O data cu venirea verii , familia se pregatea de concediul de vara .
Aceast concediu , a fost de fapt , vizitarea bunicilor mei , asta in primii ani, iar apoi si o calatorie
pina la Marea Neagra .
In primii ani , calatoria incepea cu saptamini inaintea plecarii
, cu cumparatul biletelor de tren , si pregatirea bagajelor . Nu e usor sa pleci la drum lung , pentru o luna ,
cu doi copii mici .Asa ca o parte din lucruri se dadeau la vagonul de bagaje , si numai o parte din lucruri , necesare
calatoriei , ramineau la noi.
In ziua stabilita , o masina pregatita din timp , ne lua la Dej ,de unde luam
trenul spre Sascut. Dupa o asteptare de citeva ore , in salile de asteptare din Dej , a caror miros de D.T.T. il
simt pina astazi , luam trenul catre Pascani , nodul delegatura spre Moldova . Acolo la Pascani , alta
asteptare , alta sala de asteptare, acelasi miros.
Daca la virstele fragede ale noastre , parintii se foloseau de serviciile salii :" Mama si copilul"
, mai tirziu am trecut in salile obisnuite de asteptare , asteptind ore , venirea personalului ce ne ducea incet
dar sigur , oprind in fiecare gara sau halta , spre disperarea parintilor mei , pe care nu-i lasam sa doarma cu intrebarile mele
:
"Acuma unde suntem ? "
"Ce gara e asta ? "
" De ce stam asa mult ? " ......etc
Daca pentru ai mei calatoriile erau un chin , pentru mine era o placere.
Priveam locomotivele cu aburi , si-mi imaginam personajele a unei lumi aristocratice, asemanind locomotivele
cu regi, printi , printese , cavaleri , titlu dat dupa tinuta si aspectul locomotivei .
Ascultam ritmul sacadat a rotilor , ce treceu peste tronsoane , si am fost innebunit de mirosul
fumului degajat de locomotive .
Fiecare locomotiva , avea personalitatea ei , si mersul ei ,si sunetul ei , lucruri care ma fascinau
, si nu-mi dadeau ragaz sa stau linistit .
Imi placea sa vad forfota din gara, la venirea trenului , salutam militareste pe impegat ce ne daduse plecarea
, stateam si asteptam posibilitatea de a numara vagoanele trenului nostru la curbe.
Lumina oarba a becului albastru , care era aprins sa nu supere la dormit calatorii , dadea o liniste in
compartiment , intrerupta din cind in cind , de cei ce treceau pe culoare si cautau un loc sa-si dezmorteasca oasele.
Conductorul , care-si facea rondul , si mai intra din cind in cind , deja ma cunostea , si-mi
spunea in ce statie vom ajunge si cit timp vom stationa.
O alta parte importanta a calatoriei , a fost luarea mesei .
Nu este o placere mai mare , decit sa stai la geamul compartimentului , cu masa ridicata , mancind
cu pofta , oua tari , friptura la tava , sau sa musti dintr-o rosie intreaga , bagindu-ti degetul
in sarea pusa intr-o gramajoara pe o foaie de ziar .
Pe la orele prinzului , dupa ce treceam de Bacau , incepeam sa ne pregatim de coborire .
Stateam in fata usii inchise si vedeam cum treceam podul , vedeam Tirgusorul , si cind
aparea fabrica , se deschidea usa vagonului , trenul incetinindu-si viteza , si in " tipetele " frinelor , se oprea .
N-aveam timp de gindire , la Sascut se facea o oprire scurta .
In gara ne astepta bunicu , fericit ca ne vede sositi cu bine , si la timp , ca ne astepta mincarea
, calda pe foc , numai de a pune-o in gura .
Prin anii ' 57- '58 , cind am inceput sa calatorim cu toata familia , lele Maria ,
acea femeie minunata din Dobricul Lapusului , care avea grija de casa , si care avea grija de noi , ca o closca grijulie
pentru puii ei , venea cu noi .
Aceste calatorii au fost singurile iesiri ale ei , in afara Lapusului .
Imbracata in " straiul " de sarbatoare a Dobricancelor batrine , cu pieptar inflorat , camasa
imflorata , cu fota si catrinte , si " incaltamintea de guma " cu " strinflii " de lina , lungi pina la coapse ,
prinse cu guma , cu " naframa " neagra , cum " sade " bine unei vaduve , cobora mindra din tren , stiind ca va avea ceva
de povestit , Dobricancelor cind se va intoarce.
La Sascut , lele Marie nu prea avea de lucru . Asa ca , dupa ce
se scula , si se pregatea aproape o ora , ne lua pe noi si porneam in cautarea aventurii , " la drumul frumos "
, nume dat de noi si lele Marie, soselei Adjud -Sascut . Asta poate pentru ca era o sosea astfaltata , lucru nevazut
si auzit de noi in zona Lapusului , sau poate pentru maretia copacilor , de pe marginea drumului , nuci , tei ,
duzi .
Plecam si uitam de noi , pina la orele prinzului , intorcindu-ne cu " o poala de nuci verzi , numai
bune de mincat , sau cucuruz numai bun de fiert sau de pus pe jar in soba din bucatarie .
Lele Marie trebuia sa fie cu ochii tot timpul pe noi , ca ne faceam disparuti pe
nesimtite , jucindu-ne fara frica , prin toate locurile accesibile sau neaccesibile unui adult .
Auziam din cind in cind chemarile " closcii " noastre : Romicaaaa ,Mariucaaa .
De raspuns nu raspundeam , asteptind sa ne caute , si cind se apropea de noi , izbucneam in ris si fugeam
la ea . Vazindu-ne , ne primea cu o "mustruruiala " si se termina cu un sarut pentru Romica , ca eu eram fugit
de mult sa nu ma "abtiguie " , ca eram considerat capul rautatilor.
Cind Romy se supara , fugea la lele Marie si-i spunea :
"- No , hai lele Marie sa ne luam lucrurile , si sa merem la Lapusul nostru " .
Inspre seara , plimbarea preferata , a fost spre fabrica . Era o aleie cu
flori , de-a lungul zidului fabricii dinspre sosea , cu citeva banci , si cu citiva stilpi cu becuri de
iluminat. Dupa ce treceam de poarta fabricii, era izvorul de apa minerala , care curgea incontinuu , cu o presiune mare .Veneam
pregatiti , cu damigene , sau galeti ,sa luam apa , apa despre care se spunea ca are efecte binefacatoare
.
Sarbatoarea cea mare a noastra , si nu numai a noastra , era la
15 august .
Iarmarocul din Sascut , eveniment asteptat cu nerabdare de toti locuitorii din regiune , zi de sarbatoare religiosa
: Sfinta Marie Mare , zi de tirg , zi de petrecere , mare sarbatoare populara.
Pregatirile se faceu cu citeva zila inainte , cind la deal , veneu oamenii "bilciului" , cu carute,
camione , si ridicau incetul cu incetul , "lanturile" , " barcile " , "calutii" , "circul" , tarcul pentru
joc , si alte "minuni" .
In dimineata zilei de iarmaroc , plutea un miros de sarbatoare in tot Sascutul
.
Care injugate cu boi albi , care cu cai , pline cu tarani din satele din jur , care incarcate
cu marfuri de la tara , si in special pepeni , acoperiti cu paie ,sa-i protejeze de soare , urcau in siruri spre deal
, sa-si ocupe locul pe cimpul iarmarocului.
Trenurile care opreau lasau o " mare " de oameni , dornici de petrecere , dornici de a sarbatorii evenimentul
dupa traditia crestina a Romanilor locului .
Sus la deal , deja incepuse " bairamul " . Un adevarat concurs " concert
" intre " fanfarele " celor trei "lanturi" : " Iujul " mare , si celor doua mai mici .
Strigatele de chemare de-a te urca pe unul din masinariile bilciului , zguduia atmosfera plina de praf
si mirosuri de mincare .
Calutii invirtiti de zdraveni flacai a locului , platiti cu ziua , se invirteu incet spre bucuria
copiilor , si cite odata si a unui adult care a baut putin mai mult ,de-a intrat in mintea copiilor.
Circarii nu se lasau mai prejos , si promiteau ca cei ce vor intra nu vor regreta
, si daca nu vor fi multumiti , vor primi banii inapoi.
Nici pina azi , nimeni nu a primit banii inapoi. Se promitea ca cei ce vor intra il vor vedea pe Vasilica
si Marioara , doua papusi care au facut farmecul copilariei multor Moldoveni , creind fara sa stie primele teatre de
papusi .
Inauntru , propietarul , circarul , cu numere de jonglerie , si prestidigitatie , facea deliciu
publicului , care mai intrezarea trucul , si comenta cu voce tare , aratind neincredere in vrajitoriile aratate
de " vedeta " circului.
Cum poti sa fi la bilci si sa nu faci o fotografie , fotografie facuta pe
loc , cu tehnica veche a aparatului cu burduf , si cu un decor adecvat, pictat pe pinza .
La strigatele vinzatorului : " Ia gogoasa-nfuriata " , nu puteai sa ramii
pasiv , si scoteai un leu si cumparai o gogoasa , acoperita cu zahar praf si cu praful oborului , ce-i dadea " gustul
" special al gogosilor de iarmaroc.
Daca erai flamind de-a binelea , mincai un mic la "botul calului" si daca
vroiai sa-ti astimperi setea , primeai cu un leu si jumatate , o sticluta de limonada de culoare galbena , cu dop
ce sarea cind apasai pe deschizatoare , sticla ce se umplea imediat dupa golire , sa fie vinduta , la alt client insetat.
Placera cea mare , era si mincarea unui pepene proaspat , incercat la
cutit cu o "tancusa" triunghiulara , sa-ti arate roseata si dulceata pepenului. Taranul , inarmat cu un cutit mare , taia
pepenele felii , si-l mincai in piciore linga caruta , si maldarul de paie si pepeni ce-si asteptau rindul la vinzare.
Dupa ce " te-ai dat in lanturi " , dupa ce " te-ai tras " in barci , dupa ce te-ai
distrat la circ , dupa ce " ti-ai pus burta la cale si saturat setea " , vinea timpul sa-ti incerci norocul la roata
mare- ruleta , sau alte forme de " cistig " a unui premiu mare , care de obicei valora mai putin de suma pe care o investeai
.
De-ti mai raminea putere si -ti placeai sa joci , pe la orele prinzului se deschidea
" ringul " de joc , unde tineri si tinere " jucau " pina li se aprindeu calciiele , ridicind un nor
de praf in jurul lor , in ritmul unei formatii cu multe instrumente de suflat metalice , unde trombonul dadea ritmul
, cu o "voce " groasa " bum -bum , bum - bum " .
Cind oboseala isi spunea cuvintul , seara se lasa peste petrecareti
.Incetul cu incetul , luminile se aprindeau pe toate aparaturile din bilci , in toate chioscurile inprovizate , si in ringul
de joc , unde tinerii nu vroiau sa se desparta de fetele pe care le-au cunoscut.
O parte din carute, goale deja , isi faceau drumul de intoarcere acasa , cu taranii multumiti
de cistigul realizat .Mai puteai sa mai cumperi lucruri mici de amintire pentru cei dragi de acasa care n-au putut ajunge
, tot felul de lucruri facute din hirtie creponata , fluiere de lemn , sau lucruri artizanale de lut .
Spre miezul noptii ultimii petrecareti , luau drumul casei , care pe jos , care cu bicicletele
, altii asteptau o masina sau o caruta sa-i duca , ca picioarele nu mai aveau putere sa-i tina .
