Prin anul 1952 si-a facut aparitia ,
in Tirgu Lapus , un tinar de 31 ani , nu mare de statura , bine facut , de meserie medic .
Isi terminase studiile de medicina la Iasi , dupa razboi. A avut de ales intre o cariera academica ,
ca preparator , meserie prost platita , ori de a incepe viata de medic la tara , care atunci era mult mai rentabila.
Avind o tinerete zbuciumata din cauza persecutiilor rasiale , si din cauza virstei ce nu-i dadea
timp de gindire (pierduse ani de studii din cauza razboiului) , a hotarit sa mearga la tara.!!!!!
Care a fost motivul ca a ajuns in Lapus , nu-l stiu .Cred ca pe atunci ,
Satu Mare , care era centru de Regiune , avind nevoie de medici in Raionul Lapus ,
au trimis toata generatia de prospeti absolventi ce sosisera in judet , la Lapus.
Cu el au ajuns in Lapus multe "cadre" la toate institutiile Lapusene , centru de Raion
care atunci incepusera sa se formeze .
A fost o perioda grea si urita din cauza lipsurilor si a hartuirilor comuniste (
campania de colectivizare ,securitatea cu cercetarile ei , prigonirea evreilor tionist ai altele ) , dar entusiasmul
acestor tinerilor , au facut din Lapusul acestor timpuri un mic PARADIS ,un fel de "Canton Elvetian" departe de lumea
deslantuita.
Si-a gasit o camaruta de 2/3 unde avea un pat si un mic dulapas ,pentru bautura
si dulceturi .
A locuit la Tereza , pe strada Razoare , intr-o camera ce dadea spre strada.
In curte era o fierarie , in care tata se distra ajutind pe fierar in orele lui libere.
De mincat minca pe unde apuca . La cantina de la consiliu , la prieteni , si mai ales
la prietene.
A avut noroc . In Lapus erau un numar mare de evrei care l-au primit cu bratele deschise ,
adoptindu-l ca medicul lor de familie.
Pentru restul populatiei de pe sate, el a fost doctorul Solomon, confundindu-l cu un alt doctor
Solomon , care practicase meseria de medic intre cele doua razboaie , si care a fost deportat la Aushwitz . Pentru Lapuseni
care-l "adoptasera" imediat , era "unul de-ai nostrii " .
Singuratatea n-a durat mult,casatorindu-se in 1953 cu Adriana fata de
pe meleagurile Moldovene , din orasul de granita al vechi Moldove , Focsani.
Dupa o nunta cu peripetii , intr-o iarna strasnica cu troine de trei metri , de mergeu birjele
si oamenii in Focsani prin tunele sapate-n zapada s-a reintors in Lapus .
Au avut noroc in perioada " luni de miere ", ca unchiul lui Adriana ; nea-Lica ,
care a luat o parte din mincarea de la nunta vazind cum s-a schimbat timpul, asa ca au avut citeva zile ce minca , pina
la dezapezire.
Nici trenurile n-au circulat , asa ca au fost blocati citeva zile buna in Focsani, pina cind au
reusit sa calatoreasca la Lapus.
In Lapus Adriana , mama mea, fata de 18 ani , a fost primita cu bratele
deschise de prietenii tatalui meu si de membri comunitatii evreiesti din Lapus, ajungind peste ani sa fie mai Lapusanca decit
Lapusenii.
Incetul cu incetul in mica camaruta de pe strada Razoare ,a inceput sa se formeze familia Solomon
Peste un an si jumatate m-am nascut eu in 12.11.1954 , cind familia s-a mutat ,
intr-o locuinta mai mare , in cladirea ce adapostea circa si dispensarul de pediatrie a comunei Lapus.
N-a trecut mult si al doilea mostenitor al familiei, Romy ,a venit pe lume , sa complecteze tabloul
familiar.
In aceasta perioda , datorita conditiilor de mediu din depresiunea
Lapusului ,mama s-a imbolnavit de astm , boala care o necajeste pana azi.
Au avut o tinerete frumoasa , cu baluri , petreceri , filme
, spectacole ,ce i-a facut sa uite greutatile acelor ani , lipsurile , rindurile la cumparaturile pe cartele , a
acelor ani ale comunismului "precoce".
Au incercat sa uite necazurile si grijile create de boala mea in primele saptamini de dupa nastere ,
un fel de gripa toxica , cu mici sanse de supravietuire . Intr-o perioda cind , nu era aparatura medicala , nu erau
incubatoare , mi-am petrecut primele zile de viata in geam "expus" astfel si publicului care in acele zile trecea
pe strada noastra.
Am avut noroc si-am supravietuit , scazind insa in greutate .
Pentru ca maica-mea n-avea lapte ,am fost dat la " doica" , tanti Piri , o evreica
din Lapus care nascuse cam in acea perioada , s-avea lapte din belsug , pentru trei , nu pentru unu. Asta a facut sa am o
"sora de lapte", si o legatura de familie care continua pana azi .
Cind a fost posibil ne-am mutat intr-o cladire a spitalului , ce fusese rind pe rind maternitate ;
( maternitate unde m-am nascut ; in camera din mijloc , cum o nimeam noi , cind am locuit acolo) , locuinta familiei Dragos
( pina la terminarea locuinei lor personale ).
Prin ' 57 daca nu ma-nsel tata a fost numit in functie de conducere , fiind medic de raion , lucrind
astfel citva ani buni , intro cladire la nici 8 metri de casa noastra.
Imi aduc aminte cum ma jucam in curtea spitalului si intram din cind in cind sa-l " bizii
" la cap pe tata si pe secretara lui, Lenuta.
Dar tata a avut citeva defecte pentru acele timpuri. Nu avea "origine sanatoasa" , parintii
lui au fost comercianti - deci burghezi , nu a fost membru de partid , si in sfirsit era evreu cu rude in strainatate
, lucru ce-l facea suspect in fata organelor de securitate. Aceste lucruri au dus la schimbarea lui .
Poate aceasta schimbare i-a adus noroc , continuind sa lucreze ca seful sectiei de pediatrie
si medic la policlinica din oras .
Faptul ca a locuit in in perimetrul spitalului i-a adus si foloase
, si poate si lipsuri , ne avind o viata usoara , fiind "de garda" 24 ore din 24 , sarind din pat la orice ora
din zi si din noapte , pentru orice copil bolnav ce se interna , sau prntru copii bolnavi ale Lapusenilor
ce veneau in miez de noapte la noi acasa , sau la cei ce el se deplasa sa-i consulte.
Nu e usor sa fi medic de copii intr-un orasel mic in care fiecare se cunoaste pe fiecare , si fiecare
se ajuta pe fiecare.
Anii au trecut ' s-au perindat prin Lapus si alti pediatrii , dr Preoteasa
, dr Ciutak , dr Hulia , doctori care nu au resistat si au parasit scena Lapusana , fie intr-un oras
mai mare , fie in " ceruri " ca doctorul Hulea ,ce a pierit intr-un tragic accident de circulatie la putin timp
dupa ce a ajuns in Lapus.
Prin anul '79 ne-am mutat la bloc , in blocul din centru unde la parter a fost farmacia .Inca
o data familia mea n-a vrut sa fie departe de o institutie a medicinei
Lapusene.
Din acest apartament unde am locuit si eu in primi ani de dupa casatorie, mi-am luat
bagajele si am emigrat in Israel.Care a fost motivul , asta este subiectul altei povestiri.
Doi ani dupa plecarea mea, dr Solomon cu nevasta lui au plecat pe urmele mele in Israel
, asezindu-se in Askelon , si practicind inca 9 ani medicina , in conditii mai grele , la o virsta cind altii isi
traiesc linistit viata de pensionar , crescindu-si nepotii.
Pina acum doi ani cind altzhaimerul si-a aratat coltii s-a bucurat impreuna cu noi , de viata
, de nepoti , de succesul copiilor lui si a nurorilor lui impreuna cu Adriana.
Acum in starea in care se afla , nu stiu daca se bucura sau nu .
