Asezarea evreilor in Tara Lapusului e de citeva sute de ani .
N-am date exacte , la ora actuala , anul cind au ajuns primii evreii in zona Lapusului. Cert
este , ca n-a fost sat care sa nu aiba "evreii lui " .In general au fost un minim de zece familii in
fiecare sat , asta poate ca sa se faca un "miniam " , ( minimul de 10 barbati ), pentru a putea a se ruga
, dupa legile religioase evreiesti .
In Lapus, in anul 1880 au fost 389 de evrei , pentru ca in anul 1930
, din totalul de 2378 de cetateni , 689 au fost evrei . Daca luam in considerare pe toti evreii din inprejurimi , cred
ca se ajungea la peste o mie de suflete .
Evreii , au stiut sa se intregreze cu usurinta in viata locurilor unde au trait
, fiind mestesugari priceputi , comercianti buni , o parte din cei ce locuiau la sate , au lucrat cu pricepere pamintul
pe care-l aveau fiind cu adevarat " truditori ai pamintului ".
Viata evreilor din Tara Lapusului , se invirtea in jurul " comunitatii " evreiesti
, cu centru la Tirgu Lapus .
Comunitatea evreilor , a avut grija de necesitatile religiose ale enoriasilor sai , sinagoga , rabini
, baie rituala , macelarie cu carne " caser " , aprovizionarea cu " azime " ( pasca ) pentru pasti ,
educatie religiosa pentru tineri , invatatul limbii ebraice ,pentru copiii mici .
A fost o viata intensiva , cu ridicari si coboriri , cu conflicte intre diferitele
curente religioase , curente politice , curente ale identitatii lor ca evrei si cu privire a viitorul lor
, in lumina noii doctrine " tionut " de recladire a "patriei evreiesti "- Israelul .
Conducatorul comunitatii , a fost rabinul de Lapus , printre ei : David Fridlander ,
si apoi Rabinul Mose Taitelbaum , o ramura a familiei Taitelbaum , care a dat Rabinii de " Satmar "- Rabin
de Satmar ,care a creat o casa rabinica , care dupa cel de-l doilea razboi mondial , si-a trecut casa rabinica in
Brooklyn , New York, SUA , stirnind in cursul anilor multe polemici in jurul lui , datorita trecutului
sau , sau a vederilor religiose si politice ale lui.
Personalitatea rabinului din Lapus , a avut o mare importanta in viata comunitatii
. El a trebuit sa conduca viata religiosa , sa fie judecator in litigiile dintre membrii comunitatii , sa casatoreasca ,
sa inmorminteze , si sa invete tinerii in ale tainele rugaciunilor si intelegera rugaciunilor , sa dea
sfaturi , sa aculte cu intelegere problemele personale ale membrilor comunitatii .
Rabinul Mose Taitelbaum , a fost cel care a raspuns cel mai bine cerintelor vietii comunitare
, reusind in perioada lui, sa transforme viata comunitatii , in una de invidiat , chiar de catre comunitati cu renume
.
In acea perioada , in jurul lui , s-au adunat un numar de "iesiva buchar" (
elevi de scoala religioasa ) , care invatau si se rugau zi de zi cu rabinul , pina la orele tirzi a noptii .
In perioada de virf a "scolii" , au fost peste o suta de elevi , care au fost tinuti pe banii comunitatii ,
si au locuit la familiile de evrei , fara plata , si sustinuti cu mincare in perioada sederii lor .
In afara de aceasta "scoala" , pentru copiii mici de la virsta de trei ani ,exista
un "heidar" (nume venit de la cuvintul ivrit "heder=camera" . Acest heidar , a fost o un fel de "scoala
" de initiere in citit si scris pe ebraica , scoala condusa de un " "melamed" ( de la cuvintul ivrit -invatator
).
N-a fost copil de evreu care sa nu treaca prin " heider" , si sa nu simta pe pielea lui , nuiaua " melamedului
".
Cu toate acestea , multe din ceea ce citeau in cartile de rugaciuni , si in citirea Cartii Sfinte
, nu intelegeau cea mai mare parte din enoriasi , care cunosteu numai literele punctuatia , regurile de rugaciune
, fara a sti intelesul cuvintului , care era pe arameica si ebraica veche .
Sinagoga , construita pe pamintul comunitatii , avea ca anexe , baia rituala ,casa
rabinului , macelaria si abatorul ritual .
Comunitatea avea un "soihet" , (taietor ritual a animalelor ) . Peste ani cind comunitatea n-a avut "soihet"
s-a adus de citeva ori pe saptamina , iar mai tirziu o data pe saptamina si de sarbatori. Macelaria rituala , a continuat
sa functioneze pina prin anii '60 .
Baia rituala , avea in centru "micve" acea " groapa " cu apa la care se cobora
pe o scara in spirala , apa in care crediciosii se "purificau" dupa datina , inainte de a merge la sinagoga vinerea seara.
Baia avea si o mica centrala , cu motorina , pentru apa calda . In cladirea "micvei" , citeva
camarute , unele cu vana , altele cu dus , baia rituala a evreilor , fiind prima baie publica din zona Lapusului .
Sinagoga , " Silul " , o constructie masiva ce putea cuprinde peste o mie de oameni ,
se gasea pe drumul spre Razoare , la drum , asezat de-a lungul drumului , cu un sir de ferestre inalte .
Cladirea avea o sala de rugaciuni mare , in care se faceau rugaciunile vara si de sarbatori , sala avea
un balcon , in partea opusa , "aron ha codes" (dulapul sfint) locul unde se tineau sulurile de "Tora".
Balconul era inchis cu un paravan din lemn , ca un goblen , dind astfel posibilitate femeilor sa vade partial ,
partea de jos , unde erau barbatii .
Nu departe de "Dulapul Sfint" in mijlocul incaperii , intre patru coloane masive , se gasea pe
o platforma patrata , cu scari pe partile laterale , cu o masa masiva inspre "Dulapul Sfint" , si o banca inspre
partea dinspre intrare .
Aici era locul unde se deshidea sulul "Torei " si se citea vineria si simbata si in zilele
de sarbatori .
Deasupra "Dulapului Sfint " , pe peretele de culoare albastra , era pictata o cortina deschisa
, prinsa-n parti de " o impletitura cu ciucuri " de culoare galbena . Plafonul pictat cu stele , avea prins de el candelabre
, care atirnau pe un lant de metal . Candelabre mari cu forma geometrica iluminau cu lumina electrica , dupa
1940 .
De jur inprejurul peretilor ,scaune pentru enoriasi .Cei ce erau cetateni de "vaza" si pentru cei ce
aveau bani sa cumper locul , au fost trei rinduri in fata "Dulapului Sfint" .Locurile cele mai scumpe si mai cerute
, au fost pe rindul de la peretele "Dulapului Sfint" , locuri retinute pentru rabin , conducatorii obstii , sau pentru
vizitatorii importanti ,in trecere prin Lapus .
Partea care a mai ramas din Sinagoga , partea mai mica , era impartita
in doua parti inegale . Cea mai mare , era folosita iarna , ca sala de rugaciune zi de zi , in afara de vinerea
si simbata si sarbatori . Incaperea , cu toate conditiile unei mici Sinagogi ,a raspuns cerintelor, in special
in anii de mai tirziu cind numarul enoriasilor a scazut si nu se mai putea incalzi marea sala .
Din sala mica , se intra intr-o camera de forma patrata , care avea un geam ce dadea spre sala cea
mare , si un mic "Dulap Sfint " pe acelasi perete .
Camera era echipata cu o masa lunga , cu banci pe cele doua laturi , si citeva scaune de rugaciune
. Aceasta camera a fost pe vremea copilariei mele "Heiderul" meu !!! . Din camera se putea iesi printro alta
usa , intr-un hol mic , de unde incepeu scarile spre balcon , si se putea iesi in curtea Sinagogii , prin intrarea femeilor.
In fata si spatele Sinagogii au fost doua cladiri ale comunitatii , pentru
cerintele conducatorilor religiosi ai comunitatii , in curte fiind si baia rituala .
Pe dealul scolii se gaseste cimitirul evreiesc , cu 470 de morminte
, cel mai vechi mormint ,din sevolul XVII .
Aici au fost adusi la " locul de odihna de veci " Rabinul Mose Taitelbaum si
Rabinita Haia sotia lui .
Mormintele lor , au fost si sint un loc de pelerinaj pentru evreii originari din Lapus si inprejurimi
, care considerau acest loc ca un loc sfint , aducind rugaciuni in amintirea Rabinului , si rugindu-se lui pentru
sanatate si prosperitate.
Rabinul a fost socotit ca "Sfint" inca pe cind era in viata ,la el venind cu probleme
,evrei si nevrei cind erau la necaz .
Se povestea ca avea puteri mari ,in legatura lui cu Divinitatea , ceea ce a facut sa-i mearga
renumele " in toata regiunea , venind la el din cele mai indepartate colturi sa-i ceara ajutorul sau sfatul .
O povestire , ca o legenda pe care am auzit-o aici in Israel ,de la niste originari din Lapus , spune
ca intr-o vara secetoasa si calduroasa , a fost un foc mare pe o parte a Lapusului , foc ce preliclita podul de
lemn a orasului ,si ameninta sa treaca si de partea cealalta a asezarii . Rabinul Mose Taitelbaum , a venit , s-a rugat
, afacut niste semne Cabalistise in aer si pe pamint , a tras cu piciorul o linie , si iar s-a rugat. Cind focul a
ajuns in dreptul liniei s-a oprit , n-a mai inaintat si incetul cu incetul s-a stins .
Poveste , legenda , adevar , asta n-are importanta ! Ceea ce vreau sa arat prin aceasta poveste , este marea
putere acreditata Rabinului ,de evreii Lapuseni , chiar de cei nu l-au prins in viata .
Toata aceasta viata , a fost sugrumata o data cu primele rabufniri antisemite
legate de cel de-al doilea razboi mondial , cu o agravare in urma dictatului de la Viena din 1940 cind Maramuresul a intrat
sub stapinirea Ungariei , si a culminat cu deportarile in masa a evreilor maramureseni .
In anul 1944 lunile mai - iunie , satele din jurul Lapusului si
Lapusul s-au golit de evrei !! -fiind dusi cu trenurile mortii pina la Auswitz , unde majoritatea au fost omoriti
de fiara hitlerista , si arsi in crematoriile naziste .
Putini au scapat cu viata .Familii intregi au disparut de pe fata pamintului .
Cei ce s-au intors , au fost niste epave , care au inceput incetul cu incetul sa-si refaca viata
, care pentru ei s-a oprit in clipa deportarii .
Cu toate acestea, au ramas marcati pe viata , de trauma pe care au trecut-o , si care le revena mereu in
memorie .
La intoarcere n-au gasit nimic din ceea ce lasasera , desi trecuse numai un an de la plecarea lor .
Situatia grea, de dupa razboi, a Romaniei , instalarea comunismului , hartuielile securitatii , pierdera increderii
intr-un viitor bun , lipsa de incredere in bunatatea aproapelui sau , dupa suferinta din timpul razboiului , crearea
statului Israel , a facut ca prin anii '50-'60 majoritatea evreilor din tara Lapusului , care au supravietuit Holocaustul,
sa emigreze in Israel ,cu o valiza de haine si lucruri mici de gospodarie nu mai mult de 50 kg .
Si-au lasat totul , si au plecat cu speranta linistii de miine , cu speranta ca nu vor mai trece clipe
de rastriste cum au trecut , cu speranta unui viitor mai bun pentru copiii lor , si de ce sa nu spun ,sa scape
de comunism, si poate , ca sa nu mai auda vesnicul : "ia mai cara-te jidane in Palestina "
Perioada pe care eu am trait-o , a fost cind putinii care s-au intors , s-au
facut mai putini prin plecarea in Israel a majoritatii .
Putini care au ramas ,dupa o mica perioada s-au facut si mai putini , ajungind ca prin '70 ,
in Lapus sa fie numai 8 familii , si la plecarea parintilor mei in 1982 Lapusul sa ramina fara evrei .
Cu toate acestea , am avut norocul sa prind o clipa din viata comunitara a evreimii Lapusene
, nu atit de impresionanta cum a fost pe vremuri , dar relevanta pentru acele timpuri .
Am mai prins baia rituala functionind , am mai vazut soihetul facind taierile rituale ale pasarilor
, am intrat in macelaria cu carne caser , am invatat la "heidar " , am participat de sarbatori la ceremoniile religiose .
Din anul 1960 , Sinagoga n-a mai functionat . Pe parcursul anilor cladirile adiacente Sinagogii au
fost darimate si s-au construit blocuri .Baia rituala nu s-a mai redeschis , cazind in paragina .
Cladirea Sinagogii , a inceput sa se cojeasca , geamurile sa se sparga , si se deschidea cind un Israelian
in vizita prin Lapus vroia sa se roage . Atunci toti barbatii din Lapus , si cu ajutorul a doi evrei binevoitori
din inprejurimi , reuseam sa ajungem la 10 barbati , sa se poata face o slujba religiosa .
Necazul a fost la doua inmormintari , unde au trebuit sa se aduca si din Baia Mare evrei sa
se faca inmormintarea dupa datina .
Se mai deschidea Sinagoga si de Pasti . Nu pentru a ne ruga , ci pentru a ne lua azima - pasca si
vinul caser pe care le cumparam de la comunitatea din Bucuresti si pe care le primeam in lazi mari prin posta , si le
depozitam in interiorul Sinagogii.
Prin '72-'73 comunitatea din Bucuresti a inchiriat cladirea la cooperativa de consum
, transformind-o in magazie de mobila , avind insa ca magazioner , pe domnul Mitelman care lucra la magazinul de
mobila , si prin el s-au facut legaturile dintre cooperativa si comunitatea din Bucuresti .
Nu peste multi ani , Romani carora le-a pasat , au venit la noi acasa , sa ne spuna cu
indignare , ca s-a vindut sinagoga , ca in curind se va demola , aducind astfel un ultragiu , istoriei evreilor si in special
unui lacas de cult.
Acesti Romani de bun suflet ne-au cerut sa intervenim si sa impiedicam aceeasta profanare.
Dar zarurile au fost aruncate .Nu s-a putut face nimic . Dupa cite am inteles , la Oradea
au fost responsabili cu propietatile evreiesti din Transilvania , si care au vindut Sinagoga " la bucata!!!!!!!"
. Au vindut tot ! Pina si cuiele acoperisului de tabla ruginite de vreme .
Se pare ca candelabrele si o parte din scaunele de rugaciune au fost date Bisericii
Penticostare ,dar de asta nu sunt sigur.
Sulurile Sfinte au fost duse la Baia Mare , Placa memoriala , inchinata victimilor Fascismului
a fost scoasa de pe fatada , si aruncata in curtea comunitatii din Baia Mare , fara nici un sentiment din partea conducatorilor
comunitatii evreiesti din aceea vreme .
Ziua cind a inceput demolarea , a fost ca o zi de doliu pentru mine , desi n-am fost
si nu sunt religios . Multi din taranii ce treceau , pe acolo , si poate si din Lapuseni, se uitau mirati,isi faceau cruce
, si nu intelegeu cum e posibil ca un lacas sfint sa aiba asemenea destin .
Din ceea ce a fost Comunitatea evreilor din Lapus , a mai ramas cimitirul , care si el
, napadit de vegetatie nu-ti da posibilitatea de-a gasi ceea ce cauti .
Numai mormintele Rabinului si Rabinitei , te mai intimpina la intrare, spunind parca :
" Suntem inca aici ! " .
