Una din familiile Lapusene de care am fost legat, e familia Chira.Locuiau
pe strada Cerbului , la poalele dealului ce ducea la cimitir.Ca sa ajungi la ei , intram pe straduta care urca vis-a-vis cu
Biserica protestanta , si cind ajungeai la casa lui Balas tapiterul,o luai la stinga .Dupa citiva metrii ajungeai la
o gradinita cu tufe de coacaze negre, coacaze cu un gust , de-ti usca cerul gurii.Acolo locuia familia Chira .
Nu era nevoie de sonerie.Tandarica ,"zdreanta" animata, dadea
de stire stapinilor ,ca cineva trece prin dreptul portii, si daca te apropiai , isi arata "javra" coltii , colti pe
care gamba mea cea dreapta i-a primit nu cu placere, in una din vizitele facute familiei Chira.
Ca orice familie era un tata -care lucra ca inspector la banca ,si mai tirziu
director ; il vedeam rar lucra mult. Cu toate ca era membru de partid , asa cum cerea functia , asculta ca
tot romanul pe vremea aceea Vocea Americii si Eoropa Libera ,cu geamurile inchise si perdele trase sa nu-l auda nimeni.
O mama , slaba ca un "tir" careia ii placea sa fumeze tigara dupa tigara, si din cind in cind sa-si
mai verse oful pe o sticla , sa poata avea inspiratii poetice, ca a scris la viata ei poezii , pe care nu stiu daca le-a
publicat.
Aveam o placere sa stau in acea incapere ce se numea bucatarie, incalzindu-ne , iarna,
vara , la o soba de gatit , cu lemne bineinteles, si s-o ascultam pe ea povestind , aruncind din cind in cind ,
cite un "chistoc" de tigara , alungind astfel gainile ce intrau sa-si caute mincare , si si-si lase de multumire ,"gainatul"
la vedere.
Din "chistoacele" ce le aduna Vania , baiatul familiei, printul mostenitor , crea din
hirtie de ziar o tigara buna , din care ne delectam in timp ce Vania facea aschii, s-au pregatea mincare din
dovleci , pentru porcul care patrona curtea. Cite odata luam pe ascuns doi lei de la mama , si cumparam de la doamna
Kovesdi, citeva tigari Aroma s-au Carpati cu filtru sa ne delectam si sa savuram viata.Cind ma intorceam acasa , aveam
grija sa maninc Mentosan sa-mi dispara mirosul de tutun.
Familia Chira a avut "naravuri"socialiste in privinta numelor copiilor lor:
Vania,Larisa,Tania si Natasa (am aflat mai tirziu de la Larisa , ca mama e de origine din Basarabia
avind tatal roman si bunica rusoaica .
Am crescut cu ei , casa lor fiindu-mi deschisa la orice ora din zi si din noapte.
Vania , un geniu care s-a pierdut, in anii de scoala , "imprumuta
" din laboratorul de chimie , substante pentru creerea "prafului negru" , pe care-l folosea ca combustibil pentru
rachetele pe care le construia , si le lansa , in perioada cind copiii simt dorul aventurii .
La trecerea de la copilarie la adolescenta,in pragul maturitatii, drumurile ni
s-au despartit , relatiile racindu-se. Vania a apucat pe un drum fara intoarcere, parasind , liceul si apucidu-se
de tot felul de lucruri marunte , el care putea sa ajunga departe.
Fetele au crescut facindu-se una mai frumoasa decit alta.
Nu stiu daca cineva din familie mai locuieste azi in Lapus.
#
21.11.2008
Incepuse sa se incalzeasca . Primavara isi arata frumusetile ei , deschizind portile naturii pentru
vechea-noua expozitie , care a fost inchisa pe timpul ierni.
Verdele e culoarea la moda . Pe ici si colo "modista" primaverii a mai adaugat si culori pastelate
, ca sa daie o atmosfera de libertate si fericire .
Un parfum de veselie se ridica din gradini, chemind de zor gizele trezite din somnul lung , impus de
doamna iarna .
Razele surizatoare de soare si atmosfera de veselie , intra si in casele
oamenilor , trezindui la o noua lupta .
In aceeasta atmosfera de basm , in ajun de pasti , intr-o zi de joi ,
zi de tirg , zeci de oameni au luat cu asalt Lapusul .Carute pline cu taranii din satele din imprejurimi ,
cai ,boi ,bivoli, porci si bine-nteles miei .
Turme de miei isi luau drumul spre farfuriile de pasti , trecind prin piata si prin minile tiganilor
ce asteptau cu rabdare in piata sa-i taie .
Atmosfera era incinsa , circulatiea era intensa , numai masini in acel an 1959 nu prea ierau
.
Eu , baiat de-o scioapa cu inima de aventurier , am vrut sa descopar natura si
sa incerc inca odata gustul aventurii.
Am hotarit imediat sa-mi i-au partener pe frerele meu in aceasta expeditie .
Aveam aproape cinci ani si fratele meu vreo trei jumate . Pentru aventuri virsta nu conteaza . Important
sa ai indrazneala si curaj.
Pe la primele ore ale diminetii , cind tata era la servici si mama ocupata
cu treburile ei , am profitat de o clipa de neatentie a ei , si ne-am facut nevazuti .
Ca frate mai mare , am avut grija de vratele meu , sa-l i-au de mina si sa-l trag dupa mine cu tot
felul de ispite , infricosindu-l cu tot felul de lucruri ce se poate intimpla daca v-a deschide gura si va striga .
La putin timp eram deja departe .
N-a trecut mult timp si mama ne-a descoperit lipsa . A inceput
sa ne caute aici , acolo , incodata aici , inca odata acolo.
Ne-a strigat ' a intrebat vecinii , dar fara rezultat .
Atunci a inceput ISTERIA .
Mama a dat alarma . Copiii au disparut fara urme . L-a cautat pe tata , care a parasit lucru si a pornit
si el in cautare .
Tata a cerut ajutor la cei din spital unde lucra , sa lase lucru si sa iasa in cautare .
Dar cauta acul in carul cu fin .
Nu ne-au gasit .
Cu trecerea timpului panica crestea .S-a dat "alarma" si la lapuseni . Copiii doctorului au disparut
.
Se faceau tot tipul de speculatii , se puneu tot tipul de intrebari .
Am ajuns senzatia si discutia zilei .
Timpul trecea , disperarea mamei crestea .
pe la orele prinzului cind o parte de cautatori s-au intors la ocupatiile lor , a pornit un zvon ca cineva
ne-a vazut impreuna cu copiii lui Chira de la banca .
Incurajata de zvon , mama si-a luat piciorele in spinare si val virtej s-a repezit spre locuinta familiei
Chira .
Acolo , intr-o atmosfera pace si liniste ,ne jucam , uitind de casa si de toate .
Mama s-a repezit si ne-a imbratisat , tata insa isi pregatea in gind pedeapsa si isi controla cureaua de
la pantaloni sa vada daca e la locul ei .
