Sigheartău Danuț , unul din LĂPUȘENII
care au binevoit să-mi scrie , a locuit pe strada Doinei . Asta mi-a deschis dorința de a continua
amintirile mele legate de această stradă , care altă dată a fost o ”arteră ” importantă
de circulație , īn perioada cīnd era interzisă circulația căruțelor prin centru .
De pe strada ce venea de la Răzoare se cotea pe lingă casa lui Pop ,ăla de
lucra la școală și avea o fată pe Olga Pop , o fată īnaltuță și frumușică
. Aveu o casă cu o gradină līngă ea .
Peste drum o casă ce aparținuse Parohiei , și care a fost locuință
, farmacie , secție de pediatrie , cămin pentru școala de handicapați
Imediat după Pop o cladire mare , care ascunde multe
secrete petrecute īn perioada de īnceput a comunismului īn Lăpuș . Īn această casă care dupa cīte am auzit
, aparținuse īnainte de naționalizare unei familii de evrei , MILITIA ȘI SECURITATEA și-a așezat
sediul . Clădirea formată din două corpuri , unite īntre ele cu un gang acoperit , prin care se intra
printr-o poartă masivă . Curtea , vechea grădină a fost transformată in loc mare de parcară
a mașinilor . In fundul curții , era o clădire mică care cred că era un mic depozit .
Īn cadrul corpului de clădire care era pe partea dreaptă
,cum intrai īn curte , jos la poalele treptelor se găsea un beci mic , cu un geam mic cu zăbrele , și
o usa grea . Mintea mea de copil de atunci , și imaginația mea care a īnceput să creeze , a transformat locul
acesta īn ”celulă” , cu toate că n-am văzut pe nimeni īnchis acolo , găsind numai niște
butoie de benzină goale .
Vă īntrebați ce căutam noi copiii strazii acolo ? Răspunsul este simplu
VAȚIA-SCUNSĂ . Cīnd ne jucam , nu ne mulțumeam să ne ” topilim” (ascunde) aproape , și
luam Lăpuțul ca și cīmpul nostru de joc . Īn acele timpuri ale copilăriei nu știam de frica autorităților
, și cred că ei erau ocupați cu alte probleme , și mai ales īn orele serii , numai milițeanu de servici
mai era prezent , și plictisindu-se ne lăsa īn pace , astfel că-i trece si lui timpul uitindu-se la noi cum
ne jucăm .
Imediat după aceeastă cladire , lipită de ea
eră casă lui Bucurescu . O casă veche țăranească , cu o bucătarie și o cameră
. Cu timpul partea lipită a fost demolată și familia a adăugat o cameră spațioasă și
a adaptat restul casei rămase timpurilor noi .
In gradina din fața casei flori frumoase , dar și un cireș sălbatic ,
numai bun pentru dulceață de cireșe .
De domnul Bucurescu nu-mi amintesc multe , dar de doamna Bucurescu īsi aduc aminte toți
lăpușenii ce au īnvățat la liceu , dīnsa lucrīnd la secretariatul liceului . Mihăița și
Gigi copii familiei , prietenii mei de joacă și de copilărie .Mihaiță minte bună , dar ”cap
rău ”, un băiat cu un talent extraordinar la desen și muzică , a făcut parte dintr-o formație
muzicală ce cīnta la nunți .
Familia Matei avea gard cu familia Bucurescu ,
cred că și fīntīna era comună . Doua feta avea această familie . Fetele erau ținute din scurt , și
nu-mi amintesc să se fi jucat cu noi , cănd curtea familiei bucurescu era plină de copii .
Matei părea un om ursuz . Lucra la bancă ca paznic și portar , purtīnd pistol
la brīu , lucru nu prea obișnuit pentru acele timpuri .
Una din jocurile noastre era să-l ”ciufulim” și să-i cīntam ”
serenadă” - Matei , Matei īn chiloței ......
Urmatoarea clădire ,era ca un vagon cu ”tīrnaț”
, lung cīt e casa . Urcīnd doua trepte intrai īn bucătărie , și de aici trecei din cameră īn cameră
.
Casa a adăpostit familia Dimofte , iar mai tīrziu pe Maftei Oniga , a cărui fată
a īnvățat și cu mine la scoala generală .
