In ultimi ani ,se vorbeste mult de asa zisa
incalzire a admosferei , cu schimbari de clima pe tot globul.
Care sint schimbarile in Lapus in ultimii ani , nu pot sa va spun ,ca n-am locuit acolo.
Eu vorbesc despre perioada copilariei mele, perioda cind iarna era iarna, si vara era vara.
Iarna venea destul de devreme ,in special frigul .Zapada se facea asteptata ,si de cele mai multe ori
ne lua pe neasteptate.Nu este zi mai fericita pentru un copil care trezindu-se dimineata , si uitindu-se pe geam , sa
vada nameti de "omat" care acoperia curtea si drumurile.
Nici nu deschideam bine ochii , ca si iesam afara . asa cum eram imbracat cu pijamaua ,sa iau legatura
cu zapada proaspata si pufoasa , ca o crema ce vroia sa fie "devorata".
Cind eram mic , sania era in magazie , asa ca alergam s-o scot si s-o pregatesc pentru sanius.
Cine avea rabdare sa asculte pe mama , care ma grabea cu pregatitul pentru scoala , ca numai
de scoala nu-mi ardea .
Asa ca...cu o bucata de slanina intr-o mina, ungind talpile saniei sa alunece m-ai bine, cu cana
de lapte in cealalta mina, incercind sa ma incalt fara ajutorul miinilor, si cu gura pe mama , sa ma lase-n pace
cu plingerile ei cu intirziatul , pregatem in minte clipele ce le voi petrece pe derdelus. Ma luptam din resputeri cu
dorinta de a chiuli , ca nimeni nu stie cit de important era sa fi primul pe derdelus .
In Lapusul copilariei mele ,derdelusul cel mai important , era dealul
scolii .In plus mai puteai sa te dai si pe coborirea de la pod , fie inspre oras , fie in cealalta parte ,
mai tirziu un derdelus bun a fost la "feher varii" , unde coborai de pe deal ,treceai prin curtea acelor
blocuri numite in limba locala :"blocurile partidului ", treceai prin poarta deschisa a curtii , treceai drumul , si
puteai intra in curtea lui moasa Berta , nevasta lui Dony- baci de la salvare, asta daca aveai protectie , cum eu
am avut , Berta fiind moasa mea.!
Un derdelus bun, care a fost abandonat cu timpul datorita abrubticitatii sale , era dealul ce urca
la cimitir pe la Rigo , ala de avea caruta cu magarusi,si statea vis-a-vis de Herman si Cosma-sifonaru.Nu stiu de ce,
cu anii , urcarea s-a facut tot mai abrupta,si in ultimii ani a sederii mele in Lapus , urcarea practic nu era folosibila.
Si pe celalta parte a scolii , foloseam derdelusul cite odata .Intram in curtea lui Martin -croitorul,
asta ca sa avem o pirtie mai lunga si un inceput mai abrupt , sa putem ajunge cit mai departe, pina in fata intrarii Bisericii
reformate.
Cite "concursuri" , cite caderi , si cite ciocniri, si cite certuri n-am primit de la parinti ,
profesori , trecatori , care ne vedeau cum ne periclitam viata , intrind pe strazile principale ale orasului
, in coboririle noastre.
Daca prin anii '60-'68 saniile, era pericolul saniutelor , dupa aceea a venit pericolul autovehicolelor.
In perioada saniilor era o placere . Sanii cu cai zglobii, cu ciucuri si clopotei
la urechi , carute cu bivoli sau vacute , injugate la jug , sanii mai rapide in mersul de trap a cailor , sanii
mai lente , in mersul leganat si incet a boiilor.
Placerea noastra era sa ne legam de cite o sanie de asta si sa mergem un drum lung Eram agatati in
asa fel , sa putem sa ne dezlegam cu usurinta cind vrem , si apoi sa facem cale-n toarsa , legindu-ne de alta
sanie.
Pe la 6 ani , m-am agatat si eu de una din saniile ce treceu pe strada Doinei , si la coltul
strazii ce mergea la Razoare , am vrut sa ma dezleg dar n-am putut .
Am strigat la cel ce era in sanie sa opreasca , dar s-a facut ca nu ma aude si nu ma vede.De frica am
sarit din saniuta si am fugit acasa sa-i spun la lele Marie ce-am patit.
Lele Marie , o taranca batrina dar puternica , taranca din Dobric , femeie care m-a crescut
pe mine si pe fratele meu " Romica " , cum il "damalea", si-a luat pieptarul si-a iesit ca o furtuna pe
urmele " hotului ", ajungindu-l din urma , oprindu-l si dindu-i o " cherfeneala " zdravana , cu blesteme numai de
ea stiute, recuperind astfel saniuta "domnisorilor".
Necazul cel mare al iernii e ca e odata pe an .Fiecare familie are o singura saniuta .Problema matematica
care se pune ; cum imparti :" unul la doi" fara jumatati.Au fost multi destepti in lumea asta care au
incercat sa rezolve problema asta , unul din ei era un neam de-al meu : REGELE SOLOMON , dar n-au reusit.
Explicati-m voi , domnilor si doamnelor cum poti sa imparti o sanie la doi copii , care-n acelasi timp
vor sa mearga la sanius , in doua locuri diferite !
Solutia : 1. Nici unul
2.Azi
unul miine altul
3.Unul trebuie sa renunte in fiecare zi
Ati ghicit ? ..... Se pare ca solutia 3 e soluia parintilor si mai cu seama a lelei
Maria , cea cu pieptarul pe ea, vara /iarna , cu dragostea pentru "Romica " mai mare dechit pentru Gheorghe
fiul ei, si Ion ,nepotul ei . Asta ca singurul care i-a aratat dragoste in viata ei a fost numai :"Romica"' si singurul care
n-a batut-o.Ca de primit a primit de la toti : barbat , fiu , nepot .........
Asa ca pe acele vremuri ," Judecata lui Solomon " putea avea un singur rezultat:
"ROMICA"
Mai tirziu pe vremea studentiei , nu mai avea importanta ,
derdelusul , sania , sau placerea de cobori cu viteza dealul , mai important era .... pregatirea.
Imi aduc aminte ca intr-un an , au ajuns la noi la Lapus
, niste prieteni de joaca din Focsani ,cu care ne intilneam in vacantele de vara ale copilariei mele , cind
vizitam pe bunicul din Focsani si pe matusa Sonia si pe unchiul Lica .
Dupa trezire ne-am asezat in jurul mesei din bucatarie , pregatindu-ne un "mic- dejun" : cirnat, cartabos,slanina,
brinza de oi , brinza de vaca, smintina, ceapa (ce nu se poate sa lipseasca din mincarea unui Lapusan ) si
.....bine-inteles tuica maramuresana !!!!!.Am fost patru. Sticla "numai una". Si cum spune cintecul: "
Unde-i unul nu- i putere " , .............sticla a pierdut.
Ne-am imbracat cu gindul ca pornim la sanius.Dar... trebuia sa mai luam o sanie , sa-ntilnim inca citva
prieteni care voiau sa-i cunoasca pe prietenii mei , veniti in vizita .
Asa ca am plecat la familia Bucurescu sa ne-intilnim cu Mihaita.
Dar ce sa faci .Am intrat in casa de roman, care nu poate primi oaspetii
cu masa goala . Asta nu se cade !!! Asa ca ne-am comformat traditiei Romanesti si ne-am asezat la masa.
Inca odata : cirnat, cartabos , slanina, brinza de oaie , brinza de vaca , smintina ,
si binenteles : ceapa . (Ca nu se poate ospat maramuresan fara ceapa) .
Sticla a fost pe masa , tot singura si de data asta .
Am reusit cu " lesne" s-o biruim si de data asta.
Nu-mi amintesc unde am m-ai mers , ca de sanius ......nici vorba.