SIMA MARIA
In amintirile noastre , ramin citeva personalitati aparte , bine
intiparite in memorie , de care-ti amintesti cu placere toata viata.
Printre primele , este figura invatatorului cel care te-a modelat , si ti-a pus creionul in mina
.
Eu am avut norocul sa am ca mentor pe doamna Sima Maria , invatatoare la inceput de cariera
, care in cele patru clase primare in care ne-a educat si invatat , a reusit sa ne transmita , dragostea de invatatura , respectul
pentru oamenii din jur , pentru parinti , si acelor dragi .
N-a fost una din invatatoarele energice , si inpunatoare . A fost o femie simpla
, buna , cu vorba domoala , dar care a stiut sa impuna un respect pentru cei din jur.
A reusit ca in cei patru ani sa creeze o clasa unita , cu legaturi de prietenie si
egalitate intre elevi , intre elevi si ea .
Ani dupa terminarea claselor primare , de sarbatori , am vizitat-o , inpreuna cu
fostii colegi de clasa , si vedeam prin aceste vizite, un semn de respect si pretuire , pentru cea care ne-a pus
creionul in mina.
La terminarea liceului , la initiativa mea , am strins fotografiile fostilor elevi
ai domnei Sima , din promotia mea , am facut un tablou mic , inramat frumos , pe care i l-am inminat , cu dorinta de
a arata ei , roadele muncii ei de invatatoare .
Din clasa ei de 28 de elevi 6 au terminat o facultate , o parte dupa terminarea
celor VIII clase , au invatat o meserie , lucrind ca buni meseriasi , si fiind oameni buni .
Vreau sa amintesc aici numele elevilor doamnei Sima , elevi din promotia mea, 1973 , care
au terminat o facultate , spre cinstea acestei INVATATOARE :
Lese Grigore
Pop Nicolae
Buda Dochia
Carmen Biro
Manu Angela
Mario Solomon
Domnul Mos
Asa cum arata numele , domnul Mos , pentru mine a fost un om batrin , cind in clasa a V
, a inceput sa ne invete matematica , in cladirea scolii vechi , la parter , clasa mea fiind prima clasa de cum intrai .
Am avut ne norocul sa stau in prima banca , pe rindul din mijloc , sub directa supraveghere
a " mosului " ,care cu vocea lui ragusita de parca i s-a inpiedicat ceva in git , imi tragea o sapuneala buna ( cite
o data avea grija sa-mi alungeasca urechile-sau perciunii) , pentru nereusitele mele in ale matematicii , nereusite care
erau destul de dese.
Pot sa spun ca a avut si mila de mine , dindu-mi cite o data cite un cinci si un sase , asta ca sa-mi
ridice moralul de la notele de trei si patru cu care ma altuia , sa nu mi-o iau la cap si sa incetez sa invat .Ma
pedepsea chemindu-ma la el acasa , eu fiind vecin cu el , sa ma instruiasca in ale matematicii , in timp ce el lucra in mica
gospodarie , si pe bucata de pamint , din spatele casei lor .
Cred ca Rodica , fata lui , avea mila de mine cind ma vedea torturat de "mosu" cu rezolvarea
inca unei probleme de matematica.
Cu munca lui de "sisif" , a reusit sa ma ridice in trimestrul trei la note de sase si sapte
, dar n-a reusit sa faca sa-mi placa matematica.
Domnul Mos a invatat generatii de copii ai Lapusului pina la iesirea la pensie .
Si daca vorbim de el , trebuie amintita si partenera lui de viata , invatatoare la clasele primare
la scoala din Lapus .
Familia Hognogiu
Nu stiu cum , dar pe strada Doinei , s-au gasit o parte din profesorii mei.
Printre ei si domnul Hognogiu sau " Pacalici " cum ii spuneam noi datorita surisului
lui permanent ,a firii joviale , si a vesnici lui palarii , care-l asemaneu cu celebra carte , de la jocul
cu acelasi nume
Profesor de chimie , a stiut sa atraga elevii , sa-i faca sa le placa chimia , stiind
sa explice pe intelesul tuturor .
Pe domnul Hognogiu , l-am avut putine ore ca profesor , dar asta
nu-l face uitat .
Sotia dinsului , invatatoare la clasele primare , a fost invataroare fratelui meu .
Familia Pop
Alta familie care a contribuit la educarea noastra a Lapusenilor a fost familia Pop , Ion si
Iulica.
Domnul Pop Ion a fost ani de zile si Primar al Lapusului , in
care calitate , m-a casatorit , la starea civila din Lapus , cu aleasa inimii mele .
Doamna Iulica , ne-a fost profesoara de agricultura , zoologie ,fiindu-mi in clasa a VIII-a si
diriginta .
Mariana
Prin ani '66-'68 , in vacantele de vara cind mergeam la scaldat in " Sosba " , intilneam
doua tinere ,mai mari decit mine , nepoate ale doamnei Chirtos . Una din ele , cea bruneta si mai rotunda la corp , pe nume
Mariana , era studenta.
N-am dat importanta acestui fapt , cit timp "fetele" accceptau prezenta mea si a prietenului meu Mircea
Sas , si acceptau "avansurile " copilaresti ale noastre.
La inceputul clasei a IX-a , la prima ora de an scolar , la prima ora cu dirigintele clasei ,
usa se deschide , si cine credeti ca intra in clasa cu catalogul sub brat ?
Ati ghicit . Mariana Chirtos !!!
In acel an ne-a fost diriginta si profesoara de franceza .
A fost primul ei an de invatamint . Nu i-a fost usor cu noi , si in special cu mine , care am stiut
s-o bat la cap , si " s-o scot din sarite " prin comportamentul si intrebarile mele .
Spre cinstea ei , a stiut sa se impuna , incercind sa creeze in clasa , o atmosfera de tip nou , adecvata
tinerei generatii , din care si ea facea parte .
A continuat sa predea franceza in clasa mea pina la finele liceului .
S-a casatorit cu dr. Costin, bun stomatolog al Lapusului , continund sa locuiasca in casa buncii ei
care atit de mult si-a iubit nepoatele .
Vasile Latis
24.03.2006
Intr-o pagina de internet , pe care am citit-o nu de mult , " Dialog in trei " , Gheorghe Grigurescu
, in amintirile lui din Cluj , povesteste cu tristete , cum s-a pierdut un potential cu viitor , coleg de
facultate cu el , Latis Vasile , care s-a pierdut undeva , pe meleaguri Maramuresene , ca profesor de latina la
liceul din Tirgul Lapus .
Vasile Latis mi-a fost profesor de latina in clasa a IX-a . Am avut placerea de-al
cunoaste ca profesor , ca educator , si ca om .
O parte din elevi , si o parte din Lapuseni , nu l-au inteles , uitindu-se la el ca la un om bizar
, ("nu cu toate acasa "!).
Cei ce l-au cunoscut au stiut ca au de a face cu un umanist cu o cultura vasta ,
un orator nemaipomenit , si un dascal de mare calitate .
In cursul orelor domniei sale , ne recita , sau ne interpreta fragmente celebre ,
intr-o solemnitate , si o pasiune , uitind ca se afla-n clasa .
La inceput era tacerea . Cu ochii inchisi , intr-o meditatie perfecta , astepta clipa potrivita , rabufnirii
fortei interiore , care se revarsa din el , dindu-i o stralucire aparte , incetul cu incetul cu inaintarea in naratiune
sau in recitare . Ochii i se dechideau , privind spre departari , cu o privire fixa .
In acele clipe , timpul disparea , exista numai spatiu . Nu-i mai pasa de ora , si de multe ori ne
prindea sunetul clopotelului , in timp ce-l contemplam , si eram bucurosi ca avem un asa profesor printre noi .
Legat de traditia populara , de folclorul Romanesc , ne cinta , dese- ori din fluier , pe care
un coleg il aducea special ,pentru ora profesorului Latis.
Ca orice om, cu caracter ca al lui , avea periode de zbucium , cu razbucniri , care ne speriau
, si nu era recomandat sa cazi pe mina lui in acele clipe .
|