Cintecul cel mai placut  auzului meu ,si poate a tuturor elevilor din toate timpurile a fost :  

           A sosit vacanta, cu trenul din Franta

           Hai copii la joc, cartile pe foc.....

     Imi aduce aminte de parfumul   zilelor de primavara, cind liliecii infloreau , cind "bujorii" a caror petale se-ndesau una in alta se deschideau , cind "lacramioarele" isi scuturau zglobiu clopoteii si isi imprastiau parfumul delicat, creind o admosfera de tinerete , voie buna , libertate, puritate .Parca simt ,boarea calduta  a vinturilor  acelor zile de primavara. Parca vad albinele fericite,invirtingu-se in jurul florilor pline de nectar proaspat si dulce.

      Nu e de mirare , ca nu mai aveam rabdare la invatatura , si asteptam cu sufletul la gura sa se inchida catalogul pentru ultima oara , in acel an de scoala.

      Ultima zi de scoala , noi, elevii am transformat-o intr-o zi de sarbatoare.In clasele I-VIII a fost o adevarata competitie intre clase,cine inpodobeste mai frumos .Cred ca nici  Hollywoodul, n-au fi reusit , sa pregateasca,ceea ce noi elevii din Lapus am pregatit .

     Totul incepea cu zile inainte, cu intilnirea responsabilor de clasa , cu cumpararea de hirtie creponata , creta colorata ,flori si cadouri pentru invatatoare , sau mai tirziu pentru profesori.

Imi amintesc ca in clasele primare ,transformam clasa intrun parcusor cu copaci (plopi sau mesteceni tineri si subtiri) , legati intre ei ca o cununa , creind un tunel intre sirurile de banci,cu tavanul impodobit de ghirlande de toate formele (facute de noi) , ghirlande din hirtie creponata , din toate culorile, cu ferestrele "pictate" cu petale de flori,ghirlande de liliac , si flori de tot felul prin toate colturile clasei.

A fost o munca grea la care numai o parte din elevii clasei au participat.Se pregatea inpodobirea clasei cu o zi inainte de ultima zi de scoala .

Cei mai inteprinzatori si mai puternici , mergeu in padure dupa copaci .Cei ce ramineau ,poavazau tavanul, geamurile, si creiau un desen pe tabla ,care avea tot deauna ca motto: LA REVEDERE.

Cind am fost in clasele mai mari ne-am folosit de trucul cu impodobirea tablei, ca nu cumva sa-i treaca prin cap unui profesor sa ne asculte s-au sa ne cheme la tabla.

Dar eu vreau sa povestesc despre pregatirile scolii,pentru serbarile de sfirsit de an.

Inca de la inceputul anului aveam ceea ce se numea:"ora de cor".In clasele de la primara, doamna Fangli , daca va aduceti aminte ,era cea care prin anii '60 , conducea cu "mina forte" , cu fulgere si tunete" si cu vioara(care ne zgiria auzul), corul claselor I-IV . Ce sa va spun doamna Fangli ne inspaiminta pe toti!.Dar asta nu era de ajuns. "Dansurile populare" ! Avea  fiecare clasa "ansamblu" ei. Aveam cintareti de muzica populara, recitatori , si instrumentisti care batind din picior ritmul , incercau sa dea senzatia de cintec "scirtiierilor " pe care le scoteau.Dar..... pentru publicul din sala Casei de cultura , parinti ,frati, bunici, totul era perfect.Nu se vedeu incurcaturile in ritm ale dansatorilor, nu se auzeau bilbielile  recitatorilor si prezentatorilor, si se iertau falsetele cintaretilor si instrumentistilor.

A fost un concurs intre invatatori , de a scoate la iveala "talente" inedite.De multe ori alegerea nu era intimplatoare .Era legata si de "origine".

Cine avea parinti de "calitate" ,oameni de "raspundere" in viata colectivitatii Lapusene din acele timpuri, aveau o intiietate , ca nu putea ; de..., fiul sau fica lui.....! sa stea in rindul din spate, sau sa nu aiba rolul principal , sau mai bine zis, sa nu-si arate talentul inascut, transmis din generatie in generatie,ridicind la cele mai inalte culmi , mindria parintilor .

In clasele I-VIII a inceput fara sa se stie asta ," pregatirea terenului " pentru cea ce va fi mai tirziu prin ani "70-"80   EPOCA DE AUR.

Ma refer la acele spectacole grandioase in aer liber , cu formatii de grupuri de gimnastica , cu sau fara bastoane , cercuri ,esarfe, sau alte obiecte ajutatoare.

Cel care a fost mentorul acestui fel de spectacol a fost invatator de profesie, fiind profesor de sport, profesor de muzica, dirijor al corului ,conducator al "orchestrei" scolii generale ,profesor de acordeon si vioara ,antrenor al echipei de fotbal etc... . Acest om simplu , si-a daruit toate puterile lui , muncii de educare a tinerei generatii.

 Unul care a trecut prin miinile lui, (nu stiu daca va recunoaste ?) este : "steaua folclorului romanesc " stea ce s-a nascut la Lapus: Lese Grigore.

El , cu inca o grupa de tineri, printre care si fratele meu ROMY , erau in prima linie in spectacolele solii Lapusene.

      Si acum imi aduc aminte de imaginea din sala caminului cultural, cind se tregea cortina ,si pe scena in prinele rinduri instrumentistii , si in rindurile din spate coristii, asteptind intrarea majestoasa a dirijorului Topan Gyurka, ca de el e vorba.

Acum la sfirsit, o intimplare care leaga tot ce am spus , de trecutul meu.

N-am fost la scoala generala un elev stralucit .Am fost printre primii.....din coada.Nu prea ma omoram cu invatatul si poate asta ca nu mi s-a deschis mintea!

In clasa a VIII , fiind in preajma examenului de admitere la liceu , m-am pus pe treaba si am invatat putin mai mult.Nu-mi facusem iluzii. Bun la invatatura n-am sa fiu.

S-a intimplat insa ca , in ultima zi de scoala sa ma gasesc la scoala din oras, pregatind cu domnul Topan si inca o grupa de elevi , plaforma curtii scolii , pentru spectacolul ce urma sa aiba loc , in orele serii.Pe la orele prinzului m-am plictisit de munca , am sarit gardul inspre "SICATOR" si de acolo ...ciusti acasa.

Maica-mea m-a intrebat "Unde te-ai murdarit in asa hal?.Esti plin de vopsea. Dute si te spala si hai repede la mincare".

"N-am timp! Ma grabesc" i-am raspuns intrind grabit in baie sa ma spal pe fata si pe miini.

"Unde te grabesti asa ? Stai jos si maninca"

"Nu pot ! Ma grabesc . Trebuie sa merg la caminul cultural  sa-mi iau premiul."

"Ce premiu?"

"Nu stiu . Dar vreau sa primesc!"

Nu-mi calculasem media finala ,si Doamna Pop Iulica diriginta noastra , nu calculase cu noi in clasa mediile finale asa ca m-am stiut  cine sunt pe primele locuri.

"Daca mergi , du-te si te schimba !Nu poti iesi din casa cu haine asa murdare."

N-am asteptat sa-si termine fraza ca am fost deja afara in fuga spre casa de cultura.Nu stiu ce nu era bine in tinuta mea? Aveam pantaloni scurti,cu sandale , cu camasa...Ce nu era bine in tinuta mea ? Inca ma si spalasem de varul cu care vopsisem terenul scolii si din care putin s-a prins si de mine . Citeva pete de var pe pantaloni si camasa nu se vedeau prea tare, si de altfel n-am nici o sansa sa ma strige si sa urc pe scena sa-mi iau premiul .

 Dar n-a fost sa fiie asa . 

Nici n-am facut primul pas in sala caminului cultural ca si o aud pe doamna Pop ca striga pe cei ce au luat mentiuni.

Sa nu-mi cred urechilor.Ma striga si  mine Am alergat pina la scena, am primit mentiunea , si-am fugit acasa , sa-i arat la mama , ca dorinta mi s-a impinit.

De atunci am stiut ca am puteri "supra naturale" . Atunci cind vrei ceva cu orice pret, daca lupti  - obti- !!!!!