In anul de gratie 1979 , eram inca june ,
ce-si cauta rostul in viata , lucrind din greu pentru incheiera lucrarii de diploma ,si invatind , nu din greu , pentru ultimele
examene ale anului- VI- la facultaea de medicina din Cluj-Napoca .
Din punct de vedere sentimental, nu pot sa spun ceva pozitiv despre
mine , in cei sase ani de studentie.Legaturi mici , nesemnificative , si de ce sa nu recunosc , nu prea reusite .
Cauza ? Poate timiditatea mea , frica de a nu a fi acceptat , pretentiile estetice ale mele , si nu in ultimul
rind , educatia de acasa si a scolii Lapusene .
Ce vreau sa spun prin educatia scolii Lapusene ?
Vreu sa spun ca diriginta noastra, Doamna Damian , in orele de dirigentie , pe care nu le
transformam in ore de matematica , ne-a indoctrinat cu ideea , ca romanul sa se casatoreasca cu o romanca
, ungurul cu o unguroaica , evreul cu o evreica , moldoveanul cu o moldoveanca , transilvaneanul cu o transilvaneanca
.
Dupa filozofia de viata al dinsei , partenerul de viata , trebuie sa fie de pe paminturile
natale , si asta pentru binele familiei .
Asta este filozofia sanatoasa a taranului roman , pentru pastrarea pamantului , traditiei , si continuitatii
.
Doamna Damian , n-a prevazut GLOBARIZAREA , n-a prevazut crearea unui stat European multinational , " fara
granite" , fara tara , cu o pierdere treptata a identitatii nationale , cu o indepartare de traditiile seculare .
Ce am dorit sa spun prin pretentiile mele estetice ?
Am dorit sa spun , ca am fost foarte chitibusar cu fetele , uitindu-ma nu numai la
frumusete , ci si la lucruri marunte .
De exemplu : o fata a cazut de pe lista, din cauza felului cum a cautat banii in portofel
! ! ?
Ce vreau sa spun prin timiditate , si frica de a nu fi acceptat ?
Vreau sa spun , ca aveam o timiditate , sau mai bine zis , o " educatie proasta " , de acasa si de la scoala Lapuseana
, de a fi modest , de-a nu te remarca prea tare .
N-am reusit sa intru in grupul elitei anului meu , din cauza felului simplu de a fi , uitindu-ma
in jur si vazind semenii mei la acelas nivel cu mine , neuitindu-ma de sus , si nefacind caz de "originea " mea de fiu
de medic .
In perioada studentiei , am pastrat legaturile cu comunitatea
evreiasca , prin restaurantul cantina casher al comunitatii evreiesti din Cluj , unde luam masa la prinz , si prin participarea
mea , la festivitatile sarbatorilor evreiesti , si participarea mea in "corul " comunitatii .
Asa am avut posibilitatea de a cunoaste , tineri si tinere , din intreaga tara , ce-nvatau la facultatile
din Cluj.
Am cunosct acolo citeva fete , care au " cazut " la examenul de
" admitere " al meu .
Deja eram un " flacau batrin " la sfirsitul anului sase , fara o prietena permanenta , cu flirturi
scurte si fara importanta.
Parintii erau disperati . In curind voi termina facultatea , voi fi repartizat undeva ,
si cine stie ce prostii voi face in viata.
Luind in considerare proverbul: " ca nu aduce anul , aduce clipa " , Dumnezeu
s-a intors privirea spre mine , si mi-a indrumat pasii , intr-o frumoasa dupa amiaza de primavara , a anului 1979 , spre cantina
comunitatii evreiesti din Cluj .
Nu mai fusesem de mult . In anul sase , n-am mai mincat la cantina , nici n-am mai participat la cor
.In acea zi se sarbatorea Purimul , sarbatoarea Esterei .
Batrini si tineri umpleau sala comunitatii , infruptindu-se din bunurile de la "bufetul" pregatit ,
si asteptau inceperea "programului artistic ", sustinut de corul comunitatii .
Neparticipind la repetitii , desi cintecele imi erau cunoscute ,m-am vazut eliberat de obligatia de a aparea
cu corul , si mi-am luat locul asa cum se cuvine in rindul publicului nerabdator .
Intre o discutie si alta , cu cunostintele mele ce
nu le vazusem de mult timp , privirea mi-a fost atrasa de o fata , mica la statura ce nu o cunoscusem pina atunci .
Daca exista : "dragoste la prima vedere " , asta a fost o dragoste la prima vedere !
M-am invirtit printre invitati si am intrebat pe un prieten
, daca o cunoaste , si stie ceva despre acea fata .
Mi-a spus ca o cheama Eva ,si e studenta in ultimul an la filologie .Mai mult n-a stiut sa-mi spuna .
Alt prieten , mi-a comfirmat spusele primului , dar am aflat ca este la sectia de engleza .
Cind pasiunea , iubirea isi spune cuvintul , inventivitatea apare
pe loc , frica dispare , elanul creste , si capul ti-ajunge in nori.
Asa fiind lucrurile si cu mine , m-am indrepat spre ea , m-am prezentat , si i-am cerut ...... sa ma ajute
sa traduc o scrisoare in engleza , pentru o verisoara din Israel , care nu stie romaneste ( ! ) .
Acceptind sa ma ajute , ne-am dat intilnire a doa zi , la caminul studentesc numarul 3 din Hasdeu .
Am pregatit o ciorna cu asa zisa scrisoare , si plin de
elan si sperante , m-am prezentat la ora stabilita , la caminul din Hasdeu .
Era pentru prima oare ca vizitam un camin de fete . La poarta , studenta de serviciu , a trimis pe una din
fetele din hol s-o cheme pe Eva .
Cind a coborit in hol , am stiut deja ca ea va fi nevasta mea !
Dupa o traducere partiala ( aveam nevoie sa am motiv de inca o intilnire ; nu-i asa ?)
, am invitat-o la o cafea .
Din acel moment , am inceput sa iesim impreuna , pentru scurt timp ,
vacanta de primavara despartindu-ne , pentru citeva zile . Ea intorcindu-se la Arad , eu intorcindu-ma acasa la
Lapus .
Despartirea a fost grea pentru mine .Numaram cu nerabdare zilele ce au ramas pina la terminarea
vacantei .
La intoarcerea din vacanta , am reluat legatura , care s-a intarit , avind unele urcari si
coboriri ( coboriri fara mare importanta ).
La sfirsitul anului universitar , printr-o combinatie genioasa ce
numai mintea unui indragostit putea sa o conceapa , am reusit prin cunostintele mele , sa obtin doua bilete pentru tabara
de vara de la Constanta , unul pe numele meu , si unul pentru Eva .
Eu am ajuns primul . Nu eram pentru prima oara pe litoral , si nu pentru prima oara in aceasta
tabara de vara.
Cunosteam pe toti conducatorii taberei , studenti din Constanta , conducatorii Uniunii Studentilor
din Constanta . Asta a facut sa am avut noroc , si sa fiu privilegiat .
Ii cunoscusem cu ani in urma cind am fost ghidul local , pentru grupul studentesc Constantean
, participant la una din " festivalele studentesti " ce s-au desfasurat in Cluj .
Eva a sosit a doua zi , dupa ce participase la nunta unei prietene .
Am asteptat-o la gara ,si dupa formalitatile de inregistrare ale taberei , am si pornit in recunoastere . A
fost prima ei intilnire cu Marea Neagra .
Au urmat doua saptamini ca in povesti .Datorita relatiilor mele cu conducerea taberei , n-am participat
la activitatile taberei .
Am avut un program independent , creat bine-nteles de mine .
Am dus-o prin toate locurile pe care eu le cunoscusem , in anii ce veneam pe litoral . Am colindat restaurante
si baruri , pe care le stiam din vizitele mele anterioare .
Am fost si la muzee , si la acvariumul din Constanta . Cu alte cuvinte , ceea ce eu facusem ani
, ea a facut in doua saptamini .
Spre sfirsitul verii au avut loc repartitiile pe tara , clipa atit de
asteptata de studenti , clipa care va marca viitorul fiecaruia din studenti .
Eva si-a luat repartitia in Maramures , la Preluca , sa putem fi aproape
unul de altul . Asta la propunera mea .
Preluca , catun pe virf de munte , departe de lume , unde lupii si ursii se plimba in voie
pe potecile padurii .
Padurea ascundea alambicurile de tuica , vitele pe care taranii nu vroiau sa le declare la stat ,
asa cum a ascuns haiducii in vremurile vechi .
Acest sat facea cea mai buna tuica de Maramures . O productie clandestina , care nu a putut fi
oprita de nici o forta , nici chiar de s-e-c-u-r-i-t-a-t-e ( ! ) , trebuind adaugat , ca si ea , se delecta
cu licoarea din Preluca .
Peste citeva luni mi-am luat si eu repartitia in Baia Mare .
Prin P.C.R . ( pile , cunostinte , relatii ) , s-a
reusit transferarea pentru jumatate de an a lui Eva , de la Preluca la Baia Mare , incepind astfel sa lucreze
imediat , ca suplinitoare la doua scoli generale .
Eu la inceput am facut naveta din Lapus , facindu-mi astfel stagiu , la spitalul din Baia Mare .
Dupa citeva luni am primit o camaruta intr-o cladire ce apartinea Inspectoratului judetean de igiena si
sanatate .
Camera , raiul soborlanilor ! Se plimbau in voie , zi si noapte , fara frica sau rusine .
Frica am avut eu , asa ca la prima ocazie , am parasit Baia Mare , incepind sa lucrez la Circa
sanitara din Vima Mare , unde medicul de circa a iest in concediu de pregatire pentru concursul de specialitate .
Am lucrat acolo , pina cind doctorul Talceanu a iesit la pensie , si conducerea sectiei s-a dat pe mina
unor specialisti de la spitalul din Baia Mare , care prin rotatie veneu sa lucreze la Lapus , facind naveta .
Fiind nevoie de un ajutor la sectia de interne , un medic local care sa fie la dispozitie si in
orele de dupa ameaza si noapte , cind specialistul pleca , s-a apelat la mine .
Asa am inceput sa fac stagiu la Interne in Lapus , schimbindumi-se la fiecare patru luni
, conducatorii sectiei .
Cu Eva ma intilneam in fiecare saptamina , legatura noastra intarindu-se din
zi in zi.Ne intilneam fie in Lapus fie in Baia Mare , unde locuia cu chirie intr-o camaruta de bloc .
In sfirsit ,la sfirsitul anului , de revelion ,am hotarit sa ne legam destinele
. Am hotarit ca in primavara sa ne casatorim , si sa facem nunta in Lapus .
Am avut timp sa organizam , sa facem invitatiile , rochia
de mireasa , costumul de mire (costum care se poarta o singura zi !!!! Asta poate din cauza egalitatii dintre sexe -
si rochia de mireasa e purtata doar o zi ) .
Necazurile au venit cu partea religioasa . Eva a trebuit sa plece la Sighet
, la micve (baia rituala ) , intr-o primavara tirzie , cu ploi si frig , cu transportul public ale anului 1980 .
Rabin l-am avut pe Ioles , rabin din Israel si care functiona ca rabin a
Clujului . A venit din Cluj impreuna cu o familie de cunostinte de ale noastre .
Cununia religioasa a avut loc la noi in casa , dupa toate rigorile
religioase cerute .
Hupaua (acel baldachin sub care se sarbatoreste nunta ), a fost tinut de patru barbati .Unul din ei , crestin
-crestin , prietenul meu din copilarie Nicu Pop , care a tinut sa fie prezent la ceremonia religioasa a nuntii mele .
La ceremonia au participat rudele , si prietenii de familie , care au completat " un minian
" ( 10 e numarul minim de evrei pentru posibilitatea desfasurarii unei ceremonii religioase ) .
ACEASTA A FOST
ULTIMA CEREMONIE RELIGIOSA EVREIASCA DIN LAPUS .
