De la virsta frageda , am fost invatati la scoala cu munca.
Am fost pregatiti de mici sa lucram , sa invatam o meserie. Daca in clasele mici se numea : " ore
de lucru manual " , mai tirziu la scoala generala aveam : " ore de agricultura " , iar mai tirziu in perioada tirzie
a liceului , la "indicatiile pretioase ale lucefarului erei comuniste " : am avut : " practica in productie "
.
La toate acestea se adauga si munca pe cimp , de ajutorare a agriculturii
socealiste din acele timpuri ," LA CULES de.....".
In clasele primare , orele de" lucru manual" aveau importanta de a imbunatati
dexteritatea , si stimula creativitatea ,ore erau primite cu placere de elevi , aceste ore avind si un
element educational .
In aceste ore se creau si micile cadouri pentu parinti , cadouri pe care le dade-am din inima si care
se primeau cu inima deschisa .
Semne de carte , stergatoare de piciore , cosulete , si altele , au fost mindria lucrului miinilor noastre
, obiecte mici pe care parintii le pastrau cu sfintenie si le aratau cu mindrie , tuturor care voia sa le vada.
Mai tirziu , in perioada scolii generale , am primit ore de agricultura , zoologie
, care au vrut sa ne pregateasca pentru viitor , ca muncitori in agricultura si zootehnie. Linga scoala aveam si o sera ,
in care , intr-o anumita perioada se facea si practica celor invatate.
Toamna , la citeva saptamini dupa inceputul anului scolar , intrerupeam
invatatura , si iesiam cu totii , de la mic la mare , sa ajutam taranii la strinsul recoltei.
Sa nu uitam ca o mare parte dintre elevi erau copii de tarani , care aveau pamint , mult sau putin
, si ar fi trebuit sa fie la lucru cu parintii , in acele zile , atit de importante vietii unui agricultor.
Plecarea la cimp era plina de elan , si voie buna , asta si pentru
ca nu invatam si eram cu prietenii impreuna.
Pe cimp lucram in special , la cules de "porumb" , pe terenurile C.A.P date in arenda, taranilor .
Ca orasan ce eram , cu mintea de copil , inca neobisnuita cu " legile nescrise ale economiei comuniste
" , culegeam totul . Asta pina cind , profesorii ne-au atras atentia ca putem sa mai lasam si citva "coceni" de pomana
taranului care a lucrat acest pamint.
Asta ne-a usurat mult munca . Culegeam : unu da si zece nu ; un rind da si trei nu ; ca asa se face
economia socialista : " Tu nu-mi dai , eu ma descurc " .
Prin '70 , la initiativa " tovarasului si tovarasei " , s-a creat in cadrul programului
de invatamint , cea ce se numea : "ore in productie " , ore care urmau sa pregateasca elevii pentru anumite meserii.
Asa ca la Lapus am primit ore de : timplarie , croitorie , mecanica , menaj .
In democratie toti sintem egali in drepturi .Asta si la alegerea meseriei .
Am avut de ales intre aceste meserii , si eu am optat pentru mecanica , si asta pentru ca
s-a promis ca vom primi la sfirsit acolii si carnetul de conducere.
" Profesorii" sau mai bine zis " MAISTRII " erau muncitori , fiecare in meseria lui ,
fara o pregatire pedagogica anterioara .Asa se fece ca la prima ora de mecanica , maistru Buda , ne-a predat citind dintr-un
caiet , despre surube , "unul inecat , altul dezghetat , altul lung altul scurt......" , si avind pretentia
sa le stim bine de tot , ca la ora viitoare ne va da extemporal " .
NU ! ..NU !..si NU !....... Asta nu-i pentru mine , si cind te gindesti ca te murdaresti
din cap pina in picioare , si mai si mergi pe jos pina la S.M.A. in capatul orasului !!!
M-am interesat la secretariat daca pot sa trec de la mecanica.
La raspunsul afirmativ al secretarei mi-am incercat norocul la : MENAJ !!!!!!
Daca-i democratie , democratie sa fie. Unde scrie ca numai fetele poate
sa fie la menaj.
La menaj era chef ! Nu surube , nu murdarie , numai fete in jurul tau , nu lucru , eram
alintat , primind cea ce este mai bun . Ce sa spun ? Raiul pe pamint.
La un inerval scurt de timp , prietenul meu cel
mai apropiat , Nicu , a trecut si el.
Cu anii " a uitat " si si-a luat aspra lui , trecerea noastra la menaj. Pentru pastrarea
unei prietenii, de multe ori renunti la anumite lucruri ne importante .Daca vrea el acest merit , din partea mea
sa-l ia .
Trecerea la menaj a avut si un alt motiv. Cea care conducea cursul ,
doamna Talceanu , ma cunostea din copilarie , fiind des in casa lor , sotul ei dr. Talceanu , lucra in spital si
ma-ntilneam cu el des.
Doamna Talceanu , ar fi putut fi calugarita , fiind de o modestie in gusturile de imbracare
, comportament si in relatiile cu cei din jur .De aceea cred ca si-a primit educatia intr-o scoala de calugarite .
Avea o fata slaba cu unghiuri ascutite , partea de jos a fetei se prelungea in sus, cu o gura care
ar fi spus:" pilu ". Asta se poate pentru ca baiatul ei era Pilu .
In familie era si o fata .Mult mai mare decit mine .Fata asta , ce sa spun ? Nu cred ca vorbind vreo
data despre frumusete , nu as fi putut sa nu o amintesc si pe ea .
De tinara , Jana , aceasta frumusete , cu un corp de gazela si picioare lungi , perfecte , a parasit
familia , casatorindu-se cu un artist de circ , dresor de animale.
Sub bagheta doamnei Talceanu am invatat sa facem : gogosi ;
clatite; muraturi.
Gogosi si clatite pentru vinzare . In recreatii le vindeam elevilor si profesorilor scolii ,(
eu ma specializasem in vinzari) .
Muraturi , pregateam pentru cantina internatului sa fie pe iarna , ( eu specializindu-ma
in a ma uita , si a primi ceva bun din bucatele pregatite de bucataresele internatului ,
care aveau o slabiciune pentru mine ,ca ucenic in ale bucatariei ).
La facultate am continuat muncile agricole , dar
ca sa fiu corect , nu in toti anii de studiu.
Cel mai mult imi placea la statiunile agricole experimentale , de unde iesiam cu traista plina de bunatati
, spre fericirea culinara a lui Onus-neni , gazda unde statem in chirie ca student .
Daca va itrebati cum este posibil sa scoti pe poarta produsele agricole culese , sub ochii vigilenti
ai paznicilor , cititi rindurile urmatoare si vet afla si alte "nazbitii " ale mele.
Intr-un an , am fost dusi la cules de mere linga
Cluj la o ferma experimentala. In acel an am fost responsabil pentru practica agricola din acel an
In responsabilitatea mea , era prezenta la venire si la plecare , precum si " pontarea " muncii desfasurate
de grupe la cules ; prin numararea si inregistrarea lazilor culese de fiecare . Pentru fiecare lada culeasa se platea 25
bani !!!!!
Toata ziua ma invirteam printre sirurile de meri si notam fiecare lada strinsa de catre grupele ce
tineu de mine .
Deja ajunsem cu totii experti in ale culesului . Ceream " muncitorilor agricoli " ai
mei sa se straduiasca sa culeaga mai cu sirg , si in conditiile cele mai optime , asta pentru a nu care cumva
sa fie vre-o lovitura , care ar preliclita posibilitatea exportului acestor mere .
Munca se facea in general se facea bine si repede . Zeci de lazi erau umplute de studentii de la medicina
veniti aici in practica , cu toti visind la banii ce ne erau promisi .
Intr-o zi am fost remarcat de doi cetateni cu o Dacie
1300 veniti in vizita . vazindu-ma cu "mapa" mi s-au adresat :
- " Tovarase inginer , putem sa luam si noi niste mere ?
Simtindu-ma flatat de gradele si importanta functiei am raspuns politicos :
- " Sigur ca da , poftiti si luati .
Nu s-au lasat "imbiati "a doua oara , si s-au apucat de lucru . Lazi cu mere si-au facut drumul in
portbagajul masinii , citeva lazi inghesuite pe portiera din spate .
Dupa un timp s-au facut nevazuti , urmind poate a veni si a doua zi la "cules de mere " cu avizul unui
" inginer" ca mine .
