Cu citeva zile in urma , mi-am adus aminte de un
cintec ce-l cintam cu corul scolii :
Eroi au fost , eroi sunt inca ............
Cuvintul " EROU " a inceput sa-mi stimuleze gindirea , imaginatia , si curiozitatea.
Noroc cu internetul , unde poti sa calatoresti din loc un loc , de la un punct la altul , de la o idee la
alta , fara a te scula de pe scaun.
Mi-am dat seama ca termenul de " EROU " , a fost si este intrebuintat , cu o usurinta nepermisa , asta dupa
parerea mea .
Termenul de EROU , termenul mitologic , termenul clasic, nu corespunde cu conceptia actuala, de
exemplu: termenul folosindu-se si in locul cuvintului : personaj.
Sa putem pune titlul de EROU in fata unui nume , trebuie sa vedem daca persoana corespunde criteriilor
, calitatilor unui erou.
Si care ar fi aceste calitati ?
De pe internet am scos urmatoarele calitati :
Sacrificiu
Curaj Bravitate
Lipsa de egoism Loialitate
Dedicatie
Convingere
Perseverenta Galanterie
Fortitudine
Determinare
Si acum citeva intrebari pentru mine si pentru dumneavoastra deopotriva , inainte
de a scrie ceea ce mi-am propus .
Sacrificiu
de sine este un eroism ?
Sacrificiu
de sine este o lasitate ?
Sacrificiu
de sine este un mazochism ?
Si citeva constatari ale mele :
Nu toti
cei considerati eroi , s-au sacrificat pentru o cauza !
Nu toti
ce au sacrificat pe altii pe altarul credintei si ideeilor lor , sunt eroi !
Nu putem spune
ca un erou ,care lupta pentru o cauza , nu este egoist . El lupta numai pentru cauza lui .
O alta intrebare care
se pune , cite din calitatile de mai sus , sint necesare pentru a incadra o persoana in termenul de erou ?
Trebui sa se adauge dupa
cuvintul erou si mentiunea , daca a fost un erou pozitiv sau un erou negativ ? Asta pentru ca eroul este viziunea unei grupari
, care au la baza aceeasi privire de idei , aceasi filozofie , buna sau rea .
Cuvintul erou dupa mine , trebuie sa mearga cu sensul pozitiv al cuvintului asa
cum il prezinta mitologia !
Eroul e un martir ?
Martirul e un erou ?
As putea continua discutia in jurul acestei teme , dar va las pe dumneavoastra
sa socotiti singuri cine este erou , si sa luati exemple din istoria Romaniei de dupa primul razboi mondial ,si pina
in zilele noastre .
Analizati pe comunisti , legionari , pacifisti , partidele istorice si " SURDO-MUTI ( cei
ce n-au auzit ; n-au vorbit) !!! "
Acum ca asta au fost spuse , sa trecem la ceea ce am vrut sa povestesc .
In iarna anului 1982, lucram la spitalul din Lapus , sotia mea
lucra la liceul din Lapus , fiind fericitii parinti a lui Becky , nascuta in aprilie 1981 .
In aceea perioada am locuit cu parintii mei , intr-un apartament spatios
de patru camere , cu doua bai , bucatarie spatioasa .
Duceam o viata buna , indestulata , nu ne lipsea nimic , si ceea ce lipsea se putea procura prin P.C.R. ..(
pile-cunostinte -relatii ) .
In timpul liber am fost si medicul echipei de fotbal a Lapusului , facind
si deplasarile cu echipa , care evolua in Divizia C .
A fost o perioada frumoasa , de care-mi aduc aminte cu placere .
Asta pina cind , " tovarasul si tovarasa " , care au facut si in
trecut multe " bicisnicii " , au hotarit sa ma scoata din sarite printr-un discurs , cu multe directive ,
ce urmau sa fie puse in practica in cel mai scurt timp .
Sa va spun adevarul , acum dupa atitia ani , nu-mi aduc aminte , aberatiile tovarasului si a tovarasei .
Cert este , ca in acea dupa amiaza friguroasa de faurar , am hotarit :
"- Gata , asta intrece orice masura a bunului simt. Miine plec la Baia -Mare
si depun actele de plecare in Israel ."
Sotia si parintii au ramas inmarmuriti . Nu avusem inainte nici
un plan de emigrare . Au incercat sa ma linisteasca , sperind ca noaptea care este un sfetnic bun , ma va potoli , si-mi va
aduce mintea la cap .
Dimineata m-am sculat cu aceeasi hotarire , cu aceeasi dorinta . Nimic si nimeni nu mai putea sa ma opreasca
de pe calea ce o apucasem !
La orele 10 deja am fost la Militia judeteana , sectia pasapoarte ,
unde am cerut formulare de emigrare .
N-am fost primit imediat , am fost pus sa astept . Ei nu stiau , ca am rabdare ,si
ce rabdare am avut atunci , rabdare de fier .
Dupa vreo doua ore , am fost primit de un ofiter , intr-un birou mai elegant decit birourile standard
ale militiei .
Intr-o atmosfera degajata , as putea spune intima , cu un ton de prietenie, m-a intrebat unde vreau
sa emigrez .
Am raspuns cu o voce inceata dar sigura , ca vreau sa emigrez in Israel .
Pina aici lucrurile au fost simple , dar intrebarea ce a urmat m-a " paralizat " .
" -Si de ce vrei sa emigrezi ? "
Am avut norocul si inspiratia de moment , sa spun :
"- Reintregirea familiei ! " (Fraza care a fost pronuntata si inaintea
mea si dupa mine ! )
Cu un ton calm , si putin ironic mi-a reamintit , ca parintii mei , fratele meu sunt in Romania .
Am avut norocul sa explic , ca sotia mea are matusi, unchi , verisori in Israel , ca si eu am
aproape toate rudele in Israel .
Jocul era cam asta : eu incerc sa-i conving , ei facindu-se ca au fost convinsi .
Mi-au dat formularele mici (formulare pentru cererea de formulare ) , propunindu-mi
sa ma mai gindesc , poate voi renunta intre timp .
Saptamina urmatoare inca un drum la Militia judeteana pentru predarea
actelor .N-au fost probleme . Actele au fost primite.
Din aceasta zi , a urmat o perioada de asteptare , dar si de pregatiri
pentru plecare .
Ne-am intilnit cu tineri ce au facut acelasi pas , si care au avut deja aprobarea de plecare . Am primit
de la ei multe informatii importante , care ne-au ajutat mai tirziu .
Am primit liste de lucruri ce trebuie luate , informatii cum se face "mituirea " , si celor in
" drept " sa o primeasca ( ! ) , informatii de pregatire a lazilor , cum sa faci impachetarea . Informatii
a drepturilor emigrantului .
La citeva luni am primit actele " mari " , care dupa ce au fost
completate si depuse , problema plecarii , era deja o chestiune de timp .
Cei ce au ajuns la acest stadiu , in acei ani de comert cu " carne vie " a securitatii, in numele
" tovarasului si tovarasei " , primeau APROBAREA DE PLECARE fara probleme.
Am inceput sa adun lucruri dupa listele capatate de la prieteni , am cumparat mobila , an aranjat cu domnul
Balas timplarul Cooperativei din Lapus sa-mi faca ambalaj special cu protectie buna pentru mobila .
In toata aceasta perioada am avut o serie de intilniri , care vroiau
sa ne convinga sa raminem , si sa nu plecam .
Sotia la Inspectoratul judetean de invatamint , eu la cel de sanatate , militie , securitate , UTC
, si alte locuri oficiale .
Se vedea in aceste intilniri in ochii celor din fata noastra sentimentul de " invidie " , pentru hotarirea
noastra si mai ales pentru posibilitatea noastra de-a parasi "epoca de aur".
Cind am primit aprobarea , lucrurile au intrat in viteza maxima . Asta
sa putem pleca cit mai repede , ca nu cumva sa se razgindeasca , " tovarasul " .
Cind la Lapus se faceau ultimile cumparaturi , se inchideau ultimele lazi
, eu bateam drumul la Bucuresti , la intervale scurte , pentru legalizari de acte , vizita la ambasada
Israelului pentru a primi biletele , si a aranja plecarea , vizita la vama cu " pomelnic " , pentru aprobarea vamii ,
si .......... of ! multe au fost de rezolvat .
Problema cea mare care m-a framintat , era daca sa renunt sau nu la cetatenie .
In vederea mea de viata de atunci , in cunostintele de "cetatenie " capatate la scoala , pentru mine , cetatean al unei tari
nu poate avea mai multe cetatenii , numai politicienii , sau oamenii importanti pot avea pe linga cetatenia lor , si
titlul de "cetatean de onoare " al altui stat sau a unei localitati din strainatate.
Dualitatea, dupa parerea mea de atunci , era o perfidie , o tradare .
Alt lucru de care mi-a fost cu adevarat frica , a fost posibilitatea ca la o vizita in Romania , avind
cetatenia Romana , securitatea sa ma aresteze. Asta asa, fara motiv , cum avea cite odata obiceiul sa faca , si sub o acuzatie
falsa , a unei fapte din perioada cind aveam domiciliul in Romania , sa sustina , ca fiind cetatean Roman au toate
drepturile sa ma retina .
Neavind cunostinte de drept international , necunoscind legile Israelului , an hotarit sa renunt la
cetatenia Romana ,crezind ca asta imi va da imunitate fata de securitate , cind voi vizita Romania .
Doar mai tirziu , aici in Israel am vazut ca poti sa ai dubla cetatenie .
Este interesant , ca la militie , mi s-a explicat ca pot sa nu renunt , dar n-am avut incredere in
ei .
Am renuntat , platind o suma mare pentru acele timpuri .
Peste ani , dupa revolutie , birocratia de la ambasada Romana din Israel , m-a facut
sa renunt la gindul de-a relua cetatenia Romana . In acei ani de dupa revolutie , atmosfera de la ambasada , ramasese
asa cum era pe vremea comunista , cu asteptari indelungate la cozi , inghesuiala , birocratie , lipsa de serviabilitate
, etc .
In sfirsit, la sfirsitul lui octombrie , veneam cu camionul incarcat cu lazi imense
la vama din Bumbesti , inarmati si aici cu " pesches " pregatit de dat la un semnul potrivit .
Cu vama am terminat partea cea mai grea .
Zilele ce au urmat , au fost doua zile de luat ramas bun de la familie
, de la Bucuresti , de la Romania .
Pe unu noiembrie noaptea, eram pe aeroport , obositi , dar cu sperante intr-o lume mai buna ,
fara sa mai primesc " indicatiile pretioase " , ale " geniului Carpatilor " .
Dupa miezul noptii am aterizat pe aeroportul Ben Gurion .
Acum la sfirsit am o intrebare.
Sunt eu un erou ? Sau sint un las , care si-a lasat familia si a plecat ?
Sunt eu un egoist care s-a gindit numai la el , si n-a facut un sacrificiu sa ramina cu restul populatiei , sa sufere
cu ea , tirania grandomanului , "cel mai iubit dintre paminteni" ?
Va avertizez ! Nu-mi luati titlu de EROU .
Daca-l luati , il ve-ti lua de la toti " patriotii " ce au fugit din tara , spre a " apara drepturile
civile " in Romania , si a " lupta " , de departe
, pentru rasturnarea comunismului ," patrioti " care numai dupa revolutie , intorcindu-se in Romania " trimbiteaza
" peste tot ce grea lupta au dus, unii avind si pretentia la despagubiri ( ! ) , asa cum am vazut intr-o emisiune de
pe canalul de televiziune TVR International.
Cit despre mine :
Iata cum am devenit peste noapte EROU fara sa vreau , si asta datorita unui discurs
al "raposatului"
