "
-" Ce spune-ţi Majestatea-Voastră ? Dar ce sunt toţi pantofii ăia aruncaţi īn
dulapul de la tine īn cameră ?" I-am spus cu o intonaţie ironicaă , ca a unui judecător
ce a prins pe inculpat asupra faptei sale .
-" Da ! ....Da ăia nu-s noi !.... Şi dacă mă gīndesc
bine , pantofii de care-ţi spun nu costa mult ."
-" Dacă nu costă mult , cumpărăţi singur ! "
-" Zeida ! Dar n-am atiţia bani !
-" Nici eu ! "
-" Zeida , cum n-ai ! Du-te la banca si scote bani . Sau poate dacă vrei , poti plăti cu
cartea de credit ! "
-" Judecată de copil crescut in puf !!! Numai parinţii sunt de vina . Ce educatie dau parinţii
de azi !!!?
-"Da ! Da ! Da !..... Atīta şti tu : să ceri ! "
-" Da mai lasă măi omule copilu-n pace . " Sare cu vorba din bucătărie
nevastă-mea .
-" Dacă taică-său vrea să-i cumpere , o să-i cumpere ." Continuă nevasă-mea
pe acelaşi ton , apărīnd in pragul uşii bucătăriei cu o farfurie , plină cu plăcinte cu
brīnzī , aburinde , scose atunci din cuptor .
-" Lăsaţi-le să se răcească ! Să nu le mincaţi fierbinţi c-o
sa vă facă rău la stomac . "
"Na ! Īncă un doctor in familie ."
M-am uitat la ceas , mai avem o ora pīna la īnbarcare . Cred că a
venit timpul să schimbăm decorul , şi să ne apropiem de terminalul C-3 .
" Unde-i dracul ăsta de copil ? Iar a dispărut ! Dacă numai īn două ore īmi face atītea
griji , ce-o să fie in saptămīnile următoare ? "
"Ia-o mai moale bătrine , că de nu , nu te vor ţine balamalele ! "
" Hīmm !! Iată-l !.... Ce-o mai iscodi copilul ăsta ? "
-" Ionatan , hai băiete că a venit timpul să mergem spre terminal ."
-" Dar Zeida mai avem o oră . "
-" O ora , nu o ora , a venit timpul ! "
Am luat geanta şi ne-am indreptat spre terminal .
"Iaraşi de mers mult . De ce n-au putut face un drum m-ai scurt ? Nu s-au gīndit că
mai sunt şi bătrīni ca mine pe lumea asta ? "
Ajuns la capatul terminaluli-C3 , m-am aşezat pe o banca , cu scaune
nu prea comode şi am īnceput din nou să visez .
Cum au trecut anii . 55 de ani din clipa cīnd familia mea , a părăsit
meleagurile Maramureşene , şi ne-am stabilit in Israel .
Aveam atunci numai 6 ani . Nu prea am amintiri din acea perioadă ,
eram prea mic , şi scimbarea , a fost brutală pentru mine , facīndu-mă să uit aproape tot .
Cīnd tata a murit am avut 16 ani , si nu-mi aduc aminte ca vre-o dată
, să-mi fi povestit ceva din perioada Lăpuşana a vieţii lui. De altfel n-avea timp sa povestească .
Lucra zi şi noapte , fără oprire , şi cīnd nu lucra , se ingrijea de cele necesare casei noastre . M-ai
repara ici , m-ai repara colo , găsea el ce sa facă , să poată transforma casa īntr-un cuib de vis
pentru noi .
Mama nu era vorbăreată . Trăind puţin timp īn Lăpuş
nu cunostea multe amanunte din istoria familiei , şi ceea ce ne-a povestit au fost crīmpeie din perioada cīnd a
locuit in Lăpuş , povestindu-ne mai mult despre familia ei din Focşani .
Ceea ce a ştiut şi a povestit , este ceea ce ştiu eu astăzi .
Mama a lucrat din greu să-şi crească copiii , şi sa-şi intreţina familia
, īn special după moartea tatei in 1962 .
Tata a murit īn plină putere , la 52 de ani īntr-un accident
de muncă .
N-a avut o viaţă usoară . Īn timpul războiului a fost luat de unguri
şi dus pe frontul de răsarit la muncă obligatorie .
Acolo a fost luat prizonier de rusi , dar a avut noroc cu un ofiţer rus , de origine evreiască
din Bucovina . L-a auzit vorbind idis cu un alt detinut . După ce a stat de vorba cu ei , a intervenit
şi l-a trimis īn spatele frontului cu o grupă de evrei , şi ei prizoneri de război , ce-au fost duşi
cu forţa la muncă pentru armata germană.
Şi acolo , īn spatele frontului a lucrat din greu , dar cel puţin era liber , şi nu
era sub ameninţarea morţii zi de zi .
Pe la īnceputul anului 1945 , a trecut īn Romānia , şi a fost adăpostit la Focşani
de o familie de evrei . Era slăbit , bolnav , fară puteri , avīnd ca avere hainele de pe el.
Acolo a cunoscut-o pe mama . A fost o dragoste la prima vedere . Amindoi suferid
mult in perioada războiului , au hotarit să-şi facă repede o familie , căsătorindu-se cu
consimţamintul parinţilor mamei , care au văzut in tata , un dar de la Dumnezeu , adoptīndu-l astfel ca
băiatul lor.
Prin luna august , tata s-a intors la Lăpuş , aducīnd-o pe mama cu el .
N-a gasit acasă pe nimeni . Nici urmă de familie .
Familia fusese ridicată de unguri si deportată īn luna mai 1944 la Aushwitz . Toţi evreii
din Lăpuī şi din īnprejurimi au fost ridicaţi şi deportaţi īmpreună .
Pe la sfirşitul anului 1945 au īnceput să se reīntoarcă
rămăsiţele comunităţii evreieşti deportate īn lagarele de exterminare .
De la noi din familie nu s-a intors nimeni . Au rămas acolo pe pamintul polonez , fratele şi cele
doua surori ale lui tata , precum şi alte rude mai apropiate s-au mai īndepartate .Naşterea
mea in 1946 , l-a scos pe tata din tristetea īn care cazu-se .
A avut norocul cu meseria lui de brutar , găsind astfel de lucru cu
uşurinţă , īn Lăpuşul acelor vremuri de dupa război , putīnd astfel să-şi īntreţină
familia .
La īnceput a lucrat ca particular , apoi cind comuniştii au venit la putere şi s-a facut
naţionalizarea , a continuat sa lucreze īn brutaria lui ca salariat .
In anul 1952 cīnd aveam sase ani am emigrat in Israel .
N-am nici o amintire din perioada cind am fost in Lăpuş . Nu cunosc pe nimeni īn Lăpuş
.
Aici īn Israel am cunoscut ciţva din evreii Lăpuşeni cu care părinţii mei au
fost īn legatură .După disparitia părinţilor mei , n-am mai avut legături cu nici unul din Lăpuşeni
.
N-am avut nici o chemare interioară de a vedea locurile natale , pīna
acum citeva luni , cīnd " tīncul " ăsta de Ionatan , a īnceput să mă iscodească despre originile
familiei noastre , despre familia noastra , depre cei deportaţi .
N-am putut să-i dau multe amănunte , in special despre familia din partea tatei . Din partea mamei
ştiam mai multe amănunte . Părinţii n-au vorbit , s-au mai bine zis , n-au vrut să ne povestească de
acele vremuri grele din perioada razboiului . A fost un fel de concepţie a acelor timpuri , de a " proteja " tinerele
vlăstare ale familiei , de povestirile grele , de suferinţele prin care au trecut membrii familiei īn acele timpuri
de răstrişte .
Adevarul este , că nici eu n-am ]ntrebat , şi nu m-am īnteresat .
Īn şfirsit . Au apărut stewardezii la punctul
de intrare spre avion şi lumea a īnceput să urce .
-" Ionatan ! Hai ! Urcăm !
Nu te repezi ,că timp şi locuri avem . ..............Credeţi că " ţincul "
poate avea răbdare ?!?!
II
Īn şfīrşit , după trei ore de chin , iată-mă asezat comod
, aşteptīnd decolarea .
Nu ştiu de ce , si acum după zeci de zboruri cu avionul , am o frică mai ales
la decolare .
Stau stresat , auzind cum turaţiile motorului cresc , si cīnd ajung la un maxim
, avionul īncepe incet , incet , să prindă īnalţime , un gol mă prinde īn burtă , mīinile
mi se īnclestează de scaun , muschii mi se contractă , şi capul mi se invirteşte .
Gata ! S-au aprins luminile , se pot desface centurile şi se poate circula pe culoare . Prefer
să-mi las centura prinsă bine de tot , pentru orice eventoalitate .
Īn sfirşit pot să mă īntorc la visarea mea .
"Unde am rămas ? "
" A ! La familia mea ."
Īn Lăpuş , au rămas mormintele bunicilor şi
strabunicilor mei , din famila Weis .
De la plecarea noastră , nimeni n-a mai trecut sa aprindă o lumīnare la mormintele lor .
Dorinţa de a le vedea , si a afla ceva despre locurile unde m-am născut , mi-a fost aprinsă
de ţincul ăsta de Ionatan .
" I-a să văd ce-i cu el .
O ! Stă cuminte si ascultă muzică la casca . Asta-i bine . Am să am
linişte . Nu ştiu cīt timp , dar e bine cīt o să fie ."
Din această clipă am pierdut noţiunea timpului , căzīnd
īntr-un somn adīnc , din care m-a trezit anunţul pilotului că ne apropiem , şi să ne pregătim pentru aterizare
.
După ce m-am trezit din amorţeala somnului , m-am uitat la Ionatan care rămase aşa cum
l-am lăsat .Cu casca pe ureche , ascultind muzica lui preferata .
#
Formalitatile de pe aeroport au fost scurte , si ne-am indreptat spre salile
de tranzit , sa asteptam avionul ce ne va duce la Cluj .
La agentia de turism , unde am facut comanda biletelor , lucra un originar din Maramures , care mi-a
aranjat toate cele necesare , pina la cel mai mic amanunt .
De descurcat , ma puteam descurca usor . Romaneste stiam de cind plecasem . Aici in Israel am vorbit
in primii ani romaneste cu copiii emigrantilor , ce s-au stabilit in Askelonul acelor ani .
Incetul cu incetul am trecut la ivrit si am incetat sa vorbesc romaneste . Din cind in cind , acum , cite
un pacient mai in virsta , de origine romana , ma ajuta sa nu uit din ceea ce stiam , ducind cu mine o conversatie in
romaneste .
Acasa se vorbea idis , iar tata cu prieteni lui vorbeau mai mult pe ungureste , asa ca am
ramas si cu limba maghiara , pe care o stiam putin , inca din Romania .
Cu timpul am invatat la scoala , engleza si franceza , iar in anii de facultate in Italia am invatat italiana
si putina gernana , fiind aproape de granita Austriaca , si calatorind mult prin zona Alpilor Austrieci .
Am ajuns usor , la terminalul unde trebuia sa asteptam plecarea avionului la Cluj
. Trebuie sa asteptam trei ore si jumate , pina la plecare .
Ne-am asezat .
Asta mic a adormit imediat , obosit de atitea ore de nesomn .
Imi aduc aminte de sosirea noastra in Askelon , cu un autobuz
ca o cutie de sardele , in mijloc de noapte cind nu se vedea nimic . Simteam in aier
, un miros puternic de portocali in floare , si am fost impresionat de marietia palmierilor luminati de farurile
autobuzului nostru . Asta a fost prima mea legatura cu Askelonul . Asta e prima mea amintire ce mi-a ramas
in memorie , de la sosirea mea in Israel . Palmierii !!!!!
Am fost repartizati intr-o veche casa araba , parasita de propietari in 1948
, care au crezut ca fortele militare arabe vor invinge , armata evreilor in citeva zile si se vor putea reintoarce
la casele lor .
Au plecat in Gaza , si acolo au ramas .
Atunci noapta , n-am putut vedea cum arata casa pe dinafara , si nici pe dinauntru , ca nu aveam inca
lumina , si lumanarile primite dadeau mai mult umbra decit lumina .
Dupa cite-mi amintesc , am pus pe jos saltelele si ne-am culcat , asteptind sa iasa zorile ,
sa ne vedem noua "imparatie" .
Tata si mama s-au trezit primii si au facut inspectia . Tata fusese cu citeva
zile inainte , asa ca stia ce trebuie facut , ca locuinta sa capete un aspect mai civilizat .
O parte din mobila - paturi - masa - scaune am primit de la stat . Nu ceva special , lucruri simple
, dar bune , care ne-au slujit cu credinta , ani de zile .
Tata si mama , in acei ani de inceput , au lucrat unde au gasit de lucru.
In agricultura , la cules in livezile de portocali , tata lucrind si la drumuri . A lucrat
o norma si la o brutarie ; in meseria lui .
Cind au strins putini bani , si putine imprumuturi , tata a
reusit sa-si deschida o brutarie a lui . A lucrat cu mama , de dimineata pina seara , reusind in scurt timp
, sa-si faca un nume in Askelon si imprejurimi .
Sora si fratele meu s-au nascut aici in Askelon , crescind
cu mine , in casa ce-a veche , care cu anii , a inceput sa capete forma si o frumusete invidiata de multi .
Pot sa spun cu mindrie ca tata avea " miini de aur " , si mama o finete si un gust deosebit .
Combinatia asta , a dat roade bune in afaceri , si in crearea unor conditii deosebite , pentru
cresterea si educarea noastra .
Totul a fost frumos , ca un vis , pina in 1962 cind tata a murit electrocutat
, in timp ce repara unul din cuptoarele electrice ale brutariei noastre .
Dupa moartea tatei , mama a preluat conducera brutariei , luindu-si si un partener de afaceri
, brutar de meserie , de loc tot din Transilvania , din Sighet .
Afacerea mergea bine . Mama aratind un spirit de conducere , si organizare pe care nu i l-am cunoscut
, fiind si o comercianta de invidiat .
A reusit in citeva luni sa transforme mica fabricuta , intr-o adevarata fabrica , cu un numar mare
de muncitori , si cu foarte multe tipuri de produse de o calitate superioara .
Cu toata munca grea de conducere , n-a uitat sa-si faca timp pentru casa
, pentru noi , supravegind de aproape , desvoltarea noastra , dindu-ne posibilitatea sa terminam liceul , si sa ne creiem
viitorul asa cum l-am dorit fiecare.
Nu s-a lasat pina nu ne-am terminat studiile universitare , si ne-a vazut aranjati la casa noastra , cu
familia noastra .
Ma uit la Ionatan , cum doarme linistit linga mine , cu gura intedeschisa
, cu respiratii adinci si rare , un somn profund si linistitor . Semana cu un inger .
" Ptu ! ptu ! ptu ! Sa nu-l deochi ."
" Da , daca doarme ......! Sa-l vezi ce inger o sa fie cind se va trezi ."
" Sa profit cel putin de clipele astea de liniste , si sa ma reintorc in trecut , asa cum n-am facut-o de
mult ."
La terminarea liceului , cind m-au recrutat , am visat sa fiu
soldat la o unitate de luptatori , si nu un simplu soldat ce lucreaza intr-un birou .
Visul nu s-a indeplinit , ajungid dupa perioada de instructie obligatorie , la comandamentul militar central
, lucrind ca secretar a unui general din accea perioada .
Nu pot sa ma pling , a fost o perioada frumoasa din viata mea , am facut lucruri
interesante si importante , de care sunt mindru .
Am cunoscut acolo multa lume , facindu-mi multi prieteni si prietene , printre ei si
pe Lea , care lucra in birou cu mine .
Ne-am cunoscut , ne-am placut , ne-am casatorit , asta la terminarea armatei .
Eu am hotarit sa-nvat medicina , si am vrut sa studiez in Italia la Padova
. Lea a vrut sa-nvete sa fie asistenta sociala , si a hotarit sa vina cu mine , si sa-si faca studiile acolo.
Ne-am creat cuibusorul nostru , intr-un mic dar cochet apartament pe care l-am inchiriat .
Am invatat si am lucrat sa putem sa ne intretinem .
La scurt timp , Lea a ramas insarcinata ,si asa a ajuns pe lume , primul "
italian " din familie , Iosef , " Joseppe " cum ii spuneam noi .
Am avut o studentie placuta . Cu banii pe care mama ii trimitea , cu banii
facuti prin munca noastra , ne-am permis multe , am avut o viata tihnita ,si inbelsugata , invirtindu-ne prin Europa
, ca la mine acasa .
Anii studentiei trecind , ne-am intors in Israel , spre bucuria mamei .
Ne-am stabilit in Askelon , eu lucrind la Kupat- Holim , Lea ca asistenta sociala la spitalul
din Askelon .
Uitindu-ma la ceas , vad ca se apropie ora imbarcarii . L-am trezit pe Ionatan
, care se credea acasa , si n-avea chef sa se trezeasca .
Cu putina insistenta din partea mea , si-a deschis ochii , si imediat s-a reintors sa fie
Ionatan pe care-l cunosc .
-" Zeida , unde plecam ? Cit timp e zborul ? V-om primi si acum mincare ?
Cine ne asteapta acolo ? Cum se numeste orasul unde plecam ?....."
Ca o adevarata mitraliera , punea intrebarile una dupa alta , fara sa-mi daie timp sa raspund la nici una
.
Adevarul ca stia raspunsurile , din pregatirile pe care le facusem cu el , inainte de plecare.
Cred ca vroia numai sa-mi puna nervii mei la incercare , sa vada daca pot raspunde cerintelor "mariei
sale " .
Multumit de investigatie si de raspunsurile pe care totusi i le am dat ,
a inceput sa faca inspectia salii , pe care n-a avut timp s-o faca la sosire , din cauza oboselii si a dorintei de a dormi.
Multumit de ce vazuse , se intoarse si ma anunta cu solemnitate :
-"Zeida mi-e foame ."
Am scos din geanta de mina , placintele cu brinza pregatite de Lea , placinte care atit de mult ii placeau "
inpielitatului " .
Ce-mi spune " printul " ?
-"N-ai altceva ? "
Imi venea sa-l maninc de viu .
De unde sa scot acuma , citeva clipe inainte de plecare : " altceva " .
-"In excursie maninci ce este .Hai , nu mai fi mofturos , si maninca ce ti-a facut " babi Lea " . Hai ma
baite , ia si maninca ! " .
Parca ai vorbi la pereti . El sustine in continuare , sus si tare , dorinta lui :
-"ALTCEVA ! "
-"Altceva n-am . Vei minca cind sosim la Cluj ! Si cu asta " basta " . I-am zis eu categoric
.
" Lea , Lea !!... Ce mi-ai facut ?... Ce n-ai venit cu mine ? " Am inceput sa ma lamentez eu
in gindul meu .
Norocul meu , ca perioadele astea de lupta pentru existenta cu Ionatan , nu dureaza mult .
Dupa ce a baut putina apa s-a linistit , si ne-am indreptat impreuna spre stewuardeza ce ne astepta pentru
imbarcare .
III
Zborul a fost scurt . Nici n-am apucat sa decolam ca si am ajuns . Am strabatut
distanta Bucuresti-Cluj , intr-o ora .
Am fost putin ingrijorat din cauza valizelor ce urmau a fi transbordate , grija pe care am avut-o pina
in clipa ce m-am vazut cu valizele pe caruta .
O alta ingrijorare a fost si a soferului ce urma sa ne astepte , si sa ne duca la Lapus .
Agentul de la agentia de voaiaj , m-a asigurat ca nu voi avea probleme . Legatura lui din Baia Mare
, e un om serios si pina acum , n-au fost probleme cu nici un turist pe care-l deservise .
Imediat , la iesire , mi-a cazut o piatra de pe inima , vazind un om la vre-o
40 de ani , mic , rotund ca un butoi , cu o fata " pleznind de sanatate " cu o chelie care-i incadra capul , si doi ochi
sclipitori , plini de viata .
Intr-o mina cheile masinii , in cealanta o hirtie pe care era scris numele meu.
N-a fost nevoie sa ma duc pina l-a dinsul , ca a venit el la noi , intimpinindu-ne cu un suris si un :
-"Buna ziua , si binie-ati venit pe la noi " .
-"Buna ziua " , i-am raspuns .
-"Slomo Weis " m-am prezentat . " Si asta e nepotul meu Ionatan ." aratind cu
capul spre copil , care si-a gasit de lucru cu valizele de pe carucior .
-"Ionatan ! I-a saluta si tu frumos , asa cum te-am invatat sa saluti pe romaneste
! "
-"Bune ziua . " saluta Ionatan cu o voce slaba , ce abia se auzia ,uitindu-se in alte directii si numai
la sofer nu .
-"Si domnisorul vorbeste romaneste ? " Intreba calauza noastra , care apropindu-se de Ionatan
, ii intinde mina , si-i spune cu o voce prietenoasa :
-"Pa mine ma cheama Farcas Dorel ."
-"Nu , nu stie romaneste . " Am precizat eu , stringind mina puternica intinsa spre mine .
-"Nu-i nimic " continua Dorel cu o voce blinda si o privire de poznas .
-"Am sa vorbesc cu dumneavoastra in... i...vrit ! " spuse el , si intorcindu-se spre Ionatan
, a inceput sa vorbeasca cu el in ivrit , spre surprinderea mea .
A luat caruciorul , indreptindu-se spre parcare , unde ne astepta un taxi . Am aflat dupa aceea ca
este o masina fabricata in Romania . Dacia Logan , s-au asa ceva .
Cu valizele aranjate in portbagajul incapator al taxiului , asezati comod , am pornit la drum .
-"De unde ivritul asta ? " L-am intrebat , imediat ce pornisem .
-"Ei , de unde ! Din Israel . Am lucrat acolo un an in constructii , si apoi patru ani am lucrat in Elat
, la un restaurant cu specific romanesc . Am fost bucatrar sef , in ultimii ani conducind singur restauntul , patronul
dindu-mi pe mina mea afacerea . El venea numai in vizita . Avea incredere in mine ca in copilul lui . Nu l-am
dazamagit . Am lucrat din greu , dar am facut un ban frumos .
Am reusit cu banii facuti acolo sa construiesc o casa faina in Lapus . Acuma in casa locuiesc
parintii mei si bunul meu . O sa-i videti cind om fi la Lapus .
Mi-am cumparat pamant , vite , cai , tractor .
Am casa si in Baia Mare unde sed cu muieria mea .
Lucraz cu taxiul ista al meu , numai cu turisti . Cind e vre-o unul din Israel , e clientul meu
.
Nelu de la agentia de voaiaj " Maramuresul " ma cheama imediat , stiind ca stiu sa dau un serviciu bun ,
cum scrie la carte si pe deasupra vorbesc ivrit . "
-"Cistigi bine ? " L-am intrebat .
-"Dapoi , multumesc lui Dumnezeu . O ducem bine , n-avem a ne plinge . Din ceea ce cistig acasa , cu pamintu
si vitele , cu ceea ce cistig cu taxiul , doua-trei angajamente pa luna , ajung la vreo doua mi de euro pe luna ."
-"Si ce faci cu banii ? "
-"Afaceri . Ca asa e la noi acuma . Cumpar vind , mai pun un ban de-o parte , iar cumpar iar vind ,
dupa cum batie vintul .
Dar spunet-im va rog , cu ce ocazie in Lapus ? " Ma intreba , uitindu-se spre mine .
-"Eu m-am nascut acolo . Familia tatei e din Lapus . "
De surprindere , apasa spontan pe frina , incetinind brusc vitezva masinii , si oprind pe marginea drumului
, intrebindu-ma :
-"Care-i familia dumneavoastra ? "
-"Weis , tata a fost brutar dupa razboi pina la plecare in Israel."
-"Weis... , Weis... " Cauta el in memorie .
-"Si cind ati plecat din Romania . "
-"In 1952 . "
-"Nu , nu stiu . Inca nu ma nascusem .
Dar parintii mei trebuie sa va stie . Daca nu , bunul meu . Mosul e o carte de istorie vie . La
cei 85 de ani a lui , mintea e limpede ca apa de izvor ." Spuse el , incepind din nou calatoria .
S-a lasat o tacere in urmatoarele minute . Am fost ocupat cu contemplarea peisajelor , a starii jalnice
a drumului , pe care tocmai incepusera sa-l modernizeze . Nu se putea calatori cu viteza .
-"Unde locuiti dumnevostra in Israel ?" Sparse Dorel tacerea in care cazuseram .
-"In Askelon"
-"Ihi !! Oras frumos . L-am vizitat cind am fost in Israel ."
De aici calatoria a continuat cu o lectie de istorie , geografie , politica si birfe
,cu glume presarate ici colo , sustinuta de Dorel , care a vorbit fara-ncetare .
N-am avut intrebari .
Ne stiind prea multe din cele povestite de el , am hotarit sa tac si sa-l ascult , sa-nvat
astfel multe lucruri , despre locurile pe unde treceam .
Dupa vreo ora si jumatate, am ajuns intr-o localitate , unde am parasit drumul principal , indreptindu-ne
pe un drum destul de bun , spre Lapus .
Am trecut prin sate a caror nume nu-mi spuneau nimic , dar care aveau un pitoresc aparte care-mi
placea . Natura a binecuvintat locurile acestea cu o frumusete scoasa parca din basmele .
Am oprit o clipa intr-un mic defileu " Cheile Babei " , sa putem facem citeva fotografi .
Ne-a spus atunci , cu intonatie misterioasa in vorba , ca are o supriza pentru noi , dar despre care ne
v-a vorbi mai tirziu , la timpul potrivit .
Am continuat calatoria , primind si alte date , din lectia bine pregatita a lui Dorel .
Cind mai erau citiva kilometri de intrarea in Lapus , am oprit masina si am coborit . Ajunsesem la
portile Lapusului .
Aici am primit prima lectie despre istoria Lapusului , despre economia lui si despre oamenii lui .
Sa va spun adevarul , atit de multe date am primit de cind Dorel incepuse sa povesteasca , ca toate mi se
invirteau in cap si aproape ca nu mai puteam retine nimic . Am facut citeva fotografi , si ne-am indreptat spre masina
.
In sfirsit , urma sa ne spuna despre supriza pregatita .
-"Inainte de a va duce la cabana , unde ve-ti fi gazduiti , va invit la noi acasa . Om sta sa imbucam
cite ceva , ca poate ca vi s-o fi facut foame dupa atita drum . Va invit sa prinzuiti cu noi , la parintii
mei , care ne asteapta cu o masa pe cinste , cu bucate ca pe la noi , si-o palinca facuta-n casa la noi . "
-"Nu multumesc , nu trebuie sa va deranjati . " I-am spus , cu toate ca stomacul meu judeca altfel
.
-" Suntem asteptati la cabana ."
-"Lasati domnula Weis , ca nu ne deranjati . Ca ista-i obiceiul la noi , nu lasam omul care
a fost la drum lung sa ramina flamind . Cit despre cabana oi vorbi cu Mihai de la cabana s-oi zice ca sunteti la
mine la o gustare ."
Intrarea in Lapus mi-a dat un pic de emotie .
-"Ionatan ! de-aici sunt originele tale tale . Aici eu m-am nascut , de aici era bunicul
si strabunicul tau . Aici au trait toate neamurile noastre ."
-"Stiu asta ! Nu trebuie sa-mi m-ai spui !" Deschise gura " certaretul " ce incepu-se sa se trezeasca din
amorteala in care cazu-se in timpul calatoriei .
"Sper sa fie cuminte si sa nu ma faca de rusine cu mofturile si comportamentul lui ."
Priveam in jurul meu sperind sa descopar ceva , cit de mic , pe care sa-l recunosc . Nu recunosteam
nimic . Mi-e rusine de mine , ca nu pot sa ma intorc in trecut si sa vad cu ochii mei de copil de atunci , aceste
locuri .Nici informatiile ce le primeam de la Dorel , nu ma ajutau cu nimic .
Totusi emotia raminea . Ma gindeam ca pe aceste locuri , au trecut cinva pasii
multor generatii din familia mea , despre care nu stiu nimic .
Daca ar fi fost posibil ca locurile acestea , sa-mi povesteasca ele ;amintirile lor , cred
ca ar avea multe de povestit .
In sfirsit am luat-o pe o straduta laturalnica , pline de gropi .
-"Nu va suparati , inca drumul nu-i reparat . Nu-s fonduri . Dar cind or fi , tat n-o sa-l faca ,
ca s-o schimba partidul si primarul , si-or minca bani pe altceva ! Asa e pe la noi ."
-"Daca o sa-ti spun ca si in Israel e la fel , vei fi mai linistit Dorele ? "
-" No , dapoi asa-i cu politicenii , in tata lumea . N-avem a aface !
Imediat ajungem . Casa a treia de pe dreapta , aia cu gardul frumos si florile alea frumoase."
Ajunsem in fata casei . Pe drept casa frumoasa si intretinuta . Se vedea mina unor oameni harnici
si gospodari .
La strada un gard cu stilpi de lemn , frumos ornamentati , avind intre ei o retea de metal ,
ca un macrame ,la fel ca cele pe care mama le facuse in tinerete , si pe care le pastram cu sfintenie .
In spatele gardului o gradina mare plina de flori . Ea despartea drumul de casa sanatoasa , masiva
, cu niste geamuri mari , incadrate cu rame de lemn . Cele patru geamuri , lasau se se vada perdele frumoase
ca o broderie olandeza .
Casa , tencuita si vopsita intr-un crem deschis , era acoperita cu o tigla de culoare rosu aprins , din
care ieseau hornuri solide de caramida rosie , dind o frumusete deosebita .
Intrarea , cu o poarta masiva de lemn , si ea sculptata , avea o infatisare deosebita . O adevarata opera
de arta , de care Dorel era mindru .
"-Poarta asta m-a costat o groaza de bani . E o poarta in specificul Maramuresan , si a fost facuta de un timplar
din Baiut ."
Prin poarta se vedea o curte mare , o intrare fastoasa in casa , pe care intrai pe niste scari masive
de piatra .
Pe cealanta parte a curtii , inca o cladire cu vreo trei camere , despre care am aflat ca e bucataria
de vara si casa mosului .
In spatele curtii se vedeau niste grajduri si inca citeva anexe , a unei gospodari agricole .
In spate , la o distanta , se vedea o gradina . Nu pot sa spun ce era in gradina
, ca n-am vazut bine pina acolo .
La claxonul masinii , au iesit in pragul bucatariei de vara , o femeie mai in virsta , imbracata
modern dar sobru , cu mult gust .
Dupa ea a iesit un barbat , copia lui Dorel , dar mai in virsta . Au venit spre
poarta cu un aer de bucurie , parca ne-ar fi cunoscut si asteptat de ani de zile .
Au deschis larg poarta cea mare , si am intrat cu taxiul inauntru .
IV
Primirea facuta , a fost ca una regeasca .
Mai lipsea numai covorul rosu si famfara militara .L-a auzul masinii au iesit si sotia lui Dorel si
copiii lui , un baiat si o fata , Codrut si Viorica ,cam de vre-o 12-13 ani , care au format " garda de onoare " .
Coborind din masina , am fost imbratisat de familie , parca am fi fost rude apropiate pe care nu le-au vazut
de mult . M-a emotionat primirea aceasta , a unor necunoscuti cu o inima atit de calda !
Imediat , copiii lui Dorel , vorbind cu Ionatan in engleza
, l-au luat la o recunuastere prin "ograda".
Ion si Lenuta , parintii lui Dorel , m-au poftit sa intru in casa .Am urcat
scarile si am intrat intr-un hol mare , cu peretii capitonati cu lemn , cu o podea din gresie , acoperita
cu un "covor persan " , aproape de marimea holului . Geamurile mari de pe cei doi pereti , erau acoperite de
perdele mari si frumoase , care lasau sa se vada prin ele curtea interioara . In hol , o masa mica si trei fotolii mari
in jurul mesei . O vitrina mare , pe peretele din spre strada , era plina cu flori de mina , de toate marimile
, una mai frumoasa decit alta . Flori de mina ca astea , vazusem numai la televizor .
Am fost poftit in camera de oaspeti . Acolo ne astepta o masa mare , frumos aranjata
, cu farfuri , pahare , si tacimuri .
Mama si nora , au iesit imediat spre bucataria de vara .
Poftindu-ma sa ma ased in capul mesei , Ion si Dorel s-au asezat linga mine pe partea
dreapta .
Ion , a luat o sticla , si turnind in pahare din " licoare " , imi spune :
"-Domnule Weis , om ridica un pahar de horinca in cinstea dumneavoastra . Puteti sa beti fara grija ,
ca-i curata . E din prune din gradina noastra . E batrinica ea , are vreo zace ani si eu am
facut-o .
Luind pahul in mina continua :
-"Binea-ti venit si pe la noi . Noroc si la multi ani ."
-"Sanatate !" Am spus si eu .
Inca nu apucasem sa ridic paharul ca Ion si Dorel , l-au si golit .
Ca sa nu ma las mai prejos , l-am golit si eu dintr-o sorbitura .
Greseala fatala !!! O tuse puternica m-a apucat , si parca un cutit a trecut de-a lungul
pieptului pina in stomac .
Cei doi au inceput sa rida de mine , intrebindu-ma cu o voce hazlie ;
-"Asa ca-i tare ? Astai palinca adevarata !" Dapoi gustati din brinza asta de oi ,si luati o bucata de pita
."
-"Zeida !" intra ca o furtuna nepotu-meu , plin de elan si o tenta de fericire pe fata.
-"Auzi !! , am vazut porci , gaini , cai si vaci . Am muls o vaca ! "
-"Bravo baiete !" i-a spus , si intorcindu-ma spre Ion am continiat :
-"O ! Asta-i "otrava" curata " .
In camera , geamuri mari spre peretele dinspre strada . Sub geamuri , un bufet masiv si lung , din
lemn de nuc , acoperit cu macrameuri si multe statuiete de portelan si obiecte din cristal , toate cu gust ,
si delicate . Pe peretele din spatele meu o biblioteca masiva plina de carti . Pe partea dreapta a mesei o canapea
mare , acoperita cu o cuvertura plusata , cu desene geometrice , in culori pastelate . Pe peretele
din fata mea , linga usa de la intrare , pe cele doua parti , doua vitrine din lemn de nuc , sculptate
cu finete ,lasau sa se vada o colectie de farfuri de portelan chinezesc . La mijlocul colectiei , in ambele vitrine ,
servicii de ceai , din portelan chinezesc , de o finete deosebita , cu pahare firave , a caror pereti subtiri
, erau aproape transparenti . Suprafata lor era pictata cu flori , in culori vi si calde .
Un candelabru masiv , cu opt brate ,atirna de tavan , avind toate luminile aprinse .
Galagia facuta de discutia copiilor ce s-au asezat pe canapea , a fost intrerupta de intrarea unui
batrin , putin adus de spate , inbracat intrun costum de trening , a caror pantaloni erau strinsi pe burta
, cu o curea asezata peste pantaloni . Pe cap o caciula de lina , ascundea parul , a carui culoare o
aratau numai perciunii mari si stufosi , ce se intindeau de-a lungul fetei .
Pe nas , ochelari cu rame groase de plastic , legati cu un elastic , ce trecea peste
caciula de lina .
Cu un pas destul de sigur , se apropie de masa si-mi spuse :
-"Buna ziua . Eu sint Ghiorghe , si sunt tatal lui Lenuta . Dapoi bine-ati venit pe la noi ."
Sculindu-ma m-am apropiat de el si i-am strins mina intinsa .
-"Buna ziua . Weis Slomo . Lapusan prin nastere ."
S-a asezat linga mine , in stinga mea .Dorel a luat un paharel , l-a umput cu virf si l-a dat mosului ,
a umplut si paharele noastre , si asa cum era in piciore , a ridicat paharul si ne-a urat :
"- Sanatate si bun venit in casa noastra."
Nu stiu prin ce minune , continutul paharului a disparut intr-o clipita .
Mirarea mi-a fost mai mare cind m-am uitat la mos , care nu s-a lasat mai prejos , si a dat paharul peste
cap , fara nici o problema .In inertia acestei sitoatii , paharul meu a urcat pe nestiute si mi s-a golit in stomac ,
reamintindu-mi astfel , patania primului pahar .
Am luat repede o felie de piine cu o bucata mare de cas ce se gasea pe o farfurie inaintea mea .
In camera si-au facut aparitia femeile , incarcate cu farfurii , pline cu zacusca , vinete , si salamuri
.
Dupa ce s-au asezat cu totii la masa , s-au umplut paharele din nou , de data asta si pentru cele doua femei
.
Acelasi ritual , si paharele au ramas goale , in afara de al meu ce se golise doar pe jumatate .Simtiam
ca fata-mi arde , si ca incepusem sa ma incalzesc si la propriu si la figurat .
M-am uitat la Ionatan , care plin de verva , vorbea cu copiii gazdei , si infuleca de zor , din
bucata de piinea din mina dreapta , si din cirnatul din mina stinga .
De foame n-a mai intrebat ; caser sau nu caser , important sa fie mincare !
Bravo lui ! N-am crezut ca se va comporta asa . Mi-a fost frica ca-mi va face problema cu mincarea
.
In timp ce se lupta sa rupa cu resturile de dinti o bucata de sunca , mosul se uita la mine si ma intreba :
-"Si ziceti ca sunteti din Lapus ? "
-"Da. M-am nascut in Lapus , si-am venit sa-i arat nepotului de unde a pornit familia lui ."
-"Dar a cui iesti , daca nu te superi ?" Continua mosul cu acelasi ton linistit , luptindu-se
in continuare cu bucata de sunca , apoi uitindu-se in ochi mei spuse :
-"Pe la noi au fost citeva familii Weis ."
-"Tatal meu a fost brutar . A avut brutarie in Lapus dupa razboi ."
-"Dapoi tu esti baiatul lui Iosef , al cu brutaria de linga pod ?"
-"Da sunt baiatul lui Iosef , dar nu-mi aduc aminte unde-a fost brutaria ."
-"Ei batete sa te bata ! Dapoi eu te stiu de cind erai de-o schiapa ."
Se scula , si cu minile unse cu grasimea suncii , imi strinse capul ca intr-un cleste si ma saruta
cu patima pe obrazi .
-"Da zi coptile ce so-ntimplat cu mata si cu tatito ? E adevarat c-au murit ?"
-"Da . Saracii s-au stins din viata la o virsta destul de tinara . Tata primul , dupa asta mama
s-a dus si ea , cind ne-o vazut la casele noastre . Dumnezeu sa-i aiba-n paza ."
-"Adevarat graiesti " Spuse mosul facindu-si cruce .
Incetul cu incetul mosu a luat conducera discutiei , aratind o minte limpede si sprintena , pe
care cu greu poti sa gasesti la virsta lui .Dupa parerea mea avea peste 85 de ani .
-"Sa sti ma feciorule , ca eu cu tata-tau am fost prieteni buni din copilarie . Ai mei erau oameni
cu stare si cu carte . Pa mine m-au trimis sa-nvat carte , dar nu s-a prea legat de mine . Mi-a placut sa lucrez pamintu ,
mi-au placut animalele , dar mi-au placut si femeile si petrecirile . Multe petrecieri am facut cu tata-tau , pina l-au
luat ungurii la razboi .
Dupa razboi cind s-antors acasa cu mata , ne-am intilnit de multe ori , dar n-a fost cum fusese.
Ei ce vremuri frumoase ."
Pentru mine , intilnirea cu mosu si familia lui a luat o intorsatura ne-asteptata
.N-am crezut ca voi intilni atit de repede , si atit de usor , pe cineva care sa cunoasca atit de bine pe tata . Eram
nerabdator sa aflu si alte amanunte .
-"Ma feciore ." se adresa mosul lui Ion .
"Da mai toarna in pahare , ca un gazdac bun ce esti , ca moare omul de sete ." Si intinse paharul spre Ion
.
-"Da pe familia lui tata ati cunoscut-o ? "
-"Dapoi cum nu coptile ! Pa toti .
Pa bunul tau Moisi , pa bunata Rivca , pa Surica , pa Clara , pa Lazar , pa toti i-am
cunoscut ."
-"Puteti sa-mi povestiti ceva despre ei ? Eu nu stiu prea multe ."
-"Dapoi sa-nbucam , si sa bem un pic , ca ne-or sudui muierile daca bucatele ramin pe masa ."
Am luat din zacusca si din vinata . Aveu un gust bun , un gust aparte . Si
legumele ce erau pe o farfurie , aveau un gust deosebit , nu aveau acelasi gust cu legumele din Israel . Mi-au spus
ca sunt legume atunci culese din gradina lor .
Am luat din salamuri , am luat si din cirnat produs in casa .
Lenuta s-a sculat , si-a iesit spre bucatarie .
Mosu , s-a intors spre mine si dupa ce sorbi putin din paharul de tuica , incepu cu o voce inceata :
-"Bunul tau Moise a fost un domn , a fost notar la noi in Lapus .
De loc era din Dobricu Lapusului .
Tatine-sau cu bunul lui aveau circiuma in sat . Aveau pamint si multe oi . Erau oameni cu stare .
L-au trimis pa fecior sa-nvete la oras , si-apoi la Budapesta .
Era un om evlavios , mergea la sinagoga in fiecare zi . Simbata si duminica nu lucra . Avea o barba
mare ca de patriah . Nu era inalt , si era slab , avea o fata de om cu liniste-n suflet ,si-nbracat tot timpul
in negru ca un domn .
Si-a facut o casa mare cu etaj in centru , si a avut jos in spre strada un birou frumos unde lucra
.
Si-a luat muiere din Dej , fata unui bogatas , care avea citeva magazine in Dej ."
Intrarea Lenutei cu un castron mare cu supa aburinda , a intrerupt povestirea mosului .
Ne-a turnat in farfuri , o supa de pasare , de o culoare galbena si limpede , acoperita de galuste
spumoase din gris , si presarata cu o ploaie de patrunjel proaspat , taiat marunt de tot .
De mult n-am mincat o supa atit de buna , si galuste atit de pufoase .
M-am uitat la Ionatan , care dupa ce a terminat ce avea in farfurie , fara nici un pic de rusine , parca
era la bunica-sa acasa , a intins farfuria si mi-a spus :
"-Spune-le ca e foarte buna si m-ai vreau o portie ."
"-Bravo baiete !" Si mi-am facut datoria traducind cele spuse de Ionatan.
Imi parea bine ca s-a acomodat atit de repede noii situatii , si nu-mi face probleme , lasindu-ma
sa-mi vad de ale mele .
M-am intors spre Ion si Dorel .
-"Scuzati-ma daca voi vorbi cu mosu , despre familia mea . Nu stiu daca voi gasi in Lapus pe cineva sa stie
atitea amanunte cit stie el ."
"-Te-am avertizat pe drum . Mosul meu e o carte de istorie vie .Continua sa vorbesti cu el . Lui ii place
, si noi mai invatam cite ceva din istoria locului."
"-Si despre bunica-mea Rivca , ce poti sa-mi povestesti ? "
"-Ee.. ." Spuse mosul invirtind intre degete o tigara fara filtru , pe care o uda cu buzele ,
si pe care o aprinse incet , fara graba .
Dupa ce-si umpu-se plaminii cu o "priza" de fum cit a incaput , a spus scotind fumul pe nas , cu o voce
melancolica .
"-Frumoasa muiere .Nu era barbat in Lapus sa nu intoarca capul dupa ea , cind trecea ea pe strada
.Era o femeie fina si tacuta .Isi vedea de casa si de copii .
Nu era atit se religioasa ca Mose , dar tinea legile religioase cum trebuie .
Dupa nasterea Suricai , Dumnezau s-o ierte , care a avut o hiba la picioare si nu putea sa mearga bine
, a suferit mult din cauza asta ."
Intre timp , Lenuta si Irina , nora-sa , au inceput sa stringa de pe masa farfuriile si cea ce nu era
necesar , facind loc pentru mincarea ce urmau s-o aduca .
Sa spun drept ; deja eram satul , si nu mai aveam vreun loc gol , ascuns undeva in burta
, ce-ar putea primi inca ceva mincare .
Ionatan cu Viorica si Codrut , copiii lui Dorel , dupa ce au susotit intre ei , au iesit
in fuga din camera .
Ion a iesit si el , intorcindu-se nu dupa multa vreme cu o sticla de vin , pe care i-a dat-o lui Dorel
s-o deschida .
Mosu , cu privirea atintita undeva departe , savura tigara , gindindu-se la timpuri de mult apuse
.
Eu stateam si asteptam cu nerabdare ca mosul sa-si inceapa din nou povestirea .
Eram emotionat , si putin tulburat de povestirile mosului . O parte le stiam . Dar faptul ca cineva
strain imi povesteste despre familia mea , pe care n-am cunoscut-o , ma da peste cap.
-"Batrinu Moise era un om sever cu copiii lui , si mai ales cu tata-tu ." Continua mosul povestea
.
-"Lui Iosef tatine-tau , nu prea i-a placut scoala , ca si mie . Fugeam impreuna cu tatine-tau de la
scoala si ne plimbam pe dealuri pina seara . Cind ne intorceam ,capatam cite o cherfeneala sora cu moartea . El de la tata-sau
eu de la taica-meu .
Cind tatuca a vazut ca nu mai poate cu mine , ma trimis sa-nvat meserie . M-a dat de ucenic la Marcu Izidor
sa-nvat cojocarie .
Izidor era un mester bun la suflet si toba de carte . El m-a invatat meserie , dar m-a invatat si
multe alte lucruri .
Cind lucram nu-i tacea gura . Povestea de locuri de prin lumea larga ,pe care le-a vizitat prin cartile
pe care le-a citit,si a citit multe carti ! M-a invatat povestiri din istorie , m-a invatat din Biblie .De
la el am invatat idis si germana .
Bun om o fost Izidor asta . M-o tinut ca si copilul lui , si mi-o dat invatatura cum i-a invatat
pe copiii lui .
Pa tatine-tau l-au trimis sa-n vete sa fie brutar . I-a placut , ca si mesterul lui era un om bun , cun
se zice pe la noi : bun ca piinea calda .
Noptile dupa lucru ne-ntilneam si puneam impreuna tara la cale .
Asa am crescut impreuna , am mers la fete impreuna .
Am fost ca doi frati de cruce , asta pina in '41-'42 cind unguri l-au luat pe frontul rusesc
, la munca cu alti tineri evrei si cu romani de-ai nostri .
Eu m-am ascuns un timp si nu m-au luat , apoi tata o platit ici si colo , la oameni cu influienta ,
si m-au facut uitat , si m-am intors acasa . Cu tatine-tau m-am vazut cind s-a intors in Lapus cu maica-ta , dupa razboi
.
Casa familiei era ocupata . Au primit o casa pina la lamurirea situatiei linga pod , casa
, tat a unor evrei care nu s-au mai intors dupa razboi .
Acolo si-a deschis taica-tau brutaria , jos in doua camere de la parter , ei locuind in doua camere deasupra
.
Am fost prieten si cu Lazar si Clara , da nu cum am fost cu tata-tau ."
Copiii au intrat si pe urma lor Irina cu o mamaliga aburinda si Lenuta cu un castron mare plina cu tocana
de ciuperci .
Cele doua femei au iesit inca o data si s-au intors repede cu o friptura de pui si cartofi la
cuptor , si o farfurie mare de castraveti murati de casa .
Ionatan a primit primul o farfurie mare cu doua pulpe de pasare bine prajite , cartofi si citeva
lunguri bune din tocana de ciuperci . Pofta cu care manca ma bucura , si ma gindeam la Lea care s-a temut ca dracul
asta mic imi va face probleme cu mincarea .Minca cu o pofta de parca nu vazu-se mincare gatita in viata lui . Sa fie numai
sanatos , si sa continue tot asa.
-"Multumesc . " I-am spus Lenutei care mi-a pus in fata o farfurie plina de bunurile de pe masa .
-"Nu stiu daca domnul maninca mamaliga . Daca doriti , poftiti si serviti ."
N-am asteptat a doua invitatie si am luat o portie buna de mamliga sa fie linga ciuperci .
Cipercile erau delicioase , dupa cum ne-au spus , erau ciuperci din padurile de linga Lapus .
Vinul a inceput sa curga in pahare , si pofta de mincare crestea si ea .
Simteam ca nu mai am pot , dar spre mirarea mea , dupa ce am terminat tot ce era in farfurie ,
am mai luat o portie de ciuperci si de mamaliga .
Mosul , terminind de mincat , si-a golit paharul , s-a sters la gura cu dosul miini .
-"Cu doamna Clara am vorbit de multe ori despre voi si dupa plecarea voastra , dar n-a avut multe
de povestit ." Reincepe mosul povestea.
-"Cum dupa plecarea noastra ? Clara a murit in lagar ." Intrebai mirat .
-"Nuuu ... , doamna Clara n-a fost deportata . A ramas in Lapus cu familia ei ."
-"Cu familia ei ? Despre asta nu stiu nimic."
-"Dapoi n-ai de unde sti . Asta-i o poveste lunga ."
Si-a scos din nou tigarile , si din nou , cu aceasi migala , si-a pregatit tigara , si si-a aprins-o .
Eram nedumerit , eram zapacit de noua informatie , despre care nu stiam nimic .
-"Uitate cei mai baiete . Bunut-o , domnu Moise , dupa moartea doamnei Rivca , s-a
facut mai religios decit a fost .
Clara care nu era maritata , a luat conducerea casei .
A incercat s-o marite bunut-o , cautindu-i pe cineva potrivit pentru ea , dar ea i-a refuzat pe toti
.
A inceput s-a se vorbeasca-n Lapus , in acea vreme , ca ar avea un iubit , pe baiatul cel mare
a lui Muresan "Roscatul".
Muresan a ista era unul din oamenii bogati din Lapus .Era om cu stare , cu paminturi multe in Lapus
si Grosii Tiblesului .
De loc era din Grosi , dar dupa ce si-a facut averea ,s-a mutat in Lapus . Si-a facut o casa mare in Lapus .
Avea multi oameni ce lucrau pentru el .
A avut trei feciori , pa Marin al mai mare , pa Vsile si pa Ion .
Marin era un flacau zdravan si frumos .Toate fetele se dadeau dupa el , dar el a ales-o pe Clara
.
Familia lui ,n-au vrut sa auda de asa ceva .Ei erau greco-catolici , cu frica lui dumnezeu , si nu-si
putea sa-si lase fiul cel mare sa se casatoreasca cu o evreica .Asta era impotriva datinei din stramosi . Chiar
cu o romanca ortodoxa era problema , darminte cu o evreica .
Bunut-o i-a interzis sa se intilneasca cu el . Dar dragostea n-a putut sa-i opreasca .
Prin ' 41 au fugit amindoi la un unchi de-a lui Marin , in Rohia . S-au ascuns acolo
o vreme si s-au luat la biserica . Au gasit un preot ce i-a casatorit dupa legea crestineasca ."
Eram intr-o stare de agitatie de ne descris . Descopar dintr-o data
ca familia mi-a ascuns adevarul . Au inceput sa-mi treaca prin minte tot felul de intimplari din copilarie ,
tot felul de susoteli care se terminau cind apaream , in special in discutiile pe care tata le avea cu originarii din Lapus
care ne vizitau .
L-am rugat pe mos sa-mi daie o clipa sa ma reculeg , sa-mi adun gindurile .
Eram zdruncinat . Sa descoperi , asa , dintr-o data ,ca mai ai familie de care nu stiai , nu e usor .
Am simtit cum lacrimi imi acopereau ochii . Mi-am cerut scuze si am iesit afara ; sa fiu singur cu
mine . M-am asezat pe scarile de la intrare si am inceput sa pling .
Nu pot sa spun daca erau lacrimi de fericire , s-au lacrimi de emotie .
Eram atit de prins in giduri , ca n-am vazut cum Ionatan , care vazindu-ma plingind , a venit
in fuga , si m-a inbratisat .
-"Zeida , de ce plingi ? Ce s-a intimplat ? " Ma intreba cu o voce strangulata , si a izbucnit in plins
.
-"Nimic rau . Pling de fericire . Am sa-ti povestesc mai tirziu . Acum lasa-ma putin singur . Hai du-te
si te joaca !"
Linga mine se aseza Dorel cu un pahar cu apa , pe care mi-l da .
-"Va simtiti bine domnule Wais ? "
-"Acum mult mai bine ." I-am raspuns sorbind din pahar .
-"Multumesc , si iarta-ma de scena penibila pe care am facut-o . Nu e usor sa-ti regasesti asa pe neasteptate
o noua familie "
M-am sculat l-am inbratisat si l-am sarutat.
-"Multumesc pentru supriza placuta , pe care mi-ai facut-o invitindu-ma la tine . Multumesc inca o data
."
M-am intors in casa , stergindu-mi ochii de lacrimile cazute .
Mosul ma astepta , sa-si termine povestea .N-am avut rabdare si l-am intrebat .
-"Spuneti-m Clara si Marin traiesc ?"
-"Dumnezeu sa-i aiba-n paza . S-au stins si ei de vre-o doi -trei ani .Au ramas numai copii lor ."
-"Locuiesc in Lapus ?"
-"Dupa cite stiu doi locuiesc aici , ala mic s-o facut doctor mare la Cluj ."
-"Povesteste-mi ce s-o intimplat dupa ce s-au casatorit ?!"
-"Dapoi , dupa citeva luni , Marin s-o intors acasa , sa vada care-i sitoatia . Ai lui l-au
primit cu bratele deschise , si l-au iertat . Dupa citeva zile a adus-o si pe Clara , si-o fost primita cu drag in familie
.
Batrinu Moise n-a putut s-o ierte .Cind a aflat ca s-au casatorit la biserica a cazut bolnav . Se spune
ca si-a rupt hainele si s-a asezat la priveghi ca dupa morti , sapte zile cum e oboceiul la dumnevoastra .
Din casa n-a mai iesit , si n-a mai lucrat .
N-a vrut sa stie de Clara si Marin .
Clara trecea pe linga casa in fiecare zi si astepta s-o ierte , si s-o primeasca , macar pentru o clipa
.
Nici fratii si nici sora-sa n-au iertat-o .
Dupa citeva luni de suferinta , s-o prapadit .
La inmormintare a fost multa lume , ca multi l-au cunoscut , si pe multi i-a ajutat .
Marin si Clara au fost si ei , dar n-au intrat in cimitir , au stat afara pe strada , n-au
fost lasati sa intre .
Ani de-a rindul , Clara a mers la cimititir si-a aprins lumanari la mormintele parintilor , plingind si
cerindu-si iertare .
De , ce sa-ti mai spun baiete ; astai povestea ! "
M-am uitat la ceas era deja tirziu .
-"Spune-mi Dorele , poti sa vorbesti cu baietii lui Clara , daca vor sa se-ntilneasca
cu mine , ca eu tare-as vrea ."
Am multumit pentru primirea facuta , si ne-am despartit de familia lui Dorel , promitind ca ne v-om
intilni in curind .
Drumul nu prea lung pina la cabana unde vom fi cazati , nu a fost lung .Eram atit de ametit de ginduri ,
ca n-am retinut nimic din ceea ce-am vazut si din explicatiile lui Dorel. Nu mi-am facut probleme din asta , stiind ca voi
primi in zilele urmatoare explicatii ample si precise de la Dorel .
Ceea ce doream in clipa asta , era un dus bun si un pat bun , unde sa-mi pun capul si sa-mi
limpezesc gindurile .
Nici Ionatan cred ca nu dorea altceva. Statea linistit , ascultind muzica cu ochii inchisi ,mai
mai sa adoarma .
-"Ionatan ! Sa nu adormi ca acum ajungem ! "
Pe un drum ingust , ne asfaltat , cu un piriu ascuns de copaci pe partea stinga si un deal acoperit
de o padure pe partea dreapta ,am inaintat vre-o trei sute de metri . Dintr-o data ,pe partea stinga s-a deschis
o poiana , in mijlocul unei paduri .In capatul de sus a poienei , o cabana in stil rustic cu doua
etaje , si pridvoare la fiecare etaj .
Aceasta era cabana lui Mihai , locul unde vom petrece urmatoarea saptamina .
Linga cabana citeva anexe ce trebuiesc unei familii de la tara , precum si o sera acoperita cu
foi de plastic .
In fata cabanei , o " balta " despre care Dorel ne-a spus ca e plina de pesti si putem sa
pescuim daca vom dori .
Pe o terasa mare , ridicata pe panta ce ducea la parterul cabanei , ne astepta Mihai , amfitrionul
nostru . Un barbat nu inalt , dar nici scund , bine facut ,aratind un om puternic si sanatos .
-"Ma Mihai , ia cobora de la inaltimea de unde te-i urcat , si vino de-ntimpina pe domnu Slomo
, ruda mea din Israel ."
-"Ce ma fandositule ? Iar ti-ai cumparat neamuri ? Acum o luna neamuri din Franta
, acum doua saptamini din Italia .Dapoi mare familie ti-ai facut ."
-"Domnule Slomo , nu tineti seama de povestirile nemernicului asta de Mihai . Cind era mic a fost in
clasa cu mine , si primea zilnic cite o portie de bataie de la mine . De-atunci a ramas cu o hiba la cap ." Spuse Dorel
ce merse rizind in intimpinarea lui Mihai , imbratisindu-l si sarutindu-l.
-"Mihai , iti prezint pe domnul Weis Slomo , Lapusan de-a nostru ."
-"Imi pare bine de cunostinta . Mihai Rusu . Bine-ati venit la noi ."
Imi strinse cu putere mina intinsa , inclindu-se putin in semn de salut si respect.
-"Si mie imi pare bine ." Am spus continund sa string mina lui Mihai .
-"Permitem sa-ti prezint pe nepotul meu Ionatan ."
-"Bune ziua ." O da Ionatan pe romaneste , intinzind o mina de om sigur de sine .
-"Buna sa-ti fie inima tinere , si bine-ai venit la noi . Eu sunt aici propietaru , asa ca atunci cind vei
dori ceva , nu te rusina si vino sa-mi ceri . Bine ?"
-"Ia-o mai incet Mihai ca nu toti sunt la fel de destepti ca tine sa stie romaneste atit de bine .
Tu nu vezi ca pruncu nu te-a inteles ?" Intorcindu-se spre Ionatan , ii traduce in ivrit cea ce mihai a
spus .
"-Bine . Multamesc " O da inca o data Ionatan pe romineste , uimindu-ma cu dezinvoltura cu care vorbea pe
romaneste .
Acasa de cite ori vorbeam cu el pe romaneste sau ungureste , imi respundea pe ivrit , ne vroind sa vorbeasca
pe alta limba .
Poftindu-ne spre casa , am urcat cele cinci trepte , care ne-au adus pe o terasa mare , in mijlocul
careia trona un stejar , ce strapungea terasa , rasusindusi trunchiul pina la radacinile bine infipte in pamint
, printr-o gaura mare facuta-n podea . Agatate de trunchi , la inaltimea unui om , ladite de lemn cu flori de muscata
, si un sirag de becuri colorate , asezat ca un sarpe in jurul trunchilui .
De jur in prejurul trunchiului , era construit un bufet din lemn , pe care stateu pahare si sticle
cu bautura .
Citeva mese , acoperite cu fete de mese in stil rustic , isi asteptau clientii .
Intrun colt o masa de biliard , la care se distrau trei trineri cu sticle de bere in mina .
Muzica populara , rasuna din citeva difuzoare inprastiate in jurul terasei .
De cealanta parte a intrarii , trona un mic bar si un gratar a carui horn iesia prin acoperisul terasei
.
Pe parta stinga cum urcasem , o balustrada acoperita de flori de toate culorile , lasa sa se vada padurea
si curtea interioara , balta cu apa de o culoare verde , de la verdele copacilor , ce-si lasau umbra in apa limpede a
baltii .Din cind in cind , cite un peste , ce se juca sarind parca sa-si ea o gura de aer , deranja linistea apei ,
facind-o sa tremure in cercuri mici , care marindu-se , faceau valuri ce sarutau buzele malurilor .
Din visarea mea , m-a trezit vocea lui Mihai care deja umpluse paharele cu tuica .
-"Poftiti domnule Weis ,luati un pahar sa inchinam pentru sosirea dumneavoatra , asa cum e obiceiul la noi ."
-"Mihaela.... !"
La strigatul lui Mihai , isi facu aparitia o tinara , chelnerita localului .
"-Spune-i lui Morico sa faca un platou cu lucruri bune , linga un paharel de tuica ."
-"Multumesc , dar nu trebuie , nu va deranjati , deja am mincat si am baut destul ."
-"Nu se poate . Astai obiceiul nostru de-a primi musafirii ."
N-a trecut un minut ca s-a intors chelnerita cu o farfurie cu placinte calde . A mai facut doua drumuri
si a adus si brinzeturi , si o farfurie cu produse de porc taiate in feli subtiri , o farfurie
cu murasturi de casa , si una de piine .
Acum ca toate cele necesare micului ospat erau pregatite , Mihai ridica paharul.
-"In cinstea dumneavoastra !"
Mihai si Dorel au "inghitit" paharul dintr-o sorbitura , luind fiecare o bucata de placinta , de parca nu
mincasera de citeva zile .
Am gustat putin din paharul meu , si-am vrut sa-l pun pe masa .
Mihai cu sticla in mina , l-a umplut din nou , umplind si paharul lui Dorel si a lui , ridicind acum paharul
in cinstea venirii noastre .
Eram putin speriat de cantitatea de alcool ce curgea in pahare , mai ales ca stiam ca sunt multe " motive
" de-a mai ridica inca un pahar .
Asezidu-ne , Mihai si Dorel au inceput sa vorbeasca intere ei despre probleme locale Lapusene , eu luindu-ma
dupa proverbul " pofta vine mincind " am luat o placinta , dupa care n-am putut sa ma opresc si am mai luat inca doua ,
golind si paharul de tuica , ce n-a ramas gol mult timp .
In timpul asta Ionatan s-a alaturat jucatorilor de biliard , care au inceput sa-l invete cum se tine tacul
si cum dai lovitura si unde .
Copilul asta stie ce vrea si se descurca in orice loc .Nu seamana cu nici un nepot si chiar cu nici unul
din copiii mei . Are in el un fel de " lipici " si te vrajeste in felul de-a se comporta . Nu regret ca l-am luat cu
mine .
Uitindu-ma fara sa vreau la ceas , Dorel sare cu gura pe Mihai .
-"Ma ! Ce fel de gazda esti tu , ca nu-l iei la camara pe domnul Slomo ."
-"Da . Ai dreptate . Scuzati-ma domnul Slomo , poftiti de vedeti camera .
-"Ionatan hai sa vezi camera ."
-"Nu acuma zeida ca sunt ocupat . Du-te numai tu ."
-"Ionatan numai un minut , A-i urcat si cobori imediat ."
-"Zeida , iar incepi ! Suntem in vacanta , am venit sa ne relaxam , nu sa ne certam ."
-"Bine , dar ma ajuti cu bagajele ."
Pe o scara exterioara am urcat la primul etaj , unde erau citeva camere . Am intrat in una din ele , destul
de mare , cu pereti din lemn in stil rustic . Doua paturi , despartite de o noptiera pe care trona o vaza cu flori din gradina
casei . Un dulap cu doua usi , nu prea mare , si o masa cu doua scaune , complctau mobilierul camerei .Pe o usa , pe peretele
din dreapta se intra in baia inzestrata cu o vana , o chiuveta si un veceu . Camera mica dar cococheta .
Pentru ceea ce aveam nevoie in cele sase zile de sedere la Lapus era de ajuns .
-"Va convine , s-au preferati sa vedeti si alte camere ."
-"Nu , nu , multumesc . Este ceea ce-mi trebuie .
Dorel ; masina e deschisa ? "
-"Stai si odihnestete , ca ti-om aduce noi valizele , trebe sa fi obosit dupa asa o calatorie
lunga !"
-"Nu-s obosit ." Am spus cu un glas si po o mimica ce poate exprima contrarul .
-"Stai jos !" Spuse Dorel cu o voce poruncitoare si ma forta sa stau pe unul din saune .
In citeva minute valizele au fost in camera , si cu ele si Ionatan ce a urcat in sfirsit si el .
-"Eu va las acum , ne intilnim miinepe la ora noua , sa mergem la cimitir . Cit despre familie
, sa n-aveti frica , c-oi vorbi cu ei asta seara .
Dapoi , odihna placuta , noapte buna si sa nentilnim sanatosi miine dimineata . La revedere ."
-"Cind doriti sa luati masa de seara domnule Slomo ?"
-"Eu nu cred ca mai pot minca ceva . Poate Ionatan .
Ionatan , vrei sa maninci ceva ."
-"Nu acum poate mai tirziu ."
-"Ionatan , nu esti acasa , spune daca vrei acum !"
-"Lasati domnula Slomo , ca la noi bucataria e deschisa pina la miezul noptii , ca doar avem clienti la
terasa pina tirziu noaptea . Cind o dori domnisorul sa vina la mine si sa-mi spuna ."
I-am tradus la Ionatan , care a sarit imediat de pe pat unde se culcase , sa incerce si sa insemne
patul pe care l-a ales .
-"Multumesc Mihai ."
-"Hei ! Fi politicos .Aici trebuie sa dai respect la cei mai mari decit tine . Trebuie sa te adraeszi
cu domnule Mihai .
-"Bine , bine . Scuze ; n-am stiut .
Multumesc Domnule Mihai ."
Cind am ramas singuri , am deschis valizele , fara sa aranjez lucrurile in dulap . Noroc cu Lea , care
aranjind valizele a pus la suprafata pijamalele si trusa de baie , ne trebuind astfel sa rescolesc intreaga
valiza .
-"Ionatan ia dute tu la dus acuma ! ."
-"Zeida dute tu primul . Eu cobor inca un pic , si cind ma-ntorc fac dus ."
-"Ce sa cauti tu la ora asta afara . Nu cunosti pe nimeni , nu sti romaneste , stai ma omule si te mai odihneste si
tu un pic ."
-"Uitate acum afara si vei vedea ca e lumina ! Cit despre cunostinte am deja multe . Pe Gigel , Radu
si Sandu , asta ca sa nu pun la socoteala pe Mihai si Mihaela ."
La toate are un raspuns nepotu-meu , si daca stai si te gindesti bine , are dreptate .
-"Bine , dar sa nu te-ndepartezi si sa nu bati oamenii la cap , asa cum ai obiceiul ."
Ultimile cuvinte s-au pierdut , neauzite de dracusorul asta mic , care deja fugise inchizind usa ,
trintind-o . Asta ca sa n-auda vre-o schimbare in hotarirea mea .
Mi-am luat pijanaua si trusa de baie , facid un dus cald si bun , care n-a reusit sa ma scoale din oboseala
mea .
Reintors in camera m-am culcat , asezat peste asternut , fara sa ma acopar , atintindu-mi privirile
in tavan .
Aveam sanzatia ca plutesc . Parca auzeam un zgomot de motoare de avion ,
si pe fondul zgomotelor auzeam fragmente de discutie pe care le avusem . Nu stiu cit a durat sitoatia asta ,
dar am cazut intr-un somn adinc , ne simtind cum trece timpul , ne auzind cind Ionatan s-a intors .
M-am trezit dimineata cind o geana de soare cald , mi-a mingiat fata .
V
Trezindu-ma m-am uitat la ceas . Era deja sapte si jumate
. Ridicindu-ma putin am privit spre Ionatan , care ghemuit ca un colac , cu patura strinsa sub iel , dormea dus , un somn
linistit . M-am sculat si am inceput sa organizez camera . Am golit bagajele , am pregatit pe un raft micile atentii aduse de
mine sa le dau cadou , am facut o baie buna , si am pregatit hainele ce le vom inbraca , pe marginea scaunului .
Era deja opt si zece minute .
Acum urma sa-nceapa razboiul !
"-Ionatan . A venit timpul de sculare ."
Nici o miscare din patul somnorosului .
"-Ionatan e tirziu si trebuie sa te speli , si sa te imbraci frumos , si sa coborim la masa
inainte de a pleca la aventurile de azi ."
"-Hmmmm!"
"-Ionatan ." Am spus cu un glas linistit ,cu un timbru muzical , apropindu-ma incet de pat .
"-Ionatan , baiat mare , merge astazi la plimbare ,
Sa-ntilneasca domnisoare "
M-am asezat pe pat linga el si-am inceput sa-l mingii pe spate .
Ca ars de foc a sarit si s-antors cu spatele la mine cu acelasi :" Hmmm !! "
"-Vezi daca nu m-asculti si te-ai culcat tirziu ! "
"-Hmmm ! Inca cinci minute zeida ." Imi spune cu o voce somnoroasa , ne deschizind ochii nici
pentru o clipa .
L-am lasat sa-si continuie somnul si visul , stiind din proprie experienta ,ca o trezire brusca ,
iti strica toata dimineata .
Ca un adevarat gentilmen , dupa cinci minute , si-a deschis ochi si asezinduse pe marginea patului ,
intinzindu-se cit era de lung , cu o voce a omului abia sculat , ma intreba :
"-Zeida ? Si care-i programul de azi ? "
"-Primul lucru ; te speli .Al doilea te imbraci si apoi mincam , si asteptam pe Dorel sa iesim
la plimbare prin oras . Mergem apoi la cimitir , si vom vedea dupa accea ce vom mai face ."
"-Si ce facem la cimitir ?"
"-Ei ! Ce facem !? Mergem la mormintele bunicilor mei si a strabunicilor tai .Ce mai intrebi !
Doar am discutat acasa despre asta !"
In timpul asta a intrat in baie , si dupa usa inchisa , a continuat cu intrebarile .
"-Zeida , cum ai petrecut ieri , ti-a placut ?
Mi-ai promis ca-mi vei povesti de ce ai plins ."
"-Ce sa-ti spun baiete !?....Emotii .
Cum ai reactiona tu daca ai afla ca ai o matusa si trei verisori ?"
"-Dar eu am matusa si verisori ."
"-Nu....Nu asa .
Matusa si verisori , de care n-ai stiut ca exista "
"-Asta nu se poate zeida ."
"-Ei vezi ? Uite ca se poate.
Ieri am aflat ca o sora a lui tata de care stiam ca a murit in holocaust , a trait pina nu de
mult aici in Lapus . Si pe deaspra a avut trei copii , din care doi traiesc aici in Lapus ."
Deschizind putin usa , Ionatan , isi arata capul prin deschizatura si cu o voce fericita :
"-Si au copii de virsta mea ? Pot sa ma-ntilnesc cu ei ? Ei stiu ivrit ?"
"-Las-o mai moale baiete cu intrebarile , ca nici eu nu stiu mai multe .L-am rugat pe Dorel sa
vorbeasca cu ei daca doresc sa ne-ntilnim ."
"-Si de ce sa nu doreasca sa ne intilnim ?"
"-Baiete cind vei fi mare vei vedea cit de grele sunt legile vietii . Ei trebuie sa decida daca doresc
sau nu sa ne-intilneasca ."
"-Zeida , nu inteleg , doar suntem neamuri !"
"-Vezi ? Asta n-am stiut nici eu . Este o poveste lunga , pe care e greu s-o intelegi in citeva cuvinte
. Cind vom avea timp , iti voi povesti in amanunte , si atunci vei intelege ."
"-Dar zeida , eu vreau sa ma-ntilnesc cu verisorii ! Vreau sa-i cunosc ."
"-Sa dea Domnul .
Hai grabestete si termina cu vorbitul ."
Purtat pe aripile unei noi energii , capatata poate din ultima discutie avuta , in cteva minute a fost la
usa , pregatit de pornirea in noi aventuri .
Pe terasa n-am gasit pe nimeni . Nici in sala nu era nimeni .
Din bucatarie am auzit glasuri , asa ca am intrat in bucatarie , unde m-a intimpinat bucatareasa si
o fetiscana .
Mi-a explicat ca domnul a iesit la lucru , si ne-a poftit sa ne asezam la masa .
In citeva minute , masa s-a umplut cu tot felul de bunuri care ar fi putut satura o "armata" , dar
doi excursonisti ce simteau stomacele pline dupa masa de ieri .
Ionatan avea sa-mi strice cugetarea mea , incepind sa manince parca nu vazuse mincare in veata
lui .Asa cind esti tinar , poti sa maninci fara-ncetare .
Mi-am baut cafeaua de dimineata cum sunt obisnuit , gustind ici si colo din bunatatile puse pe masa
.
Inca nu se facuse noua ca taxiul lui Dorel isi facuse aparitia in mica parcare din fata cabanei .
Iesind din masina , ne facu semn cu mina in semn salut , urcind scarile cu un pas saltaret , de om odihnit
si se indrepta spre noi .
"-Buna dimineata . Cum ati dormit ?"
"-Buna dimineata . Ce sa-ti spun , ca niste butuci . N-am simtit cum a trecut noaptea ."
"-Buna dimineata Dorel " Striga si Ionatan cu o gura plina .
Asezindu-se si el la masa , a inceput sa-si unga o felie de piine cu unt si si-a luat o cafea .
"-Azi vom avea o zi pe cinste . V-am pregatit niste suprize ."
"-Ce suprize ?" Intreba Ionatan ce continua sa manince fara oprire .
"-Ionatan , supriza e supriza . Nu pot sa ti-o spun acuma ca apoi nu mai e supriza .
Domnul Weis sunteti gata de plecare ?"
"-Ionatan ai terminat ?"
Primind consimtamintul lui printr-o miscare a capului , i-am spus lui Dorel ca suntem gata .
Urcindu-ne in masina , Dorel ne-a expus programul .
"-La inceput facem o tura prin oras sa va arat orasul si citeva locuri legate de evreii din Lapus si
de familia dumneavoastra.
Pe la ora zece mergem la cimitir ,si apoi .....vom trai si vom vedea ! " Spuse cu o voce plina
de mister .
In citeva minute am ajuns in centru , parcind taxiul linga pod , si am inceput
turul orasului , de pe locul unde ma nascusem , locul unde cu ani in urma fusese cladirea unde am locuit si mi-am petrecut
primii ani de viata .
In locul casei se ridica un bloc , construit si el cu multi ani in urma .
"-Ionatan , aici eu m-am nascut si aici am copilarit ."
"-In care apartament zeida ?"
"-Nu , nu in blocul asta ci pe locul asta . Aici a fost o alta casa .Pe locul ei au construit
blocul ."
"-Pacat zeida ! As fi dorit sa vad unde te-ai nascut ."
"-Cum nu vezi !? Aici m-am nascut .
Emotionat si tulburat putin , am continuat restul plimbarii , cu opriri
la intervale scurte , fiie sa primim explicatii de la Dorel despre ceea ce vedem , fie pentru a face cunostinta
cu Lapuseni , pe care Dorel ii oprea , si le explica cine suntem , facindu-ne cunostinta cu ei .
Daca plimbarea ar fi durat citeva ore , as fi cunoscut toti Lapusenii .
In centru am trecut pe la locul unde a fost vechea locuinta a familiei noastre
. A fost darimata in urma cu un an , urmind a se construi un bloc . Inca ne fiind fonduri , locul zacea gol si
pustiu , ca o rana urita .
Cind mai erau citeva minute pina la ora zece ,am ajuns la poalele unui delusor
, ce urma sa-l urcam sa ajungem la cimitir .
Luasem cu mine lumanari si pamint din Israel sa pun pe mormintul bunicilor .
Eram emotionat . Dupa atitia ani cineva din familie venea la cimitir .
L-am luat de mina pe Ionatan , si am inceput sa urcam . Cu cit urcam mai mult , strindeam mai tare mina
micuta a nepotului , care la un moment dat s-a uitat la mine si mi-a spus .
"-Zeida . Ma doare ."
Asta m-a facut sa revin la realitate.
"-Iarta-ma . Sunt foarte emotionat ."
Urcind , ca prin farmec , mi s-au deschis portile amintirilor , si mi-a aparut
chipurile parintilor mei , urcind dealul cu mine .
Intr-o fractiune de secunda , mi-a aparut o poarta de lemn , care descizindu-se intra-i intrun mic gang
de lemn. Cu asta amintirea mea s-a stins .
Urcind citeva trepte din beton am intrat in curtea unei case micute .In fata mea , poarta
de lemn ce o vazusem in memorie pentru o fractiune de secunda , aparea deschisa si lasa sa se vada mormintele cimitirului
evreiesc lapusan .
Linga poarta doi barbati si o femeie care la aparitia noastra s-au oprit din discutie s-au pornit in intimpinarea
nooatra .
Dorel , acest om minunat , si-a luat imediat rolul de gazda . Cu un glas
emotionat , a inceput prezentarile .
"-Asa cum v-am spus , azi voi avea o mare supriza pentru dumneavoastra .
Va fac cunoatinta cu verisori dumneavoastra !
Nicolae si Pavel ."
Am simtit ca mi se taie picioarele . Nu stiam cum sa reactionez . simteam nevoia
sa ma arunc si sa ma prind de gitul lor , sa-i imbratisez , si sa-i sarut de mi de ori .
Aceiasi rezerva am simtit-o si din partea lor . Nici unul nu stia care va fi reactia celuilant .
Lacrimi mi-au acoperit ochii , si m-am indreptat spre Nicolae , cu mina intinsa .
"-Eu sun varul vostru dupa mama .Slomo "
Ne-am aruncat unul in bratele celuilant , ne ascunzindu-ne plinsul . A urmat
apoi rindul lui Pavel , si apoi toti trei ne-am imbratisat ca un trunchi impletit ce-a iesit din
aceeasi radacina .
In acest timp Dorel , bunul de Dorel , l-a luat de o parte pe Ionatan si i-a relatat in ivrit , cea ce se
petrecuse .
Femeia , Ildico ce-a care avea grija de cimitir , cu lacrimi in ochi , vorbea de una singura , cu o voce
sugrumata de plins , comentid evenimentul special ce se petrecea in curtea casei ei .
Am aflat apoi , ca de ani de zile ea si familia ei au avut grija de cimitirul evresc .
Cind mi-am revenit putin din emotie mi-a revenit si glasul .
"-Va rog sa ma iertati , si va rog sa iertati si familia mea ca n-am avut legatura pina astazi . Adevarul
e ca eu n-am stiut de existenta voastra , in familie nu s-a discutat si nu s-a pomenit despre voi si despre matusa mea -Dumnezeu
s-o ierte .
Pentru mine e o mare bucurie sa descopar ca m-ai am neamuri . N-avem o familie mare in Israel
, si aparitia vostra in viata mea , e ne mai pomenita .
"-Slomo , si noi suntem bucurosi ca tine , ca din partea mamei , n-am avut pina azi nici o ruda ."
Spuse Pavel .
"-Pot sa-ti spun ca noi ne cunoastem putin ." Spuse Nicolae .
"-Cind erai mic , ne-am intilnit de citeva ori la joaca si am vorbit intre noi , parintii ne stiind de asta
. Eu stiam cine esti , si stiam ca n-am voie sa-ti supar parintii ."
"-Uite ca de asta nu-mi aduc aminte de loc ."
"-Erai mai mic decit mine , si ne-am intilnit numai de citeva ori . Eu stiind cine esti , mi-a
ramas in amintire faptul ca ne-am intilnit ."
"-Si cu Pavel m-am intilnit ?"
"-Nu domnu Slomo nu ne-am intilnit ."
"-Las-o mai moale Pavele si nu ma mai domni atita . Spune-mi simplu vere sau Slomo .Cum iti cade
mai bine ."
"-Bine vere ." Spuse rizind .
"E timpul sa intram ! " Spuse cu solemnitatea unui maestru de ceremoni Dorel.
Am intrat pe poarta pe care memoria mi-o adusese fara sa vreau .
Imediat dupa intrare , o mica camaruta din caramida , unde se afla mormintul rabinului Lapusului si
a sotiei lui . Nu departe se gaseau doua morminte de piatra , mormintele bunicilor mei .
Locul curat si mormintele ingrijite , cu literele ce puteu cu usurinta sa fiie citite .
Am aflat ca de la plecarea noastra , matusa Clara venea la cimitir o data pe luna .De sarbatori venea cu
copiii . Le-a cerut ca si dupa moartea ei sa aiba grija de morminte .
Am presarat putin pamint ce-l adusesemcu mine , am aprins lumanari si am spus
rugaciunea de amintire a mortilor .
In tot acest timp , Ionatan , prin intermediul lui Dorel , intretinea o conversatie cind cu Nicolae , cind
cu Pavel , fiind si el emotionat noua descoperire familiara .
Am facut turul cimitirului citind unde se putea pe pietrele ingalbenite de vreme . Am gasit nume de
familie a unor Lapuseni ,a caror descendenti i-am cunoscut in Israel .
Am facut fotografi ,si m-am rugat pentru sanatate si prosperitatea familiei , a prietenilor si a celor
doua tari ale mele , la mormintul rabinului .
N-am simtit cum trece timpul. Se facuse deja ora doisprazece .
Am iesit din cimitir , ne incetind sa vorbesc cu Nicolae si Pavel , despre ce vazusem ,si
de ceea ce simteam in aceasta clipa .
In acest timp Ionatan si Dorel , ce iesisera inaintea noastra , stateau pe o banca si se intretineau
intr-o conversatie in ivrit .
Venise timpul sa plecam .
"-Plecam domnule Weis ? " Intreba Dorel .
"-Da . Am terminat programul de dimineata . Ne intoarcem la cabana . "
"-In nici un caz . Veniti cu toti la mine , si nu vreau sa aud ca va opuneti .Dorel si tu
esti invitat ." Spuse Nicolae .
"-Eu nu pot sa vin .Am de aranjat niste treburi in oras .
Domnul Wais , cind veti dori sa va intoarceti la cabana , sa ma sunati pe telefonul mobil
si voi veni imediat ."
"-Nu-i nevoie , doar am si eu masina Dorele ." Interveni Nicolae , ce statea linga mine cupizindu-ma
cu mina de dupa umeri .
VI
Trecind de la cimitir drumul , am intrat
in curtea scolii generale din Lapus , care cu ani in urma a adapostise liceul din Lapus .
Am intrat in masina lui Nicolae
si am pornit cu ei spre casa lui , Pavel venind cu noi .Calatoria a fost scurta , si s-a desfasurat in tacere ,
fiecare derulind in mintea lui " filmul " celor intimplate sus la cimitir .
M-am uitat la Ionatan care state pe banca din spate si se uita pe rind la fiecare din noi fara ascoate o
vorba .Cred ca vroia sa gaseasca asemanari posibile intre trasaturile noastre .
Cind a vazut ca-l privesc mi-a zimbit ai mi-a facut semn cu mina , vroind sa-mi spuna ca totul e in regula
cu el.
Sarcu baietel .N-am avut timp pentru el . Eram atit de emotionat de toate cele intimplate de la venirea
noastra , ca am uitat ca e numai un copil , si ca nu poate intelege tot ce se intimpla in jurul lui , si nu cred ca am reusit
sa-i transmit toate simtirile mele si tot ceea ce ma impresionat .
Totusi , spre surprinderea mea , comportamentul lui de pina acum arata o maturitate in gindire , sub
masca lui de copil , alintat de toata familia .
