In anii '66-'67 in plin oras , in spatele blocurilor
de pe strada ce duce spre Baia Mare , era un teren al nimanui , un teren urias , pe care mai tirziu s-au construit blocurile
ce se gasesc astazi .
Iarna , o baltoaca , care de multe ori inghetind , se transforma in patinoar improvizat . Vara
balarii si iarba multa .
Placerile mari ale " baietilor strazii " , era fotbalul . In vacante se juca
de dimineata pina seara , cu mici pauze pentru masa, si vizitarea familiei ,asta asa, sa stie si familia ca sintem bine
si intregi . Se juca unde se putea , unde era loc si o minge .
Fotbalul nu era numai placerea copiilor . In Lapusul acelor ani , nu era bucurie
mai mare decit meciurile de fotbal ale echipei locale .
Duminica dimineata , cu ivirea zorilor ne pregateam noi Lapusenii , sa mergem la stadion,
la meci.
In general se sosea in mijlocul repriziei a doua a juniorilor , lumea insirindu-se de jur imprejurul
terenului , unii statind pe banci improvizate , altii in piciore , pe acele vremuri stadionul ne- avind tribuna
.
Duminica era lumea microbistilor , a sustinatorilor echipei .
Ce comentarii , ce " cunostinte " in ale fotbalui aveau Lapusenii . Antrenorii lotului national ar fi trebuit sa vina
la Lapus si sa invete de la specialistii locali !!!!
Si ca exemplu , va dau un nume . Domnul Arghil , care avea si rol
de arbitru in zile cind complexul de arbitrii nu ajungea in intregime .
Se tinea mare cunoscator in materie de fotbal , adunind in jurul lui o grupa de microbisti Lapuseni
, dornici sa-i asculte spusele si comentariile .
Sa nu-l uitam pe Tulici bacsi , ce striga dintr-un capat , ca sa se auda
pina departe : " CORNEA " .
Injuraturile , risul , bancurile , strigatele de incurajare , toate cu voce tare , sa fie bine auzite , fluieraturile ,
comentariile , au creat o atmosfera de "festival " de petrecere , atmosfera atit de dorita de Lapuseni, in zilele
de meci .
In micul Lapus de atunci , multe din cele apartinind " sexului slab " participau
la acest " festival " , acesta fiind singurul loc de distractie a acelei periodei .
Jucatorii de fotbal au fost pe drept, amatori . Se antrenau cind aveau timp , si primeau
ca salar , masa si o mica prima in acea duminica .
Cu timpul au inceput sa apara si jucatori profesionisti , care "lucrau" in mina la Baiut pentru salar
, si jucau la echipa Lapusului . Acesti fotbalisti , au intarit echipa locala , ajungind in divizia C , facind astfel
o marire a prestigiului echipei si a " fanilor " ei .
Multe nume de fotbalisti au fost pe buzele noastre : Ciocu , Aldea ,
fratii Munteanu , Santa , Kaufman , Ciupe ........si multi , multi altii , lapuseni sau veniti
de pe alte meleaguri , s-au luptat mai bine sau mai rau pentru onoarea echipei.
Eu am sa va povestesc o amintire personala , cu unul din ei , Dragan -" nebunul
" , portarul echipei . Porecla de " nebun " , a primit-o de la Lapuseni , pentru iesirile lui din poarta ,
si comportamentului lui pe teren .
Cind il apuca " nebunia " pornea din poarta , cu mingea la picior , ca un adevarat
inaintas , spre poarta adversa , lasind poarta noastra descoperita minute in sir , inaintind , inaintind , pina cind
era oprit sau dadea cite un sut spre poarta adversa . Cite odata si marca cite un gol spre satisfactia noastra , a publicului
, doritor de scene inedite pe teren .
Cind "o primeam pe coaja" din cauza lui , nu prea era publicul prea multumit .
Era un portar dur , cu interventii dure , el isi facea datoria , sa apere portile Lapusului cu orice pret.
Facea salturi de "pantera" , nu-i pasa ca se loveste s-au se raneste . In timpul meciului auzeam numai strigatele
lui .
Asta era pe teren. In viata de toate zilele era alt om .
L-am cunoscut mai indeaproape prin ani "66-"67 .Locuia in primele blocuri ce au fost construite
pe strada ce ducea spre Baia Mare .
Ne-a vazut intr-o zi ca jucam fotbal pe maidan , in spatele blocului .
A venit la noi , si ne-a propus sa facem un campionat de fotbal intre strazi . Stind asa la " taifas " ,
ne-a venit ideea , sa largim sfera sporturilor , si sa introducem si handbalul si voleiul , in competitiie .
Acum , stiind ce ne asteapta , trebuia sa gasim locul competitiei . N-a durat mult si ne-am hotarit
sa tramsformam "maidanul " intr-un "complex sportiv " .
In acea zi de vacanta de vara , s-a dat startul , unei munci grele , de curatire
a locului de tot ce se aruncase acolo cu anii . Sa nivelam locul , sa masuram si sa insemnam terenul cu rumegus
, ce era din abundenta in jurul magaziilor de lemne de linga bloc , sa construim din lemn portile pentru handbal si fotbal
, si sa pregatim stilpii ,pentru fileul de volei .
Cind pregatirile , care au luat ceva timp , au fost gata , a trebuit sa se faca numai inscrierele echipelor
participante la turnir .
Asta n-a fost greu . Pe perioada pregatirii terenurilor , s-au adaugat destui copii din imprejurime ,
pentru crearea a trei echipe .
Una pentru cei ce locuiesc pe strada spre Razoare , cealalta pentru cei ce locuiesc pe strada
spre Baia Mare , cea de a treia " restul Lapusului " .
Eu care eram dintre cei ce incepuse pregatirile ,am avut voie sa aleg echipa preferata . Am preferat echipa
de pe strada spre Baia Mare , unde erau colegi de scoala si clasa , printre ei Mircea si Gheorghita Sas .
Dragan si-a tinut promisiunea , ne-a ajutat sa pregatim locul , a facut rost de echipament sportiv , a adus
diplome si chiar cupe speciale , luate de la ICFS din Lapus , care pe acel timp se gasea in fosta cladire a parohiei
, de linga vechea primarie , intr-o camera pe colt ,in locul unde pe vremuri a fost farmacia .
Asa pregatiti , cu terenuri , echipament , diplome , cupe , si trei formatii , s-a creat un secretariat
care sa noteze participantii , rezultatele , si albitrii . Dragan a fost arbitru de centru in toate competitiile , noi
ceilalti pe rind cind nu jucam eram si albitrii de margine .
Competitia a durat de dimineata pina seara . S-au facut toate meciurile , la sfirsit s-au dat diplome la
cistigatori , la golgheteri , s-a dat si titlul de fair play ! (pot sa spun ca numai aici m-am remarcat ) ,s-a dat diplome si
la arbitrii (si aici am primit ! ) ,s-au dat si alte diplome , asta sa nu fie unul care a participat si n-a primit
o diploma .
In toata aceasta perioada am fost strinsi legati de acest om simplu si bun , intilnindu-l in cursul pregatirilor,
pe teren sau la el acasa. Dragan adevaratul ,nu era Dragan de pe terenul de fotbal !
Dragan , nu numai ca a reusit sa ne tina-n friu timp de citeva saptamini , dar a stiut sa ne organizeze
si sa ne deie o : vara fierbinte , fierbinte de legat " .
BRAVO LUI !!!!!!!!!!!
