MENTORI

Domnul Mos

Asa cum arata numele , domnul Mos , pentru mine a fost un om batrin , cind in clasa a V , a inceput sa ne invete matematica , in cladirea scolii vechi , la parter , clasa mea fiind prima clasa de cum intrai .

Am avut ne norocul sa stau in prima banca , pe rindul din mijloc , sub directa supraveghere a " mosului " ,care cu vocea lui ragusita de parca i s-a inpiedicat ceva in git , imi tragea o sapuneala buna ( cite o data avea grija sa-mi alungeasca urechile-sau perciunii) , pentru nereusitele mele in ale matematicii , nereusite care erau destul de dese.

Pot sa spun ca a avut si mila de mine , dindu-mi cite o data cite un cinci si un sase , asta ca sa-mi ridice moralul de la notele de trei si patru cu care ma altuia , sa nu mi-o iau la cap si sa incetez sa invat .Ma pedepsea chemindu-ma la el acasa , eu fiind vecin cu el , sa ma instruiasca in ale matematicii , in timp ce el lucra in mica gospodarie , si pe bucata de pamint , din spatele casei lor .

Cred ca Rodica , fata lui , avea mila de mine cind ma vedea torturat de "mosu" cu rezolvarea inca unei probleme de matematica.

Cu munca lui de "sisif" , a reusit sa ma ridice in trimestrul trei la note de sase si sapte , dar n-a reusit sa faca sa-mi placa matematica.

Domnul Mos a invatat generatii de copii ai Lapusului pina la iesirea la pensie .

Si daca vorbim de el , trebuie amintita si partenera lui de viata , invatatoare la clasele primare la scoala din Lapus .

Familia Hognogiu

Nu stiu cum , dar pe strada Doinei , s-au gasit o parte din profesorii mei.

Printre ei si domnul Hognogiu sau " Pacalici " cum ii spuneam noi datorita surisului lui permanent ,a firii joviale , si a vesnici lui palarii , care-l asemaneu cu celebra carte , de la jocul cu acelasi nume

Profesor de chimie , a stiut sa atraga elevii , sa-i faca sa le placa chimia , stiind sa explice pe intelesul tuturor .

Pe domnul Hognogiu , l-am avut putine ore ca profesor , dar asta

nu-l face uitat .

Sotia dinsului , invatatoare la clasele primare , a fost invataroare fratelui meu .

Familia Pop

Alta familie care a contribuit la educarea noastra a Lapusenilor a fost familia Pop , Ion si Iulica.

Domnul Pop Ion a fost ani de zile si Primar al Lapusului , in care calitate , m-a casatorit , la starea civila din Lapus , cu aleasa inimii mele .

Doamna Iulica , ne-a fost profesoara de agricultura , zoologie ,fiindu-mi in clasa a VIII-a si diriginta .

Mariana

Prin ani '66-'68 , in vacantele de vara cind mergeam la scaldat in " Sosba " , intilneam doua tinere ,mai mari decit mine , nepoate ale doamnei Chirtos . Una din ele , cea bruneta si mai rotunda la corp , pe nume Mariana , era studenta.

N-am dat importanta acestui fapt , cit timp "fetele" accceptau prezenta mea si a prietenului meu Mircea Sas , si acceptau "avansurile " copilaresti ale noastre.

La inceputul clasei a IX-a , la prima ora de an scolar , la prima ora cu dirigintele clasei , usa se deschide , si cine credeti ca intra in clasa cu catalogul sub brat ?

Ati ghicit . Mariana Chirtos !!!

In acel an ne-a fost diriginta si profesoara de franceza .

A fost primul ei an de invatamint . Nu i-a fost usor cu noi , si in special cu mine , care am stiut s-o bat la cap , si " s-o scot din sarite " prin comportamentul si intrebarile mele .

Spre cinstea ei , a stiut sa se impuna , incercind sa creeze in clasa , o atmosfera de tip nou , adecvata tinerei generatii , din care si ea facea parte .

A continuat sa predea franceza in clasa mea pina la finele liceului .

S-a casatorit cu dr. Costin, bun stomatolog al Lapusului , continund sa locuiasca in casa buncii ei care atit de mult si-a iubit nepoatele .

Vasile Latis 24.03.2006

Intr-o pagina de internet , pe care am citit-o nu de mult , " Dialog in trei " , Gheorghe Grigurescu , in amintirile lui din Cluj , povesteste cu tristete , cum s-a pierdut un potential cu viitor , coleg de facultate cu el , Latis Vasile , care s-a pierdut undeva , pe meleaguri Maramuresene , ca profesor de latina la liceul din Tirgul Lapus .

Vasile Latis mi-a fost profesor de latina in clasa a IX-a . Am avut placerea de-al cunoaste ca profesor , ca educator , si ca om .

O parte din elevi , si o parte din Lapuseni , nu l-au inteles , uitindu-se la el ca la un om bizar , ("nu cu toate acasa "!).

Cei ce l-au cunoscut au stiut ca au de a face cu un umanist cu o cultura vasta , un orator nemaipomenit , si un dascal de mare calitate .

In cursul orelor domniei sale , ne recita , sau ne interpreta fragmente celebre , intr-o solemnitate , si o pasiune , uitind ca se afla-n clasa .

La inceput era tacerea . Cu ochii inchisi , intr-o meditatie perfecta , astepta clipa potrivita , rabufnirii fortei interiore , care se revarsa din el , dindu-i o stralucire aparte , incetul cu incetul cu inaintarea in naratiune sau in recitare . Ochii i se dechideau , privind spre departari , cu o privire fixa .

In acele clipe , timpul disparea , exista numai spatiu . Nu-i mai pasa de ora , si de multe ori ne prindea sunetul clopotelului , in timp ce-l contemplam , si eram bucurosi ca avem un asa profesor printre noi .

Legat de traditia populara , de folclorul Romanesc , ne cinta , dese- ori din fluier , pe care un coleg il aducea special ,pentru ora profesorului Latis.

Ca orice om, cu caracter ca al lui , avea periode de zbucium , cu razbucniri , care ne speriau , si nu era recomandat sa cazi pe mina lui in acele clipe .