STOICENI

APA MINERALĂ DE LA STOICENI A INTRAT DIN NOU ÎN CIRCUIT
11-06-2007
Satul Stoiceni este răsfirat la poalele Masivului Şatra într-o splendidă şi deschisă vale cu “faţa” spre răsărit. Datează din anul 1830, dar el apare sub denumirea de Stoikofolvo, adică satul lui Stoica, încă din anul 1598, după numele cneazului întemeietor care se presupune a fi Stoica Iuga, cneazul locului. Prin anul 1700, urmaşul acestei familii Stoica Anton, precum şi fiii lui Anton, Grigore şi Dănilă, primesc titlul de nobili şi blazonul familiei. Cea mai mare atracţie a satului a reprezentat-o, încă din acele timpuri, Băile de la Stoiceni, care au făcut ca acest nume să fie repede cunoscut atît în ţară, cît şi peste hotare.
PROPRIETĂŢILE APEI MINERALE
Are un caracter bicarbonatat, clorurat, sodic şi carbogazos, putînd fi utilizată pentru boli digestive, tensiune arterială şi boli cronice. Calitatea apei de la Stoiceni a fost făcută publică în anul 1818 la Viena de către dr. BELTEKI ZSIGMONT, în lucrarea: “Conspectus Systhematice practice aquarum mineralium”. Izvorul a fost descoperit pe un teren jos şi mlăştinos, apa fiind folosită de săteni în timpul secetelor şi pentru gustul ei plăcut. Acest izvor se găsea pe locul numit “La Bortă”, nume care provine de la faptul că pe izvor era pusă o bortă care împiedica accesul animalelor şi, a devenit utilizabil în 1834, după ce locuitorii satelor din zonă au ridicat terenul şi au amenajat o fîntînă acoperită, locul fiind numit “Căldare”. Exista un alt izvor care se utiliza pentru băi.
IZVOARELE SE MODERNIZEAZĂ
Concomitent, s-au amenajat şase camere pentru oaspeţi şi un bufet, a fost instalat un robinet pentru aducerea apelor minerale la suprafaţă, izvorul putînd satisface cerinţele a peste 100 de consumatori de apă şi băi. În anul 1852, Esterhazi Ioan, patronul băilor, măreşte spaţiul de cazare cu 12 camere, amenajează camere pentru băi cu apă încălzită şi construieşte alei şi drumuri. Proprietatea băilor revine apoi lui Esterhazi Ştefan, care are un rol important în dezvoltarea staţiunii. În această perioadă dr. Hanka Vilmos a stabilit compoziţia chimică a apei minerale.
ŞAPTE IZVOARE CU CLOPOTE DE ARGINT
Succesorul grofului Ştefan Esterhazi este contele Esterhazi IULIU. Acesta, în 1894 face din nou analiza apei în laboratoarele Universităţii din Viena, constatîndu-se excepţionala calitate a apei minerale. Contele, în scopul dezvoltării şi modernizării băilor, a adus de la o societate din Carlsbad, Cehoslovacia, o echipă de specialişti, ingineri din Viena, precum şi pe dr. Blank din Franţa, care a mutat izvorul din locul numit “Căldare”, în locul unde se află şi astăzi. Cu această ocazie s-a făcut şi captarea izvoarelor într-un singur bazin. Au fost captate, la adîncimea de 4-5 m, şapte izvoare prin clopote de argint. Fiecare clopot a fost izolat ermetic pentru a nu pătrunde aer sau apă. Deasupra clopotelor la circa 1-1,5 m era aşezat un rezervor de 3,840 l, construit din cositor englez de circa 4 cm grosime, prevăzut cu supape automate pentru evacuarea gazelor cînd apa era prea încărcată. Este de menţionat faptul că fiecare izvor avea o compoziţie chimică specifică, ca de exemplu: apă acidă, gazoasă, sărată etc. şi fiecare apă de izvor putea fi dirijată printr-un dispozitiv special spre rezervor, unde era apoi amestecată şi îmbuteliată. Producţia apei minerale în anul 1903 era de un milion de sticle, apă solicitată atît în ţară cît şi peste hotare. Apa minerală de la Stoiceni era unica apă din ţară care nu-şi pierdea proprietăţile, fiind transportată peste ocean.
PURTAU NUME DE FEMEI ŞI FLORI
Contele Esterhazi Iuliu, necăsătorit, îşi avea reşedinţa de vară la Stoiceni, fapt care a făcut ca aici să fie ordine şi curăţenie deplină. A amenajat, în brădet, vile care purtau nume de femei şi flori: “Ana”, “Elisabeta”, “Margareta”, „Crina” etc. Tot aici exista un mare restaurant prevăzut cu terasă, sală de dans cu oglinzi de cristal. Pentru evrei a fost amenajat un local aparte. În timpul său s-au plantat în jurul izvorului păduri de brad. În fiecare duminică se organizau baluri, iar pentru ţărani, joc. Pentru tratamentul bolnavilor a construit un edificiu cu 12 camere de baie.
APA DE LA STOICENI ÎN EVOLUŢII
În timpul primului Război Mondial, contele Esterhazi este rănit grav pe front şi transportat la Alba Iulia, unde moare în 1917. Moştenirea băilor revine cumnatei Hrancesec Elisabeta, de origine poloneză, din Bratislava. Aceasta l-a împuternicit pe jurisconsultul contelui decedat, dr. Ioan P. Olteanu, avocat la Tg. Lăpuş, să vîndă moşia întreagă, care era compusă, pe lîngă băile Stoiceni, din circa 300 iugăre de pămînt în hotarele comunelor Tg. Lăpuş, Dumbrava şi Stoiceni. Moşia a fost vîndută cu 5,5 milioane de lei în 1918-1919 unei societăţi anonime cu sediul la Cluj-Napoca, avînd ca director pe dr. Hirs Dezideriu. Această societate între anii 1923-1924 a dat faliment, băile ajungînd în proprietatea Băncii Lăpuşana cu sediul în Tg. Lăpuş, care era subvenţionată de Banca Albina din Cluj-Napoca. Banca Lăpuşana a dat şi ea faliment, iar Banca Albina, pentru a-şi recupera creditul de 400.000 lei, a scos la licitaţie publică Băile de la Stoiceni.
PROPRIETATE A LUI TELEKI SAMOILĂ DIN GHERLA
În urma licitaţiei, complexul ajunge în proprietatea lui Teleki Samoilă, evreu din Gherla, contra sumei de 1.050.000 lei. Acesta începe exploatarea la maxim. A amenajat depozite în toate oraşele mari, însă izvorul nu a făcut faţă cerinţelor, avînd o capacitate de 2.500 litri/zi. Pentru a mări capacitatea izvorului a adus specialişti de la Viena în anul 1933, care, ajungînd, prin săpături la un clopot, au constatat marea perfecţiune de captare a izvoarelor şi au refuzat să ridice clopotele datorită posibilităţii de a pierde izvorul. Teleki insistă, în calitate de proprietar, dar unul dintre inginerii chemaţi la el acasă arată că: “Această apă, a cărei compoziţie o cunosc, este o apă excelentă, ea constituind o avere naţională şi apoi proprietatea cuiva”. Cu această ocazie Teleki a observat calitatea bazinului ce avea o greutate de 850 kg, vînzîndu-l cu suma de 800.000 lei la Bucureşti. După alţii se presupune că a fost vîndut Bisericii evreieşti din Gherla. Bătrînul Teleki este deportat împreună cu fiul său, iar fiica sa se mărită la Bucureşti cu avocatul Săvinescu, care în 1946 pune stăpînire pe izvor şi începe exploatarea acestei ape minerale. Acesta în 1947 este ucis, călătorind spre Gilău. Tot în acest an se întoarce din lagăr fiul lui Teleki, care, în luna decembrie a aceluiaşi an trimite o scrisoare Primăriei Stoiceni în care arată: “Cedau gratuit pe veci şi irevocabil, cu drept de proprietate, întreg complexul, izvorul cu toate supraedificiile, comunei Stoiceni”. Complexul trece în cadrul Cooperativei de consum, apoi este administrat de Întreprinderea Olga Bancic din Baia Mare. Datorită neglijenţei acestor patroni, Complexul balnear Stoiceni a fost distrus în totaliate… După 1990 s-a început construirea unei staţii de îmbuteliere, care a fost finalizată în anul 1995. Aceasta a funcţionat pînă în 1998, cînd a devenit falimentară.
APA MINERALĂDE LA STOICENI CURGE DIN NOU, ACUM ÎN 2007
După ce au obţinut, prin moştenire, Apele minerale de la Stoiceni, 5 ha de păşuni şi 10 ha de păduri, fraţii Reghina PĂTRU din Arad şi Samoilă TELEKI din Rîmnicu Vîlcea au pus bazele funcţionării apei minerale, care curge din nou, acum în 2007. Au înfiinţat Firma “Băile şi izvoarele minerale – Stoiceni Tg. Lăpuş”. Pe un teren al lor se afla o construcţie solidă, dar abandonată, care cîndva era destinată îmbutelierii apei minerale. Cu 50.000 de euro, Fraţii TELEKI au cumpărat această clădire de la SC Apemin – Stoiceni. Au derulat necesare lucrări de reabilitare a construcţiilor de aici. Concomitent, au instalat o pompă, de la care acum se poate procura apă minerală, gratuit, urmînd ca în viitor apa minerală să ajungă prin conducte în hala de îmbuteliere. Şi lucrul cel mai important, Firma TELEKI deţine Licenţă de exploatare a apei minerale, eliberată de Agenţia Naţională de Resurse şi Ape Minerale …

Sursa : Graiul Maramuresului

Sztojkafalva.

Galerie de imagini

lunedì 6 ottobre 2008

APA MINERALĂ DE LA STOICENI