|
Cu ani in urma in Romania , am fost intrebat de multe ori " De unde esti tu ? " . Raspunsul meu a fost promt
: " Din Lapus - din Tirgu Lapus !
99% din cei ce ma intrebasera , continuau cu : "N-am auzit!" ; "Unde este ? " .
Pentru raspuns aveam o "alocatie" de critica a lipsei de "cultura generala si istorica " a personei
ce ma intrebase , si de lipsa de participare ale lui , la orele de istorie de la scoala unde se invata putin si de "Cultura
Lapus " in antichitate .
Ceea ce am invatat au fost doar citeva cuvinte scrise in cartea de istorie , profesorii nostri de istorie ( vorbesc aici
de profesorii din Lapus ) , n-au avut surse de documentare si poate nici interesul sa le caute si poate ca n-au avut ca si
in zilele noastre ore de "reciclare" unde sa intrebe pe cei ce le prezinta lucrari istorice la aceste ore de reciclare
, despre descoperirile arheologice de pe teritoriul Tarii Lapusului .
Acest tip de ore de istorie al locurilor natale , ar fi crescut "PATRIOTISMUL" elevilor .
N-am stiut multe despre istoria Tarii Lapusului si a Tarilor invecinate ! . Nu am fost dusi de scoala din Lapus la
muzeul de istorie din Baia Mare ' si nici parintii nu m-au dus ! Am avut insa noroc cu domnul CAROL KACSÓ care a publicat
lucrari cu privire la materialul arheologic din JUDETUL MARAMURES - lucrare care cuprinde si zona noastra .
Am luat din lucrare fara acordul editurii , fragmente legate de localitatii din aceasta zona .
Nici eu si nici voi n-ati cumpara si n-ati imprumuta de la bibloteca o astfel de lucrare ! De obicei aceste lucrari sunt
destinate expertilor - cercetatorilor - doctorantilor- studentilor si nu a "PLEBEILOR" ce suntem noi. In citeva
ziare judetene , apar cite o data informatii cu privire la descoperirile arheologice . Cine mai siteste azi ziare ??!
Noi din diaspora nu avem acces la ziare , numai pe internet din greseala dam peste un articol special .
Nu vad pe concetatenii nostri plecati in strainatati sa se ocupe cu cautari stintifice despre istoria localitatii lor
de nastere.
Multumesc celor ce au intocmit si publicat aceasta lucrare si cere n-au dat posibilitatea de a cunoaste trecutul
acestor meleaguri si de importanta siteurilor arheologice din zona noastra !!!!!!.
Nu va puteti inchipui ce munca titanica depusa de arheologii din Maramures pentru a cerceta istoria arheologica JUDETULUI
MARAMURES . Mie mi-a picat bine munca depusa de redactorul acestei mari lucrari de arhiologie, care a adus in discutie pe
plan local -reginal - national - international printre altele si : "ISTORIA CULTURII LAPUS-SUCI " .
Nu va inchipuiti cite tratate si lucrari de istorie sunt scrise in diverse limbi pe aceasta tema, si nu stiti citi oameni
au cercetat si discutat aceste descoperiri - transformind "CULTURA DE LAPUS " la o " unitate de masura "
istorica.
Nu va puteti inchipui frumusetia obiectelor scose la iveala
de catre acesti cercetatori ai trecutului regiuni noastre .
=======================================================
In periada liceului , o grupa de cercetatori au luat de la liceu o grupa de elevi , printre care si pe mine si n-au dus
pe dealul din partea drapta de curgere a riului Lapus de unde vedeam riul in fata , drumul spre Dobric in spate si cimitirul
in dreapta . Am sapat la suprafata si am gasit resturi de ceramica .!!! Spre regretul nostru n-am gasit obiecte de aur s-au
argint cum am visat cind am auzit ca pornim spre o aventura arheologica !!!!
Nu-mi amintesc daca s-a notat locul unde am gasit "cioburile "de ceramica , si nu-mi amintesc daca au fost adunate
si duse la pastrare .
Imi aduc amite de comentariile ce le-am purtat cu colegii mei , ca am gasit : "CETATEA LAPUSULUI " fiind mindri
de noi , ne concepind ca cele descoperite de noi sa fie resturile din groapa de gunoi aruncate de LAPUSENI pe parcursul anilor
intr-un loc asa departe de oras !
Sper ca aceasta "expeditie" arheologica a noastre sa fi fost una din expeditiile pe care le descrie redactorul
acestei lucrari !
===========================================================
Deci sa pornim la drum , si cititi cit puteti , dar sa povestiti si la altii din cele invatate .
Extrase din lucrarea :
EDITURa ETHNOLOGICA
Repertoriul arheologic al judetului Maramures
CAROL KACSÓ
Volumul I Editia a II-a, revizuta si adaugita
Numeroase descoperiri provin din anii '70 si '80 ai secolului XIX ,depozitele de bronzuri de la Gaura-Valea Chioarului(înainte
de anul 1880), Ungureni (înainte de anul 1885), Peteritea si Strâmtura ,(ambele în anul1885),piesele de bronz de la Suciu
de Sus .
În 1885 au fost întreprinse sapaturi în Petera cu oase de la Poiana Botizii, fiind descoperite importante resturi de
animale preistorice, iar în 1887au fost cercetate la Suciu de Sus doua cimitire de incineratie, unul plan si altul tumular,
din epoca bronzului. Acestea au fost urmate, în 1890, de sapaturi încimitirul tumular de la Lapus. Este posibil ca în cele
doua localitati i sa fi fost executate sapaturi si înainte de anii mentionati .
În anii de la cumpana dintre secolele XIX si XX au continuat sa apara variate descoperiri întâmplatoare, respectiv atunci
au fost ele descrise/amintiteîn literatura sau au intrat în diferite colecii muzeale: topoarele neolitice de la Târgu Lapus,
descoperirile izolate si depozitele de bronzuri de la Târgu Lapus, Suciu de Jos, Peteritea.fragmentele ceramice si alte obiecte
dintr-o asezare din epoca bronzului de la Lapus .
Din anii premergatori primului razboi mondial, dar si din timpulacestuia sunt de semnalat alte descoperiri: piesele de
bronz si depozitele de bronzuri de la Larga.
În anul 1913 au fost reluate sapaturile în cimitirul plan de incineratie de la Suciu de Sus.
În perioada dintre cele douara razboaie mondiale au iesit la iveala, deasemenea fortuit, alte descoperiri, precum depozitele
de bronzuri de la Lapus(anul 1932).
În anii ce au urmat celui de al doilea razboi mondial si pâna pe la începutul anilor'60 situatia cercetarii arheologice
a Maramuresului nu s-aschimbat substantial, datorita pe de o parte faptului ca aceasta zona a ramas pe mai departe în afara
atentiei marilor institute de cercetare din tara, pe de alta parte lipsei de specialisti locali cu preocupari exclusive în
domeniul arheologiei .
În aceasta perioada au mai fost descoperite, respectiv înregistrate câteva depozite de bronzuri: Lapus (între anii 1954
si 1957), Suciu de Jos (anul 1960).
În 1961 au fost reluate cercetarile în cimitirul tumular de la Lapus, fiind sapate trei movile funerare. Cu acest prilej
a fost recuperata si o parte a depozitului de bronzuri descoperit înainte de razboi În acelasi an s-au gasit la Lapus si
alte piese de bronz, care apartin, foarte probabil, aceluias depozit.
În 1964 a apaut imitatie de solidus de la Theodosius II la Copalnic Manastiur .
În 1967 a început o noua etapa de cercetare a cimitirului tumular de la Lapus, care s-a extins pâna în 1974, fiind sapate
acum 20 de movile funerare .
În 1968 a început cercetarea arheologica la Cetatea Chioarului,care a continuat apoi în perioada 1976-1980, inclusiv
cu lucrari de restaurare .
În 1969 a fost efectuat la Lapus un sondaj într-un punct apropiat de cimitirul tumular, fiind descoperiti un complex contemporan
cu tumulii, precum un mormânt mult mai recent, probabil din perioada secolelor II-III e.n. Tot atunci a fost sondata o asezare
din Bronzul târziu la Suciu de Sus, aici sapaturile fiind reluate în 1989.
În anii 1970 sapaturi arheologice in : Copalnic Manastur- asezare din epoca bronzului (anii 1975, 1979), Libotin - complex
funerar din Bronzul târziu (anul 1976).În aceasta perioada s-au desfasurat ample campaniide cercetari de teren, în urma carora
au fost depistate mai multe obiective pre-si protoistorice la Damacuseni ,Tirgu Lapus , Libotin .
Tot in acesti ani au iesit la iveala : vasul de arama de la Cufoaia(anul 1978), depozitul de pipe de la Târgu Lapus (anul
1976)
Cercetarea arheologice din anii '80 : asezarile din Bronzul târziu de la Suciu de Sus si Grosi Tiblesului (anul 1989).
Deceniul noua al secolul XX a fost bogat si în descoperiri întâmplatoare: topoare de piatra neolitice la Libotin (anul
1982) Laschia în anul 1985 , Grosii Tiblesului (între anii 1985 si 1987, 1988). Prin cercetari de teren au fost identificate
alte statiuni pre-si protoistorice la Suciu de Sus, Grosii Tiblesului si Lapus .
Dupa anul 1990, sapaturi arheologice de anvergura au avut loc încimitirul tumular de la Lapus , unde au fost cercetati
tumulul cu cele mai mari dimensiuni din prima grupare tumulara (anii 1995-2004), precum si mai multe movile funerare dintr-o
grupare recent identificata (anii 2005-2006). Între anii2007 si 2014 au fost întreprinse aici, de catre o echipa internationala,
cercetari multidisciplinare, având ca obiectiv scoaterea la lumina, prin metode noi, a complexelor si inventarelor funerare,
precum si obinerea unor date semnificative cu privire la peisajul ancestral . Au continuat si investigatiile de teren atât
în zone deja cercetate, cât si în zone total necunoscute din punct de vedere arheologic. Au fost depistate noi statiuni pre
si protoistorice la Grosi, Rogoz, Rohia, Suciu deSus, Suciu de Jos.Au fost semnalate, într-un numar redus însa,descoperiri
întâmplatoare : depozit de bronzuri la Lapus(anul 1996), piese de bronzla Lapus (anii 1995, 1998) .
În anul 2006 a început o ampla actiune de investigare a lucrarilor miniere subterane si de suprafata , precum si a resturilor
unor cladiri aflate în legtura cu aceste lucrari
si in Baiut si Poiana Botizii.
In 2013 a fost documentata prezenta unui zid realizat din blocuri de stânca partial fasonate într-un loc greu accesibil
pe dealul Custura Cetatelei de la Salnita . Scopul edificarii acestui zid nu a fost deocamdata stabilit cu certitudine.
REPERTORIUL ARHEOLOGIC PE LOCALITATI
VII. BAIUT -comuna
-Între Baiut si Botiza au fost descoperite resturile unor cuptoare de redus minereuri. În lipsa unor cercetari sistematice,
cuptoarele nu au putut fi datate, nu este exclus însa ca ele sa partina epocii bronzului.Lit.: Rusu 1972c, 9; Kacsó 1979,
12;Rusu 1981, 380 (se mentionaza ca sursa de informatie E. Stoicovici, Rev. Muz. Miner. 8, 1947, p. 98 sq.124 si date suplimentare
de la E Stoicovici); Rusu, Chitu1982, 41; Kacsó 2004 a, nota 4; Czajlik 2012 b, 46.
-În gradina familiei Butuza, spre capatul nord-estic al localitatii, pe partea stânga a pârâului Baiut, a fost descoperit
un stater de aur de la Alexandru cel Mare. Piesa a fost donata de profesorul de istorie D. Condor muzeului din Baia Mare (MJM;
nr. inv. Registru metale pretioase 649/1984).Lit.: Stanciu 199, 172, nr. 3, A
-O drahma emisa la Dyrrhachium (Meniskos Archippou), descoperita într-un punct neprecizat din raza localitatii , a ajuns
într-o colectie particulara .Lit.:Chirila , Lucacel 1979, 137, nr. 3; Sasianu 1980, 188, nr. 157;Mitrea 1981, 382, nr. 3;
N. Conovici, BSNR 131-133, 1983-1985, fig. 3, nr.139; Stanciu 1992, 172, nr. 3, B; Preda 1998, 266; Ardeleanu 2013, 82 sq.,
nr.48
-Zacamântul minier Baiut cuprinde doua filoane principale;
Baiut si Robu. Mineralizatia de aici are un caracter polimetalic aurifer (dupa I.Berbeleac), respectiv predominant cuprifer
(dupa G. C. Popescu). În partea superioara a filonului a filonului Baiut a aparut siaur nativ.În raza localitatii se afla
numeroase exploatari miniere vechi. Cele maimulte dintre acestea apar in epocii medievale, eventual chiar din vremea lui Carol
Robert (K. Palmer; Tripsa et al.). A fost exprimata si parerea ca unele dintre lucrari de aici ar putea fi chiar preistorice
(M. Roska), iar cele din Varatec ,dar si altele ar data din epoca romana(L. Schmidt; S. Rákóczy; L.Pethe). S-a mai afirmat
ca aici s-a spalat aurul deja în antichitate (M. Rusu). Nu au aparut pâna în prezent niciun fel de urme directe care sa confirme
aceste ipoteze. Totusi frecventa
descoperirilor de bronzuri în zona Muntilor Tibles si Lapus, precum si prezenta aici a unor comunitati puternice, care
auedificat monumente funerare deosebite, databile în ultimele secole alemileniului II î.e.n. (vezi mai jos Lapus, Suciu de
Sus etc.), fac plauzibila parerea
-------------------------------
124 Am încercat sa identific aceasta sursa. În revista mentionata de M. Rusu (al carei titlu complet este Muzeul Mineralogie-Geologie.
Revista Universitatii din Cluj, vol. VIII. 1,1943-1944) am gasit doua articole semnate de E. Stoicovici, la unul dintre acestea
fiind coautor (E. Stoicovici, Gh. Pop- Contributii la cunosterea petrografica si miniera a partii de vest a tarii -Banat ,
Crisana, 98-113, respectiv E. Stoicovici, Nouvelleoccurences de barytine dans le NW de la Roumanie, 238-245), în care lipsesc
însa mentionari privire la descoperiri de resturi de cuptoare .
---------------------------
ca resursele de minereuri din perimetrul localitatii Baiut au fost cunoscute si exploatate deja în epoca bronzului .
Prima mentiune documentara medieval despre exploatrile miniere dela Baiut dateaza , se pare, din anul 1315, când este
amintita o mina de aur în regiunea izvoarelor Lapusului . La sfârsitul secolului XVI si în prima jumatate asecolului XVII
proprietarii minelor erau principii Transilvaniei. În anii 1580,minele, precum si localitatea învecinata Lapus, erau arendate,
pentru suma de 500 de taleri, de catre Jacomo Grison si Marconio Rocco. Mai târziu, arenda i-a revenit lui Felician von Herberstein.
Printre prefectii minelor de argint s-a numarat si Gerhard Lisibona.
Mineritul s-a intensificat la Baiut începând cu 1769, dupa ce minele audevenit proprietatea Camarii regale, la început
sub directiunea minelor din Cavnic, apoi, din 1787, cu o directiune independenta, ce apartinea însa de Inspectoratul Superior
Minier de la Baia Mare. Primul director al exploatarilor miniere de la Baiut a fost Ignatius Kutscherfeld, care si-a facut
studiile la Freiburg. Placa lui funerara se pastreaza in cimitirul din Baiut (vezi mai jos).
Cele mai importante lucrari au fost executate în teritoriile miniere Providenta Divina, Borcut (minele Anton, Petru si
Pavel), Zaharia, Varatic,fiind excavate filoanele cu acelea denumiri. În apropiere se aflau si minele Cizma si Coasta Ursului
(vezi mai jos Poiana Botizii). Exploatrile cele maivechi sunt cele din zona Providenta Divina .
În anul 1908, putul de 123 m de la mina Breuner (din care erau deschise trei orizonturi inferioare) a fost abandonat
si inundat, exploatarea continuând pâna în anul 1930 doar la orizonturile superioare. În acel an a fost sistata exploatarea
în zona filonului Providenta Divina .
În perioada interbelica, teritoriul minier Baiut mai cuprindea minele Veche, Zaharia, Borcut, Coasta Ursului, Cizma si
Varatec, ultima dintre acestea fiind cea mai importanta. Pentru facilitarea transportului minereului de la aceasta mina a
fost construit un funicular. La 1 august 1933 s-a dat în folosinta flotatia de la Baiut , iar în anul 1935 s-a amenajat o
instalatie de aer comprimat la mina Varatec, introducându-se pentru lucrarile de înaintare perforarea mecanica , ce utiliza
aerul comprimat.Productia de metale a crescut între 1919 si 1939 astfel: Au de la 20,92 la 127,695 kg, Ag de la 69,063 la
513,675 kg, Cu de la 1,858 t la 48,3 t (anul1934), Pb de la 0,6557 t la 9,97 t (anul 1934). Activitatea miniera a încetat
la minele Breiner si Boldut Superior în urma H. G. Nr. 898/2002Lit.: v. Born 1774, 147; v. Fichtel 1780a, 155 126 ; Maderspach
1880, 88;Weisz T. 1891, 143 sq.;Szellemy 1894a , 77 sqq.; Szellemy 1894b, 23 sqq.;
-------------------------------
Datele obtainute în urma analizei profilului de polen din Taul Negru din apropiere de Baiut indica o locuire în apropiere
de resursele miniere înca într-o etapa timpurie a Bronzul mijlociu, vezi Metzner-Nebelsick 2013, 348. Urmele unei astfel de
locuiri nu au fost deocamdata puse în evidenta în vecinatatea proxima a localitatii Baiut . Sunt mentionate minele de aur.Palmer
1894c, 301 sqq.; L. Szellemi, Az oláhláposbányai m. k. bányászat , înWoditska (red.) 1896, 229 sqq.; Kiállitás 1896 , 84;
Schmidt S. 1897, 47;Reményik 1900, 64 sqq.; Kádár 1901a, 552, 554; Schmidt 1901, 333; Rákóczy1910, 775; L. Joós, Az erzsébetbányai
m. kir. bányams; ismertetés, înOblatek, György (red.) 1912, 46 sqq. Lazu (red.) 1928 , 23 sqq.; Pálfy 1929, 36sqq.; Pethe
1929, 6 -127 ;Iancu 1929, 468;Ghitulescu 1935 , 76 sqq. -Meruiu 1936, 21- 68; Marin 1941, 272; Roska 1942, 209, nr. 24 Mittelstrass
1961 ,101; Maghiar, Olteanu 1970, 190, 226 sq.; Rusu 1972a, 30, 50 sq., nr. 9 (Lista zacamintelor si spalatoriilor de aur);
Tripsa et al. 1981, 62; Rusu 1981 , 380;Rusu, Chitu 1982 ,
41; Zsámboki 1982, 42 Berbeleac 1985 , 268; Popescu G.C. 1986 , 285 sqq.; Achim, Ciolte 1991; Zsámboki 1997b, 218; Csath
et al. 1997, 287; Baron 2002, 473; Manilici V., Manilici E. 2002, 263; Mirescu 2006,56 sq.; Baron 2006, 95 sq., 164 sq.; Niedermaier
2008, 385, 412, 425; Neacsu Resurse minerale; Kacsó 2010a, 13; Réthy 2010a, 19 sq.; Baron 2011, 176 sq.;Czajlik 2012b, 46;
Mátyás-Rausch 2012, 128 sq., 135; Mátyás-Rausch 2013b,201.
-------------------------------------------
-În cadrul proiectului PIMM (vezi mai sus Baia Mare) au fost cercetatemai multe lucrari miniere.Excavatiile de suprafata
pe filonul Providenta Divina se afla pe ValeaConciului, la cca 850 m amonte de confluenta cu Valea Baiutului, în versantul
drept al vaii, la cca 350 m amonte de galeria Hell, la cota +760 m si; +800 m. Înaceasta excavatie se localizeaza orizonturile
superioare de pe filonul Providenta Divina. În anul 1762 existau deja doua
orizonturi miniere aici: Alexandru (+200m) si Ioan (+180 m). Ulterior se mai deschid orizonturile Francisc (+160 m) si
Doamne Ajuta (+120 m), ultimul în partea bazala a excavatiei Aceasta este însa mai veche decât anul 1762, reprezentând portiunea
în care filonul a fost exploatat de la suprafata anterior, cea mai veche portiune a exploatarii minierede la Baiut , evident
cu multe modelari ulterioare, reluari în exploatare a portiunilor cu continuturi mai reduse. Ultimele lucrari în zona excavatiei
sunt ulterioare anului 1990, când, pentru reevaluarea partii superioare a filonului, s-au executat galerii de coasta, din
care s-au realizat brese pâna la suprafata în peretele excavaiei, materialul provenit din lucrarile de cercetare fiind deversat
în excavatie (partea cea mai coborâtaa excavatiei, din imediata apropiere a vaii,este cea a putului Sfânta Treime). Este o
excavatie de cca 20 m largime, cu o lungime de 150-200 m, ascendenta accentuat, cu pereti neregulati în care se remarca guri
de galerii vechi, lateral observându-se si haldele de steril. Fundul excavatiei urca accentuat, fiind foarte neregulat, datorita
deversa rilor de material. Accesul spre partea superioara a excavatiei este posibil pe marginea din amonte a acesteia. Exista
o excavatie similara
si în versantul stâng al vaii ,accesul la aceasta facându-se pe marginea canalului de apa . Cercetarea a avutloc la data
de 27 octombrie 2006, din echipa de cercetare, însotita de D. Nica de
----------------------------------------
126 Se mentioneaza descoperirea la Baiut a unor pietre de macinat minereu, care sunt atribuite romanilor
-----------------------
la Exploatarea Miniera Baiut , facând parte D. Istvan, C. Kacsó, Tr. Minghira si Z.Somcutean.
Galeria Hell (galeria II, oriz. +60) are intrarea situata
în versantul stângal Vaii Conciului, la cca 500 m amonte de confluenta cu Valea Baiutului, la cota+721 m. Galeria a fost
executata ca orizont de baza începând din anul 1846 subcoordonarea maistrului minier Johan Hell din Schemnitz (Banska Štiavnica-Slovacia).
Galeria transversala a ajuns la filonul Providenta Divina (filonul principal din grupul Brainer) în anul 1848. Rezultatele
bune obtinute la acest nivel au determinat executarea putului Sfânta Treime, de la acest nivel înadâncime, put care în anul
1883 atinsese orizontul actual -120 (put de 200 m adâncime). Ulterior (sau concomitent cu saparea putului) s-a executat galeria
Brainer (oriz. 0, +652 m), pe care s-a transportat minereul începând cu anul 1907. Galeria Hell a fost abandonata în anul
1930, fiind redeschisa si reprofilata în anul 1963 Galeria este armata pe cea mai mare parte a extinderii sale cu boltari,
cu profil semicircular, exista insa si câteva portiuni ne armate. Galeria transversala are cca 400 m pâna la filonul Providenta
Divina . De aici spre vest,galeria are o lungime de cca 300 m pâna la put. A fost cercetata la aceeasi data, de catre aceeasi
echipa.
Galeria Varatec-Botiza are intrarea situata pe platoul de la cota +980 m,realizat pe halda materialului extras prin deschiderea
galeriei transversale. În adoua jumatate a secolul XIX s-a executat dinspre Botiza o galerie de coasta
carea interceptat filoanele din grupul Botiza . Ulterior, în ultimul deceniu al secoluluiXIX, pentru utilizarea facilitatilor
din zona Baiutîn exploatarea acestor mineralizatii, a început executarea unei galerii transversale de pe versantul sudical
vârfului Varatec. Transversala de pe Izvorul Malului avea în acea perioada
lungimea de 750 m. Dupa ce galeria transversala a fost sapata pe 1.300 m, pentru interceptarea filoanelor din grupul Botiza,
la începutul secolului XX galeria a fost deviata cu 90 grade spre nord, cu scopul interceptarii filonului Ion,al carui afloriment
a fost identificat între timp. La 500 m nord de cotitura a fostinterceptat un filon necunoscut pâna atunci (filonul Alexandru),
a carui deschidere s-a realizat în anul 1927. Prin continuarea transversalei la nord defilonul Alexandr, în anul 1936 a fost
interceptat filonul Ioan, într-o zona cu continuturi reduse, astfel ca exploatarea acestuia a încetat în anul 1938. Abia înanii
1949-1960 s-au deschis la acest orizont filoanele Ioan si Botiza. Între anii 1930-1950, filonul Alexandru a fost deschis cu
un put în adâncime, la orizonturile -33, -73 si-125. Ulterior putul a fost adâncit. Galeria transversala Varatec strabate
pe cca 1.200 m predominant roci sedimentare, initial paleogene, apoi neogene. Întrucât galeria este armata, aceste roci sunt
vizibildoar în bresele de refugiu.. La intrare armarea este realizata în boltari de beton,urmând apoi portiuni cu TH-uri metalice,
torcret sau armare în lemn. Înainte dem 1.300 apar tufuri si piroclastite andezitice, infrastructura complexuluiandezitic
pannonian. De la m 1.300 galeria coteste spre stânga, apoi la mica distanţă se intra la dreapta pe galeria
spre Botiza. Aceasta este nearmata, initial transversala, apoi directionala pe filonul Botiza II , fiind sapata în roci sedimentare,
pâna la iesirea la zi. Cercetata, la data de 31 octombrie 2006, de oechipa formata din I. Bud, D. Istvan si F. Mersei, însotita
de M. Cârligeanu dela Exploatarea Miniera Baiut . Galeria Breiner are intrarea situata pe platoul aflat amonte de partea veche
a localitatii , la cota +652 m. Ea a fost începuta spre sfârsitul secoluluiXIX, partea inferioara a minei (cea situata sub
aceasta cota) fiind abandonata în anul 1909, când cele trei orizonturi inferioare (-45, -92, -125) au fost inundate(denumirea
initiala a galeriei era Breunner). Activitatea miniera a continuat deasupra orizontului Breiner pâna în anul 1930, când mineritul
este oprit înacest zacamânt. Exploatarea a fost reluata la acest orizont în anii 1945-1946 prin evacuarea apelor din orizonturile
inferioare inundate, apoi prin executia transversalei Robu (1950-1953), continuata spre nord în anii 1960-1961 (galeria transversala
Rosia ) , executarea transversalei Petru si Pavel la oriz. –60 (1960-1961), precum si alte galerii de cercetare
în extindere, concomitent cu activitatea de exploatare si de reevaluare a valorii economice a portiunilor superioare (neexploatate
sau cu rambleu având continuturi importante economic). Galeria a fost dezafectata , dezechipata si inchisa în 2006, înainte
ca echipa de cercetare din cadrul proiectului PIMM sa o poata vizita. Având învedere important sa istorica, precum si posibilitatile
de expunere pe care le ofera , s-a considerat ca aceasta galerie ar putea face parte dintr-o retea vizitabila .Lit.: Istvan,
Kacsó 2006,94 sqq.
-O placa; funerara (lung. 1,40 m, lat. 0,65 m) cu o inscriptie în limba latina din anul 1789, decorata cu ciocane de miner
încrucisate, este încastrata într-o mica
capela aflata în cimitirul comunal (fig. 71-72). Capela a fost restaurata dupa 1990, ultimele trei rânduri ale inscriptiei
fiind acoperite cu var.V. Wollmann a citit, completat si tradus inscriptia astfel: LXXXIX //ANNO MDCC // HA IN URNA // RECONDITA
SUNT // VISCERAILL[USTRISSI]MI // D[OMI]NI IGNATII RI // SENFELD OFAI //OSBANIENSIS // ......?? // ........?? //. În traducere:În
anul 1789 s-au pastrat/s-au depus maruntaiele/intestinele ilustrului domn Ignatius Risenfelddin Offenburg …(datele
mi-au fost comunicate prin e-mail în data de 1noiembrie 2005). Potrivit aceluiasi cercetator, persoana mentionata în inscriptiea
fost, probabil, un functionar minier, care provenea de la Offenburg(Offenbánya), actuala localitate Baia de Aries .Recent
am regasit o fotografie a placii funerare, facuta de mine în anii 1970 si pe care se pot citi, cu dificultate,si doua dintre
cele trei rânduri de jos ale inscriptiei. Am trimis aceasta imagine lui Radu Ardevan, cu rugamintea de a citi si traduce inscriptia
.
Noua lectura (comunicata prin e-mail la data de 14 mai2010) este diferita de cea propusa de V. Wollmann
LXX (doua ciocane încrucisate
XIXANN O MDCCHA IN URNARECONDITA SUNT
VISCERA ILL(ustrissi)MI 5D(omi)NI IGNATII KUTSERSFELD OLALAPOSBANIENSISMONT PRAEFOVIPOSTUI AETATIS L (?) 10SUA ANNOS AN(I)MAM
DEO RED
Ann/o MDCC<LXX/XIX> / ha in urna / recondita sunt / visceraill(ustrissi)mi / d(omi)ni Ignatii Kut/sersfeld Ola(h)la/posbaniensis
/ mont(is ?) praef(ectus ?) qui / post VI aetatis L / sua(e) annos an/(i)mam Deo red(didit)
Traducere:
În anul 1789 în aceasta urma au fost asezate maruntaiele (n.n. -;ramasitele prea-stralucitului domn Ignatz Kutsersfeld,
prefect al minei (?) dela Baiut , care dupa 44 ani ai vietii sale si-a redat sufletul lui Dumnezeu
R. Ardevan a facut si câteva observatii in legatura cu placa funerara de la Baiut:
"1. Scrierea este neglijenta , rândurile nu sunt drepte, literele sunt conturate cu o oarecare nesiguranta.
2. Consemnarea anului este ciudata , dupa semnul minier (doua ciocane încrucisate) s-a scris anno si, apoi, mdcc, iar
restul cifrelor au fost asezate deasupra rândului.
3. Aceasta situatie sugereaza solutia si pentru rândurile 10 si 11. S-ar zice ca si aici s-a scris gresit post ui(confuzie
între V si U ) aetatis l (scris inversat) / sua (trebuia suae)annos...Acestea ar putea fi citite post aetatis suae annos VIL
si " traduse dupa 44 ani ai vârstei sale" (dar nu avem siguranta ca de fapt este asa si nu 56 de ani).
4. În r. 12 (ultimul), chiar la început, piatra este deteriorata , impresia este ca se disting partile superioare ale
literelor mam, iar înainte de ele este loc destul pentru un - i.
Inscriptia a fost pentru prima data publicata în monografia fostului comitat Szolnok-Doboka, cu usoare diferente fata
de cele comunicate mai sus, precum si cu mentionarea ultimului rând, si anume DIEXVI MARTII(traducerea:
în ziua de 16 martie). Potrivit informatiilor comunicate aici , ramasitele pamintesti ale lui Ignatius Kutscherfeld au
fost stramutate din mormântul initial într-un alt loc în anul 1872, iar placa funerara a fost reparata si asezata pe noul
mormânt, fiind încadrata într-o rama de stejar. Nu avem date cu privire la momentul când aceasta placa a fost încastrata în
zidul capelei.Lit.Kádár 1901a,553; Wollmann 2003a, 270, fig. 23; Wollmann2010, 86 sq., fig. 128. Informatii suplimentare Radu
Ardevan 129
--------------------
128 Sunt publicate aici datele ce mi-au fost comunicate în 2005. Remarc faptul ca în aceasta noua publicatie a lui V.
Wollmann sunt preluate, fara mentionarea sursei,numeroase fotografii care reprezinta suportul documentar al volumului Kacsó,
Istvan(coord.) 2006, parte a proiectului PIMM (vezi mai sus nota 61)
-----------------------------------
-Ciocane si un baros folosite în minele de la Biut, troc de tabla, trocuri de lemn si conducte de lemn (parti componente
ale unei instalatii de evacuare a apei) din mina Breiner, o cofa se pasteaza la MJM.Lit. Kacsó, Pop L. 2010
, pl. 4, 7 pl. 4, 1, pl. 10, 1, pl. 31, 2-5 .
-Nu exista date certe cu privire la începuturile topitoriei din Baiut , care era destinata , potrivit lui A. Pósch, minereului
argintifer si a functionat pâna înanul 1883. Urmele sale nu se mai vad în teren, dar, potrivit traditiei locale,amplasamentul
sau se afla în partea nord-estica a localitatii, în apropiere de cladirile administrative ale Exploatarii miniere Baiut. Aici
se gaseau la suprafata ,
prin anii'50 ai secolului trecut, cesti de proba întregi si fragmentare.Lit.: Weisz T. 1891, 159; Palmer 1894c , 303 ,
Laszke 1896 , 239 sqq.;Kádár 1901a, 555; Pósch 1912, 108 sqq .
-Pe valea Izvorul Alb, din partea nord-estica a localitatii , a functionat,în a doua jumatate a secolului XIX, o instalatie
de prelucrare preliminara a minereului oxidic de fier provenit de la Budesti, numita K. u. K. Eisenwerk zuFejerpatak Lit.:Istvan
2009b, 16.
VIb POIANA BOTIZII
-În versantul stâng al pârâului Poiana, la cca 2 km în amonte deconfluenta acestei vai cu Lapusul si la cca 2 km în aval
de centrul satului se afla mai multe pesteri. Cel mai cunoscut fenomen endocarstic este Pestera Casa Pintei, denumita de localnici
si Pestera lui Pintea Viteazul sau Pestera din Piatra Pinti, iar în literatura mai vech Pestera cu oase de la Poiana Botizii
.Pestera are o dezvoltare de 39 m, denivelarea de –6 m si extensia de 26 m.Pestera a fost descoperita în anul 1862
de catre geologul Franz Potepný .În anul 1885, György Primics, de asemenea geolog, a executat aici o sapatura si a recoltat
o cantitate apreciabila de oase: un craniu complet de urs fara mandibula, apropiat de cel al Ursus-ului arctos, un craniu
mai mare fara mandibula -Ursus spelaeus, patru mandibule cu dinti si canini, doua mandibule mai mici de urs, un fragment de
mandibula mai mare, 20 bucati de oase de picior de Ursus spelaeus, 60 bucati de oase de picior de la ursi mai tineri, dar
si de la alte animale, zece fragmente mai mari de coaste, fragmente de oase de bazin si omoplat, vertebre, tarsiene etc de
urs, câteva fragmente de oase de picior si omoplat de ierbivore. Primics aprecia ca pestera n-a putut servi drept adapost
permanent pentru oamenii preistorici, dar este probabil ca ea a fost vizitata de acestia .În pestera , mai precis pe o mica
platform laterala ce comunica cu diaclaza principala, s-au constatat urme de locuire, precum si vetre de foc.Datarea lor nu
a fost deocamdata precizata .
--------------------------------
12 Doresc sa multumesc si aici domnului Radu Ardevan pentru citirea si traducerea inscriptiei de la Baiut , dar si a altor
monumente epigrafice prezentate în repertoriu (veziBaia Mare, Baia Sprie, Cavnic, Maramures).
------------------------------
În zona mai sunt si alte pesteri mai mici: Pestera de la Izbucul dintre Pietre , Pestera Meduzei din Piatra Mica , Pestera
Tunelelor suprapuse din Piatra Pintii. Ele nu au fost cercetate înca din punct de vedere arheologic.Lit.: Gooss 1876, 213;
E. A. Bielz, JSKV 4, 1884, 4; Primics 1885, 284sq.; Primics 1886, 313 sqq.; Palmer 1894c, 304; Kádár 1901b, 497; Roska1942,
234 sq., nr. 8; Bombita 1971, 44;Istvan, ASSAS 1993, 55 sqq.; Kacsó1999d, nota 6; Paunescu 2001, 473; Portase 2006, 38 sq.
-Cu ocazia unor cercetari de teren efectuate de Em. Alexandrescu, A.Paunescu si D. Pop, în prundisurile pârâului Poiana
au fost gasite materiale de aspect sticlos si de culoare neagra , care au fost interpretate drept bucati de obsidian. Analizele
recente de laborator facute unor resturi asemanatoare provenite de la Lapus(vezi mai jos Lapus) pun sub semnul îndoielii o
astfel de interpretare.Lit.: Paunescu 1998, 59 sq.
-Potrivit traditiei locale, vatra satului s-a aflat initial într-un loc aflat înaval de cel actual.Lit.: Kádár 1901 ,
495.
-În cadrul proiectului PIMM a fost cercetata Galeria XII cu intrarea situata în versantul drept al Vaii Poiana, la cca
1,2 km amonte de confluenta cu Valea Cizma, la cota +680 m. Aceasta galerie reprezinta orizontul de baza pentru cercetarea
grupurilor filoniene Cizma si Coasta Ursului, ambele cunoscute cel putin din evul mediu (vezi mai sus). Executia galeriei
a începutînainte de anul 1974, pâna în anul 1984 realizându-se galeria transversala de2.400 m si deschiderea la acest nivel
a filonului Cizma .
Între anii 1984-1987 afost deschis si filonul Coasta Ursului. În prezent, galeria este dezafectata si dezechipat partial,
fiind surpata la cca 100 m de intrare. Cercetata la data de 9 decembrie 2006 de o echipa formata din D. Istvan, I. Pop si
A. Portase.Lit.: Istvan, Kacsó 2006, 107.
-Punctele de hotar Arsita ,Guruiet si Magura Paltinului, judecând dupa denumirile lor, ar putea avea importanta si din
punct de vedere arheologic.Lit.: vezi pentru toponimie
Visovan 2008 , passim.
XXI. CERNESTI, comuna
XXIa BREBENI
-Punctul de hotar Podurei, consemnat în 1770, ar putea avea importanta si din punct de vedere arheologic.Lit.: vezi pentru
toponim Kádár 1900a , 279.XXIb CERNESTI-Cu ocazia unei cercetari de suprafata pe care am efectuat-o, în ziua de 30 octombrie
2003, împreuna cu D. Ghiman, D. Pop, si Z.Somcutean, în punctul Coasta Podului , aflat înspre marginea sud-estica a localitatii
, în stânga soselei Baia Mare-Târgu Lapus , pe terasa joasa din dreapta Vaii Hulpii, am gasit un fragment ceramic, probabil
preistoric.
-Cu acelasi prilej, la cca 300 m sud-est de punctul anterior, în zona colinara , în locul numit Sub Râpe , am gasit înca
un fragment ceramic, probabil preistoric. Am încercat, fara succes însa, sa depistam si alte materiale arheologice.În lipsa
unui numar mai mare de artefacte, nu exista certitudinea ca în punctele de hotar mentionate se afla într-adevar statiuni arheologice.
Nu poate fi exclusa
posibilitatea ca fragmentele depistate sa fi fost în pozitie secundara.
-La cca 2 km est de centrul localitatii , pe terasa bine pastrata a Vaii Cernesti, în dreapta drumului Cernesti-Fânate,
la 300 m de acesta, în cursul unei cercetari de suprafata efectuate, în ziua de 7 iulie 2004, împreun cu R. Cardos , D.Ghiman
si D. Pop, în punctul Hotare am gasit mai multe fragmente ceramice preistorice atipice, dar si unul decorat cu striuri. Ultimul
este un indiciu probabil al existentei în acest loc a unei asezari Suciu de Sus sau Lapus.
XXIc CIOCOTIS
XXId FÂNATE
XXIe IZVOARELE
-În Muntii Lapusului, pe Valea Hidgea, afluent din dreapta a Vaii Bloaja (cursul superior), la aproximativ 1400 m sud-vest
de Vârful Hidgea se afla doua galerii miniere, orientate nord-vest, unde s-a exploatat lignitul, aflatîntr-un strat sedimentar,
foarte aproape de limita cu rocile piroclastice. Una dintre galerii, cu lungimea de cca 20 m, este în prezent inundata . Lucrarile
au fost reidentificate si documentate fotografic de I. Pop si A. Barbos, cu prilejulunei cercetari efectuate în ziua de 11
mai 2014.Lit.: Bodiuet al. f. a., 47.
Informatii cu privire la cercetarile recente Ioan Pop, cu privire la amplasament si structura geologica Oscar Edelstein
si Teofil Bâlcu.
XXIf MAGURENI
XXIg TRESTIA
-M. Roska mentioneaza existenta în hotarul localitatii a unor filoane decalcedonie -194-, considerând necesara verificarea
acestora, pentru a se stabili daca în zona exista statiuni preistorice sau ateliere de prelucrare. Doar pe baza acestei informatii,
Zoia Maxim si B. Bobîna vorbesc de descoperirea aici a unor obiecte din calcedonie si de o probabila locuire sau de un atelier
de prelucrare.Lit.:Roska 1942, 141, nr. 288; Maxim 1999, 189, nr. 1043; Bobîna 2009, 14, nr. 45.
XXIII. COPALNIC MANASTUR , comuna
XXIIIa BERINTA
-Pe o panta de deal din dreapta soselei Baia Mare-Târgu Lapus , în loculnumit Pirloag , cu ocazia unei cercetari de suprafata
efectuate în ziua de 7septembrie 2002, D. Pop a gasit un fragment ceramic, ce pare a apartine perioadei post romane.
-Ruinele bisericii de piatra din 1808 se afla în cimitirul vechi, la cca 300m nord de actuala biserica ortodoxa . Informatie
Traian Ursu .
XXIIIb CARPINIS
XXIIIc COPALNIC
-O manastire greco-catolica este mentionata la 1765. În acel an, precum si în 1774 la manastire se afla doar câte un calugar.
Nu a fost, deocamdata ,localizat pe teren si nu se cunoaste hramul sau.Lit.:Metes 1936, 142; Rusu A. A. (coord.) 2000 , 119;
Motogna 2009,209.
XXIIId COPALNIC-DEAL
-Cruci de piatra vechi cu capetele bratelor treflate se afla în cimitirul din localitate.
-----------------------------
196 Aprecierea îi apartine lui P. Németh (2008, passim)
Lit.:Biltiu 2008.
---------------
XXIIIe COPALNIC MANASTUR
-La marginea nord-estica a localitatii , pe terasa înalta si lata din dreapta râului Cavnic, în locul numit Poiana , se
afla o asezare din epoca bronzului, pecare am identificat-o cu prilejul unei cercetari de suprafata în 1973 si am învestigat-o
prin sapaturi în 1975 si 1979. Sub stratul vegetal este prezent, cel putin în portiunea cercetata, un strat de cultura relativ
subtire, de 0,20–0,30 m,sub care se gaseste solul viu. Cercetarile indica faptul ca numai zona nordica a terasei,
continuata de dealuri mai înalte, a fost ocupata de asezarea din epoca bronzului, cea sudica , mai apropiata de botul terasei
fiind lipsita de urme arheologice. Aproximativ la mijlocul terasei se afla o santuire transversala , relativ lata si adânca
, care s-ar putea sa fi apartinut sistemului de fortificatie a asezarii, care se afla în locul unde accesul spre ea era cel
mai facil. N-au fost descoperite complexe de locuire, întregul material arheologic, ce consta din fragmente ceramice si câteva
obiecte de lut ars, provenind din stratul subtire mentionat. Partea cea mai consistenta a ceramicii poate fi încadrata cultural
fara dubii, atât formele de vas, cât si tehnicile de decorare si motivele ornamentale identificate aparinând fazei a doua
a culturii Suciu de Sus. Tot aici au aparut si câteva fragmente ceramice diferite ca factura a pastei, majoritatea provenind
de la oale decorate cu benzi reliefate simple sau duble. Initial am atribuit aceste fragmente culturii Wietenberg, respectiv
unei faze de locuire mai vechi decât cea care a revenit culturii Suciu de Sus, considerând ca existenta unor faze delocuire
diferite în cadrul asezarii n-a putut fi, din motive obiective, sesizata arheologic. Pare însa mult mai probabil ca aceste
fragmente au fost contemporane cu artefactele Suciu de Sus si sa reprezinte marturiile prezentei în asezare a unor elemente
rasaritene. Materialul se afla în colectia MJM (nr. inv.18.734–18.999).Lit.: Bader 1979, 28, nr. 62 ("Vad II",
"Poiana"); Kacsó 1987a, 51, nr. 8a,fig.; , 1989, 52 sq.; Kacsó 1994b, nota 2; Romsauer 2003,125; Kacsó 2003f, 135,
Anexa 1, nr. 39; Pop D. 2003, 90; Kacsó 2004b, 66;Pop D. 2005b, 72, nr. 39; Kacsó 2011b, 106 sq., 110.
-La marginea nord-vestica a localitatii, în stânga soselei Baia Mare- Târgu Lapus (DN 18B), pe panta sudica a unui deal,
în punctul Pe Mal , am gasit, în toamna anului 1979, fragmente ceramice din epoca bronzului, dintre care câteva sunt striate.
Ele provin dintr-o asezare Suciu de Sus sau Lapus. Înapropiere se afla si o movila , care s-ar putea sa fie artificiala. Lit.:
Kacsó 1987a , 58, nr. 8b; Kacsó 2003f, 136, Anexa 1, nr. 40; PopD. 2005b, 73, nr. 40.
-O imitatie barbarizata dupa o piesa de aur, semissis din secolul V sau solidus de la Theodosius II (408–450
e.n.), emis la Constantinopol în 430 e.n., afost descoperita, în 1964, cu prilejul saparii unei fântâni. Moneda a fost achizitionata
de muzeul din Baia Mare (MJM; nr. inv. Registru metale pretioase . 27/1964) în 24 iulie 1964 de la Constantin Valeriu. Piesa
dateaza , probabil, dina doua jumatate a secolului e.n.Lit.: Mitrea, SCIV 17, 1966, 424 sq., nr. 50; Mitrea, Dacia N.S. X,1966,
412, nr. 50 (informatii I. Németi si M. Zdroba); Chirila, Socolan 1971,72 sq., pl. 9, 9 si pl. 11, 1; Preda, SCIVA 26, 1975,
464, fig. 1, nr. 190; Sasianu1980, 104, nr. 40; Rusu 1986, fig. 1, nr. 77; Velter 1988, 263, Lista 1, nr. 14;Cseh 1990, 37,
Lista 1, nr. 23, 74, nr. 87; V. Butnariu, ArhMoldovei XIV, 1991,87, nr. 16; Stanciu 1992, 174, nr. 9; Stanciu 1997, 183, nr.
7; Harhoiu 1998,196, nr. 12; Velter 2002, 289, nr. XXIV, 28, 367, nr. LXXI; Stanciu 2002, 209,220, Lista 1, nr. 10; Stanciu
2008b, 433, Lista de descoperiri 1, nr. 10; Stanciu2011, 47, 64, 329 sq., nr. 17
-O curie nobiliara , foarte probabil o construtie de piatra , ce a apartinut lui Martinus Pop, este consemnata pe teritoriul
localitatii la 1566.Lit.:Prodan 1968 , 179; Sebestyén 1987, 73.
-Potrivit traditiei locale, în raza localitatii a existat o manastire, care afost ridicata în apropierea unei mori, ce
se afla lânga râul Cavnic. Dupa St.Metes , manastirea a fost ridicata de unul dintre nepotii sau fii ctitorilor manastirii-
Peri.Lit.:Kádár 1901a , 221; Metes 1936, 143; Motogna 2009, 210
XXIIIg FAURESTI
-Potrivit traditiei locale, vatra veche a satului s-a aflat pe dealul De pe Ursoi sau Ursoi, situat în partea vestica
a localitatii, pe un platou întins pe mai multe hectare între punctele Comarnicea, Dumbrava si Valea Carpenului . Apar aici,
în urma plugului, pete de arsura .Potrivit informatiei din monografia comitatului Szolnok-Doboka, spre sfârsitul secolului
XIX se mai vedeau înca, în marginea nord-estica a localitatii ,urmele vechii biserici. Este posibil totusi sa fie o gresala
de localizare, întrucât,tot potrivit traditiei, prima biserica de aici s-a aflat pe
Ursoi .Lit.:Kádár 1901a, 424. Informatii suplimentare Viorica Ursu si Marius Câmpeanu.
-În cimitirul vechi, aflat în punctul Tintirim , se pastreaza masa de altar din piatra a vechii biserici, distruse de
tatari în 1717. Se pare ca ea a fost refolosita în biserica de lemn ulterior construita, existenta pâna la începutul secolului
XX. Informatii Viorica Ursu si Marius Câmpeanu.-Toponimele Pe Poduri , Dâmbul Mare , Dâmbul Morii ,Dâmbul Ursului ar putea
indica prezenta unor obiective arheologice. Informatie Mircea Rusu.
XXIIIh LASCHIA
-Depozit de bronzuri descoperit, în ziua de 13 noiembrie 1985, pe terasa joasa din stânga râului Cavnic, în locul numit
Gardul Tarini, cu ocazia amenajarii unui sistem de drenaj, care a necesitat si saparea unui sant de 0,50 m latime si 0,80–0,90
m adâncime cu un utilaj specializat pentru astfel de lucrari .Primele piese au fost adunate din pamântul scos din sant de
catre muncitorii care supravegheau utilajul. Ele au fost predate conducerii întreprinderii care efectua lucrarea, care a anuntat
descoperirea muzeului din Baia Mare. Chiar adoua zi m-am deplasat la locul de descoperire, unde am constatat lipsa oricaror
urme a vreunei gropi în locul indicat ca fiind cel de unde iesisera la iveala piesele, în schimb am mai gasit, tot în pamântul
scos din sant, înca câteva fragmente de bronzuri, care proveneau de la piesele rupte în urma contactului cu utilajul de sapare.
Alte doua piese au fost primite mai târziu de la învatatorul pensionar din localitate, R. A. Balaneanu. În conditiile de descoperire
prezentate, nu se mai poate stabili cu exactitate felul în care au fost depuse piesele. Lipsa urmelor de groapa ar putea duce
la presupunerea ca piesele au fost depuse initial la suprafata solului si au fost acoperite cu un strat protector de pamânt
sau pietre, acesta nemaifiind sesizabil din cauza lucrarilor mecanice efectuate recent. Desigur, nu se poate exclude nici
posibilitatea ca piesele sa fi fost depuse într-o groapa cu un diametru mai mic de 0,50 m, exact peste care s-a trasat santul
modern. Oricum, pozitia pieselor în pamântul scos din sant indica faptul ca ele s-au aflat foarte aproape de suprafata actuala.
Depozitul este compus din 17 topoare cu disc si spin de tip B4 , varianta Uioara. Pare probabil ca initial toate piesele au
fost depuse întregi, fragmentele unora dintre ele nu au mai putut fi însa regasite. Topoarele au dimensiuni si compozitii
chimice uor diferite, iar câteva dintre ele au lama mai mult sau putin îndoita. Este evident deci ca topoarele au fost confectionate
în tipare deosebite din sarje de topitura diferite. Ele au fost adunate, foarte probabil, într-un timp mai îndelungat, iar
înainte de depunere o parte a lor a fost deformata ritual. Datarea: Bronz târziu 2.Descoperirea se pastreaza în colectia MJM
(19.243–19.259).Lit.: Soroceanu 1995, 34; Kacsó 1995c , 131 sqq., fig. 1–5, pl. 15–22;Bader
1996, 279; Marta 2005, 86; Kacsó 2005f, 10; Vachta 2008, nota 110,121, Lista V. 1. 2., nr. 35; Kacsó 2009b, Anexa 1, nr. 24;
Bratu 2009, 293, nr.589; Rezi 2011, 307, 315; Kacsó,
Gewässerfunde; Kacsó,Topoare .
-În raza localitatii a existat o manastire greco-catolica, ale carei urme sevedeau înca pe teren, între sosea si pârâu,
la cumpana dintre secolele XIX si XX, altarul pastrat fiind loc de rugaciune. Dupa disparitia manastirii, biserica sa de lemn
a fost utilizata de catre localnici pâna la construirea unei noi biserici delemn, una dintre cele mai mari din zona, în anul
1861.Lit.:Kádár 1901a, 547; Metes 1936, 143; Rusu A. A. (coord.) 2000159; Motogna 2009,231.
XXIIIi PRELUCA NOUA
XXIIIj PRELUCA VECHE
-La aproximativ 150 m sud de ultimele case ale catunului Piciorul Mastii, pe dealul Vârful Fetii (571 m) se afla un grup
de blocuri constituite din gresii grosiere si microconglomerate (de vârsta paleogena) cu dimensiunile decca 2/1 si 5/1 m.
Suprafata blocurilor este marcata de jgheaburi diferit orientate,unele simple, altele bi- sau trifurcate, cu lungimea de 20-35
cm, având pâna la2,5 cm adâncime si 2-4 cm latime în partea superioara. S-a considerat ca aceste au servit în procesul de
confectionare a unor unelte de piatra , eventual la sfârsitul paleoliticului, începutul neoliticului.Lit.: I. Mârza, ActaMusNap
33/I, 1996, 139-140, pl. I-IV.
-În centrul localitatii , în locul numit Pusta , au fost gasite fragmente ceramice medio-moderne si o pipa de lut ars.
Materialele au fost donate la MJM de Dorina Mihus .
-Pe versantul sudic al dealului Paltin , între Valea Curechi si Valea Morilor, au fost gasite, în data de 29 martie 2008,
de o echipa formata din L.Goja, D. Istvan si A.Stefanoiu, bucati de zgura . Tot aici a aparut un mic pandantiv perforat din
gresie calcaroasa sau calcar. În cursul unei cercetari de suprafata pe care am efectuat-o împreuna cu aceeasi echipa, la care
s-a alaturat si I. Pop, în ziua de 19 aprilie 2008, am gasit în acest punct alte numeroase bucati de zgura de fier, precum
si bucati de minereu de fier. Pare destul de probabil ca se exploata aici sau în vecina tatea imediat minereu de fier, care
se prelucra pe loc. Nu exista indicii pentru datarea exploatarii, putem doar presupune ca ea apartine epocii medievale.
XXIV. COROIENI, comuna
XXIVa BABA
-La vest de localitate, în apropiere de Cheile Babei, prin care se realizeaza legatura dintre Podisul Somesean si Depresiunea
Lapusului, se afla resturile mai multor cuptoare de ars piatra de var. Cele mai multe dateaza din secolul XX, unele dintre
ele, foarte prost conservate, sunt însa cu certitudinemai vechi.Potrivit informatiilor furnizate de J. Kádár, producerea varului
era principala ocupatie a locuitorilor satului la sfârsitul secolului XIX, materia prima necesara fiind obtinuta din mina
Tyéj (Tei ?), aflata pe raza localitatii, productia ridicându-se la 3-4.000 de carute de var. Un cuptor de la Baba este reconstituit
în Parcul Etnografic National „Romulus Vuia” din Cluj-Napoca.Lit.: Kádár 1900a, 88; Wollmann 2011, 183,
fig. 228.
-Pe teritoriul localitatii sunt consemnate punctele de hotar cu denumirile Guruiete , Podul Foraualor , Podu, care ar
putea fi importante si din punct de vedere arheologic. Lit.: vezi pentru toponimie Visovan 2008, passim.
XXIVb COROIENI
-Un topor neolitic masiv, perforat (lung. 15,3 cm), confectionat probabil din siltit (fig. 335, 6), descoperit întâmplator
pe raza localitatii la mijlocul deceniului sapte al secolului XX, se afla la MJM (nr. inv. 516).
-O drahma emisa la Dyrrhachium (Meniskos Archippou), descoperita izolat într-un punct neprecizat de pe raza localitatii,
a ajuns într-o colectie particulara.
Lit.:Chirila, Lucacel 1979 , 137, nr. 11; Sasianu 1980, 189, nr. 159/I;Mitrea 1981, 382, nr. 14; Stanciu 1992, 174, nr.
10, A; Preda 1998, 267;Ardeleanu 2013, 109, nr. 200.
-Un sestertius emis de Filip Arabul (244-249 e.n.), descoperit izolatîntr-un punct neprecizat de pe raza localitatii ,
a ajuns într-o colectie particulara .Lit.:Chirila , Lucacel 1979 , 137, nr. 12; Sasianu 1980, 189, nr. 159/II;Stanciu 1992,
174, nr. 10, B; Stanciu 1995b, 142, nr. 11; Matei, Stanciu 2000,41 sq., nr. 49; Iuga 2003, 232; Cardos 2012, 134, nr. 18;
Ardeleanu 2013, 109,nr. 201.
-În punctele de hotar Comorâta , În Podereias , Magura , Podereiul , Podul Laculu , Blidut , În Pietrar pot fi prezente,
eventual, obiective arheologice.Lit.: vezi pentru toponimie Visovan 2008, passim.
XXIVc DEALU MARE
-Potrivit traditiei locale, vatra veche a satului s-a aflat în punctul Între Vâlcele . Asezarea era cunoscuta sub denumirea
de Satu Batrân. La 1864 este consemnat si toponimul Valea Satului celui Batrân. Lit.: Kádár 1900b , 349, 352.
-În locurile numite Gureti , Guruiet , Pusta ar fi posibil sa fie prezente obiective arheologice. Lit.: vezi pentru toponimie
Visovan 2008, passim.
XXIVd DRAGIA
-În apropiere de localitate se afla, la 1393, satul Brasseufalua Valachorum.Lit.: Suciu 1967, 303.-Punctele de hotar La
Pod , Pe Pod , Pe Poduri , În Pietrar , trebuie cercetate în vederea identificarii unor eventuale obiective arheologice .
Lit.: vezi pentru toponimi Visovan 2008, passim.
XXIVe VALENI LAPUSULUI
XXV. CUPSENI , comuna
XXVa COSTENI
-Cu prilejul demontarii casei Ion Heres , în vederea transferarii ei la Muzeul Satului din Baia Mare, sub talpa din fata
, în dreptul usii de intrare, a aparut o moneda austriaca cu efigia Mariei Terezia, datata 1780, precum si un cap de cocos
. Informatie Janeta Ciocan. Descoperirea reprezinta o dovada evident a practicarii unui ritual deîntemeiere-197- . Descoperiri
identice, moneda si capul de cocos fiind plasate însa
--------------------------------------------
197 Potrivit datelor furnizate de catre E. Giosanu( Practici rituale la fundarea casei si bisericii, în Bodi [ed.] 2009,
164), în cadrul practicilor rituale de fundare, taierea cocosului are o conotatie simbolica , actul fiind o jertfire expiatorie,
pentru a fi proteja
--------------------------------------------------
la îmbinarea bârnelor de la talpa , au fost sesizate si cu ocazia demontarii unor case din Maramures , inclusiv la casa
Buftea (vezi mai sus Bogdan Voda).Informatie Mihai Dancus .-În locurile numite Handal si Poderei este posibil sa fie prezente
si obiective arheologice.Lit.: vezi pentru toponimie Visovan 2008 , 117 (denumirea de Handal este interpretata ca apelativ
cu sensul de "loc unde se taie sarea"),
XXVb. CUPSENI
- Judecând dupa denumirile lor: Ciurgu, Arsita , În Podereiul lui Lesa , La Poderee, La Temeteu , Poderei ,Pusta , Pusta
Nucului , În Polita, mai multe puncte de hotar din raza localitatii ar putea fi importante si din punct de vedere arheologic.Lit.:
vezi pentru toponimie
Visovan 2008, passim.
XXVc LIBOTIN
un topor neolitic perforat, lung. 12,7 cm (fig. 334, 1) descoperit de elevul Nicolae Pampa, în 1982, în punctul Locul
lui Idreiu lui Damicu, a ajunsla MJM (nr. inv. 19.344).
-La aproximativ 200 m nord de localitate, în imediata apropiere de drumul ce leaga localitatile Rogoz siCupseni, pe terasa
înalta din dreapta râului Rotunda (Libotin), în punctul Dâmbu Crucii, am gasit la suprafata, în 1973,numeroase fragmente ceramice
din epoca bronzului. În cursul sapaturilor pecare le-am efectuat în 1976 (fig. 129-130), am dezvelit în acest punct ( Dâmbu
Crucii I ) un complex mai deosebit, asemanator prin mai multe caracteristici tumulilor fara oseminte umane din necropola
de la Lapus (vezi mai jos Lapus).Au aparut si aici depuneri de resturi arse, pietre de râu, bucati de stânca, lespezi de gresie
puternic arse, precum si gropi, dintre care unele se aflau sub depunerile de resturi arse, altele în afara acestora. Inventarul
pus în evidenta , constând din ceramica , greutati de lut ars, piatra de râsnita , un topor cu disc si spin de tip B3 ,
varianta Dobrocina, este relativ bogat si variat. Desi lipsesc osemintele umane, fiind gasite doar câteva oase calcinate de
animale, am atribuit totusi complexul de la Libotin amenajarilor cu caracter sepulcral, avândîn vedere tocmai trasaturile
comune cu tumulii de la Lapus, dar si cu alte constructii funerare. Pe baza pieselor descoperite, complexul a fost încadrat
cultural în grupul Lapus. Datarea sa la la începutul Bronzului târziu III este asigurata de toporul de bronz. Exemplarul de
la Libotin apartine tipologic unei variante mai timpurii, urmele sale clare de folosire indica însa faptul ca între momentul
confectionarii si cel al depunerii toporului a existat un decalaj detimp relativ mare.În sectiunile de control cercetate în
afara complexului, am descoperit deasemenea fragmente ceramice de factura Lapus , precum si un obiect discoidadin lut ars.
De la suprafata am recoltat si alte fragmente ceramice ,
--------------------------------------------------
dintre care capul familiei de moarte. Vezi si Lazarovici, Ritualuri de fundare/întemeiere si abandonare în neolitic,
în Bodi (ed.) 2009, 245.
---------------------------------------------
unul este ornamentat cu motive excizate-incizate de tip Suciu de Sus II. Este posibil ca o parte a acestor fragmente sa
provin dintr-o asezare ma veche decât complexul funerar, care ar apartine celei de a doua faze a culturii Suciu de Sus( Dâmbu
Crucii II) .Materialul în colectia MJM (nr. inv. 16.751-17.270).Lit.: Kacsó 1975, nota 9; Kacsó 1979, 19; Bader 1979, 27,
nr. 30;Kacsó 1987, 59, nr. 17A; Kacsó 1987b, 82; Kacsó 1990a, 47; Kacsó 1990c ;Andritoiu 1992, nota 502; Sîrbu 1993 50; Gogâltan,
Isac 1995, 10; Paunescu etal. 2000, 130; Bader, Bronzefunde von Surduc, Bez. Salaj. Bemerkungen zu denbronzezeitlichen Paßfunden
im Samosch-Engpaß, în Boroffka, Soroceanu (ed.)1999, 139; Motzoi-Chicideanu 2000; Gogâltan 2001, 193; Kacsó 2001b, 237;Schuster,
Comsa, Popa Tr. 2001, 105 198 ; Motzoi-Chicideanu 2001, 229;Romsauer 2003, 128; Motzoi-Chicideanu 2003, 369; Kacsó 2003f,
125, 138,Anexa 1, nr. 96-97; Pop D. 2003, 90; Kacsó 2004a, 333; Kacsó 2004b, 51;Kobalt 2005, 253; Lazar S. 2005, 50; Chicideanu-sandor
2005, 161, nr. 539,861; Pop D. 2005b, 75, nr. 92-93; Kacsó 2005d, 54; Przyby-1 a, SlovArch LIII,2005, 229; Kacsó 2007b, 44;
Przyby -1 a 2007, 591, 624; Lazar S.2008, 78, 213sq.; Przyby-1 a 2009, fig. 14, 3; Marta 2009, 53, 84, 100; Marta 2010b,319;
PopD. 2010, 291; Lazar S. 2010, 12; Lazar S .2011, 120 sq.; Motzoi-Chicideanu2011, 119, nr. 539, 652; Kacsó, Metzner-Nebelsick,
Nebelsick 2011, 349;Kacsó 2011b, 106 sqq.; Pop D. 2012a, 27; Marta 2013, nota 4.
-În punctul Podereiu Mare, aflat la aproximativ 2 km nord de localitate,în stânga drumului înspre Ungureni, pe terasa
relativ înalta din dreapta râului Rotunda, am gasit, în vara anului 1976, fragmente ceramice, majoritatea striate,ce provin
dintr-o asezare Suciu de Sus sau Lapus.
.Lit.:Kacsó 1987a, 59, nr. 17B; Kacsó 2003f, 138, Anexa 1, nr. 98; PopD. 2005b, 75, nr. 94.
-Alte puncte de hotar din raza localitatii Blidisel, Ciurgau , Poderei , Podereia Merilor , Podereia Rchitilor
, Podereiul Cupsenilor , Podereiul Rotundei) cu o configurie asemanatore teraselor Dâmbul Crucii si Podereiu
Mare, ar putea adaposti obiective arheologice.Lit.: vezi pentru toponimie Visovan 2008 , passim.
XXVd. UNGURENI
-Depozite de bronzuri:
A).Depozitul I, format din mai multe spade, a fost descoperit, înainte de 1885, în partea sudica a localitatii . Piesele
au ajuns la fierarul din sat, care le-a folosit, se pare, la repararea unor cazane. În literatura mai recenta se vorbeste
si de prezenta în depozit a unor seceri. Astfel de piese nu sunt amintite în informatiile primare.
B).Depozitul II a aparut în timpul araturilor cu plugul, înainte de 1885, într-un punct plasat la cca 20 de pasi înspre
est de o suprafata mocirloasa, pe o coasta golasa si covetita de deal, folosita drept pasune si teren arabil. Aceste informatii
au fost furnizate de catre Gy.Primics, cel care a recuperat în anul mentionat bronzurile, se pare, de la vaduva
------------------------------------------------
198 Sunt furnizate date gresite cu privire la descoperire
---------------------------------------
descoperitorului. Primics nu a mentionat numele locului de descoperire.Denumirea sa - La Poienile Budii - este precizata
de abia mai târziu în monografia comitatului Szolnok-Doboka, publicata la începutul secolului XX.
Cu ocazia unei periegheze efectuate în ziua de 6 august 2002, la care au participat si G. Moldovan, D. Pop, Z .
Somcutean si altii , am constatat ca punctul La Poienile Budii se gaseste în partea vestic a localitatatii , în zona colinara
înalta din dreapta Vaii Ungureni, în apropiere de Valea lui Toader, la aproximativ 650 m de drumul Rogoz -Ungureni. Ca aici
s-a aflat, foarte probabil, locul în care s-a descoperit depozitul, este probat si de faptul ca pe coasta de deal cu o usoara
înclinatie vestica, care se continua cu un deal mai înalt, dând locului într-adevar un aspect de covata, am identificat si
suprafata mocirloasa amintita de Primics. Acesta a executat si o sapatura de control la locul descoperirii, dar nu a mai gasit
decât câteva fragmente ceramice grosiere.Tot el a sondat si terenul din vecinatatea suprafetei mocirloase, fara a obtine
insa vreun rezultat pozitiv. În prezent nu mai poate fi stabilita cu certitudine semnificatia fragmentelor ceramice gasite
la locul de descoperire a depozitului.
Foarte probabil însa, ele au apartinut vasului de lut ars, în care au fost depuse, potrivit relatarii lui Primics, piesele
de bronz. Cercetarea pe care am efectuat-o la locul presupus de descoperire pledeaza pentru o astfel de posibilitate, întrucâtnoi
nu am mai gasit aici nicio urma arheologica. În lipsa unor astfel de urme, pare de asemenea plauzibil ca depozitul a fost
depus în afara vreunei asezari contemporane cu acesta.Bronzurile au fost achizitionate de muzeul din Cluj, în septembrie 1885,
pentru suma de 100 ft. Ele au fost inventariate sub numerele 8.053 - 8.080.Ulterior, muzeul din Cluj a mai obtinut o piesa
din depozit de la padurarul din Strâmbu, Dano Hoczwald, intermediar fiind acelasi Primics, cum se precizeaza în registrul
de inventar la numarul 10.182. Dintr-un motiv care astazi nu mai poate fi stabilit, E. Orosz nu a gasit la muzeul din Cluj,
la limita dintre secolele XIX si XX, decât aceasta ultima piesa, neputând preciza soarta celorlalte. M.Roska aminteste în
repertoriul sau din 1942 de asemenea doar acest topor dindepozit, în schimb, într-un articol publicat în 1944, prezinta o
parte dindescoperire, si anume piesele de harnasament, despre care afirma ca provindintr-o localitate neprecizata din Transilvania.
În lucrarile lui J. Harmattasi A.Mozsolics sunt citate datele comunicate de Roska. Tot dintr-un motiv necunoscut, la prima
ocazie în care se ocupa de depozit, M. Rusu mentioneaza ca localitate de descoperire a depozitului Sant - Rodna Noua . Precizarea
corecta a localitatii de descoperire o face apoi tot Rusu, asa cum rezulta din datele comunicate în disertatia sa de doctorat
ramasa în manuscris, precum si din informatiile publicate de M. Petrescu-Dîmbovita în 1977 si 1978 (referirea la lipsa din
registrul de inventar a preciza rilor cu privire la localitatea de descoperire, respectiv la o pretins corectura operata
în inventarul muzeului din Cluj de catre A. Buday, careia i s-ar fi datorat încurcaturile ulterioare în privinta localitatii
de descoperire, sunt însa inexacte; numele localitatii de de scoperire este clar precizat în registru, iar singura mentionare
a numelui lui Buday apare
în dreptul piesei cu nr. inv. 8.070, unde se spune ca acesta a lipit cele dou fragmente ale toporului înregistrat sub
acest numar) În afara pieselor pastrate la muzeul din Cluj, Petrescu-Dîmbovita vorbeste si de câteva bronzuri dindepozitul
de la Ungureni care ar fi ajuns la muzeele din Sibiu si Baia Mare.Încercarile mele de a regasi aceste piese nu au dat rezultate.
Astfel, consultând registrul de inventar al muzeului din Sibiu la numarul indicat, adica A 1.155, am constatat ca aici figureaza
un celt de tip transilvanean cu toarta rupta , descoperitîn noiembrie 1904 la Ormenis , jud. Brasov . Nu am gasit la Sibiu
vreo alta informatie care sa certifice prezenta a unor piese de la Ungureni în muzeul de aici. Nici în muzeul din Baia Mare
nu se gasesc obiecte care provin din depozitul de la Ungureni. Având în vedere cele aratate, dar si lipsa unor indicatii din
literatura mai veche cu privire la o eventua dispersare a bronzurilor din depozitul de la Ungureni, cred ca singurele piese
care pot fi atribuite acestui depozit sunt cele ce au ajuns la muzeul din Cluj la sfârsitul secolului XIX. Cu exceptia unui
singur topor, cel cu nr. inv. 10.182, care a fosttransferat la MNIR (nr. inv. 54.061), toate celelalte piese ale depozitului
de la Ungureni se pastreaza la acest muzeu.Caracterul unitar al descoperirii, desi a fost pus sub semnul întrebarii(C. Metzner
Nebelsick pe baza unei comunicari a lui T. Soroceanu), este evident. Depozitul contine un topor de tip Drajna, sase topoare
cu disc si spin,dintre care cinci sunt de tip B (trei varianta Dobrocina si doua varianta Cehalut ) si unul de tip B4 , varianta
Uioara, patru topoare cu ceafa prelungita de tip Ungureni (Sant)-Dragomiresti , varianta Ungureni, sase psalii, dintre care
una cu capetele discoidale si cu tortita ("buton opritoare" la Petrescu-Dîmbovita) ,una în forma de de arc si patru
în forma de bara curbata , o falera mare, o falera mica, o falera calotiforma cu un buton semisferic adosat, cinci verigi,
doi butoni semisferici, 40 de nituri cu cap semisferic, dintre care 26 separati si 14 în trei grupuri de piese unite prin
oxidare (patru, respectiv de doua ori câte cinci piese), 12 verigi de forma ovala, 199 perle de forma rotunda , dintre care
174 separate si 25 în sase grupuri de piese unite prin oxidare (trei de câte doua perle,câte un grup de patru, sapte si opt
perle). Datarea: Bronz târziu 2.Analiza cantitativa a topoarelor cu ceafa prelungit nr. inv. 8.069, 8.068,8.067, 8.070, a
topoarelor cu disc si spin nr. inv. 8.071, 8.072, 8.073, a toporuluide tip Drajna nr. inv. 8.074/8.075, a unei verigi închise,
a topoarelor cu disc si spin nr. inv. 8.076, 8.077/8.077a, a psaliei nr. inv. 8.056 (dupa Junghans,Sangmeister, Schröder):Sn
Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe ( N-AM REUSIT SA COPIEZ TABELUL) .Lit.:A). Primics 1885, 286;Primics 1886, 317; Orosz 1900,
23 sq., nr.18; Roska 1942, 50, nr. 218; Petrescu-Dîmbovita 1977, 151 ("seceri si alteobiecte de bronz"); Petrescu-Dîmbovita
1978a, 80, nr. 3.336 ("seceri"), 154, nr.313 ("seceri si alte obiecte"); Kacsó 1981c, 120; Bader 1991,
171, nr. 463("spade si seceri"); Kacsó 2002, 12; Kacsó 2003d, nota 5; Kacsó 2007b, 89;Târlea 2012, nr. 1.466.B).
Primics 1885, 286; H. Finály, ErdMuz 3, 1885, 205;Primics 1886, 317; Orosz 1900 , 23 sq., nr. 18; Tagányi, Réthy, Pokoly 1901,114,
117, nr. 10; Kádár 1900a, 292, nota 2; Orosz 1902, 55 sq., nr. 8; Roska1942, 50, nr. 218; Roska, KözleményekKolozsvár 4, 1944,
47 sq., fig. 5 ("Locde descoperire necunoscut din Transilvania"); J. Harmatta, ArchÉrt 7-9, 1946" 1948, 127
("Transilvania"); Mozsolics, ActaArchHung 3, 1953, 107("Transilvania");Rusu, Dacia N.S. IV, 1960, 164,
nr. 8, fig. 1, 1. 12. 15. 19.28, fig. 4, 19 (";Sant-Rodna Noua"); Rusu 1963, 208, nr. 60; Rusu 1964, 243("Sant-Rodna
Nou"); E. Stoicovici, SCIV 16, 1965, 471; A. I.1080; 1, 1965, 72, fig. 3, 13-14 ("Sant-Rodna Noua"); v.Brunn
1968, 32, 290 ("Sant-Rodna Noua"); Junghans, Sangmeister, Schröder1968, 256 sq., nr. 9.092-9.103 ("Sant ");
Vulpe 1977, 58, nr. 249-252, pl. 16,249-252, 81, nr. 360, pl. 25, 360, 85, nr. 435. 436, pl. 31, 435. 436, 86, 453, pl.32,
453, 94, nr. 538, pl. 39, nr. 538, 100, nr. 568, pl. 41, 568 ("Sant"), 78, nr.334, pl. 24, 334 ("Ungureni "
descoperire izolata";Rusu 1972b, 546 sqq., nr.75; Rusu 1972c, 6; Mozsolics 1973, 176 sq. ("Transilvania"),
185 sq. (";Sant");E. Sangmeister Die Bronzen des Hortfundhorizontes von Ópályi. Ergebnisseder spektralanalytischen
Untersuchunge, în Mozsolics 1973, 238 ("Újradna";);Popescu 1975, 59 ("Sant"); Petrescu-Dîmbovita 1976,
495, nr. 74; Petrescu-Dîmbovita 1977, 117 sq., pl. 273, 8-12, pl. 274, pl. 275, 1-7;Petrescu-Dîmbovita 1978a, 135, nr. 184
A, pl. 139, pl. 140A;H.-G. Hüttel,Bronzezeitliche Trensen in Mittel- und Osteuropa, PBF XVI, 2, München,1981, 131, nr. 188-191,
pl. 18, 188-191, 147, nr. 218, pl. 20, 218; Kacsó 1981c,120, nota 16; Kroeger-Michel 1983, 194 sq., Lista 8, E-307, 198 sq.,
Lista 11,D-717, D-718, D-719, D-725 ("Ungureni I"), 203, Lista 16, Dg-13, pl. 198;Mozsolics 1985, 53, nota 16; Hansen,
SCIVA 43, 1992, 380; Rusu, Chars decombat hallstattiens chez les thraces nord-danubiens, în Ciugudean, Boroffka(ed.) 1994,
169, pl. 7, 1-3; Hansen 1994, 593, nr. 427; M. Badau-Wittenberger,în Metalurgia neferoaselor , 33 sqq., nr. cat. 115-132;
Bader 1996, nota 47; C.Metzner-Nebelsick, L. D. Nebelsick, MAGW 129, 1999, 82; Kacsó 1999e, 89;Kacsó 2001b, 238; Kacsó 2002,
12 sqq.;Kacsó 2003d,268 sqq., pl. 1-6; Kobal'2005, 256; Salas, Stuchlík, Strof 2004, 85; Metzner-Nebelsick 2005, 329, nota35,
342, fig. 6; Kadar 2007, 153 sq., pl. 31, 150-153 ("Sant"); Kacsó 2007b, 43,89;Comori, foto color 199; Irimia 2008,
89; Bratu 2009, 364, nr. 1.235;Jovanovic 2010, 61;Târlea 2012, nr. 1.280 ("Sant", Bistrita-Nasaud) , nr. 1.467("Ungureni
II"); Soroceanu 2012c, 246; Boroffka 2013, fig. 47, 7 rând 2 mijloc("Sant"); M. Sîrbu, Tyragetia S.N. VII (XXII),
nr. 1, 2013, 212; David 2013,106 sq., 122, nr. 65-67, 128, nr. 86; Marta 2013, 213; Jahn 2013a, nota 823.-Gy. Primics presupune
ca în partea estica a localitati a existat unatelier de turnatorie pentru bronzuri, aici fiind gasite fragmente ceramice grosiere
si bucati de argila arse în forma de caramida . Lit.: Primics 1886 , 317.
-Potrivit traditiei, vatra veche a satului s-a aflat în locul numit Bârdoceni, în partea sud-vestica a localitatii, în
dreapta Vaii Ungureni, iar înstânga aceleia si vaii, pe o panta de deal cu înclinatie sudica, în punctul Valea Bisericii ,
a fost ridicata o biserica, ale carei urme nu se mai vad deloc la suprafata.
-În punctele de hotar Arsita , Dâmbul Mortilor , La Podine, Magura , Magura cea Mare , Magura din Sus , Magura Mica
, Pe Poderei , Poderei , Podereia lui Istrate ,Podereia Mare , Podurelele Mari , Pusta , Vârful Bârlogului , terase de vai
respectiv dealuri propice habitatului, sunt prezente, eventual,obiective arheologice.Lit.: vezi pentru toponimie Visovan 200,
passim
XXXIII. LAPUS, comuna
XIIIa LAPUS
-În mai multe puncte de pe teritoriul localitatii : pe terasa a patra a râului Lapus , în locurile numit Podanc ,
Tinoasa ; Cioncas sau Sub Cioncas, pe ogorullui Grigore Giurgiu, la aproximativ 250 m pe partea dreapta a soselei Târgu
Lapus – Baiut, pe locul La arini , între partea vestica a mamelonului (rest de terasa ?) numit Gruiul Târgului (
Dâmbul lui Hosporodic ) si pârâul Iedera, în
Valea Hertii, pe o portiune de teren situata pe ambele maluri ale pârâului Herta , pe terasa înalta a pârâului Certii,
în locul numit Valea Certiului, pe Drumul Colbului, la marginea nord-estica a satului, pe partea dreapta a soselei Târgu Lapus-Baiut,
la suprafata solului, respectiv, în ultimul punct, în pavajul celor doua drumuri care leaga
sosea de terasa Podoroi (fig. 136), au fost gasite în cantitati foarte mari nuclee, aschii, deseuri ce pareau, având în
vedere culoarealor negricioasa si aspectul lor sticlos si lucios, a fi obsidian. Dupa semnalarile pe care le-am facut specialistilor
paleoliticeni cu privire la posibila aparitie aobsidianului la Lapus, au urmat mai multe campanii de cercetari de teren înlocalitate
si în împrejurimi, în cadrul carora au fost adunate noi mostre.Totodata, au fost publicate unele observatii preliminare, ce
consemnau existenta a rocii mentionate în zona215.Analizele de laborator fa cute de prof. Michael Götzinger la Institut furMineralogie
und Kristallographie – Universität Wien (Institutul de Mineralogie si Cristalografie al Universitatii din Viena)
stabilesc însa prezenta în esantioanele provenite de la Lapus a unor particule metalice. Acest fapt, dar si aspectul lor
sunt, potrivit profesorului austriac, argumente pentru interpretarea pieselor analizate drept bucati de zgura recente. Mathias
Mehofer de la acelasi institut considera
ca particulele sesizate în probe nu sunt în mod necesar metalice, ci ar putea fi sulfide, ambele posibilitati indica însa
un proces tehnologic legat de o topitorie. Pentru a se obtine un raspuns definitiv, el este de parere ca mai sunt necesare
si alte analize chimice. Katalin T. Biró considera deasemenea aceste resturi ca fiind zgura provenita de la topitorii de
fier, dar accentueaza si ea necesitatea unor noi analize pentru dovedirea certa a originiilor artificiale.Informatiile cu
privire la rezultatele analizelor de laborator efectuate la Viena le datorez prof. Gerhard Trnka. Am întreprins împreuna ,
în mai multe ocazii, cercetari de suprafata în locurile unde au fost descoperite resturile amintite.
--------------------------------------------------------
215 J. Nandris (BullInstArch 12, 1975, 90) mentioneaza prezenta pe vârful Arcer din Muntii Tibles , la o distanta relativ
mica de Lapus , a unei roci pe care o defineste drept "andezit negru obsidianic" si o aseamana dacitelor de la La
Hent (Masivul Vladeasa din Muntii Apuseni ?). El precizeaza ca sursa nu este arheologica, ci geologica . Ramâne de precizat
natura acestei roci.
-----------------------------------------------------
Lit.: V. Chirica, C. Kacsó, M. Valeanu, Carpica 27, 1998, 9 sqq.;Paunescu 1998, 59 sq.; K. T. Biró, Arch Muhely 2004/1,
5; Zs Kasztovszky, K.T. Biró, Arch Muhely 2004/1, 13 sq., Tabelul 1.
-Urme de locuire neolitica sunt semnalate dintr-un punct neprecizat de pe raza localitatii .Lit.:Maxim 1999, 166, nr.
547 .
-Un topor perforat neolitic, lung. 12,8 cm (fig. 336, 4), confectionat din gresie, descoperit, se pare, în pozitie secundara
, în 1972, în dreapta râului Lapus, la capatul nord-estic al localitatii, în punctul Vârful Poienii, se afla la MJM (nr. inv.
3.325).Lit.: Kacso 2004b, 198, pl. 11, 3; Bobîna 2009, 10, nr. 21.-Un topor perforat de piatra cu ceafa trapezoidala (fig.
336, 5), probabileneolitic, a ajuns în colectia muzeului din Cluj (nr. inv. I. 1.986).Lit:Roska Azosrégészet kézikönyve. II.
Az újabb ko kor, Cluj -Kolozsvár, 1927, fig. 31, 2; Roska 1936, 78, nr. 78; Roska 1941, 75, nr. 226.-Muzeul din Cluj a achizitionat
prin cumparare mai multe obiecte preistorice, care apart in în majoritatea lor culturii Wietenberg si provin din raza localitatii.
Dintre cele 33 de obiecte, înregistrate la data de 18 iulie 1902 sub numerele de inventar I. 1.681-I. 1.713, mai pot fi identificate
în prezent 28: o bucata de corn, doua oase de animale, doua topoare de piatra fragmentare, 17 fragmente ceramice, o lingura
de lut ars, o rotita` fragmentara , o fusaiola`, un"capat de bat ", o amuleta de lut ars, o placa de gresie cu o
perforatie. Unuldintre fragmente provine de la un vas lucrat la roata, cu grafit în pasta, decorat cu striuri,si apartine
epocii Latène. Nu s-a reusit identificarea punctului de hotar în care au iesit la iveala aceste materiale.Lit.: Roska 1936,
78, nr. 78 (placa de gresie este considerata greutate pentru plasa de pescuit si este comparata cu piesele turdasene); Roska
1940, 11,nr. 26, fig. 8; Roska 1941, 75, nr. 226; Roska 1942, 209, nr. 23, fig. 247;,KozlKolozsvar 4, 1944, 27, nr. 48, fig.
15; Horedt, Dacia N.S. IV,1960, 112, nr. 78; Kacsó 1971, 38; Chidiosan, Crisia 1974, 156, nr. 13; Morintz1978, 19, fig. 1,
B3; Chidiosan 1979,20, nr. 13; Chidiosan 1980, 88, nr. 13;Kacsó 1981a, 7; Boroffka 1994 , 52, nr. 242, pl. 84, 4-8; Kacsó
1994b, 9; Rotea, CulturaWietenberg (teza de doctorat), Bucuresti, 1999; Kacsó 2003a; Kacsó2007b, 91; Gogâltan 2008, 39; Popa
C. I. 2011, 209; Kacsó 2013b, 133;Metzner-Nebelsick 2013, 347, fig. 12.
-Din punctul Cioncas, semnalat si în repertoriul publicat de M. Roska în 1942, precum si din punctul învecinat Sub Cioncas
, ambele aflate la cca 2 km de marginea sud-vestica
a localitatii, în prelungirea înspre nord a terasei Podanc, am cules în mai multe ocazii fragmente ceramice, marea majoritate
dela oale cu decor striat. Au aparut si alte forme ceramice, bine reprezentate fiind vasele vatra . Tot aici au iesit la
iveala si fragmente de vase negre în exterior,rosii în interior. Materialele, aflate la MJM, provin fie dintr-o asezare a
grupului Lapus, fie din tumuli distrusi Lit.:Roska 1942, 209, nr. 23;Kacsó 2003f , 111, 137, Anexa 1, nr. 76, pl. 12-13; Pop
D. 2005b, 74, nr. 76; Marta 2010b,319, nota 19, Kacsó 2011b,106, 108sqq.
-Pe terasa înalta din stânga râului Lapus, în punctul Podul Hotarulu, cu prilejul unei cercetari de suprafata efectuate
în 1970, am gasit numeroase fragmente ceramice decorate cu striuri şi cu caneluri. Ele provin fie dintr-o asezare
a grupului Lapus, fie din tumuli distrusi ( Podul Hotarului II ).Lit.:Kacsó 2003f ,111, 137, Anexa 1, nr. 77, pl. 14; Pop
D. 2005b, 74,nr. 77; Kacsó 2011b, 106.
-La aproximativ 2 km vest de marginea sud-vestica a localitatii, înstânga drumului Târgu Lapus-Baiut, în imediata vecinatate
a locului de varsarea pârâului Tinoasa în Lapus, în locul numit La Arini, am identificat, cu prilejul mai multor periegheze
începând din martie 1988, urmele unei asezari din epoca bronzului. La cercetarile efectuate dupa 1995 au participat, în diferite
campanii,B. Bobîna, C. Magureanu, L. D. Nebelsick, D. Pop, G. Trnka, M. Voinaghi, precum si studeni de la Universitatea din
München. Aezarea este partial distrusa de râul Lapus, aflat în prezent într-o miscare înspre stânga. Profilul vizibil în malul
râului indica o grosime de cca 0,80 m a stratului de cultura .Dintre materialele recoltate se remarca mai multe fragmente
de oale decorate custriuri, precum si un numar redus de fragmente decorate cu motive excizate-incizate. Ele înscriu asezarea
între cele ale grupului Lapus. Tot aici a fost gasit si un fragment de fructiera lucrata cu mâna, de culoare cenusiu-negricioasa,
pasta cu pietricele, arderea foarte buna. Întrucât astfel de vase nu se cunosc în repertoriul de forme Lapus, este putin probabil,
totusi nu imposibil, ca fragmentul în cauza sa
apartina acestui grup.În vara anului 2002 au aparut aici, într-o portiune aflata însa la cca 20 m în aval de zona în care
au iesit la iveala materialele mai sus-mentionate, mai multe fragmente de strachini cu marginea invazata, care se încadreaza,
foarte probabil, în Hallstattul mijlociu. La 27 mai 2006, împreuna cu Gerhard Trnka, am gasit, la cca 80-100 m est de port
iunea de teren anterior cercetata , tot pe mal, în imediata apropiere aunui vad actual de trecere a râului, alte fragmente
ceramice, dintre care cele mai multe sunt striate. Aceste fragmente provin, foarte probabil, dintr-o extinsa asezare a grupului
Lapus, careia îi apartinea si portiunea sesizata în punctul La arini. În urma unor lucrari recente de consolidare a malurilor
râului Lapus,situl arheologic din punctul La arini a fost în buna parte distrus, iar artefactele aflate în zona lucrarilor
au disparut.Lit.: Kacsó 1994b,9 sq.; Kacsó 2003f , 111 sq., 137, Anexa 1, nr. 78,121, pl. 15; Kacsó, Pop D., Lapus , com.
Lapus , jud. Maramures. Punct: Podanc, Cron Cerc Arh Campania 2003, 2004, 177, nr. 101; Kacsó 2004a, 329;Pop D. 2005b, 74,
nr. 78; Motzoi-Chicideanu 2011, 646; Kacsó 2011b, 106 sq.
-Pe terasa a doua din stânga râului Lapus, în apropiere de varsarea Tinoasei în râu, în locul numit Rastoci, am gasit
la suprafata , în ziua de 20 iulie 1995, fragmente ceramice din epoca bronzului, ce apart in grupului Lapus. Acest loc se
afla în imediata vecinatate sudica a punctului anterior. Pare destul de probabil ca descoperirile din cele doua puncte provin
dintr-o singur a asezare foarte întinsa. Un raspuns sigur în acest sens ar putea fi obtinut prin efectuarea unor sapaturi
aici. Dintre fragmentele ceramice adunate, cele mai multe au decor striat. Remarcabil este
si un fragment dintr-o margine de strachina fatetata , de culoare neagra în exterior, rosie în interior.Lit.: Kacsó 2003f
, 112, 137, Anexa 1, nr. 79.-Cu ocazia construirii anexelor gospodaresti la Manastirea Nasterii Maicii Domnului, la nord-est
de localitate, în punctul Tuliceasca au fost scoasela iveala urmele unei asezari din epoca bronzului. Fragmentele ceramice
pe carele-am cules în acest punct în vara anului 1996, majoritatea decorate cu striuri, indica apartenenta asezarii la grupul
Lapus .În acelasi loc, Constantin Giurgiu a gasit, în 1975 sau 1976, un topor perforat de piatra , pierdut ulterior. Informatie
Ioan Bolchis.Lit.: Kacsó 2003f, 112, 137, Anexa 1, nr. 80, pl. 16, 1-3; Pop D. 2005b,74, nr. 79; Kacsó 2011b, 106 sq.
-Cu prilejul unei cercetari de suprafata pe care am efectuat-o împreuna cu G. Moldovan si D. Pop, în ziua de 23 august
1996, am identificat urmele unei asezari din epoca bronzului pe terasa înalta din stânga Vaii Certiului,în locul numit Valea
Certiului, pe terenul lui Gh. Tomai, la cca 200 m sud de casa lui P. Mutiu. Punctul se afla la aproximativ 1,5 km sud-est
de localitate. Celemai multe fragmente apartin categoriei oalelor din pasta grosolana, relativ slab arse si sunt decorate
cu striuri. A fost gasit si un fragment de ceasca din past fina, bine arsa. Materialul apartine grupului Lapus.Lit.: Kacsó
2003f , 112, 137, nr. 81, Anexa 1, pl. 19, 3-11; Pop D.2005b, 74 sq., nr. 80; Kacsó 2011b, 106, 109.
-În dreapta Vaii Hertei , pe terasa înalta din stânga Lapusului , în portiunea estica a terasei Podanc, în apropiere de
locul în care a aparut depozitul de bronzuri Lapus II (vezi mai jos), în punctul Valea Hertii , am gasit la suprafata, în
ziua de 17 octombrie 1996, mai multe fragmente ceramice atipice, care par totusi sa apartina epocii bronzului si sa provina
dintr-o asezare . Recent am gasit în acest loc si fragmente ceramice decorate cu striuri, ce pot fi atribuite grupului Lapus.Lit.:Kacsó
2003f , 112, 137, Anexa 1, nr. 82; Pop D. 2005b, 75, nr. 81.
-La aproximativ 3 km nord de marginea dinspre Strâmbu-Baiut a localitatii, în imediata apropiere a celui de al doilea
lac artificial amenajat în zona , în partea stânga a drumului de care ce duce la al treilea lac, D. Pop a gasit,cu prilejul
unei cercetari de suprafata efectuate în ziua de 17 august 1996,numeroase fragmente ceramice. Cele mai multe sunt medieval
târzii, unul este însa în mod cert preistoric si apartine, probabil, grupului Lapus.Lit.:Kacsó 2003f, 112 sq., 137, Anexa
1, nr. 83; Pop D. 2005b, 75, nr.82
-Pe panta nordica a dealului Pe Mlaca sau Vârful Mecrii, aflat la sud-vest de localitate, în prelungirea terasei Podanc,
în punctul numit Sub Mlaca, în vara anului 1996 am gasit un numar foarte mare de fragmente ceramice, cele mai multe decorate
cu striuri, altele fiind de culoare neagra în exterior, rosie îninterior, având decor canelat. Ceramic de acest fel a fost
gasita în acest punct si de D. Pop, cu prilejul unei cercetari de suprafata întreprinse în primvara anului 2002. Ceramica
provine dintr-o asezare sau un tumul izolat al grupului Lapus .
Cu prilejul unor cercetari recente, din anii 2007 si 2008, pe care le-am efectuat împreuna cu Carola Metzner-Nebelsick
si Louis D. Nebelsick, precum si cu studenti de la Universitatea Ludwig Maximilian din München, am descoperit pe cele
trei movile din vârful dealului fragmente ceramice identice cu cele prezente în necropola din Bronzul târziu (vezi mai jos),
astfel ca se poate afirma cu suficienta siguranta ca acestea, remarcate deja cu prilejul campaniilor din anii'70 ai secolului
trecut, sunt de asemenea constructii artificiale si apartin ,foarte probabil, unui ansamblu comun cu tumulii de pe terasa.
Lit.:Kacsó 2003f , 113, 137, Anexa 1, nr. 84, pl. 20; Kacsó 2011b, 106,109.
-Pe terasa înalta din stânga râului Lapus, în locul numit Dumbravita , în apropiere de punctul unde a fost gasita o spada
fragmentara cu cupa la mâner(vezi mai jos), am identificat, în ziua de 14 mai 1998, cu prilejul unei periegheze efectuate
împreuna cu D. Pop, urmele unei asezari din epoca bronzului. Cele mai multe dintre fragmentele ceramice gasite apart in categoriei
de ceramica grosolana, decorata cu striuri, au aparut însa si câteva de culoare neagra în exterior, rosie în interior. Ele
indica apartenenta asezariila grupu Lapus.Lit.:Kacsó 2003f , 113, 137, Anexa 1, nr. 85; Pop D. 2005b, 75, nr. 83.
-În marginea sud-vestica a terasei Podanc, în dreapta Vaii Tinoasei, în punctul Tinoasa, au fost culese de la suprafata
numeroase fragmente ceramice,în majoritate striate. Ele provin din tumuli distrusi sau dintr-o asezare Lapus .Lit.:Kacsó 2003f
, 113, 137, Anexa 1, nr. 86, pl. 16, 4-17, pl. 17-19, 1-2; Marta 2010b,319, nota 19; Kacsó 2011b, 106 sq., 110.
-La cca 200 m nord de tumulul 21 si 300 m est de punctul
Cioncas I si, în punctu Cioncas II, aflat pe panta terasei
Podanc, am gasit, în august 2003,numeroase fragmente ceramice, majoritatea striate, ce semnaleaza prezenta probabila a
unor urme de locuire ce apartin grupului Lapus.Lit.: Kacsó 2003f , 113, 137, Anexa 1, nr. 90; Pop D. 2005b, 75, nr. 86.
-La aproximativ 1,5 km sud-vest de localitate se afla o necropola tumula din Bronzul târziu, cu tumulii raspânditi pe
terasa a patra a râului Lapus, în locurile numite Podanc
(fig. 137), Podancul Mare si Podul Hotarululi( Podul Hotarului I ), despartite de vaile adânci ce strabat longitudinal
terasa dela sud la nord, pe versantul vestic al dealului Gura Tinoasei, de la sud de terasa Podanc, în prelungirea acesteia
si în imediata vecinatate a Vaii Tinoasa, precum si pe vârful dealului Pe Mlaca . Terasa a patra este cea mai extinsa ca lungime
si latime si cea mai bine conservata dintre terasele Lapusului, ea având o suprafata neteda , ce urmeaza aproape exclusiv
curba de nivel de 400 m, iar dealurile ce seafla în continuarea terasei, inclusiv cele pe care au fost ridicati tumulii, sunt
relativ joase si au pante putin abrupte. În portiunea dintre localitatile Rogoz si Lapus, unde se gaseste si necropola tumulara
, terasa are aspectul unop poduri înclinate prelung, care au latime de peste 0,5 km, muchiile fiind usor coborâte.Tumulii
erau grupati în mai multe sectoare distincte, dintre care câtedoua se aflau pe Podanc
si, probabil, pe Podul Hotarului I , câte unul pe Podancul Mare , pe dealurile Gura Tinoasei si Pe Mlaca . În afara acestor
grupari, existau si câtiva tumuli izolati , plasati la o distanta destul de apreciabila atât unul fatata de altul, cât si
fata de grupari .Gruparile tumulare au fost notate astfel:
a). Gruparea I -pe Podanc , înapropierea muchiei terasei;
b). Gruparea II- pe Podancul Mare;
c). Gruparea III - pe Podanc, la sud-est de gruparea I,clar despartita de aceasta printr-o vâlcea adânca , cu un duct
aproape longitudinal pe terasa, vizibila înca în anii 1960, în prezent însa disparuta în urma lucrarilor agricole, ce au început
în acestloc dupa anii mentionati
d). Gruparea IV - pe Podul Hotarului I (sapaturi Szendrei);
e)Gruparea V - pe dealul Gura Tinoasei;
f). Gruparea VI- pe Podul Hotarului I ;
g). Gruparea VII- pe dealul Pe Mlaca .
Este incerta doar amplasarea în teren a gruparii IV, prima cercetata în cadrul necropolei. Pare destul de probabil ca
cei patru tumuli înca vizibili pe terasa Podul Hotarului nu fac partedin aceasta grupare, având în vedere precizarea ca toate
movilele ce îi apartineau au fost sapate deja în secolul XIX 216 . Pe baza observatiilor de teren si a unor consemnari din
literatura mai veche, au putut fi identifica si 15 tumuli în gruparea I, 11 în gruparea II, 11 îngruparea III, 14 în gruparea
IV, noua sau zece în gruparea V (numarul tumulilor din aceasta grupare este deocamdata nesigur; este posibil ca anumite ridicaturi,considerate
drept movile funerare, sa fie în realitate doar denivelari de teren de forma unor mici movile), patru în gruparea VI si trei
în gruparea VII. La acestia se adauga înca trei tumuli izolati prezenti pe terasa Podanc, un tumul izolat pe Cioncas , precum
si un numar neprecizabil de tumuli distrusi de lucrarile agricole, ale caror urme probabile sunt tra date de prezenta la suprafata
în perimetrul necropolei a unor cantitati mari de ceramica .Cei 15 tumuli din gruparea I au fost ridicati unul lânga altul,
pe o portiune de teren relativ restrânsa. Din cauza înaltimii apreciabile a unora dintre movile si a densitatii lor, zona
acestei grupari a fost putin afectata de lucrarile agricole. Cu exceptia a doi tumuli din marginea gruparii, ceilalti erau
foarte bine conservati. Desi se gaseau foarte aproape unul lânga altul, conturul fiecarui tumul a putut fi clar marcat. Dupa
dimensiuni, în cadrul gruparii doi tumuli erau mari (diametrele 28,50, respectiv 42 m), opt mijlocii (diametrele între 16
si 22m) si cinci mici (diametrele între 10 si 14 m)
------------------------------------------
216 Cu prilejul redactarii tezei de doctorat, mi-am exprimat parerea ca acesti tumuli apartin gruparii în care a efectuat
sapaturi Szendrei, vezi Kacsó 1981a, 4. Reanalizarea informatiilor cu privire la vechile sapaturi si compararea acestor informatii
cu realitateadin teren m-au determinat sa-mi schimb parerea .
------------------------------------------------
Tumulii gruparii II erau mult mai rasfirati si ocupau o suprafata de teren destul de mare. O parte dintre ei se prezentau
complet aplatizati distingerea si marcarea conturilor lor fiind realizate doar cu o anumita dificultate. Tot aici erau însa
si doua movile de foarte mari dimensiuni, cu diametrele de peste 60 m.În cadrul gruparii III, care avea de asemenea tumulii
rasfirat pe o suprafata destul de mare, se afla tumulul cel mai mare din cimitir, cu o înaltiime de peste 6 m si diametrul
de peste 70 m. Ceilalti tumuli din aceasta grupa reaveau de asemenea diametrele foarte mari, înaltimile lor erau însa relativ
modeste. Forma unora dintre ele, datorita lucrarilor agricole care au afectat mantalele de pamânt, era oval-alungita . Exista
aici si un tumul complet distrus.Dintre cei 14 tumuli ai gruparii IV de pe Podul Hotarului, la sfârsitulsecolului XIX cel
mai mare era în bun parte distrus de "cautatorii de comori".În jurul lui erau dispusi celelalti tumuli. S-a apreciat
ca tumulii mai mici aveau inaltimile între 1 si 5,5 m. Pare însa foarte probabil, având în vedere dimensiunile restului movilelor
cimitirului, ca inaltimea maxima mentionata este exagerata.
Tumulii din gruparea V sunt fara exceptie de mici dimensiuni. Se pare ca o parte dintre ei au fost amplasati pe un aliniament
orientat est-vest, cu o distanta de câtiva metri între movile. Cel putin unul dintre tumulii acestei grupari se afla în afara
aliniamentului mentionat.Cei patru tumuli din gruparea VI au fost reperati deja la începutul anilor'70 ai secolului trecut,
ca si cei trei tumuli din gruparea VII. Cele mai multedintre movile sunt de mari dimensiuni, mai ales diametrele lor fiind
impresionante. Unul dintre tumulii grupari VI a fost recent partial distrus de lucrarile de drenaj executate de proprietarul
terenului. Am reusit doar salvarea unei cantitati apreciabile de ceramica, ce provine dintr-un strat de arsura plasat la
marginea movilei.Tot pe terasa Podul Hotarulu, la aproximativ 150 m sud-est de gruparea VI, am identificat, cu prilejul unei
cercetari de suprafata efectuate înziua de 5 septembrie 2011, un tumul puternic aplatizat, cu diametrul de cca 15m. Am recuperat
din portiunea cea mai înalta a movilei mai multe fragmente ceramice de certa factura Lapus.Cei trei tumuli din gruparea VII
au diametrele mari, dar înaltimile relativ joase 217. Locul în care se afla ele ofera o buna vizibilitate asupra unei bune
parti din valea Lapusului. Este posibil, având în vedere pozitionarea lor dominanta, ca acesti tumuli sa fi avut o alta semnificatie
decât cei amplasati pe terasa , respectiv pe panta unui deal.Tumulii izolati de pe Podanc erau de dimensiuni mijlocii. Doi
dintre eise aflau în apropierea muchiei terasei, astazi fiind, datorita lucrarilor agricole,abia vizibili. Cel de al treilea
tumul era plasat pe acelasi aliniament cu tumulii din gruparea I, la aproximativ 200 m est de acestia
-----------------------------------
217 Cu prilejul prospectiunilor geofizice efectuate de L. Pospieszny si M. Jaeger în 2013,au fost descoperiti aici alti
trei tumuli de mici dimensiuni, astfel ca numarul tumulilor din gruparea VII este de sase
-------------------------------------------
În prezent, datorita cultivarii intense a întregii terase, partial si a zonei colinare aflate în prelungirea acesteia,
dar si din cauza cercetarilor arheologice care s-au efectuat, aspectul necropolei tumulare s-a schimbat în mod radical fata
de cel din urma cu doar trei-patru decenii, atunci când si cea mai mare parte a terenului pe care se aflau amplasate movilele
funerare era folosita drept pasune. Schimbarea cea mai vizibila se sesizeaza în privinta dimensiunilor unor tumuli, acum mult
mai aplatizati , având si contururile mai mult sau mai putin
modificate. Fireste, primele patru grupari au fost descrise potrivit situatiei constatate la Lapus la sfârsitul secolului
XIX, respectiv la sfârsitul anilor '60 ai secolului trecut, în timp ce celelalte grupari în conformitate cu situatia actuala.Prima
mentionare a unor fragmente ceramice gasite la Lapus, prezenteîntr-o colectie particulara , dateaza de la 1889. M. Roska a
presupus ca aceste fragmente provin din necropola tumulara , nu exista însa nicio certitudine în acest sens.Cel dintâi cercetator
al necropolei a fost J. Szendrei. El a sapat în 1890 mai multi tumuli din gruparea IV. Foarte sumarul raport publicat cu privire
la aceste sapaturi cuprindea, pe lânga descrierea pozitiei topografice si a aspectului tumulilor, date cu privire la ritul
de înmormântare observat si la inventarul arheologic descoperit. Se preciza ca, sub stratul vegetal, tumulii contineau un
strat gros de pietre de râu depuse fara vreo ordine precisa, care acoperea inventarul, compus exclusiv din ceramica fragmentara
printre acestea aflându-se si resturile incinerarii , oase calcinate si bucati de carbune. Szendrei era de parere ca oasele
calcinate au fost depuse initial în urne de foarte mari dimensiuni, care s-au spart însa din cauza solului umed si a stratului
de pietre care a fost asezat deasupra lor. În raport se mai spunea ca în tumulul mare localnicii au descoperit o ceasca de
bronz decorata , care nu a putut fi recuperata .Se afirma totodata ca ritul de înmormântare practicat la Lapus era în toate
amanuntele sale identic cu cel sesizat la tumulii de la Suciu de Sus– Troian .Soarta materialului descoperit de
Szendrei la Lapus nu este cunoscuta .În mod cert, el a predat la MNMB un singur fragment ceramic, provenit de la un vas pântecos
înalt, negru în exterior, rosu în interior, ornamentat cu caneluri.Acest fragment se afla si în prezent în colectia acestui
muzeu (nr. inv. 102.1890. 7).La o data neprecizata, probabil înca în deceniile de sfârsit ale secolului XIX, a efectuat cercetari
în cimitirul de la Lapus si D. Teleki. Putinele informatii în legatura cu aceste cercetari ne sunt furnizate de catre Roska,
care afirma ca Teleki a sapat mai multi tumuli în punctul Podanc si a gasit morminte de incinerartie cu ceramica de factura
Suciu de Sus, precum si un topor de bronz. Pe Podanc s-au constatat urme de sapaturi mai vechi la trei tumuli, unul fiind
complet distrus, alti doi, cercetati si ulterior, în 1961, respectiv 1972,si notati C, respectiv 14, fiind în buna parte
deranjati. Cele trei movile erau plasateîn portiunile marginase ale gruparii I . Este posibil ca acesti tumuli sa fi fost
cei cercetati de catre Teleki, nu este însa exclus ca urmele sapaturilor efectuate de el sa fi disparut complet . Materialul
ceramic gasit de catre Teleki la Lapus s-a amestecat ulterior cu descoperirile de la Suciu de Sus, astfel ca identificarea
sa certa în prezent numai este posibila. Încercarea lui T. Bader de a separa, pe baze tipologico-stilistice, a marcajelor
si a înscrierilor din registrele de inventar, ceramica din cele dou localitati , ajunsa în colectia Teleki si pastrata în
prezent la muzeul din Tg. Mures , a dat doar rezultate partiale. Cercetarile de la Lapus au fost reluate în 1961 sub conducerea
lui M.Rusu, din colectiv facind parte si I. Ordentlich. În acel an au fost sapati trei tumuli din gruparea I (tum. A-C),
materialul descoperit fiind depus la MNIT.Ulterior, o parte a acestuia a ajuns la Muzeul Militar Central din Bucuresti,respectiv
la MJM.Pe baza ceramicii gasite în tumulii cercetati, vase canelate, negre înexterior, rosi
în interior, asociate cu fragmente decorate cu motive spiralo-geometrice realizate în tehnica exciziei-inciziei, Rusu
a înscris cimitirul tumular de la Lapus printre monumentele hallstattiene timpurii si l-a atribuit culturii Sântana-Lapus-Pecica,
termen ce se dorea a fi corespondentul românesc a unei denumiri introduse cu puina vreme în literatura,si anume cea de cultura
Gáva. În cadrarea propusa de arheologul clujean a fost preluata de numerosi cercetatori români si straini, iar unul dintre
vasele descoperite în tum. A a fost publicat în mai multe studii referitoare la cultura Gáva. Sapaturile au continuat,sub
egida MJM, între anii 1967 1974, cândau fost cercetati 20 de tumuli: 10 din gruparea I (tum. 1-7, 9, 10, 14),sapte din gruparea
II (tum. 11, 12, 15-19), doi din gruparea III (tum. 13, 20), precum si unul izolat (tum. 8). În campaniile din 1967 si 1968
echipa de cercetare a fost formata din C. Kacsó si I. Ordentlich, în urmatorii ani sapaturile fiind efectuate sub conducerea
lui Kacsó, asistat în anumite perioade de N. Reisfeld.Au fost descoperite cu acest prilej cantitati foarte mari de artefacte,
în primul rând ceramica (fig. 138-146), precum
si piese de metal (bronz, aur, fier),os, piatra si lut ars. Totodata , au fost înregistrate numeroase observatii cu privirela
ritul si ritualul funerar. Rezultatele obtinute au permis noi consideratii în legatura cu încadrarea cronologica si culturala
a necropolei, în buna parte diferite de cele exprimate dupa sapaturile efectuate la Lapus în anul 1961.Am revenit la cercetarea
necropolei în anul 1995, când am fost obligat sa execut o sapatura de salvare în tumulul cu dimensiunile cele mai mari din
gruparea I (tum. 21) si singurul înca ne cercetat, întrucât proprietarii locului pe care era amplasata movila au încercat
sa o distruga, pentru a obtine un teren utilizabil în agricultura. Cercetarea acestui tumul, în cadrul unei sapaturi sistematice,
a fost încheiata în 2004. La lucrari au mai participat, perioade mai lungi sau mai scurte, din partea muzeului din Baia Mare
R. Cardos, D. Ghiman,D. Mirisan, G. Moldovan, D. Pop si Z.Somcutean, precum si studenti de la Universitatea "1 Decembrie
1918" din Alba Iulia si Universitatea din Bucuresti. La campania de sapaturi din anul 2002 au luat parte si N. Palincas
si F.Gogâltan.
Între anii 2004 si 2006 au fost cercetati de catre colectivul de la muzeul Baia Marian trei tumuli de dimensiuni mai mici
din cadrul gruparii V (tum. 22-24). Aceast grupare am identificat-o în 1995, în urma unei informatii primite de la un localnic,
Dumitru Perta . Într-unul din tumulii de aici (tum. 22) au aparut vase reprezentative pentru o etapa mai noua din evolutia
cimitirului.În anii 2007-2010, în cadrul unui proiect de cercetare comun româno-german, au fost cercetati tumulii 25 si 26
din gruparea III (colectiv C. Kacsó [dela Muzeul de Istorie si Arheologie Baia Mare], C. Metzner-Nebelsick [de laLudwig-Maximilians-Universitat
Munchen], L. D. Nebelsick [de la UKSWUniwersytet Kardynala Stefana Wyszynskiego Warszawie], precum si numerosi cercetatori,
doctoranzi si studenti din Germania, Polonia, România, Cehia,Ungaria, Austria, Anglia etc.). În colectivul de cercetare au
fost integrati, începând cu campania din 2010, B. Bobîna, de la muzeul din Baia Mare,si K.Massy de la Ludwig-Maximilians-Universitat
Munchen. Ultima campanie desapaturi în tumulul 26 a avut loc în anul 2014. Proiectul de cercetare cuprinde, în afara sapaturilor
propriu-zise,investigatii complexe de ndrocronologice (Fr. Herzig), pedologice (D. Fritzsch),de paleovegetatie (M. Peters,
B. Hill), de arheometrie si ceramologie (C.Ionescu, V. Höck), de geologie (D. Istvan, I. Vele), analize de izotopi de metalegrele
(W. Shotyk), analize de oase de animale (J. Peters), o noua ridicare topografica a necropolei si prospectiuni geofizice (M.
Kralisch,U.Schultz,L.Pospieszny, M. Jaeger), datati C14 (T. Goslar, A. Scharf, B. Kromer), identificarea de noi obiective
arheologice etc.
Cercetarile de teren efectuate în2007-2008 si 2011 au permis descoperirea (redescoperirea) unor tumuli pe teresa
Podul Hotarului si pe vârful de dealu Pe Mlaca .
Tumulul A (înalt. 1 m, diam. 14 m). Vatra de incineratie era de forma unei mici movile, amplasate în centru, cu înaltimea
de 0,50 m si diametrul de 7m. În urma incinerari s-a format un strat gros de arsura , iar resturile de ardere au fost lasate
pe loc. Marea majoritate a oaselor calcinate au fost adunate într-un vas pântecos de mari dimensiuni, care a fost asezat ra
sturnat pe o parte. Urna a fost depusa pe fragmentele unui vas cu doua torti , iar lânga ea au mai fost asezate un vas mare
pântecos întreg, o strachina si trei farfurii. La vest, sud-vest si sud de vatra , în imediata sa apropiere, se aflau trei
grupari de mici depuneri de resturi arse. Vatra de incineratie si depunerile de resturi arse au fost acoperitecu un strat
de lut galben deschis, cu o grosime de 0,10–0,12 m. Mantaua de pamânt continea, mai ales în portiunea vestica a
tumulului, o cantitate foartemare de pietre de râu, precum s numeroase fragmente ceramice. Faza Lapus II.
Tumulul B (înalt. 2 m, diam. 22 m). La baza tumulului se aflau doua depuneri de resturi arse. Într-una, mai masiva, era
prezenta si o cantitate impresionanta de oase calcinate de animale, în special de cal, fragmente ceramice, 11 nituri de bronz
întregi sau fragmentare, un fragment de veriga de picior (?), mai multe fragmente mici de psalii din corn de cerb decorate
cumotive geometrice excizate-incizate. Zona de depunere a acestor resturi a fost în prealabil puternic arsa . Depunerile au
fost acoperite cu un strat gros de pamânt, astfel fiind realizata o movila cu înaltimea în centru de 1 m. O groapa de forma
ovala, practicata în aceasta movila, continea, pe lânga resturi arse, numeroase bucati de chirpici, printre care si câteva
ornamentate. Groapa se adâncea pâna la nivelul solului antic. În partea superioara si centrala a movilei mici s-au depus,
pe un perimetru aproximativ circular, alte resturi arse. Acestea au fost la rândullor acoperite cu un strat de pamânt gros
de 0,15 m, peste care, tot în pozitie centrala, s-au depus alte resturi arse, dupa ce în prealabil a ars aici un foc de mare
intensitate. Printre resturi se aflau câteva oase calcinate de animale si fragmente dintr-un vas de mari dimensiuni. Întregul
ansamblu astfel realizat a fost acoperit cu o manta de pamânt, ce continea o cantitate apreciabila de pietrede râu, concentrate
mai ales în zona de de asupra depunerii cu oase calcinate de la baza tumulului. În manta erau prezente si numeroase fragmente
ceramice,multe provenind de la vase pântecoase înalte. Faza Lapus II.
Tumulul C(înalt. 0,50 m, diam. 10 m). Tumul puternic aplatizat si în buna parte distrus, în care s-au gasit doar câteva
fragmente ceramice si urmele unei vetre (vatra de incineratie ?).
Tumulul 1 (înalt. 1,90 m, diam. 20,50 m). O platforma usor inaltata de forma ovala (vatra de incineratie ?), cu diametrele
de 6,80/7,10 m, puternic arsa ,grosimea stratului de arsura fiind de 0,08-0,10 m, se afla pe solul antic,aproximativ în centrul
tumulului. În port iunea sa centrala , ea se prezenta puternic alveolata. Platforma a fost curatata de carbune si cenusa,
care au fost depuse în trei grupuri în marginea sa sud-estica, sud-vestica si vestica. Pe platforma a aparut doar un singur
os calcinat (de animal ?), lung. cca 12 cm 218, precum si numeroase fragmente ceramice, asezate în mai multe grupuri. Înstratul
de pamânt de deasupra platformei a iesit la iveala, la adâncimea de 1,40m, un celt de fier. În jurul platformei si în toata
zona de deasupra sa a fost depusa o cantitate foarte mare de pietre de râu. În mantaua de pamânt ce acoperea întregul ansamblu,
mai ales în partea sa centrala,
între 0,20 si 0,60 m,au fost identificate alte grupaje de fragmente ceramice. Faza Lapus I
Tumulul 2 (înalt. 1,40 m, diam. 18 m). Vatra de incineratie a fost amenajata pe o movila de pamânt de forma
ovala, cu diametrele de 5,50/7,65 m si inaltimea de 0,30 m, ridicata pe solul antic, în centrul tumulului. Stratul de
arsura de pe suprafata sa era mai gros în portiunea centrala, fiind de cca 0,10 m,si mai subtire înspre margini, unde nu
depasea 0,04-0,05 m. Vatra a fost curatata
, iar carbunele si cenusa au fost depuse în doua grupuri, aflate la est si nord-vest de vatra . Spre marginea vetrei au
fost sesizate trei gropi de mici dimensiuni, cu diametrele de 0,10 m, ce se adânceau pâna în solul antic. Este posibil sa
fi fost gropi de par. Oasele calcinate au fost gasite grupate aproximativ în centrul vetrei. Deasupra
si în jurul lor se aflau numeroase fragmente ceramice. Tot aici au aparut un topor cu disc si spin miniatural, o lama
de pumnal, patru inele de aur de dimensiuni diferite, depuse unul în altul,
-----------------------------------------
218 S-a omis mentionarea prezentei acestui os în descrierea publicata de I. Ordentlich si C. Kacsó (1969,12)
----------------------------------------------
precum si 108 perle de aur. Mantaua de pamânt, mai ales în portiunea de deasupra vetrei, continea o cantitate foarte mare
de pietre de râu. Sub si deasupra pietrelor au fost identificate mai multe grupaje de fragmente ceramice. Faza Lapus I
Tumulul 3 (înalt. 0,85 m, diam. 13,50 m). Vatra de incineratie a fostamenajata pe o mica movila de pamânt de forma ovala
, cu diametrele de 2,40/4m si in latimea de 0,30 m. Stratul de arsura se prezenta relativ uniform pe întreaga suprafata a
vetrei, fiind totusi ceva mai gros în portiunea sa centrala ,unde era de 0,06 m. Carbunele si cenusa au fost curatate de
pe vatra si depuse într-un grup la est de vatra . Oasele calcinate au fost strânse în partea nord-vestica a vetrei, iar inventarul,
ce consta exclusiv din fragmente ceramice, a fost raspândit pe întreaga sa suprafata . Alte fragmente ceramice, în special
de cesti,au fost depuse în portiunea aflata imediat deasupra vetrei. Mantaua de pamânt continea o cantitate mare de pietre
de râu, plasate mai cu seama tot deasupra vestei. În portiunea sud-vestica a mantalei, la adâncimea de 0,35 m, erau prezente
fragmente dintr-o strachina. Faza Lapus I .
Tumulul 4 (înalt. 1,20 m, diam. 16 m). Continea doua vetre de incineratie. Vatra nr. 1 a fost amenajata pe o mic movila
de forma ovala , cu diametrele de 4/4,70 m si inaltimea de 0,20 m, ridicata pe solul antic, în centrul tumulului. Stratul
de arsura de pe vatra era mai gros în portiunea sa centrala ,aici fiind de 0,06 m, si mai subtire înspre margini. Carbunele
si cenusa curatate de pe vatra au fost depuse într-un singur grup, la nord-vest de vatra . Oasele calcinate se aflau grupate
în centrul vetrei. Deasupra si în jurul lor s-au gasit numeroase fragmente ceramice, un topor cu disc si spin , o lama de
pumnal, uninel de aur si 121 perle de aur. În timpul ridicarii mantalei de pamint a fost amenajata cea de a doua vatra de
incineratie . Ea se afla pe o suprafata de forma ovala , cu diametrele de 2, 10/2,75 m, care avea o portiune relativ dreapta,
mai înalta , si o portiune puternic înclinata. Stratul de arsua a acestei vetre avea grosimea de 0,10 m. Carbunele si cenusa
de aici nu au fost îndepartate, doar oasele calcinate au fost adunate în centrul vetrei. În apropierea lor au fost depuse
fragmente ceramice, un celt si o dalta de bronz. În mantaua de pamânt au mai aparut sporadic fragmente ceramice, printre care
si unele ce apartineau unuia dintre vasele de pe vatra nr. 1. În partea nord-estica a tumulului, la adâncimea de 0,20-0,30
m, se afla un grupaj de pietre de râu. Faza Lapus I.
Tumulul 5 (înalt. 1,20 m, diam. 13,80 m). Vatra de incineratie a fost amenajata direct pe solul antic, într-o portiune
foarte usor adâncita, poate naturala, de forma aproape patrata, cu lungimea laturilor de 4,50/4,65 m. Carbunele si cenusa
curatate de pe vatra au fost depuse pe marginea acesteia. Oasele calcinate erau grupate în centru, aici aflându-se si majoritatea
inventarului, ce consta din fragmente ceramice, un buton discoidal de bronz cu un rest de tija (probabil capul unui ac), 39
perle si trei bobite de aur. În mantaua de pamânt, lipsita de pietre de râu, erau prezente disparat fragmente ceramice.Faza
Lapus I .
Tumulul 6 (înalt.1 m, diam. 20 m). Vatra de incineratie a fost amenajata pe o mica movila aproape circulara , cu diametrul
de 5 m si inaltimea de 0,50 m, ridicata în centrul tumulului. Înainte de incinerare, în mijlocul movilei mici s-a practicat
o groapa cu gura circulara , având un diametru de 1 m, care se adâncea pâna la pamântul viu. În ea au fost depuse resturi
arse si doua vase, asezate unul în altul, dintre care unul era întreg, iar din celalalt se pastra doar partea sa superioara
. Marea majoritate a oaselor calcinate a fost gasita pe fundul unui vas de mari dimensiuni sau în apropierea acestuia. Tot
în acest vasau aparut 163 de perle de aur de forma bitronconica. Pare foarte probabil ca vasul mentionat era urna în care
au fost ada postite resturile incinerarii. Ea s-a fragmentat datorita presiunii pamântului si a pietrelor depuse deasupra
vetrei. În apropierea presupusei urne au fost descoperite alte numeroase fragmente ceramice, ce proveneau de la mai multe
vase, o rondela de lut ars si doua perle de staniu. În partea sud-vestica a tumulului, tot la baza acestuia, se gasea o depunere
masiva de resturi arse, care continea si un numar mare de fragmente ceramice, precum si mica piesa de harnasament, un opritor
cu capetele discoidale. În jurul vetrei si deasupra ei a fost asezata o cantitate foarte mare de pietre de râu si câteva bucati
masive de stânca. În mantaua de pamânt au iesit laiveala alte numeroase fragmente ceramice. Fig. 147. Faza Lapus II
Tumulul 7 (înalt. 1,25 m, diam. 20 m). Vatra de incineratie a fostamenajata pe o mica movila, de forma aproape dreptunghiulara
, cu lungimealaturilor de 3,50/7,20 m si imaltimea de 0,40 m, ridicata în centrul tumulului. Stratul de arsura de pe suprafata
vetrei era mai gros în portiunea centrala, aici fiind de 0,06 m, si mai subtire înspre margini. Oasele calcinate au fost strânse
si depuse putin mai la sud de centrul vetrei, în timp ce inventarul se afla raspândit pe aproape întreaga sa suprafataa. Acesta
consta din ceramica, opt perle si o sârma rasucita de aur. Câteva vase au fost depuse întregi. Astfel, în apropierea marginii
sudice a vetrei se gasea un vas vatra , asezat în pozitie ie oblica si cu gura în jos, iar lânga el doua capace, dintre care
unul fragmentar. În portiunea centrala a vetrei se afla o ceasca cu toarta rupta, asezata tot cu gura în jos.Fragmente de
la alte vase erau dispersate în diferite portiuni ale vetrei. Tot aici au aparut, de asemenea razlet, pietre de râu. Acestea
au iesit la iveala, în cantitati relativ mari, si în diferite port iuni ale mantalei de pamânt. Tot în manta,în apropiere
de marginea sud-vestica a tumulului, la adâncimea de 0,40 m, au fost descoperite fragmente dintr-un vas mare de tip sac, care
a fost depus initial întreg, poate în pozitie oblica , cu gura orientata înspre vest. Lânga vas se gaseau mai multe fragmente
ceramice, printre care si unul ce apartinea unuia dintrec apacele de pe vatraa . Fig. 148. Faza Lapus I.
Tumulul 8 (înalt. 1,10 m, diam. 17 m). La baza tumulului, direct pesolul antic, se afla o depunere de forma aproximativ
ovala de resturi arse, având aspectul unei mici movile cu înaltimea în centru de 0,35 si diametrele de3,90/5,60 m. Ea era
plasata în partea sud-vestica a tumulului si continea, pe lânga pamânt ars, o cantitate foarte mare de fragmente ceramice,
majoritatea provenind de la vase de provizii, din care o parte prezenta urme de arsura secundara sau era vitrifiata. La acelasi
nivel se gaseau mai multe grupaje defragmente ceramice. Acest prim nivel de depunere a fost acoperit cu un strat de pamânt.
El se extindea pe o suprafata mult mai mare decât cea ocupata de primele depuneri si a constituit baza de depunere a unor
noi resturi arse, care au format o suprafata de forma aproape perfect ovala, cu diametrele de 9,80/13,30m si o grosime de
0,15-0,20 m. Aceasta depunere continea o cantitate foarte mare de cenusa si carbune, un numar mare de fragmente ceramice,
asezate în grupuri, foarte numeroase bucati de chirpici, precum si câteva pietre de râu, care erau, de asemenea, grupate.
În doua locuri, înspre marginea depunerii, se gaseau resturi de la bârne carbonizate. Cea de a doua depunere capacuia, în
portiunea sa sudica, o groapa cu gura circulara (diam. 0,85 m), cu peretii puternic arsi , ce se adâncea pâna aproape de
baza primei depuneri. Ea continea, pe lânga un numar mic de fragmente ceramice, foarte multe bucati de chirpici si o placa
ornamentata cu un relief spiralic, realizata tot din lut ars. În acest tumul nu aufost gasite oase umane sau de animale. Faza
Lapus II.
Tumulul 9 (înalt. 1,50 m, diam. 20,25 m). Vatra de incineratie a fost amenajata pe o movila cu înaltimea în centru de
0,75 m si diametrele de 6,80/7,50 m, care avea o suprafata neteda destul de extinsa si peretii marginasi
relativ înalti si puternic înclinati . Stratul de arsura era mult mai accentuat în portiunea centrala a vetri, aici
având o grosime de 0,10 m, si mai subtire înspre margini. O parte din carbune si cenusa era depusa în doua mici grupuri aflate
la vest de vatra , o alta parte ocupa o portiune destul de extinsa în marginea nord-estica a vetrei. Oasele calcinate se
gaseau grupate în centru, deasupra si în apropierea lor fiind asezate în mai multe grupuri fragmente ceramice, mai multe fragmente
de aplici de bronz în forma de opt, o perla de bronz, un fragment dintr-un obiect de bronz cu destinatia neprecizata, mai
multe mici fragmentedintr-un celt, 19 perle de aur. Foarte aproape de marginea sud-vestica a tumulului, direct pe solul antic,
se gasea o depunere de resturi arse, ce continea pamânt ars, carbune si cenusa, un numar foarte mic de fragmente ceramice
si câteva oase calcinate de animale. Deasupra vetrei de incineratie , separat de un strat de pamânt cu o grosime de cca 0,10-0,15
m, au fost depuse foarte multe cesti . În mantaua tumulului, la diferite adâncimi, dar în totdeauna în portiunea de deasupra
vetrei, se aflau grupuri de fragmente ceramice, din care cele mai multe apartin acelora si vase ca si cele de pe vatra. În
pamântul din care a fost ridicata movila pe care a fost amenajata vatra de incineratie s-au gasit, de asemenea,câteva fragmente
ceramice. Ele nu apartin unor vase ale caror fragmente au fost descoperite si în alte parti ale tumulului, dar sunt de aceeasi
factura cu acestea. Faza Lapus II .
Tumulul 10 (înalt . 2,90 m, diam. 28,40 m). În centrul tumulului se afla o movila de forma ovala cu diametrele de 8,30/11,10
m si inaltimea de 0,50 m, care a fost ridicata pe solul antic, pe o portiune de teren în prealabil foarte puternic arsa. Movila
prezenta un strat de arsura relativ uniform, gros de 0,10m, pe aproape întreaga sa suprafata, doar în partea înclinata dinspre
sud stratulavea o grosime mai mica. Platforma arsa a fost curatata de carbune si cenusa ,care au fost depuse în doua grupuri
în marginea sa nordica si nord-estica. Pe aceasta platforma, de altfel identica ca aspect cu vetrele de incineratie din ceilalti
tumuli, nu a aparut nici un os calcinat, erau prezente însa câteva oase (de animale ?) ne arse, care s-au pulverizat la atingere.
Mai ales în portiunea sud-vestica a platformei au fost depuse vase întregi sau vase din care lipseau doar foarte putine fragmente,
precum si fragmente ceramice. În pamântul aflat imediat deasupra platformei se aflau foarte multe cesti, depuse initial întregi,
având totusi rupte tortile suprs înaltate . În mantaua de pamânt, la adâncimile de 2 m si , respectiv, 1,30 m, au fost surprinse
câte un strat subtire de arsura ,ambele extinse pe întreaga suprafata. Tot în manta au fost gasite sporadic fragmente ceramice.
Acestea erau ceva mai numeroase doar aproape demarginea sud-estica a tumulului. Din vârful tumulului pornea o groapa moderna,
care se adâncea pâna aproape de platforma de la baza constructiei. Faza Lapus I.
Tumulul 11 (înalt. 1 m, diam. 25, 40). La baza tumulului se afla un strat de pamânt gros de aproximativ 0,20-0,30 m,
extrem de puternic tasat, înspecial în partea sudica. Din acest strat se adânceau trei gropi, doua cu gura circulara,
una cu gura oval-alungita, fiecare dintre ele continind câte un vas cu partea superioara retezata (gr. 3 - diam. 1,10
m; gr. 4 -diam. 0,80 m; gr. 5 -diam. 0,50/1 m). Tot în acest strat era prezent, la -0,70 m, un vas întreg, asezat în pozitie
verticala si înconjurat de placi de gresie. În afara de o piatra neprelucrata, nu s-au gasit în vas alte obiecte. În portiunea
central a tumulului,între 0,20 si 0,50 m, se afla o depunere masiva de forma aproape ovala,constituita din resturi arse, precum
si dintr-un numar foarte mare de fragmente ceramice, bucati de chirpic
si câteva pietre de râu. Din aceasta depunere se adânceau doua gropi (gr. 1 - diam. 0,70 m; gr. 2 - diam. 0,45/0,70 m),
care contineau tot resturi arse. La acelasi nivel cu depunerea centrala, spre marginea sudica a tumulului se gasea o depunere
de resturi arse de forma semilunara . Ea avea o grosime medie de 0,20 m si continea, de asemenea, un numar mare de fragmente
ceramice, greutati de lut ars, bucati de chirpici. Tot aici a aparut un numar mic de oase calcinate de animale. În partea
sud-estica a tumulului, între -0,10 - 0,25 m, a fost evidentiata o a treia depunere de resturi arse, având un continut similar
cu al celorlalte depuneri. Aici a iesit la iveala si un fragment de tipar de gresie, parte a unui tipar trivalv destinat turnarii
de topoare cu disc si spin. Faza Lapus II.
Tumulul 12(înalt. 1,15 m; diam. 31 m). La baza tumulului, probabil peun strat de pamânt transportat, se afla o depunere
de resturi arse de forma aproape patrata, având aspectul unei movile, cu grosimea maxima de 0,35 m.Locul pe care a fost asezata
aceasta depunere a fost în prealabil puternic ars.Spre marginea sudica a depunerii se gasea o cantitate apreciabila de caebune
, ce pare sa provina de la o ardere pe loc. Aici au aparut numeroase fragmente ceramice, precum si o turta de bronz perforata.
În zona centrala a tumulului se gasea o alta depunere de resturi arse, cu o grosime de 0,30-0,40 m, care continea foarte multe
fragmente ceramice, câteva piese de lut ars, un topor de piatra ,bucati de chirpici. Tot aici a fost gasita o cantitate mica
de oase calcinate. În aceasta depunere au fost practicate trei gropi, dintre care doua aveau gura foarte larga (gr. 1 -diam.
0,60/0,85 m; gr. 2 - diam. 1,15/1,90 m; gr. 3 - diam. 1,55m). Ele contineau tot resturi arse. Aproape de marginea vestica
a depunerii a avut loc o ardere, carbunele rezultat fiind lasat pe loc. În partea superioara depunerii au fost gasite si
resturi de la trei bârne carbonizate. În acelas nivel se afla, înspre marginea vestica a tumulului, o depunere de resturi
arse de forma semilunara , care avea o grosime de 0,20-0,30 m si continea un numar extrem de mare de fragmente ceramice
si bucati de chirpici, iar în partea superioara un grupaj de trei bucati masive de stânca . În partea nord-estica a tumulului
era prezenta o alta depunere de resturi arse de forma aproximativ ovala, de dimensiuni mult mai mici. Faza Lapus II.
Tumulul 13 (înalt. 1,30 m, diam. 24,30 m). O parte a tumulului dinspre marginea sa vestica si nordica, foarte probabil
nu prea mare, nu a putut fi cercetata. Tumulul continea mai multe depuneri de resturi arse de marimi diferite, plasate în
niveluri deosebite. În partea inferioara a tumulului, în zona sanord-estica, se aflau sase depuneri de mici dimensiuni, în
cea nordica o depunere mai mare, în cea vestica una masiva, probabil de forma ovala, iar în cea sudica una de forma semilunara
. În timp ce depunerea vestica depasea în portiunea sa centrala grosimea de 0,65 m si se subtia si înspre margini, celelalte
aveau o grosime constanta de 0,15-0,20 m. Toate depunerile contineau cantitati apreciabile de ceramica fragmentara . Cele
mai numeroase fragmente erau prezente în depunerea masiva vestica, mai ales în partea sa inferioara , unde multe erau arse
secundar sau vitrifiate. Aproximativ în mijlocul acestei depuneri era prezenta o lentila de lut galben extinsa pe o suprafata
de forma aproape circulara cu diametrul de 3,10 m si grosimea de 0,10 m. Tot aici au fost sesizate sase gropi cu gura de forma
circulara (gr. 10 - diam. gurii 0,45 m; gr. 11 -diam. gurii 0,45 m; gr. 12 - diam. gurii 0,65 m; gr. 13 - diam. gurii 0,40
m; gr.14 - diam. gurii 0,85 m; gr. 15 - diam. gurii 0,80 ), dintre care trei (gr. 12-14)contineau oase calcinate.si în alte
portiuni ale acestei depuneri au fost constatate, mai mult sau mai putin grupate si în numar destul de mare, oase calcinate.
Depunerea de form semilunara sudica continea si ea oase calcinate,ca de altfel si depunerea din partea nordica a tumulului.
Din aceasta din urma se adânceau doua gropi (gr. 16 - diam. gurii 0,45/0,60 m; gr. 17 - diam. gurii0,40/0,50 m). Între -0,60
si 0,90 m, în partea nord-estica a tumulului, se afla o alta depunere, cu un continut similar celorlalte depuneri, inclusiv
o mica cantitate de oase calcinate. În partea superioara a tumulului, între -0,20 si 0,35m, era plasata o depunere de resturi
de ardere de forma ovala, cu diametrele de8,80/10,25 m, în care, alaturi de numeroase fragmente ceramice, au fost gasite si
câteva oase calcinate. Din aceasta depunere se adânceau noua gropi (gr. 1 -diam. gurii 0,35/0,50 m; gr. 2 - diam. gurii 0,30/0,40
m; gr. 3 - diam. gurii0,30/0,50 m; gr. 4 - diam. gurii 0,45 m; gr. 5 - diam. gurii 0,55 m; gr. 6 - diam.gurii 0,45 m; gr.
7 - diam. gurii 0,45 m; gr. 8 - diam. gurii 0,45 m; gr. 9 - diam.gurii 0,50 m). În portiunea sudica a depunerii au fost gasite
resturile unei bârne carbonizate, iar în marginea sa nordica un strat subtire de pietris. În mantaua de pamint, pe lânga numeroase
fragmente ceramice, erau prezente grupaje de pietre de râu, concentrate mai ales deasupra depunerii din portiunea vestica
a tumulului. În afara de ceramica , în inventarul tumulului se aflau mai multe obiecte de piatra si lut ars, un tipar fragmentar
confectionat din sist cristalin,destinat turnarii de bare, bucati dintr-un cuptor de topire, fragmente de vetre si mult chirpici.
Faza Lapus II
Tumulul 14(înalt.. 0,50 m, diam. 13 m). Tumul puternic aplatizat si în buna parte distrus (sapaturile lui Teleki ?),
în care s-au gasit foarte multe pietrede râu, miscate însa de la locul lor de depunere, urmele unei vetre (vatra de incineratie
?) si câteva fragmente ceramice, unele de la cesti .
Tumulul 15 (înalt. 0,45 m, diam. 16,70 m). Tumul puternic aplatizat, partea superioara distrusa de lucrarile agricole.
Cuprindea sapte depuneri de resturi arse de marimi si forme diferite, toate aflate la acelasi nivel pe solul antic. Grosimea
lor era de cca 0,20-0,25 m. Desi în masa depunerilor se gaseaunu meroase fragmente ceramice, unele arse secundar sau vitrifiate.
Numai una dintre depuneri, cea plasata aproximativ central, continea si câteva oase calcinate. În marginea acestei depuneri
se aflau doua gropi cu gura circulara (gr.9 - diam. gurii 0,55 m; gr. 10 - diam. gurii 0,50 m). În afara acestor gropi, aumai
fost sesizate alte 12, dintre care unele se adânceau din depuneri, altele din mantaua de pamânt, nivelul de la care porneau
acestea din urma neputând fi stabilit întotdeauna cu certitudine. Gura gropilor era circulara sau ovala, doua având o forma
neregulata (gr. 1 - diam. gurii 1,85/2,30 m; gr. 2- diam. gurii0,50/0,55 m; gr. 3-diam. gurii 0,40 m; gr. 4- diam. gurii 0,60/1,20
m; gr. 5 -diam. gurii 0,75/2,40 m; gr. 6 - diam. gurii 1,15/1,35 m; gr. 7- diam. gurii0,50/1, 00 m; gr. 8 - diam. gurii 0,60/0,90
m; gr. 11 - diam. gurii 1,00/1,40 m;gr. 12 - diam. gurii 0,50 m; gr. 13 -diam. gurii 0,75/1, 00 m; gr. 14-diam. gurii0,45/1,05
m). Unele aveau diametrul gurii de dimensiuni apreciabile, niciuna nu era însa prea adânca. În afara de gr. 6, care continea
multa ceramica fragmentara , în celelalte nu a fost gasite, alaturi de resturi arse, decât foarte putine fragmente ceramice.
În tumul, la diferite adâncimi, au mai aparut si bucati de chirpici. Faza Lapus II .
Tumulul 16 (înalt. 0,75 m, diam. 18,55 m). Cuprindea o masiva depunere centrala de resturi arse, alaturi de care se
aflau, în partea sud-estica,doua mici depuneri de forma neregulata, iar în partea nord-vestica o depunerede forma semiovala.
Depunerea centrala avea grosimea în mijloc de aproape 0,50 m si se subtia înspre margini. Grosimea celorlalte depuneri era
de 0,15-0,20 m. În anumite portiuni ale depunerii centrale se aflau lentile de diferite marimi de lut galben. Pe si în masa
depunerilor au fost gasite cantitati apreciabile de fragmente ceramice, din care s-au putut întregi partial sau total cîteva
vase, doua forme fragmentare pentru turnat celturi, ambele cu urme de ardere secundara , câteva greutati de lut ars, o piatra
de râsnita, un numarapreciabil de bucti de chirpici. Erau prezente în cantitati destul de mari,dispersat însa, oase calcinate.
Pe de punerea centrala , au fost gasite si resturile unei bârne carbonizate. În si pe marginea aceleia si depuneri au fost
sesizate 32 de gropi, dintre care cele de dimensiuni mari erau aliniate pe trei aliniamente cuo orientare aproximativ nord-sud
(gr. 1 - diam. gurii 0,60/0,70 m; gr. 2 - diam.gurii 0,80/0,90 m; gr. 3 - diam. gurii 0,40 m; gr. 4 -diam. gurii 0,55 m; gr.
5-diam. gurii 0,65/0,80 m; gr. 6- diam. gurii 0,95/1,05 m; gr. 7 -diam. gurii 0,55/0,70 m; gr. 8 - diam. gurii 0,30 m; gr.
9 - diam. gurii 0,40/0,50 m; gr. 10 -diam. gurii 0,30/0,50 m; gr. 11-diam. gurii 0,95/1,20 m; gr. 12 -diam. gurii1,50/1,55
m; gr. 13 -diam. gurii 0,25/0,45 m; gr. 14- diam. gurii 1,10/1,25 m;gr. 15- diam. gurii 0,50 m; gr. 16 -diam. gurii 0,40 m;
gr. 17-diam. gurii0,25/0,55 m; gr. 18 -diam. gurii 0,35/0,55 m; gr. 19- diam. gurii 0,20 m; gr. 20-diam. gurii 0,55 m; gr.
21- diam. gurii 0,90/1,00 m; gr. 22 - diam. gurii0,80/0,90 m; gr. 23- diam. gurii 0,45 m; gr. 24-diam. gurii 0,75/1,50 m;
gr. 25- diam. gurii 0,65 m; gr. 26-diam. gurii 0,85 m; gr. 27-diam. gurii 0,70 m; gr.28 -diam. gurii 1,00 m; gr. 29 - diam.
gurii 1,00/1,15 m; gr. 30-diam. gurii0,80/1,10 m; gr. 31-diam. gurii 1,05/1,25 m; gr. 32 -diam. gurii 0,70/0,75 m).Fig. 149.
Faza Lapus II .
Tumulul 17 (înalt. 0,50 m, diam. 15,50 m). Tumul puternic aplatizat, partea superioara distrusa de lucrarile agricole.
Cuprindea o singura depunere masiva de resturi arse, cu grosimea în centru de 0,2-0,25 m, înspre margini aceasta fiind de
0,05-0,10 m. Ea continea foarte multe fragmente ceramice,greutati de lut ars, câteva obiecte de piatra , precum si un numar
mic de pietre de râu. Tot aici a aparut si o cantitate mica de oase calcinate. În afara unei singure gropi, ce pornea din
mantaua de pamânt în zona centrala a tumulului (gr. 10 -diam. gurii 0,30/0,55 m), celelalte se adânceau din depunere sau din
portiunea aflata în imediata sa apropiere (gr. 1 -diam. gurii 1,15/1,30 m; gr. 2 - diam.gurii 0,60/0,85 m; gr. 3- diam. gurii
0,80/1,20 m; gr. 4 - diam. gurii 1,00/1,30m; gr. 5 - diam. gurii 0,60/0,95 m; gr. 6 - diam. gurii 0,75 m; gr. 7 -diam. gurii0,30/0,45
m; gr. 8 - diam. gurii 0,30/0,40 m; gr. 9 - diam. gurii 0,35/0,50 m; gr.11 - diam. gurii 0,60/0,75 m; gr. 12 -diam. gurii
0,85/1,50 m; gr. 13 -diam.gurii 0,30/0,50 m; gr. 14 - diam. gurii 1.00/1,65 m; gr. 15 - diam. gurii 0,65/1,05m; gr. 16- diam.
gurii 0,50/0,55 m; gr. 17 -diam. gurii 0,55/0,80 m; gr. 18-diam. gurii 0,40/0,60 m; gr. 19 -diam. gurii 0,50/0,75 m; gr. 20
-diam. gurii0,20/0,30 m; gr. 21-diam. gurii 0,40/0,60 m; gr. 22- diam. gurii 0,45/1,00 m;gr. 23 -diam. gurii 1,30/1,85 m;
gr. 24-diam. gurii 0,75/0,95 m; gr. 25 -diam.gurii 0,60/0,85 m; gr. 26-diam. gurii 0,80/1,90 m; gr. 27- diam. gurii 0,50/0,70m;
gr. 28 -diam. gurii 0,45/0,65 m). Gropile au fost si aici plasate pe cinci aliniamente cu o orientare nord-sud. Alaturi de
resturi arse, gr. 1 continea si o cantitate apreciabila de ghinda carbonizata. La -0,10 m, în portiunea centrala a tumulului,
se afla un strat subtire de pietris , care copacuia gr. 10 si acoperea o parte din depunere. Faza Lapus II .
Tumulul 18 (înalt. 0,60 m, diam. 16 m). Cuprindea o depunere masiva centrala, alaturi de care se aflau cinci depuneri
mai mici de resturi arse.Grosimea lor era de 0,20-tineau un numar apreciabil de fragmente ceramice, precum
si bucati de chirpici. În depunerea centrala s-au mai gasit o secera întreaga si una fragmentara. În portiunea sud-vestica
a tumulului, în pamântul de umplutura dintre depuneri, se afla o urna de incineratie , ce consta dintr-un vas vatra fare
picioare, care continea resturile unui adult si câteva fragmente de os de la un copil. În apropierea acestei urne, în marginea
depunerii centrale, era prezenta o alt urna de incineratie , ce consta din gâtul unui vas pântecos de dimensiuni mijlocii.
Ea continea principalele resturi ale copilului si câteva oase ale adultului. În timp ce prima urna era neacoperita, cea de
a doua avea drept capac fragmente dintr-un vas de mari dimensiuni. Ea avea si dedesubt fragmente dintr-un alt vas mare. În
depunerea centrala s-au descoperit si 21 de oase calcinate, din care cele mai multe sunt de animal, iar câteva sunt umane.
Acestea din urma pot sa apartina copilului. În afara de o groapa (gr. 6 -diam. gurii 1,15/1,50 m), aflata la marginea sudica
a depunerii centrale, care pornea din manta si taia o alta groapa, celelalte se adânceau din depuneri sau din portiunile aflate
în imediata vecinatate a acestora(gr. 1 - diam. gurii 0,65/0,75 m; gr.2 -diam. gurii 0,50 m; gr. 3-diam. gurii0,35/0,50 m;
gr. 4 -diam. gurii 0,30/0,70 m; gr. 5 -diam. gurii 1,10/1,40 m; gr.7-diam. gurii 0,30/0,40 m; gr. 8 -diam. gurii 0,40/0,85
m; gr. 9- diam. gurii0,75/1,40 m; gr. 10 -diam. gurii 0,25/0,40 m; gr. 11 - diam. gurii 0,35/0,50 m;gr. 12 - diam. gurii 0,30/0,40
m). În partea centrala a tumulului, la -0,10-0,15m, se afla un strat subtire de pietris, depus direct pe resturile de ardere.
In mantaua de pamânt erau prezente fragmente ceramice, iar în portiunea nordica a tumulului pietre de râu, unele cu urme de
ardere. Fig. 150. Faza Lapus II.
Tumulul 19 (înalt. 0,40 m, diam. 14,80 m). Tumul puternic aplatizat, partea superioara distrusa de lucrarile agricole.
Cuprindea o singura depunere de resturi arse, plasata central, cu grosimea de 0,25-0,30 m. Ea continea fragmente ceramice,
greutati de lut ars, o piatra de râsnita, bucati de chirpici. Nu au fost gasite oase calcinate. În depunere sau în apropierea
acesteia se aflau noua gropi(gr. 1 -diam. gurii 0,70/1,05 m; gr. 2- diam. gurii 0,35/0,50 m; gr. 3 - diam.gurii 0,45/0,70
m; gr. 4 - diam. gurii 0,50/0,70 m; gr. 5 - diam. gurii 0,70 m; gr.6 - diam. gurii 0,30 m; gr. 7 - diam. gurii 1,00 m; gr.
8 - diam. gurii 0,50 m; gr.9 -diam. gurii 0,30/0,55 m). Faza Lapus II.
Tumulul 20 (înalt. 1,10 m, diam. 24/46 m). De form alungit--ovala ,aplatizata mai ales în port iunea sa nordica de lucra
rile agricole. O parte a tumulului nu a putut fi cercetata . A fost sesizat clar un prim nivel de constructie,ce a constat
dintr-un strat de pamânt cu o grosime de 0,20-0,30 m, în anumite portiuni extrem de tasat, ce continea un numar însemnat de
fragmente ceramice,concentratia mai mare a acestora fiind în portiunea sudica a tumulului. Pe acest prim nivel de constructie
au fost depuse resturi arse în 14 grupari distincte, de forme si marimi diferite. Dintre acestea, una era mai masiva si se
afla înspre marginea sudica a tumulului, având o forma semilunara . Toate depunerile contineau cantitati exceptional de mari
de ceramica fragmentara , precum si greutati de lut ars, bucati de chirpici. În depunerea de forma semilunara s-aumai gasit
o veriga de picior fragmentara de staniu (?) si o bratara de bronz, o perla de aur, doua perle de sticla, doua discuri de
lut ars, iar în depunerea din partea nord-vestica o bara de bronz si o amuleta de piatra . Oasele calcinate erau concentrate
mai ales în depunerea de forma semilunara (aici s-a recoltat mai mult de jumatate din materialul osteologic al tumulului),
dar nu au lipsit nici din celelalte depuneri. Sub resturile arse si în apropierea acestora au fost sesizate 28 de gropi (gr.
1 - diam. gurii 0,50 m; gr. 2 - diam. gurii 0,20 m; gr. 3 - diam. gurii0,30 m; gr. 4 -diam. gurii 1,30/1,60 m; gr. 5-diam.
gurii 0,15/0,40 m; gr. 6 -diam. gurii 0,20/0,45 m; gr. 7-diam. gurii 0,20/0,60 m; gr. 8 - diam. gurii0,45/1,05 m; gr. 9-diam.
gurii 0,20/0,70 m; gr. 10 - diam. gurii 0,20 m; gr. 11 -diam. gurii 0,65/1,10 m; gr. 12- diam. gurii 0,80/1,20 m; gr. 13 -diam.
gurii0,45/0,55 m; gr. 14 - diam. gurii 0,30/0,70 m; gr. 15 -diam. gurii 0,60/0,80 m;gr. 16- diam. gurii 0,45/0,60 m; gr. 17
-diam. gurii 1,15/1,45 m; gr. 18 -diam.gurii 0,40/0,90 m; gr. 19-diam. gurii 0,60/0,75 m; gr. 20-diam. gurii 0,40 m;gr. 21-
diam. gurii 0,80 m; gr. 22 -diam. gurii 0,40/0,65 m; gr. 23- diam. gurii0,60/1,20 m; gr. 24 - diam. gurii 0,35/0,40 m; gr.
25 - diam. gurii 0,85 m; gr. 26-diam. gurii 0,60 m; gr. 27-diam. gurii 0,55/0,85 m; gr. 28 -diam. gurii0,60/0,90 m). Cu exceptia
gr. 4, care continea un numar foarte mare de fragmente ceramice, din care o parte era arsa secundar sau era vitrifiata , încelelalte
gropi nu s-au descoperit decât putine fragmente ceramice asociate curesturi arse. Pe depunerea aflata în apropiere de marginea
nordica a tumulului erau prezente foarte multe pietre de râu, toate cu urme de ardere. Stratul de pamânt ce acoperea depunerile
de resturi arse continea si el numeroase fragmente ceramice. Tot aici au aparut si câteva oase calcinate. În portiunea nord-vestica
a tumulului, între -0,10-0,40 m, se afla o alta depunere de resturi arse, care era partial acoperita de un strat de pietris.
Aici au fost gasite, de asemenea, foarte multe fragmente ceramice, precum si o bobita de aur. Faza Lapus II .
Tumulul 21 (înalt. 3,35 m, diametrele 40,70/41,95 m). Tumul afectat de interventia unor "cautatori de comori",
de lucrari agricole si de încercari denivelare a terenului, care au distrus o parte din manta.Într-o prima etapa de constructie
a tumulului a fost ridicata pe solul antic, eventual în prealabil nivelat, o movila de pamânt cenusiu galbui, diferit de cel
existent la fata locului, deci adus din alta parte. Pe suprafata acestei movile,în centru, a fost amenajata vatra de incineratie
care s-a extins pe o suprafata de forma aproximativ rectangulara cu lungimea laturilor de 3,20 (E-V) x 2,80 m(S-N). În urma
incinerarii, s-a format un strat de arsura gros în unele portiun de 0,03-0,05 m, care la suprafata a primit o culoare rosiatica
cu pete mari cenusii închisi si maronii. Nu au aparut dovezi clare în privinta modului în care s-a desfasurat incinerarea,
nici în legatura cu modul de aranjare a rugului propriu-zis. Pe mijlocul laturii nordice, sub vatra , a aparut o groapa cu
gura ovala (0,40x0,30 m), cu profilul în forma de sac, care se adâncea în pamântul viu pâna la -0,40 m; în umplutura sa de
culoare cenusiu deschis au fost gasite doar bucati mici de carbune. Destinatia gropii nu poate fi precizata, este însa posibil
sa fi fost o groapa de stâlp, într-o anumita legatura cu ceremonialul de înmormântare.Pe vatra de incineratie central s-au
aflat cantitati destul de mari de oase calcinate. Ele erau raspândite pe întreaga suprafata a vetrei, neexistând vreo concentratie
a lor. Dispersate pe vatra se aflau si foarte multe fragmente ceramice. Nu s-a putut stabili vreo regula în depunerea lor.
Se pare însa ca spargerea ceramicii a avut loc în afara perimetrului vetrei, întrucât fragmente din aceleasi vase au fost
gasite atât pe suprafata vetrei cât si în pamântul ce acoperea vatra, aici la diferite adâncimi. Alaturi de oase calcinate
si ceramica, pe vatra a fost gasita si o margea de aur de mici dimensiuni, de forma bitronconica. Dintre formele de vas identificate,
majoritatea repeta pe cele deja anterior puse în evident în cadrul tumulilor fazei Lapus II, au aparut însa si câteva forme
ceramice care nu au corespondente în obiectivele cercetate din cadrul necropolei, dar nici în alte complexe contemporane.
În afara vetrei deincineratie centrale, pe suprafata movilei de pamânt cenusiu au fost identificate mai multe vetre laterale,
dintre care unele au fost puternic deranjate de pietrele constructiei ridicate nemijlocit deasupra lor. Toate au fost curatate
de resturile de ardere. Semnificatia lor este greu de stabilit, întrucât pe niciuna dintre ele nuau fost gasite oase calcinate
si doar pe una putine fragmente ceramice. În afara vetrelor, au fost gasite si câteva depuneri. Una dintre acestea consta
dintr-un pamânt de culoare cenusiu deschis cu fragmente ceramice de mici dimensiuni,carbune si numeroase oase calcinate. Forma
sa era ovala (1,10x3,10 m)
si a fost amenajata direct pe solul antic. O alta depunere a fost descoperita înspre marginea movilei mici. Ea se extindea
pe o suprafata de forma neregulata (lat.maxim 1,10 m, lung. maxima 1,10 m), era de culoare neagra si continea putine oase
incinerate si carbune. La baza movilei de pamânt cenusiu au fost gasite fragmente dintr-un vas cenusiu, depuse în trei grupaje.
Fragmente ceramice disparate au fost gasite si în alte portiuni ale acestei movile. Tot aici au aparut,de asemenea concetrate
în mai multe grupuri, cantitati mai mari sau mai mici de carbune. Este posibil ca ele sa fi provenit de pe vetre. Au fost
gasite si resturicare ar putea sa fie vegetale. La adâncimea de -2,90 m se afla înca o vatra . Si aceasta a fost puternic
deranjata de pietrele din constructia aflata deasupra ei.Avea o forma aproximativ ovala (1,20x1,60 m), orientata NE-SV. Culoarea
sa era caramizie cu pete negre-cenusii si maronii. Pe vatra s-a aflat fragmente ceramice carbune. O vatra de dimensiuni
mai reduse a fost pusa în lumina la sud de precedenta vatra . Avea o forma neregulata , cu latimea maxima de 0,35 m si lungimea
maxima de 0,60 m, si prezenta caracteristici asemanatoare. În spre capatul estic al tumulului, la adâncimea de 0,70 m, se
gasea o alta vatra deforma neregulata, cu latimea maxima de 1,60 m si lungimea maxima de 2 m, cu suprafata de culoare caramizi
cu pete negre-cenusii, pe care au fost descoperite fragmente ceramice, carbune si câteva oase calcinate de mici dimensiuni.
Movila cu vatra centrala, precum si o buna parte a vetrelor si depunerilor amintite era acoperita, în cea de a doua etapa
de amenajare a movilei funerare, de o adevarata constructie în forma de movila, realizat din pietre de râu, placi de gresie
si bucati de stânca, cu diametrul de 26,50/28,90 m si înaltimea de 2,90 m. Aceasta constructie centrala a fost capacuita cu
un stratde pamânt cu o grosime variabila, pe care au fost depuse, în anumite portiuni, pietre de râu, acestea formând straturi
cu grosimi diferite, extinse pe suprafete de asemenea variabile. Constructia centrala a fost înconjurata de un inel format
tot din pietre de râu, cu o latime variind între 2 si 4 m. Întregul ansamblu a fost acoperit cu o manta de pamânt. Constructia
centrala a fost afectata de interventii ulterioare, unele dintre acestea având loc într-o perioada apropiata de cea a ridicarii
movilei funerare. Ele sunt dovezi fie ale unor încercari preistorice de jefuire a mormântului tumular, fie ale unor actiuni
de cult. În portiunea nord-estica a fost sesizata o fâsie relativ îngusta, lunga de mai multi metri, din care au fost îndeprtate
pietrele, aici aparând un gang, pe fundul caruia erau prezente urme slabe de arsura , precum
si câteva mici fragmente de oase calcinate. O alta interventie de acest fel a fost surprinsa, în aceeasi portiune , în
partea superioara a constructiei, aici fiind gasit, printre resturi de arsura , un fragment de fibula de bronz. Tot aici
a aparut în constructia centrala o groap de mari dimensiuni, înumplutura careia a fost gasita o catarama de fier. Pe fundul
gropii erau prezente,de asemenea, resturi de arsura . În lipsa unei analogii sigure pentru catarama, datarea sa este incerta,
din acest motiv nu poate fi precizat nici momentul încare a fost practicata groapa, este însa posibil ca el sa corespund unei
etape mult mai noi decât cea în care se înscrie tumulul. Un alt obiect de fier, si anume un fragment de lupa de fier a fost
gasit printre pietrele inelului. Având în vedere aparitia sa la mica adâncime, apartenenta sa la inventarul initial al tumulului
este pusa sub un justificat semn de întrebare. Aici a fost gasit si un fragment de sceptru de piatra . Desi si aceasta piesa
este greu databila si în plus este lipsita de corespondente în necropola de la Lapus, ea pare totusi a fi fost contemporana
cu majoritatea artefactelor aparute în tumul. Din loc în loc, în partea superioara a constructiei centrale au fost depuse
resturi de arsura împreuna cu fragmente ceramice. Depunerea cea mai consistenta de astfel de resturi a fost identificata
în portiunea nord-vestica a tumulului, în apropiere de baza constructiei.Fragmente ceramice disparate au fost gasite si la
diferite adâncimi înconstructie. Tot aici au aparut si doua ace de bronz, precum si un opritor cu capetele discoidale. Pozitia
lor indica mai degraba faptul ca ele nu au fost depuse intentionat, ci au fost pierdute de constructorii tumulului.În portiunea
sud-estica, în spatiul dintre constructia centrala si inel a aparut un mormânt de incineratie în urna. Este vorba evident
de un mormânt secundar. Urna este un vas bombat ce apartine categoriei de ceramica grosolana.Ea era acoperita cu o strachina
cu marginea lata si canelata, iar în interiorul ei,deasupra oaselor umane foarte slab arse, se afla o ceasca cu toarta supra
înaltata întoarsa cu gura în jos. Mormântul era înconjurat de bucati de gresie de diferite dimensiuni.O cantitate relativ
mare de oase calcinate, înca ne diagnosticate, a fost gasita grupat în portiunea vestica a movilei. Oasele se aflau partial
sub pietrele din marginea constructiei centrale, partial în pamântul dintre aceasta constructie si inelul de pietre. Semnificatia
lor urmeaza înca sa fie stabilita .În portiunea sudica a movilei, pe inelul de pietre au aparut grupat fragmentele unui vas
de mari dimensiuni în forma de sac. În aceeasi portiune , sub pietre, amenajat pe pamântul antic, se afla o platforma de
forma aproximativ rectangulara , cu dimensiunile de 3,50/7,10 m, puternic arsa, pe care era prezenta o cantitate foarte mare
de oase calcinate. Nici acestea nu au fost deocamdata diagnosticate, foarte probabil însa ca ele sunt de animale. Este vorba
aici, în mod aproape cert, de un loc de incineratie pentru animale. Printre oase s-au gasit sia dou fragmente de psalii din
corn de cerb, decorate cu motive incizate si excizate. În imediata apropiere a acestei platforme se afla o alta de mult mai
mici dimensiuni, de asemenea puternic arsa, complet curatata însa de resturile de ardere. Pe ea s-a gasit o bratara de bronz,
care a fost, se pare, încontact cu focul.Singura parte a constructiei centrale unde, împreuna cu pietrele, a aparut si o cantitate
ceva mai mare de pamânt este cea de mijloc a sa. Aici stratul de pietre era relativ subtire (grosimea sa reala nu poate fi
stabilita ,întrucât chiar aici a avut loc interventia "cautatorilor de comori"). Ele acopereau o movila de pamânt
de culoare brun-galbuie, în care erau prezente pietre de râu, probabil alunecate din stratul care o capacuia. În movila au
fost sapate doua gropi, care s-au umplut partial cu pietre, de asemenea alunecate, partial cu pa mânt de culoare brun închis.
Atât în gropi, cât si în movila au fost gsite cantitati apreciabile de ceramica. Fig. 151-156. Faza Lapus Tumulul 22(înalt.
1 m, diametrele nu mai pot fi stabilite cu exactitate).Tumul partial distrus, în special în portiunea sa sudica, de lucrarile
agricole. Un strat subtire de lut de culoare cenusiu-albastruie cu grosimea variind între 0,6 si 0,10 m, fara materiale arheologice,
care a servit ca strat de nivelare si de delimitare a portiunii pe care urmau s fie amenajate celelalte structuri ale mormântului,
a fost depus pe pamântul viu de culoare galbena sau galben roscat, cu urme mai mult sau mai putin consistente de limonit.
El a fost suprapus de un alt strat, de culoare crem - cafeniu, puternic tasat, cu o grosime maxima de 0,40 m. Peste acesta
a fost amenajata, într-un pamânt galben nisipos,o constructie formata din pietre de râu si blocuri de gresie, cu o grosime
cuprinsa între 0,20 si 0,60 m, în care se aflau grupaje de fragmente ceramice si vase depuse initial întregi, oase incinerate,
bucati mici de carbune. Stratul de pamint vegetal, parte din mantaua ce acoperea constructia centrala, avea culoarea neagra
cenusie si o grosime medie de 0,10 m, (dar care în anumite portiuni ajunge pâna la 0,25 m).Între pietrele de râu si gresii
sau imediat sub acestea au fost descoperite mai multe depuneri formate din vase initial întregi, vase întregibile, respectiv
parti din acestea. În interiorul constructiei de pietre, înspre partea sa sud-vestica,a fost sesizat un spatiu dreptunghiular,
cu dimensiunile de 1,20 x 1,50 m,orientat sud-nord, neacoperit de pietre, care continea, la -0,50 m, doua grupaje de ceramica,
primul format din fragmente de la doua vase (castron si vas pântecos), al doilea din fragmente de la un vas vatra . Imediat
sub primul grupajau fost gasite o ceasca si un suport în forma de mosor. O alta grupare se afla la -0,40 m, în pamântul galben
nisipos, înconjurata de pietre si gresii,si era formata dintr-o oala de dimensiuni mijlocii cu marginea rasfrânta, ce a servit
drept urna , ea adapostind o mare cantitate de oase incinerate, precum si fragmente de la o ceasca. Urna a fost acoperita
cu un castron, depus cu gura în jos. Dupa ordinea în care au fost gasite fragmentele de la ceasca, pare probabil ca ea sa
fi fost asezata tot cu cu gura în jos.În pamântul galben nisipos, la adâncimea de-0,36 m, se aflau doua vase protejate înspre
sud si nord de pietre de râu si bucati de gresie. Este vorba despre un castron de culoare neagra în interior, caramiziu în
exterior, cu marginea usor invazata, ornamentat cu striuri, depus cu gura în jos. Castronul acoperea un vas aproape întreg
de dimensiuni mai mari tot de culoare neagra,ornamentat cu patru mici proeminente. În interiorul vasului se gasea o mica
piatra de râu si pamânt de culoare galbena.La margimea movilei, sub pietre si gresii, au aparut, la adâncimea de -0,40 m,
mai multe fragmente ceramice asezate pe stratul de pamânt crem-cafeniu, tasat. Vasele nu au fost depuse întregi, ci sparte
si asezate disparat pe pamânt. Fragmentele ceramice descoperite apartin unei strachini ornamentate cu motive realizate
prin incizie-excizie (fig. 157), unui vas vatra cu marginea fatetata, lucrat din pasta intermediara de culoare caramizie,
precum si unei oale de mari dimensiuni cu corpul usor arcuit lucrata din pasta grosiera, ornamentata cu striuri. Aici au aparut
si câteva oase calcinate si bucati mici de carbune.Este posibil ca tumulului sa-i fi apartinut si o mica aglomerare de forma
aproximativ ovala, orientata sud-nord, cu dimensiunile de 0,40/0,60 m, realizata din pietre mici de râu, asezate direct pe
solul antic, precum si o alta aglomerare de acest fel, gasita la -0,40 m, tot de forma aproximativ ovala, orientata nord-vest
– sud-est, cu dimensiunile de 0,70/1,20 m. În niciuna dintre aceste aglomerari au aparut materiale arheologice.
Nu se stie deocamdata, nefiind efectuata înca expertiza osteologica, ce fel de oase calcinate sunt prezente în T. 22. Pare
totusi foarte probabil ca cele gasite în urna aparuta în suprafata B sunt umane. Chiar daca urna nu se afla în pozitie centrala,
ea pare sa fi fost mormântul principal al T. 22. Cel putin una dintre depuneri, si anume cea formata din doua vase partial
întregibile,reprezinta cu siguranta un mormânt simbolic . Lipsesc orice urme ale vreunei vetre de incineratie, dar si a altor
urmede foc facute pe locul în care s-a amenajat tumulul. De asemenea, erau prezente doar în cantitate foarte mica resturi
de ardere provenite de la focuri facute în afara incintei tumulului. Prin aceste aspecte, T. 22 se deosebeste evident de ceilali
tumuli cercetati în necropola de la Lapus. Faza Lapus III.
Tumulul 23 a fost deranjat de lucrarile agricole practicate aici de-alungul timpului. Se pare ca initial a existat si
aici o aglomerare centrala de pietrede râu, care proteja probabil urna si vasele de ofranda. Pietrele de râu au fost dispersate
pe o zona relativ mare, în timp ce ceramica si oasele calcinate,sesizate de la adâncimea de -0,32 m, erau raspândite pe o
suprafata de 0,80/1,60m. Alaturi de ele se gaseau si mici bucati de carbune. O groapa, plasata aproximativ central, de forma
ovala, a carei gura nu a putut fi cu certitudine marcata din cauza radacinilor, pornea din pamântul galben nisipos si se adâncea
în pamântul viu, având în umplutura câteva pietre de râu si fragmente ceramice.În apropiere de coltul sud vestic al suprafetei
D, la adâncimea de 0,08 ma fost descoperit un mormânt de incineratie în urna. Vasul, în care se gaseau doar oase incinerate,
era acoperit cu o dala de gresie groasa de 0,07 m. Nu aufost gasite urmele vreunei gropi în care sa fi fost depusa urna. Deocamdata
nu se poate stabili daca urna mentionata a apartinut vreunuia dintre movilele funerare din apropiere sau reprezinta un mormânt
izolat. Este de notat ca relativ aproape de locul acum cercetat a mai fost identificat un mormânt izolat de factura Lapus
219
În coltul nord-estic al suprafetei C, la adâncimea de 0,35-0,40 m, a aparut o mica parte dintr-o vatra cu grosimea de
0,10 m, ce pare sa faca parte dintr-un tumul de mai mari dimensiuni, aflat la est de T. 24. În partea din vatra pusa în evidenta
nu au fost descoperite artefacte sau oase incinerate. Ea urmeaza sa fie integral cercetata în campaniile urmatoare pentru
a se stabili destinatia si
apartenenta sa.Tot în suprafata C, dar în coltul sau nord-vestic, a fost gasit un complex(groapa ?), care nu a fost decât
partial cercetat. În umplutura sa erprezente fragmente ceramice si pietre mici de râu. Nici functia acestui complex n-a putut
fi deocamdata clarificata. Pare însa putin probabil ca el sa fi apartinut tumululu 23.
Tumulul 24 a fost mult mai putin deranjat decât T. 23. Aproximativ în portiunea sa centrala, la adâncimi cuprinse între
0,05-0,20 m, se afla o amenajare realizata din pietre de râu de dimensiuni mijlocii. Ele au iesit la iveala în coltul nord-estic
al suprafetei D, în coltul sud-estic al suprafetei C, încoltul sud-vestic al suprafetei E si coltul
nord-vestic al suprafetei E.Amenajarea avea forma unei potcoave, cu partea deschisa (cca 1 m) înspre sud si dimensiunile
exterioare de 4/5 m, pe directiaia EV/SN. În interiorul amenajarii exista un spatiu rectangular cu dimensiunile de 1,50/2,20
m, unde nu au fost asezate pietre Aici au fost depuse mai multe vase, si anume, într-o însiruire de la nord la sud, o oala
striata asezata cu gura în jos, fragmente dintr-o ceasca, un vas vatra miniatural fragmentar, un vas cu oase incinerate acoperit
cu o strachina ornamentata cu motive spiralo-geometrice (fig. 158), realizate în tehnica exciziei-inciziei, o oala asezata
culcat cu gura înspre sud -est si, în fine,înc o ceasca fragmentara . O parte din spatiu rectangular pe care erau asezate
vasele mentionate a fost arsa cu intensitate diferiata înainte de asezarea vaselor,rezultând astfel portiuni mai mici sau
mai mari rosiatice si caramizi de consistente deosebite. De pe aceste portiuni resturile arse au fost îndepartate cu grija.
Atât grupajul de pietre cât si ceramica se aflau pe o platforma de pamânt construita pe solul antic. Forma si limitele platformei
nu au putut fi clar stabilite, dimensiunile sale depaseu insa pe cele ale amenajarii centrale.
--------------------------------------------
219 Kacsó 2003f, 118, nr. 31a, pl. 37.
--------------------------------------------
Mai multe grupari mici de pietre de râu de diferite dimensiuni au fostgasite disparat în suprafetele cercetate. Nici între
pietrele ce le compun si nici în preajma lor nu au fost descoperite materiale arheologice. Este greu de apreciat daca aceste
grupari de pietre au avut sau nu vreo legatura cu construciile funerare. Delimitarea dinte tumulii 23 si 24 nu era evident.
Doar o mica alveolare a terenului dintre cele movile pare sa indice faptul ca este vorba aici de doua complexe funerare diferite.
Având în vedere deranjarile evidente observate în suprafata atribuita, fireste cu anumite semne de întrebare, tumulului 23,
reconstituirea ritualului practicat aici este doar ipotetica si se bazeaza mai mult pe cele observate în ceilanţi
tumuli cercetati din cadrul celei de a cincea grupari tumulare de la Lapus. În schimb, tumulul 24 a oferit date concludente
si în privinta ritualului. Într-o prima etapa a fost construita o platforma de pamânt,în centrul careia au fost depuse numeroase
pietre de râu dispuse în forma de potcoava. Spatiul interior, ne acoperit de pietre, a fost ars slab, resturile de ardere
fiind apoi îndepartate. În acest spatiu au fost asezate pe directia nord-sud mai multe vase, printre care si urna acoperita
cu o strachina-capac. Ea continea o cantitate relativ mare de oase calcinate ce proveneau de la incinerarea efectuata în mod
cert în afara perimetrului pe care a fost ridicat tumulul. Faza Lapus I
Tumulul 25. Se afla în imediata vecinatate a tum. 13. Înca înainte de demararea sapaturilor parea destul de probabil
ca movila a suferit serioase distrugeri. Aceasta impresie a fost, din pacate, confirmata, partea cercetata prezentând serioase
deranjari, astfel ca continuarea sapaturilor în acest loc a aparut ca lipsita de sens. Au fost sapate în sectorul D al tumulului
25 trei suprafete alaturate de câte 4 x 4 m fiecare, adica un total de 48 m 2, pâna la adâncimea de 0,50-0,90 msub nivelul
solului actual. În nivelul cel mai de jos au fost surprinse trei gropi dispuse liniar pe directia N-S, care se adânceau în
pamântul neumblat, un lut deculoare alb-cenusie pâna la galben. Ele contineau fragmente ceramice caracteristice fazei Lapus
II si bucati de carbune de lemn.
Tumulul 26. Se gzseste la sud-vest de tum. 25. Tumulul aparea în momentul demararii cercetarilor ca o ridicatura de
mica înaltime, cu un diametru de cca 35 m. Partea sa vestica se afla în zona unui drum de care, ce a distrus o portiune din
tumul. În profilul santului de lânga acest drum se observa o amenajare de pietre de râu ce a apartinurt , desigur, tumulului.Cercetarile
în tumul au fost practic terminate în 2013. În 2014 au fost sapati doar martorii stratigrafici care nu au fost îndepartati
în campaniile anterioare si au fost complet documentate nivelurile vetrei centrale din prima faza. Au putut fi reconstituite
urmatoarele faze de constructie: Faza 1. Pe întreaga suprafata a unei platforme de lut amenajate pe o usoara ridicatura naturala
a fost înaltata o constructie de mari dimensiuni din bârne, având o vatra centrala. Faza 2. Aceasta constructie a fost incendiata
si acoperita cu o platforma de lut. Pe aceasta platforma a fost ridicata o hala de mari dimensiuni cu planul în forma de megaron
si cu vatra centrala. Dupa incendiere, ea a fost reconstruita în acelasi fel înca o data 220 . Faza 3. Faza de constructie
cea mai recenta, în buna pate distrusa de eroziune, a putut fi doar partial surprinsa. La constructii se ajungea prin rampe,
respectiv drumuri pavate cu pietre de râu. În apropiere de constructii se aflau depuneri intentionate de mari cantitati de
ceramica si alte categorii de artefacte (obiecte de lut ars si piatra , forme deturnat, piese de bronz), precum si de resturi
arse ce proveneau de la ospete. În cadrul tumulului au fost puse în evidenta si alte structuri: gropi de diferite dimensiuni,
zone acoperite cu pietre de râu sau cu pietris etc.În cursul sapaturilor turilor în tumul, au fost prelevate numeroase esantioane
de carbune de lemn pentru analizele de C14, în vederea determinarilor cronologice. În urma analizelor efectuate în laboratorul
din Poznan (Polonia),sub conducerea lui T. Goslar, au fost obtinute, printre altele, datele: analiza P14(Poz-22.788) 2995±35
BP, calibrata 1380-1120 BC (probabilitate 95,4 %),1310-1190 BC (probabilitate 68,2 %), analiza P23 (Poz-22.795) 3005±30 BP,calibrat
1380-1120 BC (probabilitate 95,4%), 1320-1200BC (probabilitate68,2 %), analiza P38 (Poz-22.792) 3055±35 BP, calibrata 1420-1250
BC(probabilitate 95,4 %), 1390-1290 BC (probabilitate 67,1 %). Rezultatele indica o vârsta mai ridicata pentru complexele
cu ceramica canelata decât se presupunea anterior. Noile date sunt însa în convergenta cu cele obtinute recentîn alte situri
din si dinafara Bazinului carpatic.Cu exceptia celtului de fier si a doua vase din tum. 2, care se gasesc la MNIR, întregul
material provenit din sapaturile în necropola tumulara de la Lapus, începând cu anul 1967, se afla la MJM.Lit.: Schönherr
1889, 343;Szendrei 1890, 375 sqq.; Hampel, ArchÉrt11, 1891, 81; Kádár 1901b, 36 221;Roska 1940, 11, nr. 26;Roska 1942, 209,
nr.23; Kalicz 1960, 7, nr. 35, 9; Mozsolics 1960, 116; Popescu, Dacia N.S. VI,1962, 520, nr. 48; Popescu, SCIV 13, 1962, 206,
nr. 48;Rusu, Necropola tumulara de la Lapus (ms.); Rusu 1963, 189; Zaharia, Dacia N.S. IX, 1965,103; Zaharia, Morintz, SCIV
16, 1965, 454; Horedt 1966, 18; Berciu D. 1966,229; Berciu D., Neue Forschungsergebnisse zur Vorgeschichte Rumäniens,Antiquitas
Reihe 2, Band 4, Bonn, 1966, 43, 45, pl. 14, 1; Horedt, Germania 45,1967, 48, nota 22, fig. 3 (harta ariei de ra spândire
a vaselor Gáva); Horedt1967a, 151; Horedt 1967b, 24; Vulpe, Necropola hallstattiana de la Ferigile,BiblArh XI, Bucuresti,
1967, 20, nota 16 ("Târgu Lapus"), nota 84 (informatie Mircea Rusu); Berciu D. 1967, 112; Daicoviciu H. (red.) 1967,15,
fig. 8("Târgu Lapus"); Foltiny, Origini 2, 1968, 340, fig. 3, 6; J. Paulik,ZbornikSlovNarMuz 62, 1968, História
8, fig. 1 (harta ariei de raspândire a culturii Gáva); Rusu,Consideratii cu privire la unele probleme hallstattiene din
-------------------------------------------------
220 O constructie de forma asemanatoare, cu destinatie probabila de cult si datata însecolul XIII î.e.n., a fost descoperita
la Troia (Troia VIIa), vezi R. Becks, Anodos 6-7,2007, 61 sqq.
221 Printre cercetatorii necropolei este mentionat, foarte probabil gresit si dr. Gy.Primics
------------------------------------------------------
Transilvania 222 (ms.); Popescu 1968a, 424, nr. 31; Popescu 1968b, 681, nr. 31;Rusu 1969, 677 sq.;Ordentlich, Kacsó1969
, 11 sqq.; Popescu 1970a, 437, nr.45; Popescu 1970b, 499, nr. 45; Morintz, Autour de l’origine et de l'évolution
du Hallstatt ancien en Roumanie, în Filip (red.) 1970, 730 sq.;Kacsó 1971, 36sqq.; Vulpe, SCIV 22, 1971, 307, notele 8-9,
311; Kacsó,Lapus, Marmatia 2,1971, 368 sq., 374 sqq.; Dumitrescu 1971, 125, nr. 171; Babes 1971, 376, nr.98; Kacsó 1972a,
27 sqq., fig. de la p. 90–94; Morintz 1972, 341, nr. 88; Bader1972b, 513 sq.; Kacsó 1972b, 185 sqq.; Rusu 1972a,
31, nota 1a, 34 sq., 39, 46,nr. 34; Rusu 1972b, 75 sq., nr. 44, 84 sq.; Rusu 1972c, 16, 40, 49; H.Daicoviciu, Daci, Bucuresti,
1972, 48; Morintz 1973,380, nr. 85; László 1973,586, fig. 2, 4, 1973, 173; Rusu 1973, 108 sq., fig. 1, 4; G. I. Smirnova,
SCIVA 25,1974, 377 sqq.; Dumitrescu 1974, 361, fig. 402, 3. 5, fig. 456; Rusu 1974, 351,fig. 1, 1; Vulpe 1974, 251;Kacsó 1975,
45 sqq.; Vulpe 1975b, 69 sqq.; Popescu1975, 59; László 1975, 21, nr. 11, fig. 2, 1; Bader 1976, 45 sqq.; Morintz,Gáva,în Pippidi
(coord.) 1976, 292; Vulpe,Lapus, în Pippidi (coord.) 1976, 367;Horedt,Eine befestigte Hohensiedlung der spaten Bronzezeit
bei Tusnad inSiebenburgen, în Festschrift fur Richard Pittioni zum siebzigsten Geburtstag I.Urgeschichte, ArchAus Beiheft
13, 1976, 402; Ignat, Thraco-Dacica 1976, 103sq.; Hardmeyer 1976, 127 223; Kacsó, Mitrea I. 1976, 543 sqq.; László 1977a,
40;László 1977b, 55, nr. 12, fig. 2, 1; Vulpe 1977, 110; Crisan 1977, 384;Petrescu-Dîmbovita 1978b, 94; I. Stratan, A. Vulpe,
PZ 52, 1977, 42 sqq. ; Bader 1978 , 62 sqq.; Berciu D., Daco-Romania Archaeologica Mundi, Genf,1978, 197, pl. 35; Németi 1978,
118; Morintz 1978, 167; Ignat, Suceava 5,1978, 115 sq.; Kacsó 1979, 13 sqq., fig. 1; Olteanu, SCIVA 30, 1979, nota 24;Coles,
Harding 1979, 404, fig. 145; Glodariu, Iaroslavschi 1979, 12; Soroceanu1979, 23 sqq., nr. 2–5, fig. 5 si fig. 19;
Vulpe 1979, 2267; Bader 1979,27, nr.31; Hüttel, PZ 54, 1979, 39 sqq.; Horedt, More si Grabungen in einer vor- und frühgeschichtlichen
Siedlung in Siebenbürgen, Bukarest, 1979, 32; G. Tonceva,Chronologie du Hallstatt ancien dans la Bulgarie de Nord-Est , StThr
5, Sofia,1980, 17, 51; Müller-Karpe 1980, 16, 234, 800, pl. 365C; Horedt, Die Thrakerund die Mittelmeerwelt , în R. Vulpe
(ed.), Actes de II e Congrès de Thracologie(Bucarest, 4 - 10 septembre 1976) I. Histoire et Archéologie, Bucuresti, 1980,
118sq.; Kacsó 1980c, 21 sqq., nr. 29-39, 43-44; Miclea, Florescu 1980, fig. 400;Soroceanu, Iaroslavschi, în The Dacians. Billingham
Art Gallery 11th April -7 th June 1980 (catalog de expozitnie), 20, 51, nr. 2-7, fig. 5-7; Tripsaet al. 1981, 26;Kacsó 1981a;
Kacsó 1981d, 87 sq.; Pleiner 1981, 116, fig. 2, 6; Z. Bukowski,
------------------------------------------------
222- Autorul mi-a remis manuscrisul în toamna anului 1980, dupa ce a avut bunavointa dea-mi ceda drepturile de publicare
a materialului descoperit la Lapus în anul 1961. Titlul initial al lucrarii era Consideratii cu privire la asezarile si cimitirele
hallstattiene timpurii din Transilvania.
223 Autorea mentioneaza, gresit, ca descoperite la Lapus si verigi de aur deschise cu sectiunea rombica. O astfel de piesa
a aparut aici de abia în 2013 .
--------------------------------------------------------
ArchPolski 26, 1981, 327 sqq.; R. F. Hoddinott,The Tracian, Ancient Peoplesand Places 98, 1981, 53 sqq., fig. 41 si fig.
51, 2; Mozsolics 1981, 415; Crisan1981, 137; Rusu 1981, nota 24 si nota 26; Vulpe 1982, 325; Hänsel,
Sudosteuropa zwischen 1600 und 1000 v. Chr.,în Hasnsel (ed.) 1982,33;Kemenczei, Nordostungarn in der Spatbronzezeit ,
în Hansel (ed.) 1982, 310 B II , 1982, 50, fig. 2, 5; N. Vlassa, Apulum XX, 1982, nota11; Dumitrescu, Bolomey, Mogosanu 1982,
fig. 9, 6; Roman Sîntimbrean , Wollmann 1982, 11, fig. 4; Crisan, Cazacu 1982, 185; Moscalu 1983, 330, nota1.638; Dumitrescu,
Bolomey, Mogosanu
1983, 192, fig. 19, 5; Vasiliev,ActaMusNap XX, 1983, 40 sq.; Kemenczei, Die Spatbronzezeit Nordostungarns
, ArchHung S.N. 51, Budapest, 1984, 29, 60; Demeterova 1984 16 sqq.; Mozsolics 1985, 76, 80; Foltiny, WAB 71, 1985, 111
sq., fig. 1, 4;Dumitrescu 1985, fig. 70, 2-5, fig. 79, 3. 5; Demeterová, SlovArch XXXIV,1986, 99 sqq.; Kacsó 1986, 112; Boroffka
1987, 55, 67, nr. 18, fig. 4, 8; V.Vasiliev, A. Zrinyi, Apulum XXIV, 1987, 115; Kacsó 1987a, 74; Kacsó 1987b,82; Vulpe, Zahariade
1987, 29; Kalmar 1987, 173; Dumitrescu, Vulpe 1988,fig. 17, 18; Wanzek, Apulum XXV, 1988, 104 sqq., fig. 2, 7; Stoia 1989,
47,fig. 3, 1; Wanzek 1989, 201, nr. 47, pl. 48-49; Taylor 1989, 69 sq., 77, fig. 8, 4;Kacsó 1990a, 45 sqq.;Kacsó 1990b, 242;
Kacsó 1990c, 81 sqq.; Boroffka 1991, 10, nr. 21; Vasiliev, Aldea, Ciugudean 1991, 45, 80,82, 96, 107 sqq., 115; Vasiliev,
EphNapocensis II, 1992, nota 28; Andritoiu1992, 38, 70, notele 502, 506, 510, 520; Stoia 1992, 394 sq.; Guma 1993, 245,264;
Sîrbu 1993 50; Stoia 1993, 353; Kacsó 1993b, 31; Andritoiu, Vasiliev1993, 104; László, Începuturile epocii fierului la est
de Carpati, Bibl Thrac VI,Bucuresti, 1994, 59 sqq., 93; Kacsó 1994b, 12; L. Bârzu, Die Vorgeschichte Rumaniens, în Goldhelm,
Schwert und Silberschatze. Reichtumer aus 6000 Jahren rumänischer Vergangenheit(catalog de expozitie), Frankfurt a. M.,1994,
25; Vasiliev, À propos du commencement du premier âge du fer dansl-aire intracarpatique de Roumanie, în Ciugudean, Boroffka
(ed.) 1994, 233;Vulpe, Zur Deutung und Datierung des Hugels von Susani im Banat , în B.Schmidt-Sikimic, Ph. Della Casa (ed.),Trans
Europam. Beiträge zur Bronze-und Eisenzeit zwischen Atlantik und Atlas. Festschrift für Margarita Primas,Bonn, 1995, 83; Vulpe,Stand
und Aufgaben der Urnenfelderforschung im Karpatenbecke, în Beiträge zur Urnenfelderzeit nordlich und sudlich der Alpen, MonogrRGZM
35, Mainz, 1995, 394 sq.; Vulpe 1995, 23; Pop D. 1995,239; Kacsó 1995b, 97, 110, nota 28; Kacsó 1995d, 243 sq., 250 sqq.,
pl. S, nr.cat. 94, 96; Vasiliev 1995, 95; Gogâltan, Isac 1995,10; Petrescu-Dîmbovita etal. 1995, 101; Vasiliev, La fine dell'èta
del bronzo e l'inizio della prima etal del ferro nella Transilvania intracarpatica,în M. Porumb (ed.) 1996, 78;Kacsó, Lapus
, "Podanc", jud. Maramures, CronCercArh Campania 1995, 1996, 72sq., nr. 81; Vulpe, MemSectStIstArh, seria IV, 21,
1996, 41; Vulpe 1996, 528sq.; Vulpe,Lapus, în Enciclopedia II , 301 sqq., fig. 146; G. Kossack .Bronzezeitliche Keramik aus
Zschornewitz und ihre Verwandten im Banat , în J.Chochorowski (red.),
Problemy epoki brazu i wczesnej epokizelaza w Europies
rodkovej. Ksiese ga jubileus zowa powie cona Markowi Gedlowi w szescdziesi atarocznice urodzin i czterdzie stolecie pracy
w Uniwersytecie Jagiellonskim ,Kraków, 1996, 303;Cârciumaru 1996, 89; Rusu, Dörner, Ordentlich 1996,19, pl. 9, 3-4 si pl.
10; Iaroslavschi 1997, 19;Kacsó, Pop D.,Lapus , "Podan", jud. Maramures CronCercArh Campania 1996, 1997, 34, nr.
56; Kaiser, Der Hort von Borodino. Kritische Anmerkungen zu einem berühmtenbronzezeitlichen Schatzfund aus dem nordwestlichen
Schwarzmeergebiet,UPA44, Bonn, 1997, 130 sq.; Andritoiu 1997, 47, nota 52; Vasiliev, De nouveau à propos de quelques aspects
concernant la chronologie du premier âge du fer enTransylvanie, în G. Simion (coord.), Premier âge du fer aux bouches du Danube
et dans les regions autour de la Mer Noire. Actes du Colloque International Septembre1993 Tulcea, Tulcea, 1997, 87, 94 sq.;
Vulpe, Lazar1997, 309, fig. 4, 1–3; Vasiliev, Rotea, Wittenberger (red.) 1998, fig. 15; Rusu,Dörner, Ordentlich
1999, fig. 10, 3–4, fig. 11, fig. 12, 3–4; Boroffka 1999, 67;Vasiliev, Betrachtungen zur Chronologie der
älteren Eisenzeit in Siebenbürgen,în Boroffka, Soroceanu (ed.) 1999, 174 sq.; Sîrbu, Istros 9, 1999, fig. 17, 4 224;Barbulescu
1999, 24; Kacsó 1999e, 83 sqq.; Popa C. I., BCSS 5, 1999, 118;Kacsó 2000b, 212; Gogâltan 2000, 44; Kacsó, Die Hügelnekropole
von Lapus. Eine kurze Übersicht , în Hommage à Gavrila Simion. Pratiques funéraire dansl'Europe des XIII e -IV e s. av. J.-C.
Actes du IIIe Colloque Internationa d’Archéologie Funéraire organisé à Tulcea, 15 - 20 septembre 1997, parl'Association
d'Etudes d'Archéologie Funéraire avec le concours de l'Institutde Recherches Eco-Muséologiques de Tulcea, Tulcea, 2000, 237
sq.; Motzoi-Chicideanu 2000; Schuster, Istros 10, 2000, 84; Pleiner 2000, 23; L. Bukvic , Kanelovana keramika Gava kompleksa
u Banatu, Novi Sad, 2000, 32; Paunescuet al. 2000, 130; Kemenczei 2000, 66; Kobal' 2000, 19; Husar 2000, 144; Kacsó2001a,35
sqq., fig. 22–24; Vulpe,The Eagean-Anatolian and South-Eastern Europe in the Light of a Revision of the Bronze Age
Chronology, în Kacsó (ed.),2001, 13; Gogâltan 2001, 193; K. Fischl, V. Kiss, G. Kulcsár, Beiträge zumGebrauch der tragbaren
Feuerherde (Pyraunoi) im Karpatenbecken II(Spätbronzezeit - Früheisenzeit),în Kacsó (ed.), 2001, 133, nr. 6-10, fig. 5, 6-8
Kacsó 2001b, 231 sqq.; Vulpe 2001, 20 sqq.; Schuster, Comsa, Popa Tr. 2001 ,46, 53, 105; Vulpe, Petrescu-Dîmbovit, László
2001,261, 281, 301, 306, 347, 363, 368, fig. 68, 1, fig. 79, 1-3, pl. 15; Motzoi-Chicideanu 2001, 227 sqq., fig. 18;Kacsó,
Pop D.,Lapus , com. Lapus , jud. Maramures . Punct: Podanc ,CronCercArh Campania 2001, 2002, 188 sqq., nr.131; Simion, SAA
VIII, 2002, 71; Manilici V., Manilici E. 2002, 264;Kacsó,Pop D.,Lapus comuna Lapus , jud. Maramures . Punct: Podanc ,CronCercArhCampania
2002, 2003, 182 sq., nr. 111; Romsauer 2003, 34 sq., 127, pl. 30, pl.
---------------------------------------------------
224 Autorul apreciaza proeminenta zoomorfa de pe vasul pântecos înalt din tum. 5 drept figurina antropomorfa
----------------------------------------------------
35, 2-4; Kacsó 2003d, 275 sq., Lista 1, nr. 12; Vasiliev, Prima epoca a fierului,în Pop, I.-A., Nägler (coord.) 2003,
53; Motzoi-Chicideanu 2003, 369; Vulpe,Lazar 2003, 49 sq., fig. 4, 1-3; Kacsó 2003f, 124 sq., 137, Anexa 1, nr. 87; W.Blajer,
M. S. Przybyla Ze studiów nad strukturami osadniczymi epoki brozui wczesnej epoki zelaza w zachodnej czesci Podgórza Rzesznowskiego-
Aus denStudien zu den Siedlungsstrukturen der Bronze- und frühen Eisenzeit imwestlichen Teil des Rzeszów-Vorgebirges, în J.
Gancarski (red.), Epoka brazu iwczesna epoka zelaza w Karpatach polskich. Material yz konferencji, Krosno,2003, 275; D. Spânu,
ActaPraehArch 35, 2003, 260; Kacsó 2003a, nota 13;Rotea 2003, 47;Kacsó, Pop D.,Lapus , com. Lapus jud. Maramures . Punct:
Podanc ,CronCercArh Campania 2003, 2004, 176, nr. 101; Kacsó 2004a, 331sqq.;Kacsó 2004b,37 sqq., 58, pl. 50-65, 2; Gedl 2004,
67; N. Ursulescu, P.Sadurschi, PZ 79, 2004, 50; Pankau 2004, 53; Rotea 2004, 706; Marta 2005, 83sq.; N. Boroffka, F. Ridiche,
Der Gußformenfund von Plenita, Kreis Dolj, Rumänien, în Soroceanu (ed.) 2005, 176, Lista 5B, nr. 3; Kobalt 2005, 253;Gogâltan
2005, 376; Kacsó 2005a, 126 sq.;B. Terzan,Metamorphose - eineVegetationsgottheit in der Spätbronzezeit , în B. Horejs R. Jung,
E. Kaiser, B.Terzan (ed.), Interpretationsraum Bronzezeit. Bernhard Hänsel von seinenSchülern gewidmet , UPA 121, Bonn, 2005,
241 sqq.; Ursulescu,Sadurschi,ArhMoldovei 28, 2005, 128;Kacsó et al.,
Lapus, comuna Lapus , , jud. Maramures , Punct: Podanc, Gura Tinoasei ,CronCercArh Campania 2004,Bucurest, 2005, 210
sq., nr. 132; Pop D. 2005b, 75, nr. 84; Kacsó 2005f, 6sqq.; Lazar S. 2005, 18, 50, 58; Kacsó 2005e, 107 sq.; Chicideanu-Sandor
2005,160, nr. 536, 853 sqq., pl. 452-462; Vasiliev 2005, 13; Popa C. I. 2005, 71, nota293 225; Kemenczei, Funde ostkarpatenländischen
Typs im Karpatenbecken,PBF XX, 10, Stuttgart, 2005, 75; Kacsó 2005d, 54; PrzybyLA 2005, 127 sqq., pl.6, 2-3;C.Kacsó et al.,Lapus
, com. Lapus, , jud. Maramures , Punct: Gura Tinoasei ,CronCercArh Campania 2005, Bucuresti , 2006, 207 sqq., nr. 103;Palincas
2006, 235, pl. LX, 1; Ciugudean, Luca, Georgescu 2006, 52;Wollmann 2006, fig. 3; Boroffka 2006, 73, fig. 3, 6; Ilon, Bronzezeitliche
Gussformen in dem Karpatenbecken, în Kobalz (ed.) 2006, 283, Lista 3, nr. 29,285, Lista 4, nr. 7; Schuster, Morintz A. 2006,
95;Kacsó
et al.,Lapus , com. Lapos, , jud. Maramures , Punct: Gura Tinoasei , CronCercArh Campania 2006,
--------------------------------------------------
225 Este citat Kacsó 2003a, nota 13, unde s-ar fi afirmat ca la Lapus s-a descoperit un vas pictat la exterior cu grafit.
De fapt, în aceasta nota sunt reproduse, între ghilimele, textul în limba maghiara din Registrul de inventar al MNMB, referitor
la fragmentul de vas dela Lapus aflat la acest muzeu, precum si traducerea în limba româna a mentionatului text. Autorul acelor
rânduri considera ca culoarea neagra de pe peretele exterior a lvasului se datora unei picturi cu grafit si nu arderii specifice.
Despre prezenta ceramicii cu grafit în zona Lapus , fara a mentiona vreo sursa de informare, vorbeste si J. Németi, Észak-Nyugat
Románia grafitos kerámiájának kérdéseés kapcsolatrendszere, în G. Ilon (ed.?) VI.Oskoros Kutatok VI.Osszejovetelének konferenciakOtete.
Nyersanyagok és kereskedelem. Koszeg, 2009.március 19-21, Szombathely, 2009, 269.
---------------------------------------------
Bucuresti, 2007, 215 sq., nr. 106, pl. 46; Kacsó 2007b, 44, 52, 59, 91 sq., nota438, fig. 9, 3-4; Bátora, Rassmann 2007,
36; Popescu G. C.et al . 2007, 13, fig.1. 10 226; Przybyla 2007, 584 sqq., fig. 3, 1-5, fig. 11, 15-16; C. Kacsó, C.Metzner-Nebelsick,
Internationale Kooperation in Rumänien, Archæo 4-2007,82 sq.; Schuster 2007, 61;Bejinariu 2007, 55;Vulpe, Zu den Grabsitten
deralteren Hallstattzeit in Rumanien, în F. Verse, B. Knoche, J.Graefe, M.Hohlbein, K. Schierhold, C. Siemann, M. Uckelmann,
G. Woltermann (ed.), Durch die Zeiten … Festschrift für Albrecht Jockenhövel zum 65. Geburtstag ,InternArch Studia
honoraria 28, Rahden/Westf., 2008, 269-273; Lazar S.2008, 78, 89, 186, 214; C. Metzner-Nebelsick, C. Kacsó, L. D. Nebelsick,The
Late Bronze Age (13th-12th) Barrow Necropolis at Lapus , reg. Maramures. New Research,, în Ancestral Landscapes. Burial Mounds
in the Copper and Bronze Age (Central and Eastern Europe-Balkans-Aegean, 4th-2nd millennium BC), Udine, May 15th-18th 2008
(rezumatele comunicarilor), 13; Vulpe,Compendiu;C.Kacsó, C. Metzner-Nebelsick et al., Lapus , com. Lapus , , jud. Maramures
, Punct: Podanc, CronCercArh Campania 2007, Bucuresti, 2008,177 sqq., nr. 90; Irimia 2008, 89; C. Metzner-Nebelsick, C. Kacsó,
Kontinuitat und Diskontinuität im Bestattungsverhalten der spätbronzezeitlichen Eliten in Nordwestsiebenbürgen am Beispiel
der Hugelnekropole von Lapus, în Paysages funéraires de l'Âge du Bronze,Colloque international sur l'Âge du Bronze, Herne,
15-18 octobre 2008, Résumés des communications, 78; Soroceanu 2008, 117 sq., nr. 69;C.Kacsó,C. Metzner-Nebelsick et al., Lapus
, com. Lapus ,jud. Maramures , Punct: Podanc ,CronCercArh Campania 2008, nr. 203; Kacsó 2008a, 60;C. Metzner Nebelsick, C.
Kacsó, Raport preliminar asupra cercetarilor în necropola tumulara de la Lapus, Baia Mare, 2009; Boroffka 2009, 124, fig.
3, 6; Rotea2009, fig. 17; Irimia 2009, 39; Gogâltan, A Late Bronze Age Dwelling at Iernut-Sfântu Gheorghe-Monument, Mures
County, în Berecki, Németh, Rezi (ed.)2009, 121; Kacsó 2009a, 45; Balan G. 2009, 4, 35, nr. 37, pl. 5, 37; E.Moldovan, Apulum
XLVI, 2009, 299 sq., notele 49 si 62; Neacsu Resurse minerale 227; Przybyla 2009 , 103, 285 sq., fig. 14, 1-2. 5-6. 10-14,
fig. 23, 5-6;Marta 2010a, 9; Marta 2009, 20, 23 sqq., 41 etc.;C.Kacsó, C. Metzner-Nebelsick et al.,Lapus , com. Lapus , jud.
Maramures , Punct: Podanc,
-------------------------------------------------
226 Se vorbeste de o covata de lemn (?!) pentru spalarea aurului la Capus (sic !), datata în perioada bronzului târziu,
care ar fi cel mai vechi obiect legat de exploatarea aurului descoperit în România. "Descoperirea", cu aceeasi localizare,
este mentionata si de A. Neacsu (Resurse minerale, 17; Aurul aluvionar din România: sursele si importanta geologico-arheologica
www.romarcheomet. ro/pdf/../Aur%20aluvionar/pdf) . Este evident aici citarea gresita, fara a fi amintita sursa primara ,
si anume lucrarea lui Rusu1972a, nota 1a, a unei informatii referitoare la cele doua coveti de lut ars din inventarul tumulului
10 de la Lapus care sunt foarte asemanatoare unor coveti de lemn. M. Rusu presupune astfel de coveti au fost folosite la spalarea
aurului. O parere similara este exprimata de V. Wollmann (2006, 442).
227.Sunt reluate "datele" furnizate de Popescu G. C. et al. 2007 (vezi nota de mai sus).
-------------------------------------------------
CronCercArh Campania 2009, Bucuresti, 2010, 111-118, nr. 37;C. Metzner-Nebelsick, C. Kacsó, L. D. Nebelsick,
Bronzezeitlicher Kultbau im Karpatenbecken, Archäologie in Deutschland 3, 2010, 54-57; Dietrich O.,MittBerGesAEU 31, 2010,
30, nota 20; M. Davidescu, A. Vulpe, Drobeta 20,2010, 142; M. Davidescu, A. Vulpe, Dacia 54, 2010, 61; László 2010, 125;Tercan
2010, 203 sqq.; Ciugudean, The Late Bronze Age in Transilvania (With primary focus on the central and Southern areas), în
Marta (ed.) 2010, 164; C.Metzner-Nebelsick, C. Kacsó, L. D. Nebelsick, A Bronze Age ritual structureon the edge of the Carpathian
Basin , în Marta (ed.) 2010, 219-233; Bejinariu, Aspects of the Late Bronze Age Cultural Evolution in Northwestern Romania(the
Upper Barcau und Crasna Rivers), în Marta (ed.) 2010, 239; Németi 2010,279; Marta 2010b,319; Pop D. 2010, 291; Marta et al
. 2010, 49, 67, nota 306;MetznerNebelsick, Aspect of Mobility and Migration in the EasternCarpathian Basin and Adjacent Areas
in the Early Iron Age (10 th-7 BC), în K. Dziegielewski, M. S. Przybila, Anna Gawlik (ed.) Migration in Bronze and Early Iron
Age Europa, PA 63, Kraków, 2010, nota 71; Lazar S., Oltenia XVII,2010, 28; Popa C. I. 2010, 330, 335, 337 sq.; Lazar S. 2010,
10 sqq.;Teodorescu R.-M. 2010, 30, 32; Szabó 2011, nota 39; Kacsó, Metzner-Nebelsick, Nebelsick 2011,341-354; C. Kacsó, C.
Metzner-Nebelsick, Eininternationales Forschungsprojekt. Die Ausgrabungen in der spätbronzezeitlichen Hügelnekropole von Lapus,
comunicare la conferinta in 2010 11, 2011, 253-262; C. Ionescu, V. Hoeck, C.Metzner-Nebelsick, L. D. Nebelsick, C. Kacsó,Siliceous
slag in the Lapus Bronze Age funerary site (NW Romania): overburned ceramic vessels ? , in
, în European Meeting on Ancient Ceramics 2011,Wien, 29
th September- st October, Abstracts; V. Hoeck, C. Ionescu, C. Metzner-Nebelsick, L. D. Nebelsick, C. Kacsó,Slag-tempered
ceramics from Lapus Bronze Age funerary site (NW Romania), în European Meeting on Ancient Ceramics 2011, Wien, 29th September-1
st October, Abstracts; Lazar S . 2011, 50, 58, 116, 119, 121, 129;Motzoi-Chicideanu 2011, 119, nr. 536, 644 sqq.C. Kacsó,
Die Hügelnekropole von Lapus . Eine zusammenfassende Einleitung , în Berecki, Németh, Rezi (ed.) 2011, 213-243; Kacsó 2011b,
106 sqq.; C. Metzner- Nebelsick, L. D. Nebelsick, M. Peters, C. Kacsó with the contributions by W.Shotyk, Environmental and
Anthropogenic Impact Factors during the Bronze Age in the Ore-Rich Lapus Microregion, Northwest Romania, în Socio-environmental
dynamics over the last 12,000 years: The Creation of Landscapes II, Open workshop 14 th-18 th March 2011, Kiel, Germany, programme
and abstract volume, Terra Nostra Schriften der Geounion Alfred-Wegener-Stiftung 2011/1 50; Roteaet al. 2011, 16; Pop H.,
Csók 2011, 91;
C.Kacsó, C. Metzner-Nebelsick, L. D. Nebelsick, Kontinuität und Diskontinuität im Bestattungsverhalten der spätbronzezeitlichen
Eliten in Nordwestsiebenbürgen am Beispiel der Hügelnekropole von Lapus, Nordwestrumänien ,
,în D. Bérenger, J. Bourgeois, M. Talon, St. Wirth (ed.).
Gräberlandschaften der Bronzezeit/Paysages funéraires de l'Âge du Bronze - Internationales Kolloquium zur Bronzezeit/Colloque
international sur l'âge du bronze. Herne, 15.-18 .Oktober 2008/Herne, 15-18 octobre 2008
,Bodenaltentümer Westfalens 51, 2011, Darmstadt, 2012, 457-475; Marta, Németi 2011, 94; Teodorescu R.-M. 2011, 25, 74,
78, 129 sqq., nr. 139-141etc.228,V. Hoeck, C. Ionescu, C. Metzner-Nebelsick, L. D. Nebelsick,Geological Quaterly 56, 2012,
649-664; C. Metzner-Nebelsick, Das Opfer. Betrachtungen aus archäologischer Sicht , în A. Lang, P. Marincovic(ed.), Bios -;
Cultus - (Im)mortalies. Zu Religion und Kultur. Von den biologischen Grundlagen bis zu Jenseitsvo rstellungen. Beiträge der
interdisziplinären Kolloquien vom 10-11. März 2006 und 25.-26. Juli 2009 in der Ludwig- Maximilians-Universitat Munchen, Internationale
Archaologie Arbeitsgemeinschaften, Symposium, Tagung, Congress, Rahdem/Westf., 2012,158 sq.; Pop H., Csok 2012, 496; Czajlik
2012b, 77; Pop D. 2012a, 27; Bader, Bemerkungen uber die Gáva-Kultur. Geschichte und Stand der Forschung. EinUberblick , în
Marta (ed.) 2012, 17;Metzner-Nebelsick 2012, 65 sqq., 74, nr.32, fig. 2-3; Kacsó,
Contributios to knowledge of the Late Bronze Age in north-western Transylvania. Researches from Culciu Mare, în Marta
(ed.) 2012, 163;M. L. Nagy, Neue Beiträge zu spät bronze zeitlichen Gefäß deponierungssitten im Oberen Theißgebiet , în Marta
(ed.) 2012, 259 sqq., 266; Kacsó 2012, 182; Ciugudean,The chronology of the Gáva culture in Transylvania, în W.Blajer(red.)
,Peregrination es archaeologicae in Asia et Europa Joanni Chochorowsk idedicatae, Krakow, 2012, 238 sq., fig. 12;Cârlea 2012,
nr. 687 229; Kacsó, Dacia N.S. LVI, 2012, 194; Vulpe 2012, 199 sq.; J. M. Chyla,Gis in Archaeology , 5(http://www.archeogis.republika.pl/portfolio.pdf);Kacsó
2013a, 69 sqq., fig. 2-9; Boroffka 2013, 889, fig. 47, 4 rând 1 stânga; J. Chapman, N. Palincas,Gender in Eastern European
Prehistor, în D. Bolger, A Companion to Gender Prehistory, John Wiley&Sons, First Edition 2013, 418, 421,426, fig. 20,
2, 1-3; Nessel,The "Absence"; of Smiths and Founders – Why Tools are Rare in Bronze Age Burials, în Rezi,
Németh, Berecki (ed.) 2013, 142; Marta 2013,208, 210 sqq.; Kacsó 2013c, 226 sq.; László 2013, 253, 258; A. Frînculeasa, B.Preda,
O. Negrea, A. D. Soficaru, Materiale S.N. IX, 2013, 110; Metzner- Nebelsick 2013, 347; Palincas 2013, 316 sq., fig. 2, stânga,
fig. 3, 1, fig. 4, 2;Jahn 2013a, 110, 265; Frînculeasa, StPreist 10, 2013, 191; Palincas 2014, 316,fig. 9; Dietrich L. 2014,
194, 307;C. Metzner-Nebelsick, C. Kacso et al., Lapus , com. Lapus , jud. Maramures , Punct: Podanc, CronCercArh Campania2013,
2014, 79-81, nr. 46; Ilon, Der Anfang der Urnenfelderzeit (Bz D) im Bakonygebirge, în The Beginning of the Late Bronze Age
between the Eastern Alps and the Danube. Proceedings of the International conference in Osijek,October 20-22, 2011, ZIA 1,
Zagreb, 2014, 126, 138;
-------------------------------------------------
228 Diferitele grupari tumulare, inexact mentionate, sunt considerate necropole de sine-statoare.
229 Este mentionat toporul de tip Drajna
----------------------------------------------
, în V.A. Alekshin, L. B. Kircho, M. T. Kashuba, V. Ya. Stegantseva (ed.), Archaeologyof the ancient societies of Eurasia:
chronology, cultural genesis, religious views. Dedicated to the memory of Vadim Mikhailovich Masson (0.3.05.1929-19.02.2010),
Proceedings of IHMC RAS XLII, St. Petersburg, 2014, 240, 246,fig. 3; Kacsó 2014b, 117; M. Savu, F. Gogâltan, Exploring the
Fields of Ritualand Symbolism. A Late Bronze Age Discovery from Vlaha, Cluj County,în N. C.Riscuta, I. V. Ferencz, O. Tutila
Barbat (ed.), Representations, Sings andSymbols. Proceedings of the Symposium on Religion and Magic, Cluj-Napoca,2015, 175,
pl. IV, 2-3.
-La nord de terasa Podanc, în dreapta soselei Târgu Lapus- Baiut (DJ109F), la aproximativ 300 m de capatul sud-vestic
al localitatii, se afla un mamelon înalt (rest de terasa ?) cu partea superioara având forma unui platou relativ neted, cu
o lungime de cca 200 m si latimea maxima de 60 m, numit
Gruiul Târgului sau Dâmbul lui Hosporodic.În vara anului 1969 am executat aici un sondaj de verificare, descoperind doua
obiective sensibil diferentiate în timp. Primul obiectiv, ce apartine fazei Lapus II, consta dintr-o depunere de fragmente
ceramice, pamânt ars, carbune foarte putine oase calcinate, amestecate printre pietre de râu de diferite dimensiuni. Tot aici
au aparut un fragment de greutate de lut ars si o placa de gresie, partial prelucrata. Întreaga depunere se extindea pe o
portiune usor adâncita în solul antic, de forma ovala, cu diametrele de 1,50/4 m. Oasele calcinate s-au dovedit a fi în exclusivitate
de animale 230. Având în vedere evidentele asemanari cu mormintele de tip III din cimitirul tumular de la Lapus, precum si
cu descoperirea de la Libotin- Dâmbu Crucii, am interpretat complexul de pe Gruiul Târgului tot ca o depunere în legatura
cu cultul funerar,eventual chiar ca un mormânt de factura maideosebita .Cel de al doilea obiectiv este în mod cert un mormânt
de incineratie, din pacate puternic ravasit. Din el au fost recuperate partea inferioara a urnei, un vas lucrat cu mâna,
de culoare rosiatica, din pasta cu cioburi pisate, slab arsa, precum si parti dintr-o strachina de culoare cenusie, din pasta
fina, bine arsa ,care pare sa fie lucrata la roata si care a servit, aproape cert, drept capac .Mormântul dateaza, foarte
probabil, din perioada secolelor III–IV e.n. Materialul se afla în colectia MJM (nr. inv. 27.881-27.909).Lit.: Popescu
1970a, 437, nr. 45; Popescu 1970b, 499, nr. 45; Kacsó,Lapus, Marmatia 2, 1971, 370, 376; Kacsó 1990c,91;Kacsó 1994b, 9 sqq.;Matei,
Stanciu 2000, 61, nr. 80; Gogâltan 2001, 193; Kacsó 2003f, 106, 125,137, Anexa 1, nr. 89; Kacsó 2004a, 333; Kacsó 2004b, 44,
pl. 48, 5; Popa C. I.2005, 73; Pop D. 2005b, 75, nr. 85; Teodorescu R.-M. 2010, 32; Kacsó 2011b,106, 109; Teodorescu R.-M.
2011, 78, 129, nr. 138 ("necropola tumulara ");Ardeleanu 2013, 149, nr. 429.
-În dreapta râului Lapus, la sud-vest de localitate, în apropierea culmiiunui deal cu pozitie dominanta, în locul numit
Vârful Fetii se afla un grup de
---------------------------------------------------
230 De terminari N. Miritoiu
-------------------------------------------
ridicaturi circulare cu diametrele de 5-6 m si înltimile de 0,80-1 m, care ar puteafi movile funerare. Am cercetat locul,
împreuna cu Fr. Herzig (BayerischesLandesamt für Denkmalpflege, München), în ziua de 30 august 2011. Nu am gasit la fata locului
niciun fel de artefacte, poate si din cauza vegetatiei foarte abundente, astfel ca ne lipsesc datele pe baza carora am putea
încadra cronologic sau cultural posibilele monumente. Prin amplasamentul si forma lor,aceste ridicaturi prezinta evidente
asemnatori cu tumulii din punctele Pe Mlaca si Gura Tinoasei, aflate în stânga râului, la o distanta totusi relativ mica de
punctul
Vârful Fetii .
-Depozite de bronzuri:
A) Depozitul I a aparut în punctul Secatura Savului, un deal aflat în prelungirea sud-estica a terasei Podancul Mare .Coordonatele
GPS: 47° 28'69" N, 23° 59',48" , cota 452 m. Primele piese ale depozitului au fost gasite, în primavara anului 1932,
pe versantul nordic al dealului, la radacina unui copac ra sturnat, de catre localnicul Nicolae Giurgiu.Potrivit spuselor
sale, atunci s-ar fi descoperit opt brata , doua spade cu mânerul plin si o dalta . Dintre aceste piese, M. Rusu a achiziionat
pentru MNIT, în vara anului 1961, doua celturi si doua bratari , celelalte descoperiri fiind considerate atunci pierdute.
În vara anului 1967, N. Giurgiu mi-a predat din acelas depozit alte câteva piese, pe care între timp le-a regasit: mânerul
unei spade, o dalta si secera fragmentara . El mi-a aratat , totodata, locul presupus de descoperire a lor. Pentru autentificarea
descoperirii, am deschis la locul indicat o suprafata de 4/3 m, fara a putea recupera vreun obiect. În timp ce efectuam cercetarea,
Nicolae Pasca, pe atunci elev în Lapus, m-a informat ca , în cursul anului 1961, foarte aproape de locul unde executam sapatura,
a gasit si el, la foarte mica adâncime în pamânt, mai multe obiecte de bronz. Acestea au fost achizitionate pentru MJM. Am
deschis o suprafata , tot de 4/3 m, si în locul precizat de N. Pasca, aflat aproape de culmea dealului. Am gasit aici, la
adâncimea de 0,35 m, o mica turta de bronz. Date fiind apropierea locurilor de gasire indicate de cei doi descoperitori, precum
si identitatea cronologica a bronzurilor din cele doua loturi de piese recuperate, pare foarte probabil ca ele apartin unui
singur depozit, punctul lor de depunere fiind cel aratat de catre celde al doilea descoperitor. Problematica ramâne doar apartenenta
la depozit al unui singur obiect – mânerul de spada, întrucât tipul caruia îi apartine se dateaza de regul într-o
perioada mai recenta decât restul descoperirii. Depozitul este format din:
1-2 .Celturi cu plisc (lung. 11,9 cm, 9,2 cm, greut. 308 g, 130 g).
3.Celt de tip transilvanean (lung. 10,1 cm, greut. 172 g).
4. Celt cu mansonul aproape drept, fara tortita (lung. 10,2 cm, greut. 152 g).
5. Celt masiv cu mansonul drept si îngrosat, decorat cu linii reliefate verticale, usor arcuite (lung.12,2 cm, greut.
285 g).
6. Dalta cu toc (lung. 6,5 cm).
7-8. Seceri cu buton, una fragmentara (lung. 18,2 cm, greut. 125 g, 54 g).
9-15. Sapte bratari deschise din bara subtire, sectiunea rotunda , capetele subtiate, lipite sau foarte usor îndepartate,ornamentate
cu crestaturi (diam. int. 6,4 cm, 6,5 cm, 6,5 cm, 6,6 cm, 6,6 cm, 6,6cm, 6,4 cm, greut. 35 g, 42 g, 34 g, 37 g, 37 g, 35 g,
?).
16-17 . Doua bratari deschise din bara masiva, sectiunea rotunda, capetele subtiate, ornamentate cu crestaturi, una având
un capat rupt (diam. int. 7/9,2 cm, 7,5 cm, greut. ?, 97 g).
18. Bratara deschisa din bara subtire, sectiunea rotunda, capetele subtiate , usor îndepartate, neornamentata (diam.
int. 6,5 cm, greut. 41 g).
19-20. Bratari deschise cu sectiunea rombica, capetele subtiate, la una aproape lipite, la cealalta îndepartate, unul
dintre capete fiind s torsionat (diam. int. 7,7 cm, 6,5cm, greut. 41 g, 20 g).
21-25. Verigi de picior deschise, una cu capetele subtiate lipite, celelalte cu capetele suprapuse (diam. int. 12,8 cm,
11,2 cm, 11,2 cm,11,4 cm, 11,6 cm, greut. 150 g, 160 g, 166 g, 171 g, 161 g).
26 . Topor cu gaura de înmanusare transversala, tubul de înmanusare ornamentat cu linii incizate dispuse în triunghiuri
alaturate, iar pe margine cu crestaturi, lama cu sectiunea octogonala (lung. 13 cm, greut. 215 g).
27 . Mâner de spada cu antene (lung. pastrata 14,6 cm, greut. 272 g).
28 . Turta mica de bronz (greut. 57 g).
Am alaturat depozitului si spada fragmentara , probabil întreaga în momentul depunerii, întrucât consider ca ea se diferentiaza
destul de evident prin mai multe caracteristici de forma de celelalte spade cu antene, putând fi considerata astfel o inovatie
timpurie a metalurgiei locale. Desigur, nu este întrutotul exclusa nici posibilitatea ca spada sa fi fost depusa mai târziu,
intentionat sau întâmplator, în acelasi loc în care au fost depuse anterior alte bronzuri.Depozitul se pastreaza la MNIT (nr.
inv. 20.158-20.161) si la MJM (nr. inv.175-198). Datarea: Bronz târziu 2-3.
B). Depozitul II a fost descoperit în ziuade 18 septembrie 1996 de elevii Cozmin Tomais Petre Giurgiu. Ei au observat
prima piesa chiar la suprafata, iar altele le-au recuperat sapând în pamânt pâna la adâncimea de 0,40 m, într-un perimetru
de aproximativ 1 m
2. Împreuna cu bronzurile au fost salvate si fragmente din doua vase de lut. Anuntat despre descoperire, a doua zi m-am
deplasat la locul unde a iesit la iveal depozitul.Acesta se afla la aproximativ 300 m în amonte de punctul de confluenta cu
Iedera a unui mic pârâu cu apa în tot cursul anului, numit Valea Hertii, ce stra bate de la sud la nord terasa Podanc. Acest
hidronim da si numele portiunii de teren pe care o strabate mica vale. Coordonatele GPS: 47° 28' 369" N, 23°59' 549"
E, cota 403 m.
În momentul în care am ajuns la locul descoperirii, acesta era deja complet ravasit , fiind total impropriu oricarei observatii
arheologice. Am îndepartat totusi pamântul deja sapat, în speranta ca voi gasi si macar conturul unei gropi în care este de
presupus ca s-a depus depozitul. Nu am reuait sa identific o astfel de groapa, am gasit în schimb în pamântul deja miscat
un celt si un fragment de spada . Am hotarit ca pentru gasirea altor posibile piese este necesara cercetarea locului cu detectorul
de metale. Din pacate, aceasta actiune nu a putut fi realizata decât doua saptamâni mai târziu. Între timp locul dedescoperire
a fost rascolit de alti localnici, care ausi gasit câteva piese. Atât acestea, cât si cele descoperite cu prima ocazie au
fost achizitionate pentru muzeul din Baia Mare. Cercetarea cu detectorul nu a avut rezultate pozitive,totusi, la o distanta
de 10 m de locul descoperirii, am mai gasit un fragment dela toarta unui vas de bronz. Probabil, el a fost pierdut de unul
dintre "cautatorii de comori". Potrivit informatiilor furnizate de localnici, valea în apropiere acareia a aparut
depozitul a fost îndreptata cu excavatorul cu mai multi ani înainte de aparitia descoperirii. Se pare atunci piesele depozitului
au fost dizlocate de la locul depunerii lor si raspândite pe o suprafata mai mare. Cel putin o parte dintre piese a fost descoperita
deci în pozitie secundara . Pentru aceasta probabilitate pledeaza si faptul ca bronzurile s-au aflat ra sfirate la diferite
adâncimi, amestecate cu fragmente ceramice. Depozitul consta din noua celturi cu mansonul drept si îngrosat, prevazute cu
decor reliefat, cinci seceri,un fragment de lama de spada, fragmente din mai multe cesti de bronz (au fost recuperate 29 de
fragmente ce apartin la cel putin patru exemplare), o toarta de vas de bronz din bara torsionata, patru verigi fragmentare,
un fragment de placa de bronz decorata cu linii duble incizate (fragment de diadema ?), o turta mica de bronz de forma ovala,
cu suprafata de aspect spongios, fragmente din partea superioara a unui vas de lut în forma de sac decorat sub margine cu
mici proeminente conice, fragmente din partea inferioara a unui vas de lut de mari dimensiuni de culoare neagra în exterior,
rosiatica în interior, decorat cu registre de linii în val într-o dispunere neordonata, oblica si verticala. Depozitul se
pastreaza în colectia MJM (nr. inv. 28.577-28.611). Datarea: Bronz târziu 4.C).
Potrivit informatiilor primite de la Ioan Nistea, între anii 1954 si 1957, pevremea când lucra la scoala din Lapus,
într-o primavara , un elev a adus în clasa "...trei, patru obiecte din metal (bronz), erau dalti . Aceste obiecte...au
fost gasite în urma plugului, în amonte de comuna Lapus". Este vorba, probabil, de un depozit compus din celturi, iesit
la iveala în partea nordica a localitatii.Datare incerta. Soarta ulterioara a pieselor a ramas neprecizata. Lit.:A).Rusu
1963, 206, nr. 37;Vulpe 1970, 65, nr. 280, pl. 18, 280("Târgu Lapus"); Rusu 1972b, 508 sq., nr. 37; Rusu 1972c,
6; Mozsolics 1973,155 ("Târgu Lapus IV"); Petrescu-Dîmbovita 1976, 490, nr. 44; Kacsó 1977b,139, nota 13; Petrescu-Dîmbovita
1977, 62, pl. 51, 1-17; Petrescu-Dîmbovita 1978 a,18, nr. 23, pl. 35E, 6, 103, nr. 43, pl. 35E; Morintz 1978, 172, fig. 94,
nr.37; Kacsó 1980c, 24, nr. 41 ,Kacsó 1981, 115 sqq.; Kacsó 1981d, 88; Bader1991
, 161 sq., nr. 377, pl. 54, 377; Andritoiu 1992, notele 682, 684; Hansen1994, 584, nr. 197; Soroceanu 1995, 80; Chidiosan,
Soroceanu 1995, nota 17;Soroceanu, Der Bronzefund von Gîrbou, Kr. Cluj, în Soroceanu (ed.) 1995, 204,nota 14;Petrescu-Dîmbovita
1998, 45, nr. 244, pl. 28, 244, 47, nr. 283-289, pl.31, 283-289, 69, nr 635, pl. 55, 635, 77, nr. 777, pl. 63, 777, 80, nr.
798, pl. 65,798, 85 sq., nr. 902, pl. 72, 902, 86, nr. 907. 908, pl. 73, 907. 908, 90, nr. 954, pl. 76, 954, 119, nr. 1.320,
pl. 101, 1.320, 120, nr. 1.354, pl. 103, 1.354; Kacsó2002, 8 sq.;Kacsó 2004b,45, pl. 69; Stockhammer 200, 268;König 2004,
46,155; Kacsó 2005c, 236; G. G. Marinescu,
Urnen felderzeitliche Bronzefunde ausdem Nordosten Siebenbürgens, în Soroceanu (ed.) 2005, 271; Kacsó 2005f, 10;Chicideanu-Sandor
2005, 855; Kacsó 2007b, 61, 75, notele 242, 447; Bejinariu2008, 88; Kacsó 2009a, nota 18; Bratu 2009, 293, nr. 587 231; Balan
G. 2009, 4,35, nr. 38, pl. 5, 38; Kacsó 2010b, 35; Szabó 2011, 99, nota 33; Motzoi-Chicideanu 2011, 646; Kacsó, Metzner-Nebelsick,
Nebelsick 2011, 346;Târlea.
-----------------------------------------------
231 Autoarea mentioneaza separat (391, nr. 142), ca descoperire izolata, fragmentul de spada cu antene.
-----------------------------------------------------------
2012, nr. 685; Kacsó 2013a, 73.B). Kacsó, Der zweite Depot fund von Lapus (ms.); Kacsó 2002 , 8 sq.; Kacsó 2004b, 46;
Kacsó 2005f, 13; Kacsó 2007b, 72 Soroceanu 20, 57, nr. 13-15, pl. 3, 13, pl. 4, 14-15, 86, nr. 35, pl. 10, 35, 118,nr. 70-76,
pl. 15, 70-76; Ciugudean, Luca, Georgescu 2008, 49 sq., nr. 47;Kacsó 2009a, 47 sq.; Bratu 2009, 293, nr. 588; Kacsó, Metzner-Nebelsick,
Nebelsick 2011, 346;
Bârlea 2012, nr. 686; Soroceanu 2012c, 244; Kacsó2013a, 73.
C).Kacsó 2009a, nota 20 .232
-Descoperiri izolate de bronzuri:
1).Topor cu disc si spin de tip B 3 ,varianta Lapus, puternic deteriorat la manson gaurii de înmanusare . S-a aflatîn
colectia muzeului de etnografie din localitate, în prezent la MJM (nr. inv.20.163). Nu se cunosc niciun fel de date cu privire
la data si punctul în care afost descoperit toporul, nici la conditiile sale de descoperire. Singura informatie certa, primita
de la întemeietorul muzeului satesc, preotul Ilie Bolchis, este ca piesa provine dintr-un punct aflat în teritoriul Lapusului.
Datarea: Bronz târziu II.
2). Celt fragmentar de tip transilvanean, gasit la suprafata de localnica Elena Giurgiu, în toamna anului 1995, în punctul
Poienile Danciului, aflat în zona de dealuri din prelungirea terasei Podanc. În colectia MJM (nr. inv. 27.914).Datarea: Bronz
târziu II-III.
3). Spada fragmentara de tipul cu cupa la mâner gasita la suprafata în punctul Tufele Dobanestilor, în primavara anului
1998, de elevul Petre Giurgiu. Punctul se afla în stânga pârâului Iedera, la cca 300 mnord-est de terasa
Podanc. Coordonatele GPS: 47° 28',496" N, 23° 59'756" E, cota 408 m. Analiza cantitativa a compozitiei spadei
(A -mâner; B -lama)233 a dat urmatoarele rezultate în procente: A.: Cu-87,322, Sn-3,245, As-0,21,6, Sb-1,924, Pb-0,059, Fe-0,043,
Ni-0,127, Co-0,031, Cr-0,008, Zn-0,011, Bi-0,0, Ag-0,035; B. Cu-88,184, S--3,413, As-0,925, Sb-1,122, Pb-Fe-0,660, Ni-0,270,Co-0,206,
Cr-0,014, Zn-0,140, Bi-0,0, Ag-0,046. În colectia MJM (nr. inv.30.584). Datarea: Bronz târziu IV.Lit.:1-2).Kacsó 1994b,14
sq., pl. 5, 3-4; Kacsó 2002, 8 sq.; Kacsó2004b, 46; Kacsó 2010b, 35;Târlea 2012, nr. 688-689; Kacsó,Topoare.3).Kacsó 2002,
8 sq.;Kacsó 2004b,46, pl. 80, 1; Kacsó 2005f, foto pe p. 13;Kacsó 2007b, 72,Kacsó 2009a, 45 sqq., fig. 1-3; Kacsó, Metzner-Nebelsick,
Nebelsick 2011, 351, fig. 7; Niculica,The bronze sword of Costâna (Todiresti commune, Suceava county), în Marta (ed.) 2012,
nota 42;Târlea 2012, nr. 690.
-----------------------------------------------
232 Referire la scrisoarea din data de 7 septembrie 1998, adresata mie de catre fostul învator din Lapus .
233 Analiza a fost realizata de catre M. Prange la Institut für Archäometallurgie din Bochum (Germania) în cadrul unui
proiect pe care l-am initiat împreuna cu S. Hansen în anul 2004. Au fost analizate peste 150 de piese de bronz din nordul
Transilvaniei, în special descoperiri din Depresiunea Maramuresului, iar rezultatele urmeaza a fi publicate într-un studiu
monographic. Acest proiect se înscrie într-unul de mai mare amploare, "Metallanalysen von Bronzefunden im Karpatenbecken",
vezi Hansen, Neue Forschungen zur Metallurgie der Bronzezeit in Südosteuropa, în U. Yalcin (ed.), Anatolian Metall III , Der
Anschnitt, Beiheft 18, Bochum, 2005, 89-103 .
-------------------------------------------------------
-Potrivit relatarii unor localnici, în anul 1991 au fost descoperite în punctul Podanc, cu ocazia lucrarilor agricole,
mai multe inele de aur asemanatoare celor gasite în tumuli, care au fost transformate ulterior în bijuterii. În cercarea de
a afla si alte date cu privire la acest tezaur, inclusivchestionarea presupusului descoperitor, nu a dat rezultate.-Potrivit
unor informatii ale caror autenticitate nu mai poate fi verificata, sateanul Gheorghe Dumitru a gasit, în anul 1977, o statueta
romana de bronz. Piesa a fost prezentata de nepotul descoperitorului, Mihai Petrut, pentru expertizare si eventuala achizitionare
la muzeul din Baia Mare în anul1995, cu precizarea ca locul sau de descoperire este terasa Podanc. Cu aceasta ocazie, statueta
a fost fotografiata si desenata si a fost realizata si o copie în ghips. Întrucât nu a fost posibila cumpararea sa de catre
muzeu, piesa a fost retrasa ; locul actual de pastrare a statuetei nu este cunoscut. Exista anumite dubii atât în privinta
autenticitatii statuetei,cât
si în legatura cu locul sau de descoperire, mai ales ca din punctul indicat, de altfel binecunoscut, inclusiv de catre
localnici, ca teren cu bogate urme arheologice, lipsesc orice fel de vestigii,care ar putea fi contemporane cu statueta. Este
posibil ca ea sa fi ajuns în Lapus la o data relativ recenta, localitatea sa de descoperire reala aflându-se undeva peteritoriul
fostei provincii Dacia Porolissensis.Statueta (î. 18,35 cm) o reprezinta pe Minerva, cu parul ondulat, cu carare la mijloc
si împletit la spate, cu coif corintic pe cap. Are fata ovala, nasul lung, gura cu buza inferioara ca rnoasa, ochi adânci
cu expresie dura , atintiti înainte. Este redata în miscare pasind cu piciorul drept în fata. Este îmbracata în chiton tataris,
cu mâneci pâna la cot, o manta mai scurta care lasa sa se vada partea dreapta a pieptului si acopera partea stânga, iar
deasupra are o piele de animal al carui corp se observa în fata, iar labele pe partea stânga a corpului si pe umarul stâng,
la spate. Pare sa fie desculta
tine bratele departate de corp.Lipsesc degetele de la mâna dreapta, atributul din mâna stânga si laba piciorului stâng.
Patina verde deschis. În partea dreapta este acoperita cu pete de oxizi corozivi.Lit.:Matei, Stanciu 2000 , 61 sq., nr. 80,
pl. 345;L.Teposu-; Marinescu, C. Pop, Statuete de bronz din Dacia romana, Bucuresti, 2000,140, nr. 212, pl. 86; Ardeleanu
2013, 149, nr. 430.
-Potrivit traditiei locale, vatra veche a satului se afla în zona Vaii Râoaia. Aici a existat un sat, care a fost consemnat
în 1393 sub denumirea de Dragusfalva, iar în 1555 sub cea de Dragosfalva si Dragwsfalwa. Stramutarea sa în vatra actuala,
respectiv contopirea celor doua localitati a avut loc în jurulanului 1600.Tot potrivit traditiei locale, pe aceeasi vale,
în locul în care a fost construita, dupa 1990, manastirea de maici cu hramul "Nasterea Maicii Domnului", în locul
numitTuliceasca (vezi mai sus) a existat o manastire, carea functionat aici si dupa ce satul s-a mutat pe actuala vatra.Lit.:Kádár
1900b, 374 sq.;Kádár 1901b V , 36;Motogna 2009, 230 .
-La cca 2 km sud-est de terasa Podanc, în zona de dealuri relativ înalte,în locul numit Pe Poieni, se afla un teren ce
pare a fi înconjurat de un val si de un sant. În val sunt prezente numeroase pietre de râu. Probabila fortificatie a fost
identificat în 1996 de catre Margit Kacsó. Încercarile repetate de a gasi la suprafata materiale care ar putea data presupusa
fortificatie de pamânt, cele mai recente fiind efectuate în octombrie 2007
si august 2008, împreuna cu C.Metzner-Nebelsick si L. D. Nebelsick, nu au dat rezultate. Cea mai probabila încadrare cronologica:
secolele de mijloc ale mileniului II e.n-La 1553 este mentionat satul Zazmezeu, care s-a contopit ulterior cu localitatea
Lapus.Lit.:Kádár 1901c, 290; Suciu 1967, 429.
-La nord de localitate, pe terasa înalta din stânga Lapusului, în locul numit Podoroi, se afla resturile topitoriei si
turnatoriei de fier (fig. 159-162).Fundatiile sale au fost amenajate în 1847, iar constructia a fost executata în1848-1849.
La ordinul Trezoreriei, instalatiile turnatoriei au fost mutate în 1850 de la Strâmbu Baiut. Perioada de înflorire a uzinei,
în care erau prelucrate minereurile de fier din zona, a coincis cu sfârsitul sapte al secolului XIX, apoi a functionat în
deficit, astfel ca pe la 1892 topitoria de fier de aici afost desfiintata. O parte a instalatiilor a fost dusa la Hunedoara.
La Lapus au functionat totusi pâna în 1946, ateliere de prelucrare a fierului si de confectionare de unelte.În prezent, se
mai pastreaza o parte a zidurilor de caramida si piatra al unei cladiri cu lungimea de 28,9 m si latimea de 8,25 m, care pare
sa fi fost o hala, resturile unei cladiri, probabil administrative, cu mai multe încaperi, cu fatada, unele ziduri despartitoare
si acoperisul refacute si cu spatii transformateîn locuinta, respectiv în anexe gospodaresti, cu lungimea de 25 m, latimea
de18/18, 20 m si inaltimea (fara acoperis ) de 4,20 m, precum si resturile unei cladiri, a carei destinatie nu poate fi deocamdata
precizata, cu plans sieatimeaul acoperisul distruse, având lungimea de 16,60 m, l de 5,80/6,20 m,înaltimea (fara acoperis)
de 3,50 m.Cercetarea obiectivului a fost efectuata în toamna anului 2003,împreuna cu I. Batin, Gh. Robescu si Z.Somcutean.M.
Roska consideraca începuturile prelucrarii fierului în Podoroii ar putea data din preistorie.Lit.: Weisz T. 1891, 158 sq.;
Palmer (red),
Nagybánya, 305; Laszke1896, 239; Kádár 1901b, 578 sqq.; Pósch 1912, 108; Roska 1942, 238, nr. 42;Tripsaet al. 1981, 81
sq.; Mirescu 2006, 57; I.Stvan 2009b, 16 sq.
-B. Surdu, N. Maghiar si St. Olteanu mentioneaza prezenta pe razal ocalitatii a unor cuptoare de redus minereuri din secolul
XVIII, unde, în afara de fier brut, se produceau anual 1.300 maji de fier turnat. Ar fi posibil ca informatia sa se refere
la instalatii aflate în localitatea învecinata Strâmbu Baiut,mult timp înglobata administativ, sub denumirea de Oláhláposbánya,
în localitatea Lapus.
V. Wollmann afirma, de asemenea, ca la sfârsitul secolului XVIII functiona la Lapus un furnal zidit din piatra, cu piept
deschis si suflante actionate hidraulic, precum si o
" forja inferioara ". Localizarea este însa nesigura , întrucât autorul afirma ca locul de functionare se afla
în "Muntii Rotunda la Paduroi-Strâmbul (Rójahid)". Pasul Rotunda se gaseste însa la o distanta apreciabila de Lapus,
în Muntii Lapusului si face legatura dintre Cavnic si Baiut, iar un punct de hotar denumit Paduroi-Strâmbul nu este cunoscut
pe raza localitatii Lapus. În schimb, Rójahid este numele unguresc al vaii Râuoaia, în apropierea careia se plaseaza punctul
Podoroi . Autorii de la sfârsitul secolului XIX, începutul secolului XX indica Rójahid ca locul unde se afla topitoria si
turnatoria de la Lapus . Este posibil ca si datele citate de Wollmann sa se refere la instalatiile de la Strâmbu Baiut (vezi
mai sus Baiut) .Lit.: Surdu 1964, 163; Maghiar, Olteanu 1970, 151 sq.; Wollmann2010, 225.
-În punctele de hotar Comorâsre , Handal , Magura , Pe Grui
, Podinog , judecând dupa denumirea lor, ar putea fi prezente, de asemenea, obiective de interes arheologic .Lit.: vezi
pentru toponimie Visovan 2008, passim.
-Potrivit traditiei locale, în zona colinara de la extremitea vestica a localitatii, în punctul Surile Tomii se afla
mai multe movile funerare. Cu ocazia cercetarii locului, efectuata împreuna cu Fr. Herzig (vezi mai sus punctul Vârful Fetii),
am constatat ca exista aici într-adevar cel putin o ridicatura cu aspect de tumul, dimensiunile sale, cu înaltimea de peste
6 m si diametrul de cca 30 m, par însa sa indice ca aceasta este naturala.O alta movila cu aspect de tumul a fost depistata
pe terasa din dreapta râului Lapus, aproape de capatul vestic al localitatii, în locul numit La Piua
LXI. SUCIU DE SUS, comuna
LXIa GROsii Tiblesului
-În punctul Valea Obrejei , în gradina Floarei Zesuchii, am cules, cu prilejul unei cercetari de suprafata efectuate împreuna
cu I. Stanciu, în august 1989, câteva fragmente ceramice decorate cu striuri, ce provin dintr-o asezare Suciu de Sus sau Lapus
Lit.: Kacsó 2003e, 45;Kacsó 2003f , 111, 136, Anexa 1, nr. 62; Pop D.2005b, 74, nr. 62.
-În cursul aceleiasi cercetari, în punctul Vârful Dâmbului, pe marginea unui canal de irigatie, putin înspre sud de locul
Marioarei lui Daneliuc, am gasit câteva fragmente ceramice, ce ar putea apartine epocii bronzului.Lit.:Kacsó 2003e, 45.
-La aproximativ 6 km nord-est de localitate, în zona premontana a Tiblesului, la est de Valea Minghetului, la o altitudine
de peste 600 m, în locul numit Tausor, am gasit, în cursul unei cercetari de suprafata efectuate împreuna cu I. Stanciu, în
toamna anului 1989, fragmente ceramice Cotofeni si Lapus. Ele apartin unor asezari de înaltime ale celor doua aspecte culturale.
Coordonatele GPS: 47° 31',415" N, 24° 03',878" E, cota 657 m (punctul cel mai înalt). Tot aici a aparut si un depozit
de bronzuri (vezi Depozit II). Materialul se pastreaza în colectia MJM (nr. inv. 20.407-20.419).Lit.:Kacsó 1993b, 33 sqq.,
pl. 13, 5-14; Kacsó 1996b, 57, nr. 131B;Ciugudean 2000, 72, nr. 305; Motzoi-Chicideanu 2000; Pop D. 2000, 77; Kacsó2003e,
45; Kacsó 2003f, 106, 120, 136, Anexa 1, nr. 60; Kacsó 2004a, 327; Kacsó2004b, 51; Pop D. 2005b, 74, nr. 60; Kacsó 2011a,
77; Kacsó 2011b, 106 sq.
-La cca 200 m nord-est de capatul sud-estic al localitatii, în stânga râului Suciu (Tibles), la începutul pantei unui
deal, în punctul Ograde, se afla o asezare ce apartine, foarte probabil, grupului Lapus. În cursul unui sondaj de verificare
efectuat în septembrie 1989, la care a participat si I. Stanciu, am constatat ca exista aici un singur strat subtire de cultura
. Putinele materiale ceramice recoltate par a încadra asezarea într-o perioada imediat ulterioara celeide a doua faze a necropolei
de la Lapus. Materialul se afla în colectia MJM (nr.inv. 20.386-20.406).Lit: Kacsó 1990a, 47; Kacsó 1993b, 32 sq., pl. 12;
Kacsó 1996b, 57, nr.131 A; Gogâltan 2001, 193; Kacsó 2003e, 45; Kacsó 2003f, 106, 136, Anexa 1,nr. 61; Kacsó 2004b, 51; Pop
D. 2005b, 74, nr. 61; Marta 2010b,319, nota 19;Kacsó 2011b, 106 sq.
-Pe teritoriul localitatii au iesit la iveala doua depozite de bronzuri:
A).Depozitul I a fost descoperit, la o data între 1985-1987, în capatul nordic al terasei înalte, numite Troian , din
stânga râului Suciu (Tibles), la aproximativ 4km de locul în care se afla necropola tumulara de la Suciu de Sus, în punctulcunoscut
sub denumirea de Botul Troianului Depozitul era format din 10–15celturi întregi, din care s-au pastrat trei. Ele
au mansonul gaurii de înmanusare drept îngrosat, fiind ornamentate cu nervuri. Au fost donate de profesoara de istorie Ioana
Filip muzeului din Baia Mare (MJM, nr. inv. 19.349-19.351).Datarea: Bronz târziu 4. Un sondaj de verificare efectuat, în toamna
anului 1989, la locul descoperirii nu a mai prilejuit scoaterea la lumina a altor piese, a permis însa concluzia ca depozitul
a fost depus în afara perimetrului vreunei asezari contemporane.
B).Depozitul II a fost gasit, în primavara anului 1988, în punctul Tausor, la mica adâncime în pamânt, cu ocazia saparii
unui sant în vederea amenajarii unui gard protector pentru o pepiniera . Coordonatele GPS :47° 31',301" N, 24° 03',826"
E, cota 642 m. O parte a pieselor descoperite s-a pierdut. Cele recuperate, trei fragmente de secera si un fragment de placa,
au ajuns, prin intermediul profesoarei de istorie Ioana Filip, la MJM (nr. inv.20.420-20.423). Depozitul s-a aflat, fara
îndoiala, în teritoriul unei asezari agrupului Lapus (vezi mai sus). Datarea: Bronz târziu 2.Lit:A)Kacsó 1993b,32 sq.; Kacsó
1994a, 5 sq., fig. 1, 1-3;Soroceanu 1995, 80, anexa 6; Soroceanu, Lakó 1995, 191, nota 19; Kacsó 2002,7; Kacsó 2003e, 46;
Kacsó 2004b
, 51, pl. 79, 2; Kacsó 2007b, 71 sq.;Ciugudean, Luca, Georgescu 2008, 21, nota 139, 49, nr. 36 ("Grosii Tiblesului
II"); Kacsó 2009a, 48; Bratu 2009, 273, nr. 407
312;Târlea 2012, nr. 565 ("Grosii Tiblesului II" ). B). Kacsó 1993b ,48, pl. 13, 1–4; Kacsó 1996b,
57, nr. 131 B;Kacsó 2002, 7; Kacsó 2003e, 45 sq.; Kacsó 2004b, 51; Marta 2005, 85; Bratu2009, 273, nr. 408;Târlea 2012, nr.
566 ("Grosii Tiblesului I" ).
-În punctul Paltin din apropiere de Valea Minghetului se afla mai multe movile de mici dimensiuni, care reprezinta, eventual,
morminte tumulare. Ele au fost observate cu prilejul unei cercetari de suprafata efectuate împreuna cu I.Stanciu în toamna
anului 1989.Lit.: Kacsó 2003e, 46.
-În versantul drept al Vaii Ciceului, afluent al Vaii Bradului, se afla Pestera Ponorul Vitelor , amplasata la o altitudine
relativa de 70 m, nivelul de baza fiind Valea Bradului. Are doua intrari verticale, situate la aceeasi înaltime , 640 m lungime,
-40,5 m denivelare, 70 m extensie .Pestera un numar marede galerii, grupate pe patru directii, 10, 13, 2 si respectiv, 4
pe câte o directie .
Lit.:C. Grosan, Galerii 13, 1991, 3-17.
-Judecând dupa denumirile lor, este posibil ca în punctele de hotar Arsita , La Gruimane , Obcina Lespezilor Poderei
, Pusta sa fie prezente obiective arheologice.Lit.: vezi pentru toponimie Visovan 2008 , passim .
LXIb LARGA
- Marian sustine ca pe teritoriul localitatii ar fi existat un platou cu urme de zidiri antice, arme si utile de bronz
.Lit.:Martian 1909, 347, nr. 681;Martian 1920, 24, nr. 388; Roska1942, 280, nr. 17; Kacsó 2003e, 46.
-Doua piese de bronz, despre care unii autori afirma ca apartin unui singur depozit, reprezinta, de fapt, descoperiri
izolate, net diferentiate sicronologic.
a). Topor cu gaura de înmanusare transversala de tip Hajdúsámson.
b).Topor cu disc de tip Larga, cu lama usor curbata si taisul în forma de halebarda.
Cele doua piese s-au aflat în colectia D. Teleki din Gornesti 311,
------------------------------------
312 Se afirma, gresit , ca depozitul a fost descoperit la altitudinea de 800 m.
313 Contele dr. Domokos Teleki a mostenit castelul din Gornesti în anul 1882 de la tatal sau, contele Géza Teleki. Castelul
a fost transformat într-un adevarat muzeu, aici fiind adapostite colectii de piese arheologice (obiecte de piatra , bronzuri,
ceramica) si numismatice, portelanuri , arta decorativa, precum si o pinacotecs cu tablourile familiei,vezi L. Kelemen,muveszettorteneti
tanulmányok II
, Bukarest, 1982, 305.
----------------------------------------------
1918 au fost depuse la muzeul din Cluj, astazi MNIT (nr. inv. IV. 1.888, IV.1.889; în prezent toporul cu gaura de înmanusare
transversala este ne identificabil). Primul topor se dateaza în Bronz mijlociu 1, al doilea în Bronztârziu 2.
Analiza cantitativa a pieselor a si b(dupa Junghans, Sangmeister,Schröder):Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe (tabel ce
nu pot sa-l reproduc) +Lit.:ArchÉrt 22, 1902, fig. de la p. 414; Nestor 1933, 128; Nestor1938, 185, nota 26;Roska 1942,
280, nr. 17, fig. 338-339; Roska, Apulum III,1949, 73, nr. 9 Roska,FolArch 9, 1957, 63 sqq.;Mozsolics 1967, 168, fig. 10;Schubert,
Schubert 1967, 196, nr. 166; Junghans, Sangmeister, Schröder 1968 , 254 sq., nr. 9.053, 256, nr. 9.082Vulpe 1970, 49, 101,
pl. 13, 202 si pl. 41,570; A. Vulpe, E. Tudor, SCIV 20, 1970, nota 16;Petrescu-Dîmbovita 1977,49, pl. 19, 5-6; Miclea, Florescu
1980, fig. 384; Kacsó 1981d, 85; Kroeger-Michel 1983, 74, 202, Lista 14, Bp-1, pl. 119a; Kacsó 1989b , 83 sqq.; C.Ghemis,Toporul
de piatrs de la Girisu de Cris, jud. Bihor , în Cornea et al. (îngr.) 2001, 664; Kacsó 2002, 7 sq., fig. 2; Kacsó 2003e,
46; Gedl 2004, 31;Rotea 2003, 50; Kacsó 2005f, 13; Palincas 2006, 233; László 2006, 127 sq., fig.3, 3; Kadar 2007, 152, nr.
114, pl. 30, 138; Kacsó 2007b, 86, 91;Comori, fotocolor 314; M. Novotna,Dva osobitne bronzove predmety zo Slovenska, în Malgorzata
Mogielnicka-Urban (red.),Opera ex aere. Studia z epoki brazu iwczesnej epokiaelaza dedykowane profesorowi Janowi Dabrowskiemu,Warszawa,
2008, fig. 4 mijloc; Bratu 2009, 377, nr. 16;Târlea 2012, nr. 681-682; Boroffka 2013, fig. 47, 7 rând 3 mijloc; László 2013,
257, fig. 2, 9; Kacsó,Topoare.
-M. Irimia mentioneaza, gresit, un topor de tip Drajna din aceasta localitate.Lit.: Irimia 2008, 89; Irimia 2009, 39.-În
catunul Copacisa plasat între Larga si Suciu de Sus, se afla o imensa movila, despre care localnicii presupun ca ar fi artificiala
.Dupa verificarea atenta a locului, am stabilit ca este vorba aici de o ridicatura naturala (rest de terasa ?), care a putut
fi folosita, eventual, de-a lungul timpului si ca loc de asezare. La suprafata nu am gasit însa nici o urma arheologica.Lit.:
Kacsó 2003e, 46.
-------------------------------------------------
314 Toporul de tip Larga este atribuit culturii Komariv. Urmele acestei culturi nu au fost evidentiat în Depresiunea Lapusului,
dar nici în alte zone ale Tisei superioare. Referirile la o asezare Komariv la Diakovo (Ordentlich, Crisia 1974, 146; Chidiosan
1980, 88, nr. 9; Boroffka 1994, 40, nr. 172), pe baza unei pretinse informatii primite dela E. Balahuri, sunt gresite . De
altfel, E. Balahuri precizeaza (vezi de ex. studiul publicatîn Szegedi Tanarkepzo Foiskola Tudomanyos Kozlemenyei, Szeged,
1968, 141-150) ca nu exista dovezi ale patrunderii culturii Komariv în Ucraina Transcarpatica
---------------------------------------------------
-În raza localitatii se afla punctele de hotar Arsita , La Temeteu si Poderei, care ar putea fi, eventual, importante
si arheologic.Lit.: vezi pentru toponimie Visovan 2008, passim.
LXIc SUCIU DE JOS
-În marginea sud-estica a localitatii, pe terasa relativ joasa din dreapta râului Suciu (Tibles), în punctul Izvoraste,
se afla o asezare Suciu de Sus sau Lapus
, de unde am recoltat, cu ocazia unei periegheze efectuate în primavara anului 1971, fragmente ceramice striate.Lit.:
Kacsó 1972b, nota 13; Kacsó 1975, nota 9; Bader 1979, 28, nr. 53;Kacsó 1987a, 59, nr. 23a; Kacsó 2003e, 46; Kacsó 2003f, 140,
Anexa 1, nr.156; Pop D. 2005b, 78, nr. 157.-Aproximativ în centrul localitatii, în apropiere de malul stâng al râului Suciu
(Tibles), pe panta estica, dinspre râu, a dealului numit Gura Boii, au fost gasite, la suprafata, fragmente ceramice striate,
ce provin dintr-o asezare Suciude Sus sau Lapus. Am identificat statiunea în vara anului 1968. În acest loc a aparut si un
depozit de bronzuri (vezi Depozit I).Lit.:Kacsó 1987a, 59, nr. 23b; Kacsó 2003e, 46; Kacsó 2003f, 140,Anexa 1, nr. 157; Pop
D. 2005b, 78, nr. 158.
-La cca 500 m de capatul sudic al localitatii si 300 m de punctul Izvorâste, pe terasa înalta din dreapta râului Suciu
(Tibles), în locul numit Muncei, am identificat, cu prilejul unei cercetari de suprafata efectuate, în august 2003, împreuna
cu D. Pop, o asezare din Bronzul târziu cu ceramica striata , ce apartine culturii Suciu de Sus sau grupului Lapus.Lit.:Kacsó
2003e, 46 sq.;Kacsó 2003f , 118 sq., 140, Anexa 1, nr. 158;Pop D. 2005b, 78, nr. 159.
-Fara alte precizari, este mentionata existenta unei asezari din epoca bronzului pe raza localitatii.Lit.:
Temesváry 1897, 97; Kacsó 2003e, 47.
-Cu prilejul unei cercetari de suprafata efectuate, în ziua de 6 august1998, împreuna cu N. Palincas , D. Pop si altii,
pe panta nordica, foarte aproape de partea cea mai înalta a dealului Vârful Carpanului, aflat la nord-est de localitate, chiar
la hotarul cu comuna Lapus, am descoperit un mormânt de incineratie izolat (?), partial distrus, ce apartine grupului Lapus.
Am recoltat numeroase fragmente ceramice, ce provin de la mai multe vase, un mic obiect ne determinabil de bronz, precum si
câteva oase calcinate. Prezenta unei cantitat apreciabile de placi de gresie indica, cu probabilitate destul de mare, ca mormântul
a fost înconjurat cu astfel de placi.Lit.: Kacsó 2003e, 47;
Kacsó 2003f , 118, 123, 140, Anexa 1, nr. 159, pl. 37; Kacsó 2004a, 331; Kacsó 2004b, 50; Pop D. 2005b, 78 sq., nr. 160;Kacsó
2011b, 106 sq.; Kacsó 2013a, 73.
-La cca 400 m vest de punctul Vârful Carpanului, pe platoul unui deal ce ofera o buna vizibilitate în toate directiile,
numit Vârful Suciului (fig. 286), la o altitudine de 510-520 m, Ken Massy, student la Universitatea Ludwig Maximilian din
Munchen, a descoperit, la 10 august 2008, o asezare deschisa de înaltime din epoca bronzului. Cu ocazia verificarii locului
de descoperire ,efectuata la 15 august 2008 împreuna cu C. Metzner-Nebelsick si L. D. Nebelsick, precum si cu studentii amintitei
universitati, am gasit la suprafata numeroase fragmente ceramice, majoritatea striate, care permit atribuirea asezarii grupului
Lapus.Lit.: Kacsó 2011a, 77.-
-Depozitele de bronzuri descoperite în raza localitatii
A). Depozitul I,format din trei celturi cu plisc, a aparut, pe la sfârsitul secolului XIX, în punctul Gura Boii. Se pastreaza
la MNIT (nr. inv. 169-171).
B). Depozitul II a fost descoperit de catre elevul Aurel Costea, în 1960, pe terasa superioara a râului Suciu (Tibles),
în punctul Gradina Cutii. Era format, probabil, din trei topoarecu disc si spin, dintre care unul a fost achizitionat, de
catre M. Rusu, pentru MNIT, iar doua au fost depuse la Liceul Pedagogic din Sighetu Marmatiei.
Dintre acestea din urma, unul a ajuns în colectia F. Nistor din acelasi oras 315 .Despre locul actual de pastrare al celui
de al treilea topor nu exista date. Au fost publicate doar doua piese: un topor de tip B3, varianta Dobrocina (din colectia
Nistor) si un topor de tip B3, varianta Cehalut (MNIT). Ambele depozite se încadreaza în Bronz târziu 2.Lit.:A).Orosz 1900,21,
nr. 5; Pósta 1903, 15; Martian 1909, 322, nr.22; Martian 1920, 37, nr. 643; Roska 1942, 21, nr. 76; Petrescu-Dîmbovita1976,
491, nr. 74; Petrescu-Dîmbovita1977, 69, pl. 65, 8-10; Petrescu-Dîmbovita 1978a, 107, nr. 73, pl. 47C; Morintz 1978, 172,
fig. 94, nr. 69;Kacsó 1981c, 120; Hansen 1994, 591, nr. 377; Soroceanu, Lakó 1995, 192, nr.34;Kacsó 2002,10, fig. 3; Kacsó
2003e, 47; Kacsó 2007b, 56, 88, notele 241,242; Bratu 2009, 347, nr. 1.079;Târlea 2012, nr. 1.262.B).Rusu 1963, 206, nr.6;Vulpe
1970, 82, 84, pl. 26, 364, pl. 27, 376 si pl. 75E; Rusu 1972b, 208, nr.80; Mozsolics 1973, 118; Petrescu-Dîmbovita 1976, 491,
nr. 74; Petrescu-Dîmbovitata 1977, 69, pl. 65, 17; Petrescu-Dîmbovita 1978a, 107, nr. 74, pl. 48A;Kacsó 1981c, 120; Kroeger-Michel
1983, 199, Lista 11, D-716; Hansen 1994,591, nr. 378; Kacsó1995c, 136, Lista 1, nr. 23; Kacsó 1999e, 89; Kacsó 2002,10; Kacsó
2003e, 47; Vachta 2008, 120, Lista V. 1. 2., nr. 23; Bratu 2009, 347,nr. 1.080; Kacsó 2009b, Anexa 1, nr. 40;Târlea 2012,
nr. 1.263; Kacsó,Topoare; Kacsó,Gewässerfunde.
Mircea Rusu mi-a furnizat informatii suplimentare cu privire la conditiile de descoperire si la soarta pieselor.
XId SUCIU DE SUS
-Fara precizari topografice, este amintita în raza localitatii o asezare neolitica.Lit.:Temesváry 1897, 97; Kacsó 2003e,
47; Bobîna 2009, 14, nr. 41.
-Cu ocazia unei cercetari de suprafata , pe care am efectuat-o, împreuna cu D. Pop si Z .Somcutean, în ziua de 29 august
2003, pe terasa înalta din dreapta râului Suciu (Tibles), în apropiere de capatul dinspre Suciu de Jos a
----------------------------------------------------------
315 Cea mai mare parte a colectiei de piese de bronz a lui F. Nistor a ajuns la MMSM. Este posibil ca tot aici sa se pastreze
si toporul de la Suciu de Jos
------------------------------------------------------
localitatii, în locul numit Plesa , am gasit mai multe fragmente ceramice preistorice atipice, precum si un fragment de
topor de piatra . Este posibil ca ele sa provina dintr-o asezare neolitica.Lit.:Kacsó 2003 e, 47; Bobîna 2009, 14, nr. 42
.
-În imediata vecinatate a punctului mentionat anterior, în apropiere devechiul cimitir evreiesc, cu ocazia aceleia cercetari
am gasit, în punctul Poduri, mai multe fragmente ceramice, dintre care câteva sunt decorate custriuri. Ele semnaleaza probabila
prezenta aici a unei asezari Suciu de Sus sau Lapus .Lit.:Kacsó 2003e, 47.
-Un cimitir de incineratie din epoca bronzului se afla în nord-estul localitatii , pe aceeasi terasa înalta, bine conservata
pe o lungime de mai multi kilometri si o latime de mai multe sute de metri, din dreapta râului Suciu(Tibles), în punctul Poduri
pe Coasta ( Poduri pe Coasta I) . Coordonatele GPS:24° 03',878" N, 24° 02',894" E, cota 453 m (fig. 287). Primele
sapaturi în cimitir au fost efectuate de D. Teleki si J. Szendrei.Rezultatele cercetarilor lor nu au fost consemnate decât
în rapoarte sumare, iar materialele descoperite (fig. 288-289) s-au pierdut în buna parte sau s-au amestecat cu alte materiale,
unele provenite tot din raza localitatii Suciu de Sus.În acelasi loc a efectuat sapaturi, în 1913, si M. Roska. El a constatat
ca cercetarile anterioare s-au desfasurat nesistematic pe o mare suprafata. Într-un sant de 19,5 m lungime si 5,25 m latime,
trasat pe terenul lui I. Bizo, aflat, se pare, pe marginea terasei, Roska a dezvelit 11 morminte, precum si doua vetrede incineratie,
ultimele plasate între morminte. Mormintele identificate au fost,fara exceprie, deja deranjate, s-a stabilit totusi ca oasele
incinerate umane si vasele de ofranda au fost depuse pe directia est-vest. În primul raport despre aceste cercetari nu se
mentioneaza prezenta unor urne, care ar fi ad postit resturile incinerate, s-ar putea deci presupune c este vorba de morminte
de incineratie cu oasele raspândite în groapa. Totusi, într-o relatare mai târzie, se spune ca mormintele, plasate la o distanta
de 2-3 m unul de altul, în gropi înforma de covata, la o adâncime de o palma în pamânt, constau dintr-o urna, în care se gaseau
oasele incinerate umane acoperite cu o ceasca asezata cu gura în jos, si o strachina-capac. În câteva cazuri, urnele erau
înconjurate de placi de gresie. Lânga una dintre urne a aparut si o dalta de cupru în forma de ic. Înaceeasi relatare se vorbeste
de 12 morminte gasite în 1913, precum
si de o singura vatra de incineratie de forma patrata , realizata din pietre de râu. În 1961,cu prilejul unei cercetari
de suprafata , M. Rusu a mai descoperit un mormânt de incineratie aproape complet distrus. Într-o periegheza efectuata împreuna
în vara anului 1968, nu am mai localizat alte morminte, M. Rusu mi-a precizat totusi ca mormântul gasit de el s-a aflat chiar
în botul terasei, înspre capatul nord-estic al localitatii. Întrucât colectia lui Teleki, formata în principal din piese descoperite
la Suciu de Sus, era pastrata la Gornesti, la mai multi autori apare ca loc de descoperire a ceramicii de la Suciu de Sus
localitatea din judetul Mures. O parte a colectiei s-a pierdut, o alta parte a ajuns, dupa al doilea razboi mondial, la MJMures.
Un numar redus de fragmente ceramice de aici pot fi identificate ca provenite din cimitirul plan. Potrivit unei informatii
furnizate de A. Mozsolics,la MNMB (nr. inv. [5] 1936) se afla o ceasca donata de D. Teleki, care provine,foarte probabil,
de pe terasa Poduri pe Coasta 316 . Nu exista date sigure cu privire la locul de pastrare a materialelor descoperite de M.
Roska si M. Rusu.S-ar putea ca ele sa se gaseasca, macar în parte, la MNIT. Tot aici (nr. inv.8.182, 8.187, 8.198, 8.280 [=
P.747]; 8.194, 8.279, 8.734 [= P. 750]; 8.160,8.176 [= P. 746, 748]; 8.169, 8.211, 8.215, 8.279, 8.379, 8.387; 8.213, 8.216,8.217,
8.220) se afla doua vase cu decor spiralo-geometric excizat-incizat, precum si numeroase fragmente ceramice cu decor similar
(fig. 290-291), ce provin, foarte probabil, tot din punctul Poduri pe Coasta . În acelasi punct au fost descoperite, aproape
cert,si ceramice cu decor tipic Suciu deSus II, precum si oasele calcinate (fig. 292-293) ajunse la MNMB înca în 1887 (nr.
inv. 127. 1887. 1-27), care au fost publicate de Amália Mozsolics, potrivit datelor existente în registrul de inventar al
muzeului, ca fiind gasite pe platoul Troian.
Cimitirul plan de incineratie de la Suciu de Sus apartine fazei a doua a culturii Suciu de Sus si dateaza de la începutul
Bronzului târziu.Lit.: Hampel 1886 a, pl. 73, 2a, b ("Ungaria"); Hampel 1886b , pl. 73,2a, b ("Ungaria");
Szendrei 1887 , 378; Szendrei, ArchÉrt 8, 1888, 87; Hampel,ArchÉrt 8, 1888, 175 sq.; Szendrei 1890, 377; Hampel 1892,
41; Pulszky1897a, pl. 64, 2; ArchÉrt 20, 1900, fig. de la p. 208 si 213 ("Gernyeszegvidéke" ["regiunea Gornesti"]);
Orosz 1900, 26, nr. 37; M. Wosinsky, Azo skormészbetétes diszítés uagy agmuvessége, Budapest, 1904, pl 10, 2. 3, pl. 11 si
pl.12; Wosinsky, ArchÉrt 24, 1904, 214; Hoernes, Jahrbuch für Altertumskunde 5,1911, 12, fig. 15; G. Kossina, Mannus 4, 1912,
178 sq., fig. 7;Roska 1914
, 143sq.; Orosz 1915 ,fig. de la p. 6; Hoernes, Menghin 1925, 414 sqq. ("Gernyeszeg,Komitat Maros-Torda in Siebenbürgen");
Pârvan 1926, 314, 377, 420, 427, 768,fig. 277-278 ("Ghernesig" ["Gornesti"]); V. G. Childe,The Danube
in Prehistory, Oxford, 1929, 380, fig. 215 ("Gernyeszeg");
Roska 1940, 6 sq., nr.9;Roska 1942, 90 sq., nr. 78; P. Reinecke, WienerPrähistZeitschr 29, 1942,103("Gernyeszeg");
Popescu 1944, 137, fig. 59;Mozsolics 1960, 119;Kalicz1960
, 7, nr. 31;Horedt, Nouvelles Etudes d'Histoire. Publiees à l'occasiondu XIe Congres des Sciences Historiques Stockholm
1960 , 37 sqq., fig. 3, 1 si fig. 4; Gimbutas 1965, 218; Berciu D. 1966, 210; Bouzek, PamArch 57, 1966,255, fig. 7, 4 si fig.
9, 6; Daicoviciu H. (red.) 1967, fig. 7; Berciu D. 1967, fig.50;Rusu, Suciu de Sus,în Filip (ed.) 1969, 1400;Bader 1972b,
516 sq., nr. 34; Condurachi, Daicoviciu 1972, fig. 50;Dumitrescu 1974, fig. 355, 1. 6-7; Bóna 1975, 274; Kacsó 1975, nota
9; Vulpe1975b, 72, fig. 1, 1-4; Vulpe, Suciu, în Pippidi (coord.) 1976, 555 sq.; Bader
-----------------------------------------
316 Potrivit amabilei informatii primite de la dr. Ildiko Szathmari, vasul nu a putut fi identificat în colectiile MNMB.
De altfel, sub numarul de inventar indicat se afla o piesa ce nu provine de la Suciu de Sus.
----------------------------------------
1976, 37 sqq.; Vulpe 1977, 110; Bader 1978, 62, 68; Petrescu-Dîmbovita 1978b, 94, fig. 16, 6;Bader 1979, 3 sq., 28, nr.
52a; Vulpe 1979, 2.267; Coles,Harding 1979, 404; Müller-Karpe 1980, 234, 802, pl. 365A; Miclea, Florescu1980, pl. 401–402
("Gornesti"); Kacsó 1981d, 86; Dumitrescu, Bolomey,Mogosanu 1983, fig. 19, 4; Demeterová 1984, 21; Harding, The
Mycenaeansand Europe,London, 1984, 107, 204; Dumitrescu 1985, fig. 70, 1. 6-7; Bouzek1985, 49, fig. 19, 5 si fig. 29, 4; Dumitrescu,
Vulpe 1988, fig. 17, 17; Vulpe,Zahariade 1987,29; Bader 1990, 191, fig. 26, 36;Kacsó 1993b, 31 sq.; Andritoiu, Vasiliev 1993,
104, fig. 8, 4; Pop D. 1995, 239;Lazar 1995, 137 ("Gornesti"); Petrescu-Dîmbovita et al.1995, 95, fig. 28, 6;Vasiliev,
Rotea, Wittenberger (red.) 1998, fig. 7; Paunescu et al. 2000, Vulpe, Petrescu-Dîmbovita,László2001, fig. 40, 1. 4-6; David
2002, 482; Motzoi-Chicideanu 2003, 369; Kacsó2003a, 88; Kacsó 2003e, 47 sqq.; Kacsó 2003f, 122 sq., 140, Anexa 1, nr. 160;Pop
D. 2003, 90; Kacsó 2004a, 329; Chicideanu-Sandor 2005, 862; Pop D.2005b, 79, nr. 161; Kacsó 2005d, 54; Kacsó 2007b, 90; Vulpe,Compendiu;Kacsó
2007c, 54;Kacsó 2008b, 11, fig. 1-4, fig. 7-8, fig. 11-12; Rotea 2009,fig. 14-15; Motzoi-Chicideanu 2011, 653;Kacsó 2013a,
63 sq.
-Pe marginea terasei Poduri pe Coasta , la aproximativ 250 m nord de cladirea Primariei, am descoperit, cu prilejul repetatelor
cercetari de suprafata,fragmente ceramice, cele mai multe ornamentate cu striuri. Ele ar putea proveni dintr-o asezare contemporana
cu cimitirul aflat în apropiere ( Poduri pe Coasta II ). Nu este exclus ca descoperirile din acest punct si cele din punctul
Poduri ,aflat în vecinatate sa apartina aceluiasi obiectiv.Lit.:
Kacsó 1987a, 59, nr. 24a; Kacsó 2003e, 49; Kacsó 2003f, 140,Anexa 1, nr. 161; Pop D. 2005b, 79, nr. 162; Kacsó 2011b,
108
-În punctul Pe rât , în apropierea canalului, aproximativ la 150 m sud-vest de casa lui Gavrila Damian (Batica), am gasit,
cu prilejul perieghezei dinseptembrie 1989, efectuata împreunacu I. Stanciu, câteva fragmente ceramice,dintre care unul este
decorat cu striuri. Acesta din urma indica prezenta posibila în acest loc a unei asezari din epoca bronzului, cultura Suciu
de Sus sau grupul Lapus. Tot aici a aparut si un fragment de fund de vas cenusiu, probabil de epoca medievala.Lit.:Kacsó 2003e,
49;Kacsó 2003f , 119, 140, Anexa 1, nr. 166; Pop D.2005b, 79, nr. 167.
-La aproximativ 500 m de capatul sud-estic al localitatii, în lunca înalta din stânga râului Suciu (Tibles ), pe o parte
si alta a drumului Suciu de Sus– Grosi Tiblesului, în locul numit La Ses, se afl o asezare din Bronzul târziu, în
care am efectuat sapaturi în 1969 si 1989, la ultima campanie participând si I.Stanciu. Coordonatele GPS: 47° 27',212"
N, 24° 03',471" E, cota 447 m. Asezarea este în cea mai mare parte distrusa datorita deplasarii râului si a inundatiilor
provocate de afluentii acestuia. Nu au fost dezvelite complexe de locuire, ci doar câteva gropi menajere, care au furnizat,
totusi, o cantitate relativ mare de ceramica si câteva obiecte de lut ars. Desi ceramica descoperita este în întregime fragmentara
, a putut fi identificata o parte a formelor de vas prezente în asezare: strachini, castroane, cesti, vase mici, vase cu gâtul
scurt tronconic si corpul usor arcuit, vase cu gâtul scurt si corpul bombat, vase cu marginea lata,gâtul înalt, corpul pântecos,
dintre care unele au culoarea neagra în exterior, rosie în interior, vase sac etc. Cele mai multe dintre vase sunt decorate
cu striuri, frecvent însotite de motive în relief, respectiv cu caneluri. Un singurfragment poarta un decor realizat în tehnica
exciziei-inciziei. Asezarea apartine grupului Lapus. Materialul se pastreaza la MJM (nr. inv. 4.918, 20.164-20.385).Lit.:
Kacsó,Suciu de Sus, Marmatia 2, 1971, 370, 376; Kacsó 1990a,47;Kacsó 1993b, 29 sqq., pl. 1-11; Kacsó,Suciu de Sus, "Pe
Ses", jud. Maramures, în Situri,
110, nr. 253; Motzoi-Chicideanu 2000; Gogâltan 2001,193; Kacsó 2003e, 50; Kacsó 2003f, 107, 140, Anexa 1, nr. 165; Pop
D. 2003,90; Kacsó 2004b, 50; Pop D. 2005b, 79, nr. 166; Marta 2010b,319, nota 19;Kacsó 2011b, 106 sqq.; Metzner-Nebelsick
2012, 69, 74, nr. 33.
-Un fragment ceramic ornamentat cu motive geometrice, realizate întehnica exciziei-inciziei, de tip Suciu sau Lapus, care
se afla în colectia D.Teleki din Gornesti, purta marcajul "Felsoszocs -Mocira" ("Suciu de Sus-Mocir").
Punctul de hotar Mociranu a putut fi identificat în raza localitatii.Este posibil ca el sa fie identic cu punctul Lases .Lit.Bader
1976, pl. 5, 1; Kacsó 1993b,32; Kacsó 2003e, 50; Kacsó2003f, 107, nota 46, 140, Anexa 1, nr. 164; Pop D. 2005b, 79, nr. 165.
.-Un cimitir tumular din epoca bronzului se afla pe terasa înalta, lunga de câtiva kilometri si lata de mai multe sute
de metri, numita Troian , din stânga râului Suciu (Tibles), la aproximativ 1,5 km nord-est de localitate (Toian I)
Troian I .Coordonatele GPS: 47° 27',245" N, 24° 03',782" E, cota 459 m (fig. 294). Terasaare acelea si caracteristici
geomorfologice si aproximativ aceeasi latime pe toata întinderea sa, în zona dintre localitatile Suciu de Sus si Grosii Tiblesului.Cimitirul
tumular a fost descoperit, se pare, de Károly Tormasi cercetat apoi prin sapaturi tot de Teleki si Szendrei. Informatiil cu
privire la aceste cercetari sunt, de asemenea, sumare, iar materialele descoperite în cea mai mare parte pierdute. În prezent
nu exista nici o urma vizibila pe teren a cimitirului, traditia locala susine insa ca el a fost edificat înspre capatul sudic
al terasei, aproape de marginea acesteia. Potrivit unei informatii, tumulii s-au aflat pe pasunea din proprietatea baronesei
Györgyné Bánffy, dupa o alta informatie pe terenul din proprietatea contelui Teleki. Cimitirul a cuprins în jur de 15-20 de
tumuli de marimi diferite. Ritul de înmormântare practicat era incineratia, se pare, în urne, acestea fiind înconjuratede
pietre de mari dimensiuni. Este precizat ca structura si inventarul tumulilorde la Suciu de Sus erau întrutotul identice celor
constatate la tumulii de la Lapus. Exista si surse care vorbesc de existenta pe Troian a unei asezari ,respectiv a unui cimitir
cu urne, fara a mai mentiona si cimitirul tumular. Înacest sens este interesanta relatarea lui E. Orosz care, desi a vizitat
terasa Troian în anul 1898, nu a amintit prezenta tumulilor. Este posibil deci ca, în decurs de zece ani, între 1887 si 1897,
toti tumulii de pe Troian sa fi disparut, fie în urma sapaturilor arheologice, fie a unor lucrari agricole.Din materialul
descoperit de Teleki la Suciu de Sus, provin din tumuliide pe Troian fragmentele ceramice din colectia sa, despre care T.
Bader relateaza ca pastrau marcajul cu aceasta denumire. Ele se gasesc acum la MJMures (nr. inv. 2.093-2.104, 2.250-2.255,
2.278-2.281, 2.352, 2.354, 3.350-3.393, 3.433-3.437). Printre acestea, unele sunt ornamentate cu motive excizate-incizate.
Acestui lot i-a apartinut, foarte probabil,si ceramica descoperita în tumulul IV, despre care Roska a afirmat ca se data în
epoca timpurie a fierului. Nu avem date despre soarta materialelor descoperite de Szendrei în acest punct, ceramica predata
de el muzeului din Budapesta ca provenita de aici, fiind în realitate descoperita, foarte probabil, în cimitirul plan de incineratie
din aceasta localitate (vezi mai sus).Cimitirul tumular de la Suciu de Sus apartine grupului Lapus si se încadreaza din punct
de vedere cronologic în Bronz târziu 2-3.Lit.:Szendrei 1887, 378;Szendrei 1890, 377; Kádár 1901c, 501, nota4; Roska 1914,
143; Orosz 1915, 5;Roska 1940, 7, nr. 9, 22;Roska 1942, 90sq., nr. 78:Mozsolics 1960, 119; Kacsó 1972b, nota 13;Bader 1972b,
516, nr.34;Bader 1976, 37 sqq.; Bader 1978, 62, 68;Bader 1979, 3, 28, nr. 52b; Kacsó1986, 112; Vulpe, Zahariade 1987, 29;
Kacsó 1990a, 47;aunescu;Kacsó 1993b, 31 sq.; Pop D. 1995, 239; Paunescu et al. 2000, în Enciclopedia III , 130; Kacsó 2000b,
212; Romsauer 2003, 131; Kacsó 2003e, 49; Kacsó2003f, 123 sq., 140, Anexa 1, nr. 162; Pop D. 2003, 90; Kacsó 2004a, 331; PopD.
2005b, 79, nr. 163; Chicideanu-Sandor 2005, 211, nr. 889, 862; Przyby La2005, nota 25; Przyby La 2007, 591;Kacsó 2008b
, 11 sq., fig. 5-6; TeodorescuR.-M. 2010, 30, 32; Motzoi-Chicideanu 2011, 151, nr. 889, 653; TeodorescuR.-M. 2011, 25,
74, 78, 132 sq., nr. 143 etc.Kacsó 2013a, 64 sqq.
-Pe marginea terasei Troian, la cca 80 m de locul presupus al cimitirului tumular, am gasit, la suprafata, fragmente ceramice,
cele mai multe ornamentate cu striuri. Ele ar putea proveni din inventarul unor tumuli sau dintr-o asezare contemporana cu
acestia (Troian II) .Lit Kacsó 1987a, 59 sqq., nr 24b; Kacsó 2003e, 49; Kacsó 2003f, 140,Anexa 1, nr. 163; Pop D. 2005b, 79,
nr. 164.
-Se mentioneaz existenta pe terasa Troian a unor urme de menhiri. Nu am depistat niciun fel de resturi de acest fel. Este
posibil ca referirea sa fi fost facuta tot la tumuli sau, eventual, la pietre de foarte mari dimensiuni, care au fost folositi
la amenajarea tumulilor.Lit.:Martian 1920,37, nr. 644; Roska 1942, 90 sq., nr. 78; Mozsolics1960, 119; Kacsó 2003e, 50.
-În punctul Tabara ar fi existat tumuli cu urne. Acest punct nu a putut fi identificat pe teren.Lit.:Martian 1909
, 329, nr. 193;Martian 1920 , 37, nr. 644; Roska1942, 90 sq., nr. 78; Mozsolics 1960, 116; Kacsó 2003e, 50.
-Punctele de hotar Valea Grosilor si Sesu , mentiomate ca locuri unde Teleki ar fi dezvelit tumuli cu morminte de incineratie,
sunt, foarte probabil,identice cu punctul
Troian , mentionat de altfel în aceeasi însiruire .Lit.:
Roska 1940, 6 sq., nr. 9; Kacsó 2003e, 50.
-De pe teritoriul localitatii sunt semnalate trei piese de bronz, fara precizarea conditiilor lor de descoperire. Ele
apartin, foarte probabil, categoriei de piese izolate.
1) Topor cu disc si spin de tip B4 , varianta Rohod, descoperita în secolul XIX, pierduta ,
2) Dalta gasita in punctul Prihadistea, ajunsa în colectia unui muzeu din Budapesta (MNMB ?).
3). Secera cu buton si nervura pe lama, rupta în spre vârf, descoperita dupa 1965, în colectia MTC. Datarea pieselor
1 si 3 Bronz târziu 2–3, a piesei 2 incerta.Lit.:
1). Temesváry 1897, 106, fig. 58 la p. 105; Orosz 1900, 26, nr. 37;Martian 1909,329, nr. 329; Martian 1920 37, nr 644;
Nestor 1933, nota 525k; Nestor 1938, 184, nota 24; Roska 1942, 91, nr. 78; Mozsolics 1960, 116, nota 9;Hänsel 1968, Lista
54, nr. 11; Vulpe 1970, 93, pl. 38, 531; Bader 1972b, 517;Kroeger-Michel 1983, 194, Lista 7, E-239; Hansen 1994, 591, nr.
379; Kacsó2002, 10; Kacsó 2003e, 50; Kacsó 2007b, 88;Târlea 2012, nr. 1.264; Kacsó,Topoare. 2). Kádár 1901c, 501, nota 7;
Kacsó 2002, 10; Kacsó 2003e, 50;Târlea 2012, nr. 1.265. 3). Kacsó 1977, 32, fig. 4; Kacsó 2002, 10; Kacsó2003e, 50; Târlea
2012, nr. 1.266.
-Pe terasa înalta din dreapta râului Suciu (Tibles), în apropiere de biserica si scoala, am gasit, cu prilejul cercetarii
de teren din toamna anului 1989, la care a participat si I. Stanciu, numeroase fragmente ceramice medio-moderne (secolele
XVIII–XIX).Lit. Kacsó 2003e, 50.
-Dupa traditia locala, vatra initiala a satului s-a aflat în punctul Troian .Lit.:Kádár 1901c , 494; Kacsó 2003e,50.
-Pe valea Suciu, fara precizarii mai exacte, este mentionat la 1325 satul sMinálháza (Mihályháza). Nu se cunoaste data
când a disparut satul. Este posibilca în locul sau sa fi aparut un sat cu o alta denumire.Lit.:Kádár 1901b,163 sq.; Suciu
1967, 370.
-Toponimele Gura Varii Caselor , Oala Dracului ,Obcina Vaii Caselor , Saliste , Blidul lui Isai , ar putea indica prezentaunor
obiective arheologice.Potrivit informatiei furnizate de St. Visovan, în locul numit Oala Dracului
(probabil o portine de teren de pe terasa Troian) s-ar fi aflat vechea vatra a satului.Lit.: vezi pentru toponimie
Visovan 2008, passim.
LXV. TÂRGU Lapus , oras
LXVa BOIERENI
-În Muzeul Astra din Sibiu (nr. inv. 2.134) se afla un topor de piatra cu perforatia refacuta, fiind vizibila si partea
inferioara a perforatiei initiale.Lit.:Roska 1941
, 51, nr. 41; Roska 1942, 43, nr. 138; Maxim 1999,145, nr. 149.-B. Bobîna mentioneaza fragmente ceramice preistorice provenite
de pe raza localitatii în colectia muzeului din Baia Mare.Lit.: Bobînă 2009, 8, nr. 5.
-În 1584 este mentionat satul Boierpataka, care s-a contopit ulterior cu satul actual.Lit.:Suciu 1967, 300.
-În traditia locala se vorbeste de existenta in Valea Manastirii a unei vechi manastiri. În prezent locul este marcat
de o movila si o cruce de piatra . Cu ocazia construirii noi biserici din localitate, în 2004, s-au gasit, la o adâncime
de2,5 m, bucati de lemn ars si carbune. Se presupune ca acestea provin de la vechea manastire Lit.: Rusu A. A. (coord.) 200o,
79;Motogna 2009
, 198 sq., fig. 12.
-Urmele unei biserici de piatra din secolul XVIII, ridicata într-un cimitirmai vechi, au fost depistate în timpul sapaturilor
din anii 1970-1975 pentru fundatia actualei biserici. Informatie Traian Ursu.
-Punctele de hotar Obreja Vaii Tâlharului si Obreja Vaii Rusului ,consemnate în 1767, precum si platoul numi Podinog
ar putea prezenta interes si din punct de vedere arheologic .Lit.: vezi pentru toponimie Kádár 1900a, 212; Visovan 2008,
204.
LXVb BORCUT
-Pe raza localitatii este mentionata prezenta unei glajarii la sfârs itulsecolului XVIII.Lit.:Surdu1964,177.
LXVc CUFOAIA
-Un vas de arama bogat decorat din secolul XVIII (?) a fost gasit, în1978, pe teritoriul localitatii. Piesa a fost achizitionata
de MJM (nr. inv. IF.2.747) de la V.Gherasim.
-Pe terasele, Poderei, Blidul lui Pintea si Blidut pot fi prezente, eventual,obiective arheologice.Lit.: vezi pentru toponimie
Visovan 2005 , passim.
LXVd DAMACUSENI
-La marginea estica a localitatii , pe terasa înalta din dreapta râului Suciu(Tibles), în punctul (Obreja Muncsaj), am
identificat, în primavara anului 1974, o asezare din epoca bronzului cu ceramica striata, ce apartine , foarte probabil, grupului
Lapus .Lit.: Kacsó 1975, nota 9;Kacsó 1987a, 59, nr. 10; Kacsó 2003f, 136,Anexa 1, nr. 50; Pop D. 2005b, 73, nr. 51.
-Pe terasa înalta din stânga râului Lapus, la vest de localitate, în locul numit Porgolat , în doua puncte aflate la o
distanta de cca 100 m unul de altul,cu prilejul unei cercetari de suprafata efectuate, împreuna cu Aleksandra Osinska si Louis
D. Nebelsick, în ziua de 19 octombrie 2007, am gasit numeroase fragmente ceramice de factura Lapus , ornamentate cu striuri
si cu motive reliefate. Deocamdata, nu se poate preciza daca este vorba de prezenta
aici a doua asezari distincte sau de o singura asezare , mai extinsa. În punctul Porgolat I , aflat mai înspre vest, a
aparut si un fragment de silex neprelucrat.
-La aproximativ 2 km nord-est de centrul localitatii, pe botul terasei înalte din dreapta râului Lapus, în punctul Podere
, cu ocazia unei cercetari de suprafata efectuate, în ziua de 28 august 2003, împreuna cu D. Pop si Somcutean, am gasit numeroase
fragmente ceramice, ce par a proveni dintr-o asezare hallstattiana .
-Potrivit informatiilor furnizate de G. Entz, la începutul anilor 1940, L.Debreczeni a efectuat sapaturi arheologice la
biserica de piatra din centru llocalitatii . Pe baza acestor sapaturi s-a putut concluziona ca, în faza sa initiala, biserica
a fost construita în stil romanic. Elemente foarte simple, precum nava tavanita si altarul acoperit cu o semicalota de piatra
, sunt mentionate si de V.Vatasianu ca fiind, foarte probabil, specific romanice. Înfatisarea actuala a bisericii este rezultatul
recontructiilor moderne.În proprietatea bisericii se aflau (se afla ?) mai multe obiecte de cult mai deosebite: pahar cu talpa
de argint aurit din 1745, potir de argint aurit din 1752, cana mare cu capac de cositor din 1763, cana mica
cu capac de cositor din 1649, tava de cositor din 1711. Cana de cositor din 1649 a apartinut breslei armurierilor din
Baia Mare si a fost confectionata în acest oras.Lit.:
Kádár 1900b, 361;Entz 1943, 4;Vatasianu 1959,79;M.M.Kovacs, Céhedények egyházi funkcióban, în Kovács Zs., Sarkadi Nagy,
Weisz(ed.) 2011, 184, 187.
-În hotarul localitatii este consemnat, în 1864, punctul
Várteto (Vârful Cetatii ) .Lit.: Kádár 1900b, 363 , 327.
LXVe DOBRICU LAPUSULUI
-Potrivit traditiei locale, în locul numit Mormânturi se afla o asezare cu câteva case, ale caror locuitori s-au mutat
la Costeni. În cadrul unei cercetari de
----------------------------------------------
327 Dupa Mircea Rusu (informatie verbala), este posibil ca în acest loc sa fi fost o fortificatie medievala
--------------------------------------------------
suprafata pe care am efectuat-o în acest loc în vara anului 1976, am gasit câteva fragmente ceramice atipice, unele deformate
în foc, care par a fi preistorice.Eventual la aceasta statiune din partea estica a localitatii se refera I. Martian si M.
Roska, iar mai recent Zoia Maxim si B. Bobîna.Lit.: Kádár 1901a, 563 sq.; Martian 1920, 17, nr. 235; Roska 1942,145, nr. 10;
Maxim 1999, 157, nr. 382; Bobîna 2009, 10, nr. 16.
-I.S. Chicideanu-Sandor enumera localitatea printre cele ce au furnizat descoperiri funerare Suciu de Sus. Cel putin
deocamdata, astfel de descoperiri nu sunt evidentiate aici. Lit.: Chicideanu-Sandor 2005, 852; Motzoi-Chicideanu 2011, 644,
nr.10
-În raza localitatii se afla punctul de hotar Gradiste
ă, unde ar putea fi prezente urme arheologice. Informatie Mircea Rusu.
LXVf DUMBRAVA
-În hotarul localitatii sunt consemnate punctele de hotar
Lutarie si Pusta , care ar putea prezenta interes si din punct de vedere arheologic.Lit.: vezi pentru toponimie
Visovan 2005 , 171, 220.
LXVg FÂNTÂNELE
-În MINT (nr. inv. 14) se afla un gratoar de silex de forma triunghiulara , descoperit în punctul Valea Rece .Lit.:
Roska 1942 , 68, nr. 47.
-Biserica de piatra , ridicata în 1730, a fost demolata între 1983-1985, pe locul ei fiind construita actuala biserica.
Informatie Traian Ursu.
-În 1767 este consemnat pe teritoriul localitatii punctul de hotar Mormântul . Toponimul ar putea indica prezent unei
statiuni preistorice în acest punct. Lit.: Kádár 1900b , si 319; Roska 1942, 68, nr. 47.-Sunt prezente alte toponimii care
pot prezenta interes din punct de vedere arheologic:
Ciurgau , Comoara , Pe Comoara , Dâmbul Colibelor , La Ciurgau , Pe Dâmbul , Manesc , Pe Pod , Podurile din Jos , Podinog.
Lit.: vezi pentru toponimie Visovan 2005, passim.
LXVh GROAPE
LXVi INAU
-Este posibil ca în punctele de hotar Guruiete , La Gruimane , La Temeteu si Pe Poderei sa fie prezente obiective de interes
arheologic.Lit.: vezi pentru toponimie
Visovan 2005, passim.
LXVj RAZOARE
-În raza localitatii sunt consemnate toponimiile Cetatuia , Arsita , Guruiet , Lutul cel Negru , Podul Sanatorii ,Vârful
Cetatelei , care sunt interesante, eventual, si din punct de vedere arheologic.Lit.: vezi pentru toponimie
Visovan 2005, passim.
LXVk ROGOZ
-La aproximativ 1,5 km de marginea estica a localitatii, pe terasa din stânga râului Lapus si din stânga pârâului Valea
Hotarului, în locul numit Şesurile Rogozului , în cursul unei cercetari de suprafa întreprinse de un colectiv din
care faceau parte G. Moldovan, D. Pop si altii, în ziua de 22 august2002, am identificat o asezare din Bronzul târziu, ce
apartine grupului Lapus . Dintre materialele adunate se remarca mai ales fragmentele de oale si vase pântecoase decorate cu
striuri. Tot aici am gasit si câteva fragmente de vase cenusii medievale. La o noua cercetare a acestui punct, întreprinsa
în toamna anului 2008, împreuna cu B. Bobîna si Z.Somcutean, pe aratura proaspata nu am mai gasita decât un singur fragment
atipic de vas. Cu acest prilej a fost cercetata întreaga zona de terase joase, taiate de numeroase santuri de canalizare,
aflata pe teritoriul localitatii în dreapta soselei Târgu Lapus-Baiut (DJ 109F), fara a fi depistata vreo urma arheologic.
Lit.: Kacsó 2003f , 116, 139, Anexa 1, nr. 134; Pop D. 2005b, 77, nr.134.
-Potrivit traditiei locale, vatra veche a satului s-a aflat în punctul Poiana Popii , un teren relativ neted, pe un loc
mai ridicat din dreapta Lapusului. Alte toponimii care ar putea prezenta interes din punct de vedre arheologic: La Ciurgau
, Poduri , Pusta Ienasoaiei.Lit.: vezi pentru toponimie Visovan 2005, passim.
LXVl ROHIA
-În marginea nord-estica a localitatii, în portiunea mai înalta a terasei vaii Rohia, foarte aproape de ultimele gospodarii,
în locul numit Poderei 328, am identificat, cu prilejul unei cercetari de suprafata efectuate împreu cu M.Câmpean si Z.Somcutean,
în ziua de 18 iunie 2002, fragmente ceramice preistorice, probabil din Bronzul târziu, precum si din secolele III–IV
e.n. Acestea din urma apartin in categoriei de ceramica cenusie, lucrata la roata. În portiunea mai joasa a terasei am gasit
fragmente ceramice medio-moderne.Lit.:Kacsó 2003f , 116, 139, nr. 135; Pop D. 2005b, 77, nr. 135.-În anul 1776 sunt consemnate
si punctele de hotar Satul batrin si LaTabere.
Dupa Şt. Visovan, în punctul Satul batrin s-a aflat vechea vatra a satului.Lit.: Kádár 1901b, 576; Visovan 2008,
225.
LXVm STOICENI
-În punctele de hotar Poderei si În Polita, ambele platouri bine conservate, ar putea fi prezente obiective arheologice
.Lit.: vezi pentru toponimie Visovan 2008, 132, 203.
LXVn TÂRGU LAPUS
-Fragmente ceramice preistorice (neolitice ?), descoperite într-un loc neprecizat în raza localitatii, s-au aflat în
colectia muzeului din Baia Mare, unde au fost inventariate la data de 30 septembrie 1898 (nr. inv. 7–10). Piesele
proveneau din colectia dr. Géza Nagy si au fost donate muzeului de catre dr.Gy. Schönherr. Ele nu mai pot fi identificate
în prezent.Lit. Útmutató, 22, nr. 6.
-----------------------------------------
328 Toponimul este mentionat deja în anul 1766, vezi Kádár 1902b, 576.
------------------------------------------
-Din împrejurimile localitatii au ajuns prin cumparare la MNIT (nr. inv.I. 1.327-I. 1.329) trei piese de piatra neolitice:
un topor în forma de calapod (lung. 10,2 cm), un topor plat (lung. 7,1 cm) si o dalta (lung. 8 cm) (fig. 333, 6-8). Împreuna
cu aceste piese, a fost achizitionata si o piatra neprelucrata (nr.inv. I. 1.326). Ele au fost înregistrate la data de 29
ianuarie 1902.Lit.: Roska 1936, 77, nr. 55 (sunt mentionate doar doua piese); Roska 1942
, 153, nr. 44; Maxim 1999, 188, nr. 1016 =329
-O asezare din epoca bronzului este mentionata, fara precizari topografice, în raza localitatii.Lit.:Temesváry 1897, 97.
-Pe terasa înalta din stânga râului Lapus, în marginea estica a localitatii ,în dreapta strazii Stadionului , în punctul
Întorsura sau Torkolat , am gasit, în1972, numeroase fragmente ceramice din epoca bronzului, majoritatea atipice, decorate
cu striuri. Tot de aici provine si un fragment de test din secolele VIII– IX e.n.Pe aceeasi terasa, putin mai la
vest de punctul anterior, în gradina lui Augustin Farcas si în gradinile din jur, între Valea Ursului si Valea Cuculbet, în
stânga si în dreapta pârâului Mires, ce strs bate transversal terasa, am cules, în toamna anului 1973, fragmente ceramice
din epoca bronzului, majoritatea decorate cu striuri. Este posibil ca materialele adunate din cele doua puncte învecinate
satina apar unei singure asezari mai întinse, ce apartine grupului Lapus .Lit.: Kacsó 1972b, nota 13; Kacsó 1975, nota 9;
Bader 1979, 28, nr. 56; Kacsó 1987a, 66, nr. 26; Kacsó 2003f, 141, Anexa 1, nr. 172; Pop D. 2005b,79, nr. 173.
-Pe aceeasi terasa, în punctul Egheres, la distanta de aproximativ 1-1,5 km sud-vest de punctele anterior mentionate ,
am identificat, în 1978, urmeleunei asezari din Bronzul târziu. De la suprafata au fost culese fragmente ceramice, precum
si doua fragmente de greutati de lut ars (fig. 377). Dintre fragmentele ceramice, unul este negru-rosu si canelat, altele
sunt decorate cu striuri. Au aparut, de asemenea, un fragment de ceasca, decorata cu caneluri înguste orizontale si verticale,
precum si un fragment de vas vatra . Acestea permit atribuirea asezarii grupului Lapus Lit.:Kacsó 2003f , 141, Anexa 1, nr.
173; Pop D. 2005b, 79, nr. 174.
-Într-o nota publicata în 1895 au fost descrise succint partial publicate noua piese de bronz aflate în colectia dr.
Ferencz Floth din Beclean, despre care se presupunea ca
provin de la Târgu Lapus. Se afirma, totodata ca ele nu fac parte dintr-o singura descoperire, întrucât patina lor era
diferita. Au fost mentionate un grup de trei piese cu patina verde cenusie , un topor cu ceafa semisferic-turtita
, un topor asemanator , de dimensiuni cevamai mici, si un topor cu ceafa prelungita , un grup de patru piese, despre care
se preciza doar ca par a apartine unei descoperiri unitare datorita aspectului suprafetei lor, fara a fi
-----------------------------------------
329 Sunt mentionate "unelte neolitice"
-----------------------------------------
descris acest aspect, si anume un topor cu lama rupta, un celt si doua seceri, precum si un al treilea grup, format dintr-un
celt si o bratara , despre care se afirma însa ca fiecare pare a apartine unei alte descoperiri. Dintre acestea au fost publicate
în desen doar unul dintre topoarele cu ceafa semisferica si toporul cu ceafa prelungita . Tot atunci au fost mentionate ca
descoperite în împrejurimile localitatii si pastrate în aceeasi colectietie un fragment de secera , patru fragmente de celturi
si trei topoare fragmentare.
Dintre cele noua piese descrise în 1895, în prezent pot fi identificate cucertitudine în colectia Floth, donata la MNMB
în 1907 (nr. inv. 1. 1907. 1-124) doar sase.
1. Topor de tip Drajna, ceafa de forma elipsoidala, dispusa
usor asimetric, sectiunea barei de sub ceafa patrata , cea a lamei hexagonala, tubul de înmanusare bine dezvoltat,lama
relativ lata, taisul aproape drept, neuzat. Foarte bine finisat. O mica taietura recenta pe una dintre laturile lamei. Patina
verde închis de foarte buna calitate, stearsa
înspre tais , aici culoarea metalului esta galbuie. Lung. 16,5 cm. Nr. inv. 1. 1907. 47.
2. Topor de tip Drajna, ceafa deforma elipsoidala, sectiunea barei de sub ceafa pastrata, cea a lamei hexagonala,tubul
de înmanusare mai scurt decât a piesei precedente, unul dintre brate rupt în doua , partea rupta
, recuperata si ea, fiind usor îndoita, lipsindu-i si o mica portiune, pe celalalt brat o mica spartura (defect de turnare
?), lama îngusta, taisul deteriorat. Foarte bine finisat. Patina verde închis de buna calitate, cazuta în doua locuri pe lama.
Lung. 16,6 cm. Nr. inv. 1. 1907. 48, al fragmentului detub 1. 1907. 103.
3.Topor cu disc si spin de tip B3, varianta Cehalut, lipseste partea inferioara , rupta recent. Bordura discului usor
inaltata , sectiunea barei de sub disc ovala, cea a lamei hexagonala. Cusaturile de turnare partial îndepartate.Fata inferioara
a discului si partea superioara a barei de sub disc au aspect zgrunturos. Vârful spinului rupt din vechime. Patina verde închis.
Lung. pastrata 14,3 cm. Nr. inv. 1. 1907. 49.
4. Celt. Sectiunea ovala, bordura gaurii de înmanusare dreapta si usor ingrosata, lama latita înspre taisul usor convex.
Cele doua cioturi de turnare de pe bordura gaurii de înmanusare au fost îndepartate,ramânând totusi un rest în forma de proeminenta
al celui plasat deasupra tortitei
,fiind în acelasi timp vizibile si urmele celuilalt ciot. Sunt vizibile, de asemenea, urmele cusaturilor de turnare de
pe laturi. Datorita depunerilor de oxizi,suprafata piesei este zgrunturoasa, iar una dintre fete este zgâriata
recent în maimulte locuri. Patina verde deschis, partiap pastrata . Lung. 8 cm. Nr. inv. 1. 1907.58.
5. Celt cu plisc. Lipseste o portiune din partea superioara si dintr-una din fete, sectiunea hexagonala, lama latita
înspre taisul zimtuit. O nervura scurta verticala se afla pe una dintre fete. Rest al ciotului de turnare prezent pe bordura
gaurii de înmanusare, urmele cusaturilor de turnare vizibile pe laturi. Patina verde deschisa cazuta în partea inferioara
. Lung. 10 cm, lat. taisului 4,5 cm. Nr.inv. 1. 1907. 60.
6. Bratara masiva deschisa, sectiunea rotunda, ne ornamentata.Patina verde închis de buna calitate, usor deteriorata
recent. Diam. interior 4,2/4,4 cm, diam. exterior 6,2/6,4 cm, gros. maxima 1,2 cm. Nr. inv. 1. 1907. 92. Pe baza ilustratiei
publicate în 1895, mai poate fi stabilita forma înca unei piese provenite de la Târgu Lapus , care a ajuns de asemenea la
MNMB (nr. inv. 1.1907. 51), dar care s-a pierdut ulterior. Este vorba de un topor miniatural cuceafa prelungita de tip Dragomiresti,
lung. 9,5 cm. În lipsa unei descrieri mai detaliate, nu pot fi însa identificate secerile din colectia Floth ce provin de
la Târgu Lapus .Desi în literatura recenta se vorbeste de descoperirile de la Târgu Lapus ca despre realitati certe, în nota
publicata în 1895 aceasta localitate era doar presupusa ca fiind cea în care au fost descoperite cele noua piese, dupa cum
si repartizarea lor în grupuri deosebite, reprezentând descoperiri diferite, era afirmata numai ipotetic. Se spunea în aceasta
nota: " Állitólag Magyar-Láposrólvaló a következo kilencz tárgy, mely azonban nem ugyanegy leletbol látszik származni,
mert a tárgyak patinája nem egyforma."(„ De presupus ca de la Târgu Lapus sunt urmatoarele noua obiecte, care
nu par însa sa provina dintr-o singura descoperire, întrucât patina obiectelor nu este uniforma ."). Dupa cum s-a vazut
deci, chiar localitatea de provenienta a pieselor esteîntr-o oarecare masura problematica . Dar si mai nesigura este împartirea
pieselor în mai multe depozite, avându-se în vedere doar aspectul lor exterior,atunci când se stie ca patina identica a pieselor
într-o descoperire unitara este mai mult o exceptie decât o regula . Cert este ca primele doua loturi de piese (lotul 1:
cele doua topoare detip Drajna [1.si 2.] si toporul cu ceafa prelungita ; lotul 2: toporul cu disc si spin fragmentar, celtul
cu plisc [3. si 5.] si cele doua seceri) se încadreaza în aceeasi secventa cronologica , si anume Bronzul târziu 2. Cel puti
teoretic, ele ar putea apartine fie aceluiasi depozit, fie la doua deosebite. Totusi, întrucât în literatura s-a acreditat
mai de mult ideea apartenentei acestor piese la doua depozite diferite, cred ca reunificarea lor chiar ipotetica într-o singura
descoperire nu ar fi oportuna. Desi pot fi exprimate anumite îndoieli, propun deci pastrarea repartitiei initiale a pieselor
în doua descoperiri, desemnate drept depozitul Târgu Lapus I si depozitul Târgu Lapus II . Este însa necesar de precizat ca
identificarea propusa de M. Petrescu-Dîmbovita pentru piesele celui de al doilea lot, care ar apartine depozitului Târgu
Lapus II
si care s-ar încadra în seria Cincu-Suseni, nu are sustinere documentara , celtul si fragmentul de topor cu disc si spin
reproduse de el, existente într-adevar în colectia Floth, fiind diferite atât ca aspect cât si ca
dimensiuni de cele descrise în nota din 1895. Lipsesc, de asemenea, argumentele pentru stabilirea existentei unui asa-numit
depozit Târgu Lapus III, care ar fi format dintr-un celt si o bratara . Dupa cum am mentionat, în nota din 1895 se afirma
ca cele doua piese par sa provina din locuri diferite (" Más-más lelhelyunek látszik a következo két darab.").Diferentele
cronologice evidente dintre ele (celtul apartine Bronzului târziu 4 ,iar bratara Bronzului târziu 2) sustin o astfel de
presupunere. Rezumând cele de mai sus, în legatura cu cele noua piese din colectia Floth despre care s-a sustinut în 1895
ca provin cu probabilitate de la Târgu Lapus se poate conchide ca sapte dintre ele: cele doua topoare de tip Drajna, toporul
miniatural cu ceafa prelungita de tip Ungureni (
Sant)-Dragomiresti,varianta Dragomiresti, toporul fragmentar cu disc si spin de tip B 3, varianta Cehalut
, celtul cu plisc si cele doua seceri dateaza din Bronzul târziu 2. Ele au apart inut probabil la doua depozite de tip
Uriu-Ópályi, primele trei depozitului Târgu Lapus I, celelalte patru depozitului Târgu Lapus II. Bratara deschisa , ne ornamentata
si celtul cu mansonul drept si îngrosat, prima încadrata tot în Bronzul târziu 2, al doilea în Bronzul târziu 4, trebuie considerate,
în lipsa altor informatii, descoperiri izolate. Tot în lipsa unor descrieri detaliate si a datelor cu privire la dimensiunile
lor, în prezent nu se mai poate stabili care sunt piesele colectiei Floth ce au fost desemnate în nota din 1895 drept provenite
din împrejurimile localitatii Târgu Lapus si nici caracterul descoperirii din care ele provin.Lit.: ArchÉrt
15, 1895, 284 sq., fig. de la p. 192; Hampel 1896, pl.248, 1-2 ("Magyar-Lajos"); Temesváry, ArchÉrt 17, 1897,
434; Orosz 1900,30, nr. 63-64;Tagányi, Réthy, Pokoly 1901
, 116 sq., ilustratia la p. 117;Martian 1909, 336, nr. 404; G. Nagy, ArchÉrt 33, 1913, 315, fig. 9, 44a;Martian 1920,
24, nr. 387; E. Dunareanu-Vulpe, Ephemeris Dacoromana 4,1930, 207, fig. 15, 11; Nestor 1933, 128 ("Magyar Lajos");Roska
1942, 153,nr. 44; Foltiny 1955, 70, 72, pl. 46, 7 ("Umgebung von Bethlen, Kom. Szolnok-Doboka"), pl. 47, 3; Rusu
1963, 206, nr. 37; Rusu 1964, 243;
Vulpe 1970,59,nr. 258, pl. 17, 258, 99, nr. 567, pl. 41, 567 ("Târgu Lapus ";), 100, nr. 569, pl.41, 569 ("Somes");
Mozsolics 1973, 155 ("Târgu Lapus I-III"); Popescu 1975,59; Petrescu-Dîmbovita 1976, 491, nr. 78 ("Târgu
Lapus I"), 495, nr. 71("Târgu Lapus II") Petrescu-Dîmbovita 1977, 70, pl. 66, 8-9 ("Tirgu Lapus I"),
114, pl. 215, 10-11 ("Târgu Lapus II"), 151 ("Târgu Lapus III"); Kacsó1977c, 59, nr. 16-17 ("Somes",
"Târgu Lapus ");Petrescu-Dîmbovita 1978a,78, nr. 2.578-2.579, 107, nr. 78, pl. 48C ("Târgu Lapus I"),
131, nr. 182, pl.160C ("Târgu Lapus II"), 154, nr. 311 ("Târgu Lapus III"); Kacsó 1981c, 120;Kroeger-Michel
1983, 203, Lista 16, Dg-10, fig. 124b ("Szolnok-Doboka/Somes"), Dg-17 ("Târgu Lapus ?&"); Bouzek 1985,
228, nota 68;Hansen 1994, 592, nr. 395; Bader 1996, nota 47 ("Somes-, "Târgu Lapus");Kacsó , RevBistritei XV,
2001, 33-38; Kacsó 2002 , 10 sqq.; Kacsó 2003d, Lista1, nr. 20, Lista 2, nr. 26; Kacsó 2005, 235-243;Kacsó 2007b
, 20 sqq., 24 sq.,38, 41, 43, 72, 74, 88, 91, nota 246, fig. 3, 3-4. 7, fig. 4, 6. 8; fig. 7, 7; Vachta2008, 120, Lista
V. 1. 2., nr. 24; Irimia 2008, 89; Irimia 2009, 39; Kacsó 2009a,48; Bratu 2009, 355, nr. 1.147-1.148 ("Târgu Lapus I-II");Târlea
2012,nr.1.343-1.346; David 2013, 123, nr. 68.-A. Vulpe mentioneaza ca descoperit la Târgu Lapus un depozit de bronzuri iesit
la iveala de fapt la Lapus (vezi mai sus Lapus, depozitul Lapus I).Informati este preluata de A. Mozsolics, care vorbeste
de un depozit Târgu Lapus IV.Lit.: Vulpe 1970, 65, nr. 280, pl. 18, 280;
Mozsolics 1973,155.
-Un celt cu manson gaurii de inmanusare drept si îngrosat, lama latita înspre tais, ornamentat pe cele doua fete cu câte
trei nervuri orizontale si doua nervuri verticale laterale se pastreaza în colectia MNIT. Probabil ca la aceasta piesa se
refera mentiunea lui B. Pósta din 1903. Datarea Bronz târziu 4.Lit.:Pósta 1903, 17 330 ;Kacsó 1994a
, 14 sq., fig. 3, 4 (informatie Mircea Rusu); Kacsó 2002, 12; Kacsó 2009a, 48;Târlea 2012, nr. 1.347.-G. Entz mentioneaza
existenta unei biserici medievale în localitate.Lit.: Entz 1943, 4.
-În localitate este consemnat toponimul Pârâul Hârbului
, care ar putea indica prezenta unui obiectiv arheologic.Lit.: vezi pentru toponimie Kádár 1901b, 14.
-În apropiere de râul Lapus, într-un punct ramas neprecizat, este mentionat, la 1325, satul Kabia.Lit.:
Kádár 1901a,159; Suciu 1967, 347.
-Dupa J.Kádár, în raza localitatii s-a aflat un sat, numit la 1393 Brassenfalva (Brassenfalua) valachorum
. A disparut, fiind înglobat în Târgu Lapus. Dupa C. Suciu, satul s-a aflat în raza localitatii Draghia (vezi mai sus
Draghia).Lit.: Kádár 1900a, 277; Suciu 1967, 303.
-În 1976, în centrul localitatii, cu ocazia construirii unui bloc de locuinte, a fost gasita, la adâncimea de 1,50–1,70
m, o mare cantitate de pipe delut ars, databile în secolul XIX. Ele proveneau dintr-un depozit în care se pastrau astfel de
obiecte sau, eventual, dintr-un atelier de confectionare a pipelor.În momentul în care am ajuns la locul descoperirii, acesta
era deja puternic ravasit, astfel ca nu am mai putut stabili conditiile de aparitie a pieselor. Nu am gasit alte tipuri de
artefacte, nici resturi de complexe, am reusit doar sa salvez un numar apreciabil de pipe pentru colectia MJM (nr. inv. IF.2.905-3.144).
Alte piese au ajuns la colectionari din localitate
si dinîmprejurimi.Lit.: Descoperirea este mentionata de V. Ursu, Marmatia 5-6, 1979-1981, 194, nota 3.
LXIX. VIMA MICA , comunA
LXIXa ASPRA
LXIXb DEALU CORBULUI
-Sunt consemnate în hotarul localitatii toponimiile Cetate,
Cetatea, Dâmbul Cetatii . Lit.: vezi pentru toponimie
Visovan 2008, passsim.
LXIXc JUGASTRENI
-Punctele de hotaR Poderei si Pusta sunt importante, eventual,si din punct de vedere arheologic.Lit.: vezi pentru toponimie
Visovan 2008, 203, 220.
LXIXd PETERITEA
-I. Martian mentioneaza descoperirea în localitate a una sau doua urne . Corectitudinea informatiei este pusa sub semnul
întrebarii de M. Roska.Lit.: Martian 1909, 342, nr. 548; Martian 1920 , 30, nr.506; Roska1942, 222 sq., nr. 37-Depozite de
bronzuri:
A).Depozitul I, format din mai multe topoare(cu disc si spin ?), a fost descoperit, înainte de 1900, în punctul
Sub Deal . Descoperitorul, Nichita Ghiran, a vândut pe rând topoarele, astfel cs la prima mentionare a descoperirii, în
1901, nu mai existau informatii cu privire la locul de pastrare a pieselor.
B). Depozitul II, ale carui piese se aflau într-un vas de lut,a fost descoperit în 1885. Din continutul sau sunt mentionate
cinci topoare, o spirala de aur rotunda în forma de bratara si o spirala de bronz. Se precizeaza ca un topor cu lungimea de
18, 5 cm (potrivit analogiei prezentate un topor cumanson prelungit în dreptul cefii de tip Ungureni [
Sant]-Dragomiresti,varianta Ungureni) a ajuns la ing. Serlegi, iar un altul în colectia ing. Viktor Pataky. Potrivit unor
informatii, acesta din urma ar fi fost achizitionate de muzeul din Debrecen. Se presupune, de asemenea, ca acestui depozit
i-ar fi putut apartine si un topor, care a ajuns în colectia Temesváry din Gherla. Datarea probabila a celor doua descoperiri:
Bronz târziu 2. Lit.:
A). Kádár 1901b, 450; Roska 1942, 222 sq., nr. 37; Mozsolics1973,169; Kacsó 1981c, 120; Kacsó 2002, 9; Kacsó 2009b, Anexa
1, nr. 32;Târlea 2012, nr. 937; Kacsó,Topoare.
B). Temesváry, ArchÉrt 17, 1897, 433;OTTÉ 26, 1901, 35; Tagányi, Réthy, Pokoly 1901, 117; Orosz 1900, 33, nr. 83;Roska
1942, 222 sq., nr. 37; Rusu 1963,206, nr. 53; Rusu 1964, 243,Vulpe1970, 58, nr. 261; Rusu 1972b, 77, nr. 47; Mozsolics 1973,
169; Petrescu-Dîmbovita 1976, 491, nr. 59; Petrescu-Dîmbovita 1977, 66; Petrescu-Dîmbovita1978a, 105, nr. 58; Morintz 1978,
172, fig. 94, nr. 53; Kacsó 1981c, 120;Kroeger-Michel 1983, 199, Lista 11, D-749; Hansen 1994, 587, nr. 281; Kacsó2002, 9
sq.; David 2004, 78, Lista B, nr. 37; Kacsó 2006d, 81 sq.; Kacsó 2007b,87; Vachta 2008, 122, Lista V. 1. 4., nr. 32; Kacsó
2009b, Anexa 2, nr. 11;Bratu 2009, 323, nr. 863 ("Peteritea');Târlea 2012, nr. 938; David 2013, 122,nr. 61; Kacsó,Topoare.
-În hotarul localitatii este consemnat, la 1864, punctul
Vâlceiu (probabil acelasi cu Vâlceni), despre care se presupune ca ar fi fost locul unde era plasat satul disparut Tehénpataka
, mentionat pentru prima data la 1583
si sub denumirea de Thehenpatak . Aici a fost descoperita o limba de clopot (medievala ? moderna ?).Lit.: Kádár 1901b
, 450; Kádár 1901c, 549; Roska 1942, 222 sq., nr.37; Suciu 1967, 408 sq.
-În cimitirul din jurul bisericii de lemn "Sf. Arhangheli "
se afla un numar foarte mare de cruci de piatra vechi (fig. 319-322), precum si un bloc patrulater de piatra fasonata
(fig. 323), care serveste drept masa de pomeni.
-Puncte de hotar de pe raza localitati care au, eventual, importanta arheologica : Pe Poderei , Podul Rotund , În Pietrar
.Lit.: vezi pentru toponimie Visovan 2008,passim.
LXIXe SALNITA
-Printr-o individualizare de neconfundat în peisaj si un pitoresc aparte , dealul Custura Cetatelei reprezinta unul dintre
cele mai impunatoare sectoareale Defileului format de râul Lapus (fig. 378) 335. Este situata la 15 km aval de la
-------------------------------------------------
335 Potrivit textului ce însoteste harta Defileului Lapusului, întocmit în cadrul proiectului "Natura, Traditie,
Aventura " Promovarea turismului în Defileul Lapusului"(beneficiar Consiliul Judetean Maramures; data editarii:
noiembrie 2012): " Râul Lapus isi are obârsia în muntii omonimi, fiind cel mai lung curs de apa , circa 120 km, din
judetul nostru (Maramures -n.a.); tronsonul cel mai spectaculos si salbatic, în lungimede 25 km, între satul Groape (47º26'31"
lat. N si 23º44´25" long. E, altitudine 315 m) pâna la confluenta cu râul Cavnic, La Împreunaturi (47º30'14"lat.
N si 23º35´'43"long. E, altitudine 216 m), este declarata rezervatie hidrologica , categoria a IV – a UICN.
Defileul Lapusului a fost inclus în reteaua europeana de arii protejate, având statutul de Sit Natura 2000, în scopul protectiei
si conservarii specilor si habitatelor
---------------------------------------------------
intrarea Lapusului în defileu dupa localitatea Razoare, cel mai apropiat sat fiind Salnita, dinspre care exista si cea
mai facila modalitate de acces. Coordonatelegeografice ale locului sunt: 23°41'9,377'E; 47°26'4,417'N. În primavara anului
2013 a fost semnalata existenta unui zid vechi pe acest deal.În ziua de 10 mai 2013, am întreprins, împreuna cu Ioan Pop,
Viorel Coroianu si Leon Lazar, primele investigatii la Custura Cetatelei . Noi investigatii la fata locului au avut loc în
ziua de 15 iunie 2013, la echipa initiala de cercetare alaturându-se Traian Minghiras, Alexandru Muresan şi Zamfir
Somcutean . Asa cum sugereaza si numele , Custura se prezinta ca o formatiune stâncoasa , încadrata de cursul Lapusului ce
înscrie aproape un cerc complet, cu o lungime de cca 1 km între cele doua parti ale sectorului de îngustare din zona mediana.
Cursul Lapusului reprezinta în acest loc o bucla de meandru încatusa , ce se afla aproape de autocaptare (gâtuire) în momentul
adâncirii râului în rocile dolomitice ce compun regiunea. Vârful Custurii este o creasta stâncoasa prelunga, orientata pe
directia SV-NE, partea superioara a acesteia situându-se la înaltimi relative ce oscileaza între 50 si 80 m fata de oglinda
apei râului. Versantul sud-estic situat spre amonte, supus eroziunii continue a râului de-alungul vremii, este mai abrupt,
cu numeroase sectoare verticale, cu stâncarii golase, între care sunt prezente prispe discontinue cu pante mai domoale, cu
o înclinatie în jur de 45º. În partea superioara a versantului nord-vestic, înclinatia medie a pantei este de 45º, în partea
sa mediana, aproximativ la 300 m altitudine, acoperita de vegetatia forestiera , înclinatia scade la 10-20º, apoi creste din
nou la cca 40º în apropierea Lapusului
, unde se constata si prezenta unor depozite deluviale grosiere (grohotis). Altitudinea maxima a Custurii este de 359
m, în timp ce saua situata în sectorul median de îngustare atinge 310 m.Pe versantul nord-vestic al Custurii
, la o altitudine curprinsa între 346 si 55 m, sunt prezente resturile unui zid construit din blocuri de calcar dolomitic
partial fasonate, fara mortar (fig. 379-380). Majoritatea blocurilor a fost asezata cu lungimea pe directia zidului. Piatra
folosita la constructia zidului provine de pe loc. Pare destul de probabil ca blocurile au fost legate initial cu pamânt,
însa acesta nu se mai pastreaza . Sunt vizibile trei portiuni de zid cu o lungime totala de 68,79 m, de la sud-vest la nord-est
acestea masurind 12,8 m, 35,16 m si respectiv 20,83 m. Cele trei por tiuni apartin foarte probabil, unui zid continuu, cu
o lungime decca 100 m. Sectoarele nevizibile din zid sunt fie acoperite cu vegetatie, fie deja prabusite . Înaltimea actua
a zidului variaza între 0,70 si 1,40 m. Deasupra zidului se afla o platforma relativ dreapta de pamânt, amenajata artificial,
cu olatime neuniforma în prezent, între 0,50 si 5,50 m (fig. 381). Platforma se prelungeste si pe versantul estic. Aici nu
exista urme vizibile de zid, nu se poate însa exclude posibilitatea ca el sa fi existat si pe o anumita extindere a acestui
--------------------------------------------------------
naturale de interes comunitar, în suprafata de 1487 ha. ....defileul este un unicat. El se întinde contorsionat între
localitatile Razoare (din Tara lapusului si Rosia- Remecioara ( Tara Chioarului) pe o distanta de 36 km, cea aeriana nedepasind
16 km."
----------------------------------------------------
versant. Este însa exclusa prezenta unui zid pe versantul sud-estic, de altfel mult mai abrubt decât cel nord-vestic.
În momentul de fata, ipoteza datarii constructiei de pe
Custura Cetatii în epoca medievala dezvoltata sau târzie, deci în secolele de mijloc ale mileniului II e.n., pare sa
fie cea mai plauzibila . În mod cert, zidul nu a facut parte dintr-un sistem de aprarea dealului Custura Cetatelei. Pantele
sale foarte abrubte, aproape de neescaladat, faceau inutil un astfel de sistem. În acelasi timp, terenul aflat în spatele
zidului este redus ca extindere si total neprielnic chiar pentru o locuire temporara , fiind de fapt un vârf stâncos, fara
suprafete netede. Probabil , zidul a servit ca sustinere pentru platforma relativ neteda aflata deasupra sa. Scopul pentru
care a fost amenajata platforma ramâne deocamda neprecizat. O cercetare mai ampla, inclusiv efectuarea de sapaturi
arheologice, poate aduce lamuririle necesare cu privire la datarea zidului si la destinatia sa .
Custura Cetatelei apare în literatura deja la începutul secolului XX, atunci când, în monografia fostului comitat Szolnok-Doboka,
este mentionata denumirea sa din anul 1864, Dealul Cetatii , respectiv din anul 1898, Cetatea sau Cetatele , fiind considerata
ca loc unde s-a aflat o veche cetate. O noua mentionare a punctului, sub denumirea Cetateaua 336, este facuta de I. Ferencziîn
1976, dupa efectuarea unor cercetari la fata locului în cadrul investigatiilor din valea Somesului, legate în principal de
extinderea limesului. Dupa o descriere succinta, dar exacta
a punctului, cercetatorul clujean afirma ca pe saua care leaga vârful stâncos de celelalte înaltimi a gasit un numar
mic de fragmente ceramice marunte, cu pietricele de cuart în compozitie , pe care le-a apreciat ca fiind de aspect preistoric.
În mod surprinzatop însa nu vorbeste deloc de zidul de piatra , pe care, dintr-un motiv greu de precizat, nu l-a remarcat.Lit.
Kádár 1901c, 309; Ferenczi, ActaMusNap
XIII, 1976, 44 sqq.;Maxim 1999, 180, nr. 856 337; Bobîna 2009, 13, nr. 33; Kacsó et al.2013 , fig. 1-20.
-O pestera, numita Sura Dracului, consemnata în literatura
si sub denumirea de Pestera din Cetatea de la Salnita (4060/2), se afla la 2 mdeasupra râului Lapus . Dezvoltata în calcare
dolomitice, pestera este formata dintr-o galerie unica , fosila si pronuntat ascendenta. Directia generala a pesterii are
orientarea NNE-SSV, dezvoltarea este de 24,1 m, iar denivelarea maxima pozitiva de +5,7 m. Dezvoltarea pesterii s-a facut
predilect pe o directie data de o fisuratie preexistenta, aspect usor observabil în tavanul galeriei. Intrarea impozanta cu
aspect de ogiva are înaltimea de 8 m si latimea de 6 m. Urmeaza un tronson de galerie ascendent pâna la cota +4,4 m, cu lungimea
de 10 m , tronson în capatul caruia înaltimea si latimea galeriei se reduc pâna la 3 m. Pe aceeasi directie podeaua devine
orizontala si galeria continua înca 2,5 m, .
------------------------------------------------------
336 Punctul apare sub aceasta denumire si la Kacsó 2011d, I, 574.
337 Autoarea atribuie statiunea epocii neo-eneolitice. Nu exista dovezi pentru o astfel de atribuire.
---------------------------------------------------
închizându-se în forma de fund de sac. Tot în aceeasi directie, dar deasupra ultimului sector descris, la cota de +5,7
m - punctul de de nivelare maxima a pesterii – exista un scurt si scund sector de galerie care se închide tot în
fund de sac. Din capatul sectorului de 10 m, dar înspre SE urmeaza pe o lungime cca 2,5m un scund pasaj care ne conduce înspre
doua diverticule paralele. Acestea se dezvolta tot pe directia NNE-SSV, au înaltimea de 0,8 m, latimea de 0,4,respectiv 0,7
m, iar dupa circa 2,5 m devin impenetrabile la cota de +5,3 m. Pe alocuri, peretii galeriei sunt tapetati cu anumite concretiuni,
fiind prezente formatiuni de tipul stalactitelor, stalagmitelor, stilolitelor, coloanelor,draperiilor, odontolitelor, iar
umplutura este formata din bolovani, pietris de desprindere, galeti, material dezagregat, pamint 338.
Pestera a fost explorata si recartata la un grad superior de precizie de catre R. Todoran, M. Todoran, R. Cl. Muresan
si Tr. Minghiras (Clubul deSpeologie Montana Baia Mare) la 24 iulie 2011.Lit.: Sfasie 1980 , 93; Giurgiu et al. 1983,
68; Kacso et al.2013 , 107,fig. 28-32.
-În locurile numite Pe Dâmb, Pe Poderei , Pe Podut , Podul Salnitei , un deal nu prea înalt, respectiv terase de râu,
se gasesc, eventual, obiective arheologice.Lit.: vezi pentru toponimie Visovan 2008, passim.
LXIXf VIMA MARE
-Depozit de bronzuri, descoperit în 1963, cu ocazia unor lucrari agricole, în punctul Vâlceaua rosie. Este format din
doua topoare cu disc si spin întregi:
1. Topor de tip B 3 , varianta Dobrocina, lung. 26 cm.
2. Topor de tip B 4 ,varianta Somcuta, lung. 21,5 cm. În colectia MJSM (nr. inv. 6.383, 6.384).Datarea: Bronz târziu 2.Lit.:Vulpe
1970, 82, 90, pl. 26, 370, pl. 35, 493 si pl. 79B; Bader1971, R29; Mozsolics 1973, 184 sq.; Petrescu-Dîmbovita 1976, 491,
nr. 88; Petrescu-Dîmbovita 1977, 73, pl. 72, 7-8; Petrescu-Dîmbovita 1978a, 108, nr.86, pl. 52C; Kacsó 1981c, 120; Kroeger-Michel
1983, 199, Lista 11, D-749,201, Lista 12, DEE-854; Hansen 1994, 594, nr. 442; Kacsó 1995c, 136, Lista 1,nr. 28; Bader 1996,
279; Kacsó 1999e, 89; Kacsó 2002,14; David 2004, 78, Lista A, nr. 17; Vachta 2008, 120, Lista V. 1. 2., nr. 27;Kacsó 2009b,
Anexa 1, nr. 46; Bratu 2009, 370, nr. 1.295;Târlea 2012, nr.1.543; Kacsó,Topoare .
-Pe Dealul sau Magura Vimii (776 m), chiar în vârf, înconjurat de abrubturi structurale cu aproximativ 100 m diferenta
de altitudine relativa, de unde se deschide o priveliste pe mai toate directiile pe distanta de zeci de km, se observa un
segment de calota cu diametrul de cca 8 m (formatiune antropogena ?).
I. Ferenczi presupune ca aici a putut exista un turn-avanpost roman, înaltat din bârne, care a fost distrus cu ocazia
ridicarii, în repetate rânduri, a unor
--------------------------------------
338 La Kacsó 2011d, 574 apar o descriere mai succinta si dimensiuni diferite, mentionate în literatura acolo citata.
-----------------------------------------------------
constructii de lemn (borne pentru semnele de triangulatie. Un mic sondaj efectuat de el (a. 1969 ?) nu a prilejuit decât
descoperirea de bucati marunte de carbune de lemn. Lit: Ferenczi, File de Istorie 4, 1976, 115;Ferenczi, ActaMusPor XIV-XV,
1991, 135 sq.
-În localitate sunt consemnate toponimiile Dosul Vaii Colibelor , La Masa , La Ocna , La Pod , Pe Dâmb, Pe Podut , Poderei,
Podul Certezelor , Podul Gatejesc , Podul Luncii
, Podul Mesteacanului , Podul Imoasei , Pusta , În Pietre ,care ar putea fi, eventual, relevante si din punct de vedere
arheologic.Lit.: vezi pentru toponimie Visovan 2008
, passim.
LXIXg VIMA MICA
-Un topor neolitic perforat de andezit sau microdiorit, lung. 13,3 cm(fig. 335, 3), descoperit în punctul Sub Mal , a
fost donat muzeului din BaiaMare (MJM, nr. inv. 19.583).
-Un fragment de lama îngusta de secera de bronz, probabil cu buton,descoperit în punctul Fata Hotarului, posibil în pozitie
secundara , a fost donat muzeului din Baia Mare (MJM, nr. inv. 19.584). Datarea: Bronz târziu 2 sau 3.Lit.:
Kacsó 2002, 14, fig. 2, 3;Târlea 2012, nr. 1.544.
-Pe versantul stâng al râului Lapus se afla o pestera:
Gaura din Cetat ea de la Vima Mica (4003/5), format dintr-o galerie unica, fosila cu directia generala de dezvoltare
E-V. Dezvoltarea galeriei este de 38,4 m, iar denivelarea maxima negativa de -6,3 m. Intrarea cu înaltimea de 2 m si latimea
de 0,5 m faciliteaza accesul într-un prim sector de galerie cu lungimea de 21 m, orientatE-V. Acest sector este usor descendent,
galeria coboar a pâna la cota de -1,6 m, punct în care exista o acumulare de apa de percolatie sub forma unei balti, care
are lungimea de 2 m, latimea de 1,3 m si adâncimea de 0,2 m. Acest prim sector de galerie are înaltimea medie de 2,5 m, latimea
medie de 1 m, accesul se face relativ usor , cu exceptia portiunii cuprinse între m 5 si 10 de la intrarea în pestera, unde
exista o restrictie de latime cauzata de desprinderea unei lespezi din peretele stâng si care reduce latimea galeriei pâna
la 0,4-0,5 m. Al doilea sector are lungimea de cca 14 m, are directia de dezvoltare E-V si este descendent într-un mod mult
mai pronuntat în comparatie cu primul sector. Astfel, galeria prezinta o succesiune de planuri înclinate si saritori care
conduc pâna la denivelarea maxima negativa a galeriei (-6,3 m) situata în port iunea terminus a pesterii. Acest sector de
galerie are înaltimea medie de aproximativ 3m, latimea medie de 1 m. Podeaua întregii galerii este constituita dintr-un planseu
dolomitic, umplutura este formata din argila, nisip, pe alocuri pietris si bolovani, exista concretiuni de tipul stalactitelor,
stalagmitelor, prelingerilor parietale, de tavan, sau de podea. Terminusul este reprezentat de un bloc de stânca concretionat
care delimiteaza doua scurte si scunde pasaje de galerie situate suprapus în plan vertical la cotele de -3,5 m, respectiv
-6,3 m; în aceste puncte se atinge pragul de impenetrabilitate. Pestera a fost descoperita de Clubul "Lanterna Magica
" din Halmeusi afost recartata la un grad superior de precizie de Tr. Minghira si O. Negrean si B.Drencze (Clubul de
Speologie "Montana" din Baia Mare), în 27 iunie 2009.Lit.:Sfasie 1980, 92 sq.; Giurgiu et al.1983 ,63;Kacsóet al.2013,107,
fig. 21-27.
-În versantul drept al râului Lapus, în amonte de localitate , se afla Pestera Casa de Piatra din Custura Pietrii (Pestera
Haiducilor) (4060/1), cu altitudinea relativa fata de Lapus de cca 100 m. Pestera este uscata si are ogalerie unica , sub
orizontala, lunga de 12 m, cu latimi de 2-3 m si inaltimi de 3-5m. În ziua de 19 aprilie 2008 am cercetat pestera, împreuna
cu o echipa formata din D. I Stvan, L. Goja, A.Stefanoiu si I. Pop. Nu am gasit urme mai vechi elocuire, dar am constatat
ca pestera putea servi, pentru scurt timp, ca loc derefugiu unui numar redus de oameni.Lit.:Giurgiuet al. 1983, 67 sq.; I.
Kalmár,
Sur la morphogenèse carstique des roches carbonatiques cristallines dans les monts Preluca (distr. Maramures )
, (ms.) 339 .
-Judecând dupa denumirile lor, este posibil ca în punctele de hotar Dosul Vaii Colibelor , La Masa , La Ocna , La Pod,
Pe Dâmb , Pe Podut , Poderei , Podul Certezelor , Podul Gatejesc , Podul Luncii , Podul Mesteacanului , Podul Imoasei ,
Pusta , În Pietre , majoritatea terase de vai, sa fie prezente obiective arheologice.Lit.: vezi pentru toponimie Visovan 2008,
passim.
-------------------------------------------------
39 Manuscrisul mi-a fost pus la dispozitie de catre D. Istvan
----------------------------------------------------------
|
