De sarbatori , una din atractii, erau tarafele . Acestea
mergeu pe la casele pe care ei le stiau de ani de zile ca buni platnici ,care-i vor primi, si in scimbul
unui pahar si ceva de mincat , la care se adaugau citva banuti , dadeau un "concert" de pomina , cu cintece
de sarbatoare .
Unul din tarafe , a fost taraful lui Ioni-tiganul , compus din
Ioni , tatal lui , si feciorul lui-Goili .
Ioni ,locuia pe strada noastra , spre capatul ei spre riu. Avea
o casuta mica ca o bojdeuca desprinsa parca din povestile lui Creanga . Linga casuta mica, un mic grajd cu o "gloaba"
mica si pricajita , de i se vedeau oasele.
Avea o caruta mica , si o sanie , tot asa de mica .
Ioni avea muieria lui , cu care traia de ani de zile . Dumnezeu la blagostovit cu copii, pe care i-a
crescut cum a stiut mai bine .
Dar cea care a fost pentru el si nevasta lui , " regina " lor , a fost Anisoara,
o nepoata , fata uneia din fete .
Anisoara , a fost batuta de Dumnezeu , cu boli grave , facind-o sa fie legata la pat , neputind
sa se tina pe picioare , si ne putind comunica cu cei din jur .
Aceasta familie de oameni simpli , au aratat lumii , ce este iubirea aproapelui tau , chiar daca
difera de tine .
Au crescut-o pe Anisoara , pina cind Dumnezeu a luat-o la El.
Ce n-au facut pentru ea . Cind era mica au facut o caruta mica de tot , in care o puneau si o
scoteau la plimbare. Cind a crescut si devenise grea de tot , o plimbau cu caruta , sau cu sania iarna .
Nu era zi lasata de Dumnezeu sa nu-o scoata afara pe prispa , sau s-o aseze in caruta , intre perne
, sa-i fie mai comod .
Tot ce era mai bun era pentru aceasta fata .Si-ar fi dat sufletul pentru ea.Nu multa lume ar fi facut ceea
ce ei au facut pentru nepoata lor .
Cei din jur , si mai ales copiii strazii , cind treceau pe linga casuta
lor , nu conteneau cu tot felul de poezii , sau cintece de batjocura , la adresa fetei , care dupa
un timp de ascultare ale "creatiilor populare " , inervindu-se , scotea sunete de neliniste si nemultumire , spre risul
acestor rele fapturi ale umanitatii .
La moartea ei, au dus-o tot cu caruta la cimitir .Cred ca a fost
singurul drum linistit al ei , fara strigate si observatii de la cei din jur .
Am fost inpresionat , si am ramas impresionat , de
umanitatea acestei familii , care a stiut sa treaca peste barierele spaimei de a creste un astfel de copil , si
nu s-au rusinat sa se invirta in lume cu el . Asemenea cazuri intilnesti foarte rar, si numai in povestiri .
#
Un personaj aparte a Lapusului copilariei mele , a fost , Esti-neni .
O batrina , desprinsa parca din povestile lui Grim . Cu parul alb , inbracata jumatate taraneste , jumatate
cu haine orasenesti , cu un cos de nuiele in spate , si insotita permanent de ciinele ei, un ciine mic cu blana
deasa , mergea prin oras vinzind , toamna si iarna , "cocosei" ( floricele de porumb ) calde
, proaspat scoase de la prajit . In zile speciale vindea si castane prajite , totul la preturi mici , la indemina tuturor
celor pofticiosi .
Nu prea stiam nimic despre ea , despre trecutul sau familia ei . Pentru
mine, ca copil era un mister .
#
Un alt personaj , de poveste , din acea perioada , a fost
Futos-frizeru . O figura de boem , de care se spunea ca pe vremuri fusese marinar. Era un om zdravan , cu un piept puternic ,
inbracat cu un tricou de marinar , cu pantaloni din stofa groasa , cu bereta pusa pe cap ,si bastonul in mina
, mergea schiopatind , avind linga piciorul bolnav , ciinele lui , ce nu-l parasea nici o clipa . Era un ciine de tip ciobanesc
cu mult par pe el ca nu i se vedeau ochii.
Sticla si paharul erau parte din viata lui , vroind sa dovedeasca lumii ca
este un adevarat marinar , care a coborit pe tarm , insetat dupa o lunga croaziera. Avea un vocabular "colorat " cu
expresii si injuraturi bune pentru mahalalele deochiate , din porturile pe care le vizitase la viata lui , injuraturi
pe care le arunca din cind in cind si ciinelui lui .
Bautura l-a terminat .L-a sfirsitul vietii , a locuit linga pod , intr-o veche casa ce se ridica pe locul
unde azi se ridica blocul de linga pod .
Statea intr-o camera cu partenerul lui - ciinele. Ca sa ajungi
aici , urcai pe o mica rampa , ce dadea intr-un pridvor lung ce te lasa sa intri in citeva camere
, printre care si a lui .
Intr-o seara , dupa ce vizitase circiuma , si se cinstise cu citeva
paharele mai mult decit de obicei , s-a dus se se culce pe canapea cu tigara aprinsa-n gura .
Asta i-a fost sfirsitul . A ars de viu si inecat de fum . N-a avut cine sa-l trezeasca , ca si-a spinzurat
ciinele cu citeva saptamini inainte , intrun acces de furie !
#
Desprins parca din filmele Indiene cu Ras Kapur , Gunar bacsi ,
ce locuia pe strada noastra , era ca o pasare de noapte .
Ziua nu-l vedeai , noaptea numai il auzeai .
Dupa moartea sotiei lui , a inceput sa-si verse amarul , in bautura . Cu
o infatisare de "Sarlot " a lui Chaplin , isi petrecea serile , pina noaptea tirziu , la crisma , stind la masa
si vorbind de unul singur , cintind , rizind , plingind , comentind tot felul de probleme ale politici din acele timpuri .
Cind venea vremia , pornea spre casa , continuind sa vorbeasca de unul singur , cu voce tare , si cintind
din rasputeri .
Pe drumul de intoarcere spre casa , se oprea din cind in cind ,cautindu-si
echilibru , si ridicind aratatorul miini drepte cu o miscare de rotate spre cer , cu o figura de "pischer" , striga :
" Traiasca Ceausescu bacsi si Gheorge Gheorghiu Dej "
imagine ce semana cu cea a "cetateanului turmentat" dintr-o scrisoare pierduta .
Cu asemenea " lozinci " ar fi putut sa fie arestat de militie , pentru tulburarea
linistei publice ??!
Cind intra pe " sicator " , il auzeam de departe , si asteptam
sa ajunga pe la geamul nostru , sa-si inceapa monologul de fiecare seara.
La lozinca clasica a lui cu Ceausescu si Gheorge Gheorghiu Dej,
avea un mic adaos , pentru cinstirea locului :
" Sa traiasca si Solomon doctor " , continuind cu un mic discurs pe care nu mi-l amintesc .
In incheierea programului , incepea sa cinte ca un " trubadur " , si incepea sa se indrepte incet
,incet , clatinindu-se putin , spre casa.
In noptile cind nu trecea si nu-l auzeam , parca lipsea ceva , noaptea nu era noapte .
