Viata !
Unul de elementele de baza a vietii este apa . Din aceasta cauza , asezarile omenesti , s-au injghebat
in jurul unei surse de apa.
Nu e de mirare ca multe din asezari , au in numele lor legatura cu sursa de
apa a asezarii . Ca sa dau un singur exemplu din Cartea Sfinta , BEERSHEVA , oras asezat in pustiul
Neghevului , numele provine de la cele sapte fintini sapate de Avraham. (beer =fintina , sheva=sapte )
Si in Romania multe asezari poarta nume de origine romaneasca , maghiara ,
germana ,slava ; nume , care la baza au o sursa de apa : Fintinele , Borcut , Sascut .
Sascut , asezare pe drumul principal care strabate Moldova de la un
capat la altul , cu un nume de provenienta maghiara ,( fie , "o suta de fintini " ; fie , fintina sasului
-asta depinde de interpretare )
Numele , da raspuns la originea locuitorilor care s-au asezat pe aceste
locuri prin secolul XII , "ciangai " , a caror origine este interpretabila , unii spun ca-s unguri , altii spun , cumani
(interpretare interesanta ) , cert este ca folosesc limba ciangailor , o limba maghiara . S-au asezat
aici ,si in alte asezari in aceasta zona Moldoveana , adusi de regii Unguri pentru apararea granitelor Ungariei
.
Sascutul , sau mai bine zis Sascut-sat , asezat la deal , a fost se pare prima
asezare.
Prin 1875 , Menachem Jackues Elias , evreu bogat din Bucuresti , a hotarit
sa-si investeasca banii in construirea unei fabrici de zahar , cu ajutorul si tehnica unor Belgieni , dupa cit stiu din
amintirile mele, din povestile bunicului meu.
Care a fost cauza construirii fabricii aici , nu stiu.
Speculatia pe care o scriu , este a mea , fara sa am o informatie veridica.
Elias , om bogat , cu multe propietati , se vede ca avea paminturi in aceeasta zona , si faptul ca
aceasta zona era legata de restul tarii , prin drumul care trecea prin viitoarea asezare , si putindu-se folosi
si de calea ferata care strabatea locul ,a preferat Sascutul si nu alt loc.
Dintr-o data , dintr-o mica asezare asezata pe un deal , Sascutul a devenit un
punct important in istoria industriei Romaniei , dechizind portile celei de-a doua fabrica de zahar din Romania .
Fabrica , a dat avint si agriculturii locale , taranii incepind sa cultive sfecla de zahar , materia
prima a fabricii .
Cum o fabrica nu poate lucra fara lucratori , s-au construit case pentru lucratori ,
s-a construit un sir de magazine , situate la drumul principal , magazine cu locuinte la etajul cladirii ,
magazine date in arenda viitorilor comercianti ai viitoarei asezari .
S-a construit scoala primara , s-a adus doctor penru fabrica , dar care a deservit si
populatia .
Si asa incetul cu incetul a inceput sa se construiasca fabrica si sa se populeze asezarea .
Locul a atras un numar mare de evrei , care cu timpul au construit si o Sinagoga
mica , din lemn , in spatele magazinelor , pe strada care mergea spre stadionul de fotbal , si terenuri
de tenis , volei , terenuri ce se aflau in spatele salii de spectacole care a fost si cinematograf .
Elias a facut totul ca personalul de conducere si personalul administrativ ,
( printre ei erau, se pare si straini , Belgieni ), sa aiba toate conditiile necesare unui trai prosper in
mica asezare.
Fabrica asezata si ea la drumul principal , legata de calea ferata , printr-o
linie secundara de legatura , avea doua locomotive mici , locomotive cu aburi , care au lucrat pina
tirziu , fiind pentru mine una din punctele de atractie cind veneam vara la bunici in Sascut , si ma uitam in gara la
"manevre-le de tren , in special in orele dupa amiezii.
La poalele fabricii , la drumul principal , precum si in gara , erau izvoare cu apa
minerala , cu un gust sarat , care delectau gustul Sascutenilor , sau celor care treceau prin Sascut , fie pe drum
, fie in timpul stationarii trenului , in "faimoasa gara Sascut" ,loc de "promenada" a Sascutenilor din acele timpuri
si de mai tirziu , ajungind de ris , in satira teatrelor de revista mai tirziu .
Se pare ca nu numai Elias a avut paminturi in aceasta zona .
Familia Regala , prin anii '20-25 dupa povestirile tatalui meu , venea cite odata in aceasta zona a Moldovei
, fiind intimpinata cu mic , cu mare de populatia Sascutului si satelor invecinate .
Drumul era acoperit de covoare in cinstea alaiului Regal , flori de toate culorile curcubeului , erau
presarate peste tot .
Tarani in porturi populare , intr- o adevarata sarbatoare cimpeneasca , acompania
alaiul Regal pina la resedinta de vara sau de vinatoare, asta n-am reusit sa aflu .
De multe ori trenul Regal facea numai o mica oprire , in aceasta mica statie de cale ferata
, in calatoriile familiei Regale spre nordul tarii.
In afara de trenul Regal , mai opreau din cind in cind si acceleratele , cu vagon restaurant
, si atunci se delectau Sascutenii cu o inghetata buna ,sau un suc .
In aceasta atmosfera , a patruns si familia tatalui meu. Bunicul, originar din
unul din satele invecinate , om intreprinzator , a inchiriat un magazin si l-a facut "Magazin Universal" , magazin in
care gaseai de toate.De la ac si ata , la haine , si pinzeturi . de la cuie , la tot ce trebuie intr-o gospodarie
, de la masline de Rhodos , la halva turceasca , de la hamsii sau " tir" la scrumbie
de Dunare. Bauturi , binenteles vinul pe primul loc , si in sfirsit depozit de petrol si lemne.
Sa nu credeti ca magazinul a avut dimensiuni mari , cum au astazi magazinele universale.
A fost o incapere mare , cu tejghea pe trei laturi ale incaperii, cu peretii acoperiti cu
rafturi pline cu marfa , sertare si sertarase a caror continut atragea clientela de la sate , butoaie cu ulei
si cu peste , si alte lucruri puse la vedere , pentru a atrage ochiul si a goli punga cumparatorului.
Cea care a stiut sa daie culoare , viata , si " vad" locului , a fost :"Cucoana Creata " , bunica
mea , nevasta lui Iancu .
Magazinul , avea o pivnita destul de mare , sa poata adaposti , o parte din marfa ce nu
incapea pe rafturi sau in camara -magazia , de linga magazin.
Iancu Solomon , s-a nascut in anul 1888 , intr-o familie de evrei
religiosi , care locuiau in unul din satele din apropieria Bacaului .
Strabunicul meu , Strul , si strabunica mea Hava , in singura fotografie pe care o am , aratau
ca oameni simpli de la tara , cu credinta-n Dumnezeu , lucrind din greu pentru intretinera familiei lor cu 15 copii.
Strabunicul meu , se pare ca a lucrat pamintul pe care-l avea , dar isi complecta cistigurile prin comert
, in special cu lemne.
Mutarea familiei la Sascut este neclara . Aici in Sascutul acelor ani ,
Iancu a cunoscut-o pe Sofia ( " Sura " sau "Creata" mai tirziu, porecla data de tarani din cauza parului ei
cret ) .
Ca impamantinit al locului , a fost recrutat in armata Romana in anul 1909 luna a-XI
la Centrul de recrutare Putna . Dupa spusele lui , a participat in razboiul Balcanic din 1913 .
In noiembrie 1916 , a parasit Sascutul , retragindu-se cu familia la Iasi , unde se retrase si familia Regala ,
guvernul , si conducatorii armatei.
La Iasi a fost recrutat din nou , facind o parte din razboi
la Arsenalul Armatei Romane . Alta parte din razboi a petrecut-o pe front , si in alte misiuni militare , pe
care le-a primit .
Nu prea ne-a povestit despre perioada asta , decit tirziu , la insistentele noastre si in special
ale fratelui meu , care-l inregistrase pe banda de magnetofon , povestind citeva amintiri , ( inregistrare
care s-a pierdut spre regretul nostru ) .
Una din povestirile pe care le-a povestit , a fost in perioada cind a fost de garda , in spatiul de
joaca ale copiilor familiei Regale. Ne-a povestit de dragostea unuia din acesti copii , pentru masini , copil ce
avea o masina , masina jucarie, pe care el trebuia din cind in cind sa o inpinga , spre bucuria Printului .
Faptul ca o parte din razboi l-a petrecut la Iasi , i-a dat posibilitatea sa se
intilneasca cu familia , ce se inbogatise cu o fetita ,pe numele de : Stela , sau Steluta cum o numeau ei .
In acea perioada a bintuit se pare , o epidemie de diphterie , boala cere a primit-o si Steluta
lor . Prin protectie au ajuns la "mecena " medicinei de copii din acele timpuri , care bine inteles nu a putut
face nimic pentru salvarea fetitei ,care a incetat din viata , la virsta de 6 ani .
In anul 1918 a fost demobilizat , si s-a intors sa-si refaca viata , si pravalia
distrusa de razboi .
In anul de gratie 1920 , luna aprilie , ziua 5 , din Inaltul Ordin
al Majestatii Sale Regelui Ferdinand I s-a conferit soldatului Solomon Iancu : " Crucea Comemorativa a razboiului
1916-1918 " fara berete .
Brevet semnat de Directorul Superior si Inspectorul Tehnic al Armamentului , General
de Divizie ... semnatura indescifrabila , Directorul Arsenalului.... semnatura indescifrabila .
Dupa razboi, iarasi a pornit de la zero , reusind in scurt timp sa-si refaca magazinul
si casa.
Bunica mea "Creata" , din familia Kuperman , ( Hertel si Eva numele parintilor
ei ) , de loc din Rimnicul Sarat .
Avind un unchi si o matusa care locuiau in Sascut , care cunoscind familia Solomon
, si pe Iancu , au facut petirea ei , casatorindu-se in Sascut .
A fost o femeie energica in tinerete , care a stiut ce vrea , a stiut sa conduca cu mina forte
magazinul , a stiut sa vorbeasca cu clientii in asa fel , ca i-a mers vestea de buna comercianta.
In anii comunismului , cind nu mai avea magazinul , multi tarani care o cunoscusera , cind veneu la
tirg in Sascut , o vizitau , stateau de vorba cu ea , si ii aduceau cadou ,din putinele produse ale gospodariile
lor ,din respectul si dragostra pe care i-o purtau .
" Creata" , era o femeie "masiva" cu o frumusete aparte .A stiut sa
inpleteasca munca cu "placerile vietii". I-a placut jocul de carti , in casa lor avind , adevarate turnire de poker
care continuau de multe ori doua zile , cu intreruperi , numai pentru luarea unei mese copioase , stropita din belsug , cu
un vin bun , adus din beci , asta asa , ca sa fie la o temperatura buna de baut . A stiut sa petreaca
, vara la mare , la Techergiol , Vatra Dornei , sau in alta statiune de vara , care aparusera la
inceputul acestu secol , pentru desfatarea elitei tarii .
In anul 1920 , in 8 august ,l- a adus pe lume pe tatal meu , copil care a
devenit mindria sufletului ei , dindu-i un nume cu rezonanta romana : Corneliu . Sau pe scurt , Nelu , pentru familie
si prieteni.
In aceasta perioada , apare in familia Solomon , un nou personaj :
Ana Sandor , sau Anisca ,cum a fost "strigata" toata viata .
Anisca o fata de vreo 15 ani , pe care viata a aruncat-o la o virsta frageda , dintr-un sat din
secuimea pasului Oituz , a venit la Sascut ca fata in casa , pe urmele fratilor ei , care lucrau la fabrica
de zahar ca sezonieri , in perioada de toamna cind fabrica functiona.
A venit si n-a mai plecat , raminind in familie , ca membra de familie pina la moarte .
A fost o catolica practicanta , mergind duminica si de sarbatori la biserica din deal .
Si ea a fost o femeie energica , harnica , buna bucatareasa, si o luptatoare pentru drepturile familiei
Solomon , in vremurile de rastriste si de trista aducere aminte, din perioada , celui al doilea razboi mondial .
A aparat bunurile ramase-n casa cind s-a facut evacuarea evreilor din Sascut , n-a iertat pina-n
ultima ei zi de viata , pe cei vinovati de tragedia evreilor Sascuteni , cei ce-au imbracat camasa bruna ,sa-si faca
mendrele pentru interese personale , si imbogatire imediata.
Anisca , l-a crescut pe tata , si pentru ca nu s-a casatorit ,
l-a "adoptat" pe tata ca si copilul ei , idolatizindu-l peste masura .
Studiile primare tata ,le-a facut in Sascut cu familia Mihailescu ,
invatatori din aceea perioada in Sascut .
A continuat studiile o perioada de timp la Bacau , locuind la o familie , cu care bunicul
avea legaturi de afaceri in aceea perioada. Perioada bacauana n-a durat mult timp , transferindu-se la Adjud.
Liceul l-a continuat la Rimnic , fiind astfel in legatura
strinsa cu familia mamei lui , si in special cu Rebeka , sora bunicii , o femeie de o frumusete nemaipomenita , femeie cu
o cultura mare , care l-a luat pe tata sub aripa ei .
In liceu s-a remarcat tata , ca un elev bun , sportiv bun , si fiindca avea o voce buna , a fost
luat in corul Biserici Ortodoxe , cu toate ca era evreu.
La terminarea liceului s-a intors la Sascut , pregatindu-se pentru universitate , gindindu-se
sa se inscrie la drept , la fel ca Max , varul lui . Dar n-a fost sa fie asa. Legile rasiale l-au impiedicat sa-si
indeplineasca visul , si s-a intors de la Bucuresti la Sascut.
Varul sau Max n-a avut norocul de-a se intoarce acasa la
Sascut . In anul doi la drept , a parasit studiile si Romania , fiind urmarit de legionari si de siguranta
, sub acuzarea de-a fi comunist , el care nu a facut politica , si nu a fost membru in nici un partid . Simtindu-se
incoltit , a trecut in Basarabia , si de acolo in URSS din acele timpuri , ajungind la Niepopetrosk , casatorindu-se
apoi cu o femeie de pe acele meleaguri , care-i salvase viata , in zilele in care ajunsese acolo ,
bolnav , flamind , si fara nimic !
Prin anii ' 59 ' cind situatia lui s-a limpezit acolo , si cind a fost posibilitatea , a reluat
legatura cu noi , venind in vizita in Moldova , la bunicii mei , ca din familia lui nu ramasese nimeni . A
venit si in Lapus , asa ca l-am cunoscut personal .
La un an dupa vizita lui , parintii mei l-au vizitat , la Nepopetrosk , vizita cu peripetii , care
e o alta poveste.
In anii dintre cele doua razboaie , afacera bunicului a mai fost
distrusa in doua rinduri de catre foc , asa ca bunicu a inceput din nou de la zero , nefiind pe atunci polite de
asigurare.
Lovitura cea mare a fost in cursul celui de-al doilea razboi mondial
, cind a fost evacuat din Sascut , intr-o caruta , impreuna sotia si cu tatal meu , cu minimul necesar pentru
supravietuire pentru citeva zile , cu citeva haine de schimb , celelalte lucruri au fost jefuite de "prieteni sascuteni"
adeptii doctrinei legionare.
Dupa legile din acele timpuri au fost "concentrati " la Focsani , impreuna cu toti
evreii din acea regiune a Moldovei . Asta , pentru a putea fi supraveghiati mai usor , si a fi la indemana
autoritatilor la nevoie.
Aceasta "concentrare" a unei mari populatii in Focsani , a creat probleme de cazare , aprovizionare ,
sanatate . Ai mei au avut noroc sa gaseasca o camera unde sa locuiasca. N-am amanunte din aceea perioada. Bunicul si
bunica nu mi-au povestit , tata nu stie prea mult , fiind dus la munca obligatorie , la Falesti .
In acele vremuri grele , au fost si OAMENI , care au
stiut sa-si pastreze demnitatea si spiritul de om , dind ajutor celor la nevoie . Unul din acestia , a carui nume , spre marea
mea parere de rau , nu-l stiu , a fost , maior in "retragere" care a avut legaturi de afaceri , cu bunicul
, si se cunosteau din perioada primului razboi mondial .
Acest OM , a ajutat familia mea , trimitind prin Anisca ajutor
in bani si alimente , ajutor ce a usurat suferinta bunicilor , ajutor care a contribuit si la ajutorarea tatalui meu , prin
pachetele trimise .
Continutul pachetelor , a fost "moneda forte " de cumparare a vietii , de la conducatorii lagarului
de munca , si ale soldatilor ce-i pazeau.
Acolo la Falesti , datorita vocii sale , si a unui repertoriu de cintece pe care-l stia , tata
, cu prietenul lui Marcel - acordeonistul , au reusit sa aline sufletul celor dusi la munca departe de casa ,
si sa cumpere bunavointa si putina mincare de la conducatori lagarului , prin " micile reprezentatii " pe care le
dadea , la petrecerile , pe care conducatorii le faceau , destul de des.
Din mincarea pe care o primea , se impartea cite putin la cei ce au locuit in aceasi baraca cu
tatal meu.
Cu toate ca au primit bani , bijuterii , mincare , ce au fost trimise detinutilor, de familie
, autoritatile , uitau dupa citeva minute de cele primite , comportindu-se in asa fel , sa reaminteasca detinutilor
, cine e "seful" si ca inca nu s-a terminat cosmarul.
Catre sfirsitul sederii lui la Falesti , cind trupele rusesti se apropiau , conducerea
lagarului a disparut , impreuna cu paznicii , asa ca tata , cu un numar de detinuti au luat drumul casei .
Pe drumul de intoarcere , intr-o gara au fost pusi de rusi sa goleasca vagoane cu munitie de artilerie ale
armatei germane.
Spre surpriza lor , intr- unul din vagoane au gasit lazi cu ciocolata , si cutii cu fasole
pentru armata germana , avind grija sa-si puna putin de oparte si pentru ei , inainte de a le preda la rusi.
Dupa 23 august 1944 s-au intors cu totii la Sascut si au
incercat , sa refaca afacerile din trecut si sa deschida magazinul .
" Simtind de unde bate vintul " si-au cumparat un petec de pamint , la drumul
principal ,pe aceeasi linie si nu departe de magazinul lor , incepind incetul cu incetul , sa-si ridice o casa
, sub forma de vagon , cu o prima incapere cu iesire la strada , camera cu doua geamuri mari (pentru
vitrina) , camera pregatita pentru a fi transformata in magazin .
Nationalizarea n-a prea avut mult de nationalizat , doar depozitul de petrol si benzina ,
care nu stiu daca a fost plin sau gol , si marfa ce o avea in magazin dupa razboi , care dupa cum va inchipuiti , nu
putea sa fie in cantitate mare .
Tata a plecat la Iasi unde in 1945 in iarna , a inceput cursurile universitare intrerupte
de catre razboi .
N-a avut o studentie usoara, in acele vremuri nesigure de dupa razboi , cu rusii pe cap si comunismul in
spate , cu lipsurile de zi cu zi .
A stiut insa , sa-si faca prieteni , sa se distreze , si bineiteles sa invete , terminind
medicina cu note mari , ce putea sa-i dea posibilitatea de a ramine la Iasi , la Facultate , ca
preparator .
In Sascutul erei comuniste , bunicul , bunica si Anisca , au locuit in casa lor
, nereusind sa deschida iarasi magazinul.
Bunicul a lucrat citva ani la depozitul de lemne ca salariat .
Bunica, a cazut intr-o depresie la care s-a adaugat un diabet , fiind tratata cu insulina .
S-au adaugat si altele boli legate de diabet , ceea ce a facut sa fie mai putin energica , iesirile ei din casa au fost
pina la poarta , si numai in doua rinduri , a venit la Lapus la noi , la nasterea mea si la nasterea fratelui meu
.
Placerea bunicii , ca de altfel , si a celorlalti Sascuteni , era de a
sta pe banca , in fata portii , dupa amiaza , privind manevrele din gara , masinile care treceau pe drumul
principal , sascutenii ce au iesit la plimbarea de seara , asteptind cu rabdare cunostintele ,care in trecere
, se opreau , stateau cu ea pe banca , comentau , birfeau , puneau tara la cale , si toate acestea la un pahar de
cafea , sau "o dulceata " , toate cu un pahar de " apa rece scoasa din beci ".
In acest timp bunicul cu Anisca au fost ocupati cu "stropirea" micii gradini de legume ,
precum si cu mulsul vacii " DEMANDICA " , vaca care dadea o cantitate mare de lapte , fiind o campioana ,
printre vacile din regiune .
Imi amintesc de mirosul " borhotului " , rezidiu de la fabricarea
zaharului , pe care-l cumpara in fiecare an si-l tinea , intr-o groapa din curte , linga grajd .
In acele timpuri ale copilariei , cind am fost de-o schioapa ,totul
mi sa parut mare , grandios , frumos .
Peste ani , vroind parca sa fie in pas cu stapinii , grajdul si-a
micsorat dimensiunile incovoindu-se , ca nu se mai putea intra in el .
Cu " Domindita " in perioada verii cind vizitam bunicii , iesiam la pascut dupa amiaza ,
inpreuna cu bunicul sau cu Anisca , bunica avind grija sa-mi puna intr-o tolba , citeva felii de piine alba cu dulceata
de cirese amare , facuta in casa !
N-am sa uit gustul salatei de hamsii , sau de scrumbie , pe care bunicu le facea cu ceapa si rosii
(inima boului ) culese atunci din gradina.
N-am sa uit vinul tinut la rece in pivnita din curte .
N-am sa uit pepenii raciti in galeata , la "cismea " in curte .
N-am sa uit , serile linistite parfumate de mirosul crinilor albi din curte , curte iluminata
de un bec slab ca puteai sa vezi intunericul .
Noroc cu luna care dadea , destula lumina , facea o admosfera de feerie .
Toata familia statea in curte . Adultii se distrau povestind amintirile lor .
Eu si Romy , ascultam , cascam si iarasi ascultam , si plictisindu-ne de moarte , fugeam
la poarta , la fiecare intrare a unei garnituri de tren in gara , punctul culminant era trecera aceleratului
de 10 noaptea .Dupa aceea adormeam linistiti , in alintarea noptilor de vara , pina cind caldura zilei ,
destepta mustele prinse de tavan , care facindu-si zborul lor de desteptare , se opreau si pe fetele noastre
, trezindu-ne dis de dimineata.
Placerea de a ne intruni toata familia , a fost curmata de moartea
bunicii , in anul 1965 .
In anii urmatori , vizitele au fost mai scurte , nu mai stateam
pe banca dupa amiaza . Sederile familiei ,noaptea ,in curtea casei bunicului , au fost mai rare , asta si din cauza
televiziunii , care incepuse sa transmita , noi inghesuindu-ne la familia Zarnescu sa vedem programele de
seara .
Domandica si-a luat drumu spre grajdurile fermei locale Sascutene . Groapa
cu borhot a fost astupata , si locuitorii casei, bunicul si Anisca , au inceput sa-si arate cu adevarat virsta.
Aceasta forma a vietii , acontinuat in casa bunicului meu , pina in tragicul
an ,1981 , cind "Grandomania Comunismului " , a comunismului local , a hotarit sa evacueze populatia
din casele particulare ce dadeau la drumul principal , si construirea " de BLOCURI " pentru populatia
rurala .
Pe bunicul meu , l-au mutat la bloc . La virsta lui n-a suportat traumatismul mutarii .
Pierdera bucatii de pamint pe care-si facea de lucru zi de zi , in mica gradina a lui , greutatea de a cobori si
urca de mai multe ori pe zi scarile , l-au darimat la pat . Citeva luni dupa mutare a murit "in bratele " fratelui
meu , ultima lui dorinta a fost de-a bea inca un paharel de vin din regiune , vin pe care l-a iubit asa de mult .
Anisca a mai supravietuit inca citva ani , ramanind in casa , singura
, avind grija de bunurile familiei , bunuri care-au disparut la moartea ei , reamintindu-mi o scena dintr-un film de mult
vazut .
A fost inmormintata ca o buna crestina , in cimitirul Catolic din Sascut , in locul ales si
platit de ea , cu slujba religioasa platita de ea . A fost condusa pe ultimul drum de un pumn de cunostinte , noi,
familia ei, fiind departe , aici in Israel , neavind posibilitatea de a ajunge la ceremonia de
inmormintare .
Daca comunismul a distrus Romania , dupa 1989 , capitalismul continua s-o
distruga .
Fabrica de zahar Sascut si-a inchis portile , inchizindu-se astfel o pagina din istoria industriei
Romanesti , lasarea pe drumuri a muncitorilor din fabrica , si ducind la disparitia unei ramuri a agriculturii
: cultivarea sfeclei de zahar.
Inceputul sfirsitului ????!! Sper sa gresesc .
