Fratele meu s-a nascut in 1956, diferenta
de virsta fiind de un an si jumatate .
Necazul este ca aceasta diferenta n-a ramas numai pentru virsta,in ziua cind s-a nascut, ci a continuat
si dupa aceea pe parcursul vietii." Eu "cind am fost mic am fost ala mare," El" cind a fost mare , a ramas
ala mic . Si asa a ramas asa toata viata , chiar si la batrinete : eu sunt "ala mare " ,el a ramas "ala mic" .(Cunoasteti
acasta situatie voi ce aveti frati mai mici.)
Din cauza acestei situatii, ala mare este intodeauna cel "prigonit":
"Tu
esti cel mai mare, lasa-l ca-i mai mic."
"Cedeaza
tu ,ca esti mai mare si el este mai mic."
"Lasa-i
lui ca e mai mic , doar tu esti cel mare."
Aceasta "educatie" indoctrinata de parinti ,creaza psihologic
in mintea de copil ideea ca el este "mare si se poate comporta ca un adult.
Lacunele acestei educatii se ivesc numai in cazuri unei tragedii .
Care a fost "Tragedia" parintilor mei , am s-o scriu in rindurile urmatoare.
Pe la virsta de doi ani, parintii mei au iesit la un party , asa ca
am ramas eu cu frate-meu, sub supravegheria unei tinere ,cu putina experienta in crestera copiilor.
Se vede ca tinara ne-a culcat , si a iesit sa se plimbe pe afara.
Frate-mio s-a trezit si a inceput sa urle un "concert" care cred ca nu prea era pentru urechile
mele.
" Ce-i de facut? doar eu sunt cel mare."
N-am stat mult pe ginduri si am coborit din patul meu, cocotindu-ma peste marginea ridicata a patului ,
si ca un om mare ce sint am inceput sa ma invirt cu miinile la spate si sa gindesc ce-ar putea sa-l opreasca din frenezia
concertului "de unul singur"
Tot gindindu-ma concertul a trecut de la andante moderato la andante fortisimo , cea ce a facut ca rotitele
creierului meu sa se miste mai repede.
" Evrica"am strigat " (nestiind ca cineva strigase asta inaintea mea).
M-am repezit in bucatarie sa caut biberonul.Cauta si cauta si iar cauta , dar ia-l de unde nu-i.
Atuul de-a fi mare e ca nu-ti pierzi cugetul si poti sa faci inprovizatii de moment.
Mi-am adus amine ca in comoda de linga patul parintilor, in unul din dulapase ,sunt niste sticle cu
o licoare speciala , pe care tatal meu , din cind in cind le destupa , le ducea la gura ,si facea un : ah... de placere.
Ca" cel mare" mi-am dat seama imediat ca asta-i solutia!.
Am fugit repede la comoda ,am deschis dulapiorul , am pus mina pe prima sticla pe care am gasit-o mai aproape
, si "ciusti", am fost linga patul lui frate-meu cu dopul scos si gata de am arata calitatile mele de frate mai mare.
I-am pus sticla la gura , am ridicat-o si-am turnat din continut, asa cum scrie in cartile
de crestere a copilului, pina la ultima picatura.
Spre nenorocul meu ,am ales o sticla goala , s-au aproape goala .
Spre norocul lui frate-meu , e ca a terminat concertul . Ca de nu mai aduceam o sticla.
La sfirsit ce sa va spun?
Frate-meu s-a ales cu o arsura pe buze si in gura.
Parintii cu o sperietura.Tata a avut grija sa-si ascunda comoara in alt loc , sa n-o pot gasi . Iar eu am
primit o cherfeneala zdravana , dar...am fost scutit sa mai fiu frate mai mare , cel putin in materie de
crestere si ingrijire a fratelui meu.
