Nu știu care este explicația stiințifică , a dorinței omului de a-și scrie memoriile sale .

 

 

 

Viata fiecàrui om este un roman (Ersilia Culcer)

Motto :
Cînd povestesc am impresia cà smulg uitàrii un episod din viata mea si fàcîndu-l sà intereseze pe altii, îl salvez definitive din negura vremii.

E[rsilia]. Culcer

Camil Petrescu zice în romanul său „Patul lui Procust » (publicat în fundatia regală pentru literatură şi artă la pag. 11) următoarele : „ Un scriitor e un om care exprimă în scris cu o lineară şinceritate, ceea ce a şimtit, ceea ce a gîndit, ceea ce i s-a întîmplat în viata lui şi a celor pe care i-a cunoscut, sau chiar obiectelor neînsufletite. (Fără ortografie, fără compozitie, fără stil şi chiar fără caligrafie.)
Să scrie acei care au ceva de spus.

X

Cînd m-am făcut mai mărisor şi întelegeam pe oamenii mari, mama mea îmi povestea, fără ca să o rog, tot ce stia despre familie, despre neamuri, despre oamenii străini, cu un cuvînt tot ce stia, era o bună povestitoare. Eu ascultam cu mare atentie şi mă uitam cînd la gura ei cpînd la ochii ei şi întelegeam tot ce spunea. De la ea am aflat că în ziua în care m-am născut, era în comuna Jibon, tîrg, la care participau tăranii din satele vecine. Desi era la începutul primăverii, în ziua aceea – a fost o căldură mare – o toropeală. In dupămasa aceleiasi zile s-a dezlăntuit o furtună groaznică urmată de tunete şi fulgere, ploua cu găleata. Tîrgul s-a spart şi oamenii fugeau care încotro să-si găsească adăpost. Someşul mare s-a umflat şi ameninta satul cu inundatie – pentru că acest fluviu era aproape de sat – cam la un kilometru depărtare. Tatăl meu şi cîtiva săteni erau la tîrg, mama mea era foarte îngrijorată că nu mai soseau acasă. In casa noastră era servitoare o femeie mai învîrstă cu numele de Lina. Mama era gravidă, după ce îi muriseră cei doi copii pe care îi avusese – în difterie-. Ei au murit în aceiasi oră. Pe vremea aceia difteria n-avea leac, nici ser antidifteric nu era. Se făcea de medici traheotomia. Dar cine să facă traheotomie la sate, că pe vremea aceia nu erau medici la sate de cît foarte rar – pe atunci era un medic de circumscriptie la Jibon şi acela foarte bătrîn.
Mama, după cît îmi povestea era foarte îngrijorată fiindcăsotul ei – tatăl meu nu mai sosea de la tîrg. Nici n-a venit în ziua aceeia pentru că, după cum îmi spunea mama, podul a fost luat de apele învolburate ale Someşului. Mama şi cu Lina stăteau în bucătărie foarte supărate.
In noaptea aceia după miezul noptii m-am născut eu – era 10 aprilie 1897. Lina a ajutat-o la nasterea mea pe mama care se numea Sofia.
Camera în care m-am născut era simplă ca la ţară, avea două paturi, două dulapuri, un divan, o masă şi în jurul ei erau patru scaune. Geamurile aveau perdele de dantelă albă strălucitoare. Intre geamuri erau ghiveciuri cu muscate rosii, roz şi albe. Mama după naşterea mea a adormit şi veghea asupra ei şi a mea credincioasa slugă Lina.
Dimineaţa pe la orele nouă a sosit tata şi cu tăranii cu care a plecat din sat. El povestea ce prăpăd a făcut furtuna. Moara de apă a lui badea Lucăcel a fost dusă de valuri. El locuia cu familia lui în moară. Toată familia s-a înecat. Tata cînd m-a văzut a sărutat-o pe mama şi pe mine şi era fericit că i s-a născut un băiat şi că toate s-au petrecut fără nici un accident. Lina a pus pe masă o farfurie cu păpară şi o sticlă de tuică iar în loc de pîine i-a pus o prescură – fiindcă tata era preot şi primea de la enoriasii săi după obicei prescuri. Eu tăceam lîngă mama chitic. şi mama mi-a povestit că eram un copil foarte bun, nu plîngeam şi ea îsi putea face pe lîngă mine toată gospodăria. Noptile dormeam linistit. In acea zi, de bucurie, tata a spus că parcă şimte un miros suspect. Lina a venit la mine m-a desfăcut din scutece şi a descoperit sursa mirosului. M-a schimbat şi mi-a pus scutece curate şi eu am început să sug laptele dulce a mamei mele. Nu mult după aceea tata s-a dus la biserică unde la găsit pa cautarul bisericii şi pe moasa empirică, o femeie bătrînă lelea Saveta. Natural după nasterea mea, Lina a dat sfoară în sat, că D-na preoteasă a născut un fecior sănătos. Cînd moasa a aflat, a venit acasă să mă ducă la biserică să mă boteze. Am fost botezat cu numele de Alexandreu Victor şi naşii mi-au fost niste vecini – o familie de tărani Mihai Pop şi Ana Pop. Satul în care m-am născut se numea Inău din Judetul Sălaj. Era un sat foarte sărac plin de pelagrosi. Pămîntul nu apartinea tăranilor. Ei aveau o mică grădină în jurul casei. Tăranii erau iobagii baronului Veseleny. Casele lor erau acoperite cu stuf. In mijlocul satului era un drum prăfos. Tot în centrul satului era şi o biserică veche clădită din bîrne de stejar, de culoare brun închisă. In interior mirosea a tămîie. Pe pereti erau pictate scene din Biblie, picturi primitive. Mai erau şi icoane pe sticlă. Avea biserica un turn înalt şi subtire. Biserica avea acoperisul de şindrilă. Iar în jur era cimitirul satului. In sat trăia un bătrîn învătător care nu mai profese, cu numele de Ruskai. El avea un copil pitic cu o voce pitigăiată născut anormal eunucoid – bolnav din cauza glandelor cu secretie internă. Cînd tata a sosit ca preot în Inău, el a avut şi functie de învătător al satului.
Oamenii din cauza pelagrei erau slăbiti, anemici şi copii rahitici. Moartea infantilă era foarte mare. In primul an tata văzînd marea sărăcie în care se zbăteau tăranii satului, a făcut o cerere către autoritătile din Jibou, unde a cerut un ajutor concret pentru săteni. După mari insistente a primit duouăzeci şi cinci de capre, cinzeci de găini şi cîtiva cocosi, cu conditia ca aceste animale să nu poată fi vîndute, deasemenea nici mîncate pentru sporirea lor. Caprele dădeau lapte, găinile ouă şi cloceau pui. In curs de un an de zile avutia satului s-a mărit. (Un savant sovietic a făcut experientă şi a arătat că laptele de capră contine mai multe vitamine şie foarte hrănitor.)
In Inău cu ajutorul dat de tata, a început să dispară pelagra şi rahitismul la copii. Astfel tata a devenit un soi de popa Tanda şi tăranii îl iubeau şi îl respectau foarte mult. Tata era adînc mîhnit de moartea celor doi copii, fratii mei – deoarece de cîte ori mergea la biserică, le vedea mormîntul. Acolo el cu mîna lui a plantat doi brazi tineri care azi mai există şi sînt mai înalti de cît turnul bisericii.
In sat a existat o familie foarte săracă, unde tata şi mama au murit şi a rămas în urma lor un băiat cu numele Pop Gheorghe. Acest Gheorghe a devenit primul meu prieten. Tata l-a tinut în casă şi l-a crescut pînă l-a şi căsătorit. Cu Gheorghe grijam de capre împreună. Intr-o bună zi trîmbitasul satului, badea Ion, un om înalt, slab cu mustata galbenă, ca părul porumbului pleostite pe buzele lui subtiri şi albastre, chel, cu o căciulăveche, venea pe ulita satului cu trîmbita acătată pe brat – a mers pe dîmbul satului zis „Cocor dîmb . S-a urcat pe el şi a început să sune din trîmbită – prin şignale. A început să vorbească sătenilor şi copiilor care s-au strîns în jurul lui. şi eu şi prietenul meu Gheaorghe am fugit desculti şi în cămăsi lungi să auzim ce zice. El spunea că se aduce la cunostinta tuturor că în sat va veni borghilul să borghilească pe copii şi femeile cu copii de un an să meargă la primărie. (Asta însemna ca copii să fie dusi la primărie la medic să fie vaccinati contra variolei). Toti copii de un an.
La noi venea cîteodată popa din satul vecin, care era prieten cu tata. Ei discutau despre şituatia precară a tărănimii şi politica timpului. Se întrebau cine va fi deputatul românilor. Popa se ocupa şi cu literarura. El se numea Laurentiu Brau. A tradus poezii din româneste în ungureste şi din ungureste în româneste. El îsi citea traducerile cînd venea le noi.
Din satul Inău tata s-a mutat la Cornia, un sat mai mare. Casa parohială din Cornia avea o grădină mare cu pomi fructiferi. Deci o gospodărie, care putea satisface nevoile familiei. Satul avea o biserică mare de lemn de stejar. La Pasti veneau sătenii şi nemesii cu pască şi ouă rosii ca să sfintească preotul mîncarea de Pasti. In dreapta erau lespedele pe care puneau cei bogati mîncarea – adică nemesiisi în stînga stăteau iobagii – oamenii săraci. In casa parohială nu era fîntînă, a săpat o fîntînă cu tăranii satului. Apoi ca să sfintească fîntîna s-a coborît în ea şi a sfintit izvorul. A iesit la suprafată. Dar abea a iesit fîntîna s-a prăbusit din cauza multimii care s-a adunat în curtea parohială. In panica aceea s-a ivit şi un nebun- care avea obiceiul să cersească. El s-a dus în jurul unei jirezi de tulei de porumb şi trăgînd de ei jireada s-a prăbusit. El striga. In sat s-a produs o mare panică. Apoi tata i-a pus patrofirul şi a zis o rugăciune, după care nebunul s-a linistit. Apoi i s-a dat ceva de mîncare şi a plecat apoi linistit din sat. Cu această ocazie eu mi-am mai cîstigat un prieten cu numele Avram, care s-a făcut călugăr.
Cu Avram m-am împrietenit şi cu el am mers într-o zi în grădina noastră şi am smuls niste morcovi pe care i-am mîncat. Eu am voit să smulg şi o ridiche. Din locul ridichii a iesit un sarpe negru. Eu am început să tip, şi tata cu Gheorghe împreună au omorît sarpele şi l-au aruncat pe gardul de spini din grădină. Pe cînd noi doi mîncam în bojdeica din grădină morcovi, am auzit deodată strigăte puternice – şi iesind am văzut un cerb uriias care stătea în mijlocul unui lan de grîu. Tăranii voiau să-l prindă pe cerb – dar cerbul a fugit.
Intr-o zi noi doi eu şi prietenul meu Avram ne-am urcat în turnul bisericii să prindem bufnite şi alte păsări, deodată s-au produs nori negri şi o ploaie torentială a început. In sat era obiceiul ca clopotarul să tragă clopotele ca să alunge norii de gheată. Eu şi prietenul meu Avram de abea ne-am putut coborî din turn şi am fugit acasă. Casa parohială era chiar vizavi de biserică. Dar în acea zi clopotarul care se suise în turn a fost trăznit şi a murit acolo.
Tăranii aveau obiceiul să înfigă în pămînt securea ca să ducă trăznetul în pămînt să nu trăznească casa. Mama era gravidă cu fratele meu Gheorghe. Tata era tocmai atunci la o înmormîntare – murise lelea Tereza. Tăranii credeau despre ea că a fost strigoaie. Din cosciugul ei a iesit sînge. Tăranii pe acele timpuri erau mistici – au trăit în obscuritate, nu stiau carte. In acea noapte s-a născut Giurita (Gheorghe).
Noi am primit de la un unchi de al nostru un canar, care era în colivia lui şi cînta foarte frumos. Eu am deschis colivia am prins canarul l-am tinut în mînă – apoi l-am sărutat pe cioc şi i-am dat drumul. Canarul a zburat pe un dud, s-a odihnit putin şi şi-a luat zborul pentru libertate.
Pe atunci era obiceiul ca să se strîngă hainele vechi – cîrpe fel de fel de către un evreu – care avea o cărută trasă de un cal foarte slab, încît i se vedeau şi coastele. Eu am adunat din casă cîrpe am fugit la el şi pentru tot ce i-am adus am primit un fluer de zahăr şi un inel cu piatră rosie. Eu eram foarte fericit cînd el a dat mîna cu mina şi l-am condus pînă la marginea satului. Acolo locuia un evreu bogat care avea un copil cretin. Eu cînd l-am văzut de frica lui am pornit spre casă.
Intr-o zi cu fratele de abea născut am plecat la bunicii mei – din partea mamei la Mănăstur, ca să-l boteze pe fratele meu. Nasul i-a fost o rudă de-a noastră cu numele de Petrovan, care tinea în căsăstorie pe o soră a mamei mele Sofia căreia noi îi spuneam Lenorca (Eleonora). Casa bunicului era în mijlocul satului, în satul Mănăstur. Era şituată pe un dîmb. El era primul şi şingurul medic din Mănăstur începînd din anul 1867.
După ce terminase Institutul de Medicină din Cluj a fost numit ca medic al Minelor de aur din C opnic, un fel de orăsel minier, în creerii muntilor Maramureseni. EL se căsătorise cu fata pretorului (ajuns mai tîrziu vice căpitan al districtului Chioar) cu numele de Hermina Mihalca. O familie de nobili maramureseni, care s-a mutat apoi în satul Bernita, unde au mostenit o mica mosie. Familia Mihalca a avut la Bernita o casă mare – un fel de conac boieresc. Fratele bunicului Ioan Colceriu, care era tot medic, a studiat la Cluj şi apoi s-a dus la Viena, unde şi-a luat doctoratul în medicină. El a fost numit medic primar (phizicus) în districtul Chioar cu sediul la Sunaita Mare. Asa se explică numirea bunicului meu de la Capnic la Copalnic – ănăstur, în postul nou înfiintat de medic de circumscriptie. Copalnic Mănăstur apartinea de districtul Chioarului. Bunicul a pus temelie familiei Culceriu în Copalnic mănăstur. Familia doctorului Alexandru Colceriu, părea foarte fericită, deasemenea avea şi o şituatie materială bună, deodată sotia sa Hermina s-a îmlbolnăvit şi a murit subit, după ce născuse sapte fete şi un băiat. Doctorul, bunicul meu a fost nevoit să se căsătorească deoarece avea familie mare care trebuia educată, crescută. Atunci s-a hotărît să se căsătorească cu sora Herminei, cu numele de Ilinca Mihalca. Cu Ilinca a mai avut patru copii deci total doisprezece copii. Din doisprezecz copii au rămas în viată sapte fete şi doi băieti.
Cea mai mare fată a fost Sofia, care s-a căsătorit cu şigismund Lenghel, fiu de tăran din Remetea Chioarului. După ce şi-a luat bacalaureatul la Debretin – unde a fost centrul de bacalaureat, a fost numit functionar la postă şi telegraf la Debretin. Acolo a stat un an de zile. Ca să nu meargă în armată a intrat ca student la teologie în orasul Gherla. După ce a terminat teologia, înainte de a fi hirotonisit s-a dus în petite la toate fetele de măritat din Chioar. Dar nu i-a plăcut niciuna. Tatăl său, Găvrilă Lenghel a aflat că Dr*. Colceriu Alexandru din Mănăstur are sapte fete de măritat deci putea să aleagă pe una din ele de sotie. Tatăl lui şigismund Lenghel, Găvrilă Lenghel a lui Telente (Teretius) l-a dus pe fiul său într-o zi de tîrg (mărturie) în petite la doctorul. Dintre toate i-a plăcut fata cea mai mare a doctorului, Sofia cu care s-a căsătorit. Atunci s-a hirtonisit la Gherla şi a fost numit preot în Preluca veche, care era un sat asezat pe un munte de 1100 metri.
Satul Preluca veche avea lungimea de saptesprezece kilometrii, de-a lungul rîului Lăpus, care împărtea în două Muntii Prelucii. In Preluca a locuit într-o casă tărănească – mai arătoasă. Ea era casa parohială. In satul preluca preotul făcea şi pe învătătorul satului, deoarece nu exista învătător. Sătenii erau oameni sănătosi, vigurosi, înstăriti. Aveau un port special. Purtau gubăsură (un fel de palton din lînă sură şi mitoasă) – opinci – serpar foarte lat, unde îsi puneau tăranii banii, cutitul, pipa, surcalăul (ac lung cu care curătau pipa). In cap purtau o cusmă, pentru că la Preluca era rece – sat de munte unde sufla mereu vîntul. Era renumită horinca de Prelucă făcută din grîu. Horincăriile erau ascunse prin păduri ca să nu le găsească (functionarii statului) finantii, care făceau parte din armată. Iarna era foarte grea la Preluca, zăpada era mare. Prelucanii aveau stîne de oi. Erau bine şituati. Lupii veneau la stînă să răpească oile. De multe ori era luptă pe viată şi moarte între (păstori) ciobani şi haitele de lupi. Tăranii organizau din cînd în cînd adevărate vînători de lupi. Tata avea o puscă de la bunicu. Cu ocazia unei vînători colective contra lupilor, tata a fost pus să stea la pîndă lîngă un plop, cu pusca umplută. Deodată a văzut că vine spre el o haită de lupi. Atunci el a aruncat pusca la pămînt şi s-a urcat în plopul unde a fost pus. Este o greutate să te urci în plop. Mare viteaz a fost tata. Mai mult cu vorba decît cu fapta.
Tăranii erau mari băutori de horincă. S-a întîmplat aici un caz, iesit din comun în Preluca. Pe acele timpuri tăranii aveau obiceiul să se spovedească la preot înaintea marilor sărbători, ca Crăciunul şi Pastele. La betie tăranii se băteau şi se ajungea chiar şi la asasinate. Se înjunghiau cu cutitele. Astfel s-a întîmplat o crimă. Un tăran a fost înjunghiat cu cutitul, dar nu s-a aflat criminalul. In sat au apărut jandarmii pentru a descoperi pe asasin. A fost prins un tăran – bănuit de crimă. El a fost dus la închisoarea din Dej. El a fost condamnat pe viată, ca unul care ar fi săvîrsit crima. Se apropiau sărbătorile de Pasti, mai multi tărani din sat au venit la spovadă. Unul dintre ei a mărturisit că el a fost asasinul – tăranului. şi că cel prins e nevinovat. Atunci preotul şigismund Lenghel s-a dus la episcopul din Gherla şi i-a spus ce i s-a întîmplat. Dar episcopul nu a permis să divulge autoritătilor pe criminal. Acest lucru a cauzat multă neliniste sufletească preotului.
Aici la Preluca tata a avut doi copii Silvia-Angela şi Felician – Alexandru. Acestia au murit în satul Inău de difterie. O altă fată – Silvia a Dr. Colceriu s-a căsătorit cu preotul Alexandru Marica. Alexandru Marica era din părtile Năsăudului. El a făcut armata la grănicerii din Năsăud – înainte de a intra la teologie. El a urmat ca preot pe tata la Preluca – Veche. Preotul Marica a avut şase copii. Dintre care cel mai mare băiat Felician s-a născut la Preluca. El a studiat tot teologia şi a devenit preot la Fărcasa – lîngă Baia-Mare. Apoi de la Preluca a venit la Inău – în locul tatălui meu. La Preluca era renumita horincă cu care preotul s-a obisnuit, bînd zi de zi. Asa a devenit alcoolic. şi pînă la urmă a murit în nefrită. Sotia lui şilvia a murit în marea epidemie de gripă spaniolă din 1918.In această familie s-au născut şase copii : Felician, cel mare a ajuns preot în Fărcasa. Om la locul său, cumpătat. N-a băut nicic n-a fumat. A făcut trei ani la facultatea de medicină din Cluj. Vinca s-a măritat cu un învătător care a murit în al doilea război mondial. Vinca a fost educatoare. Liviu a studiat teologia la Gherla şi a ajuns preot lîngă Gherla într-un sat. El nu a avut copii. El a murit din cauza alcoolismului în ciroză hepatică. Felicia, care a fost functionară la postă, după ce a terminat un curs de postăsită. Trăieste la Baia-Mare. Pompei a făcut teologia la Benis şi apoi a devenit profesor de matematică. Lui Pompei i-a plăcut să beie şi a murit la 48 de ani. Un copil a preotului Marica a murit de tînăr.
O altă fată a Doctorului Colceriu a fost Veturia, care s-a măritat cu un preot, fiu de tăran din satul Chiniesti, de lîngă Dej. A fost preot în comuna Stoiceni, unde sînt ape minerale foarte bune, deasemenea şi băi. A avut doi băieti ambi născuti în satul Stoiceni. La nasterea celui de-al doilea fiu, Lucian, Veturia a murit din cauza bolii numite „placenta previa ». Nu s-a eliminat placenta, cînd a născut pe băiat. Unul din băieti s-a numit Dragutin, el era cel mai mare. şi el a studiat teologia la Cluj, şi a devenit preot în Galatii Bistritei, în locul tatălui său. Dragutin s-a căsătorit cu o fată de tăran, nepoata patriorhului Miron Cristea – care a fost regent, în timpul minoritătii regelui Carol al II-lea. A început şi Dragotin să bea şi a murit la 49 de ani. El a avut două fete. Noi doi – eu Culcer Ersilia şi Dr. Culcer Alexandru am fost naşii la cununie. O fată a devenit profesoară de matematică în Galatii Bistritei iar alta s-a căsătorit cu un preot (Vioarel Tira) (a fost preot în Japa sat). Fata s-a făcut soră medicală. Preotul Viorel Tira are un copil care învată foarte bine.
Al doilea copil a preotului George cu Venturia Colceriu a fost poet. El s-a numit Lucian A fost la U.T.C. încă în ilegalitate. A scris poezii cu idei revolutionare despre viata minerilor. El a făcut şase clase de liceu şi o scoală tehnică de mineri la Baia-Mare. Lucian a fost închis, ca unul care avea idei comuniste. El a scris trei plachete de poezii. Din poeziile lui în număr de 17 au apărut în volumul editat de editura Minerva din Bucuresti adunate de Augustin Deac şi Teodor Pintean. (Poeziile originale se găsesc în Arhiva CC al P.C.R. fondul 96 dosarul nr 152 fila 203). Lucian acest miner a muncit din greu în diferite mine, a luat parte la grevele minerilor de la Amina (?). A fost închis nouă zile. S-a bolnăvit de tuberculoză şi la vîrsta de 36 de ani a murit. A fost îngropat la Galatii-Bistritei.
O altă fată a doctorului Colceriu a fost Eleonora, care s-a căsătorit cu preotul din Preluca-Nou, cu sediul la Mănăstur Gheorghe Petrovan. Această fată a fost adoptată de Dr. Colceriu Alexandru, pentru că a rămas orfană şi de tată şi de mamă. Asa că de la vîrsta de doi ani a fost înfiată de Dr. Colceriu. Preotul Petrovan a fost fiul unui notar cu numele de Ioan. El se ocupa mai putin de preotie dar îi plăcea să adune avere. In Mănăstur au fost intelectuali români destul de multi, acestia au hotărît să facă o bancă rurală a cărui director a fost preotul Petrovan. Banca s-a numit « Rîureana ». El ca preot a rămas o viată întreagă în parohia din Preluca Nouă. Satul se afla la 1100 metrii înăltime, în Muntii Prelucii – lîngă rîul Lăpus, care traversa acesti munti.
La Banca Rîureană erau cîtiva romîni între care Vasile Lucaci, numit şi Leul de la şisesti. Mai era şi protopopul Avram, preotul Dragomir – Inga, Pop Stupariu, Fodor Medan.
Leonora şi Petrovan au dus o viată foarte linistită. Au avut doi băieti. Unul era numit Clemente şi altul Virgil.
Virgil a murit de tînăr în hemofilie. In timpul unei operatii – nu i s-a mai putut opri sîngele (hemoragia). Aceasta a fost înaintea primului război mondial cînd încă nu a fost cunoscută vitamina C, antihemoragică. Nu erau cunoscute vitaminele. A murit pe masa de operatie. A studiat o scoală de administratie, să devină notar. A şi devenit.
Eleonora, mama lui Virgil – a devenit melancolică după moartea fiului ei. Clemente a studiat dreptul la Budapesta. In tot timpul liceului a avut note de foarte bine. Cînd a făcut examenul de cenzură de advocat a primit asa numitul „Inel regal » care era dat celor mai excelenti studenti. Era inelul de aur cu un briliant.
Clemi a studiat şi conservatorul de muzică la Budapesta. Cînta la vioară excelent. A dat şi concerte. La Cluj a fost numit presedinte de Tribunal şi apoi presedintele Curtii de Apel. A murit în calitate de presedinte a curtii de Apel din Cluj. S-a căsătorit cu fata Dr. Ostatea, medic de circumscriptie a orasului Cluj şi medic C.F.R. Fata Dr. Ostatea s-a numit Livia. A studiat la călugărite şi a fost educată în spirit bigot şi mistic. Nu era inteligentă. A făcut patru clase gimnaziale (pălgari iskola).
Clemente cu Livia a avut trei copii. Doi băieti şi o fată. Dintre băieti nici unul n-a semănat cu tatăl lor. Nici unul n-a făcut facultate. Flaviu a devenit tehnician dentar. Apoi s-a lăsat de meserie şi a devenit cîntăret în corul operei române din Cluj.
Mircea a făcut 8 clase de liceu dar nu şi-a luat bacalaureatul. Mircea a ajuns technician la Constructii de case. Fata Margareta Petrovan care a mostenit inteligenta tatălui său, a terminat facultatea de litere (filologie). A ajuns profesoară de limbă franceză la Liceul Mihai Eminescu din Cluj. Margareta Petrovan s-a măritat cu tenorul de la Opera română din Cluj Racoltă Alexandru cu care a avut doi copii (o fată şi un băiat). Dar această căsătorie n-a fost durabilă, deoarece Racoltă Alexandru a devenit schizofrenic şi alcoolic. El are un frate gemen medic. Margareta Petrovan a divortat de Racoltă Alexandru. S-a mai căsătorit încă odată cu Grama, un profesor neisprăvit. şi de acesta a divortat. Copiii ei din căsătoria cu Alexandru Racoltă – un băiat şi o fată- azi sînt de 22-24 de ani. Băiatul a terminat conservatorul. Este violoncelist şi s-a căsătorit la Timisoara. Fata n-a intrat la Facultate şi azi e muncitoare la Fabrica de bomboane.
In această familie socrul luiClemente Petrovan, Dr. Ostatea, sotia sa, Livia şi Clemente Petrovan – Racovită Alexandru toti au fost alcoolici.
O altă fată a Dr. Colceriu Alex. A fost Helena — care era o fată foarte delicată, tăcută. Ea s-a măritat cu învătătorul, nou venit în Copalnic Mănăstur – Vasile Timbus. Un om care purta ochelari cu multe dioptrii, foarte inteligent şi bun pedagog. Mare vînător.
Scoala elementară era tocmai în casa bunicului Alex. Colceriu – în două camere din stradă. Bunicul murise. şi bunica a dat în chirie cele două camere ca să poată creste o familie asa de grea.
Lui Timbus Vasile i se spunea Loti Bacsi. Din Mănăstur a plecat ca învătător la Ocna Dejului. Cînd s-a făcut România Mare în 1918 el s-a calificat de profesor la matematică. Sotia lui Helena a murit într-o boală de inimă – insuficentă cardiacă. Ea a băut odată o întreagă sticlă de digitalină şi asa a murit. La Dej Vasile Timbus a avut o casă foarte frumoasă.
Dr. Alexandru Colceriu a mai avut o fată Rozalia. Rozalia a fost o fată înaltă foarte subtire, şi cu ochi melancolici. O fire tăcută. N-a voit să se căsătorească. şi a intrat la călugăritele din şiuleul şilvaniei. După cîtiva ani a iesit din Mănăstire. A stat acasă cîtiva ani. Apoi s-a căsătorit mai tîrziu cu un ungur Ferenc Ivany. Ivany a fost din Oradea. A fost subinginer la masini. Cînd s-a căsătorit a fost directorul uzinei electrice din satul Mănăstireni (Benediuc). Era un om frumos. Un om foarte serios, măsurat la vorbă. A venit la Dej – şi a devenit directorul morii de aburi al armeanului Covrig. Din Dej, împreună cu sotia sa Rosa s-a mutat la Jarletul Mare. Acolo a cumpărat o moară cu aburi. Acolo a stat pînă în 1918. După 1918 familia i-a pierdut urma – după revolutia din 1918. Poate au fost omorîti. Niciodată nu s-a dat de urma lor. Disparitia lor a rămas o enigmă.
O altă fată a Dr. Colceriu Alexandru a fost Luiza – care însă la 18 ani a murit subit – cred că de inimă. La moartea ei s-a întîmplat un lucru ciudat. Cînd au văzut-o că e moartă – atunci au început să o scuture şi să plîngă după ea ; Zatunci Luiza s-a ridicat din pat şi a spus de ce nu mă lăsati să mor – că asa frumos a fost – apoi a murit.
Dr. Alexandru Colceriu a avut doi băieti pe Valer Colceriu şi Eugen Colceriu.
Valer (zis Vili) a fost cel mai mare băiat. S-a născut la Copalnic Mănăstur şi a făcut liceul la Scoala pioristă din Cluj. S-a înscris la Facultatea de farmacie din Cluj pe care a terminat-o. A fost un băiat înalt şi era din tinerete chel. Toată viata a purtat mustată şi favoriti. Era un om înalt şi musculos. A lucrat ca ajutor de farmacist la Dej – la farmacia Roth – apoi la Beclean, apoi la Deda. S-a căsătorit cu Etelca Hudoba de Bădiu. Ea a fost fata unui iinginer minier cu grad de consilier la Baia Mare. Familia era de origine slovacă. Erau oameni înstăriti. Casa era pe strada ce ducea din Baia Mare – spre Baia Sprie. Etelca era o fată mică de statură. Etelca a fost orfană de mamă. Mamă sa murise din timpuriu. După ce a murit tatăl său, şi-a vîndut averea şi cu banii primiti a cumpărat o farmacie la Kraidoroet. Kraidoroet este o comună foarte mare în Judetul Satu-Mare. Era şingura farmacie din comună. După cîtiva ani a functionat acolo, apoi şi-a vîndut farmacia şi casa şi a venit la Cluj, ca farmacist sef la „Casa asigurărilor sociale ». A stat la mine un an de zile. Familia a dus-o la Baia Mare. A avut doi băieti. De la Cluj s-a mutat la Deva, ca Farmacist sef la Casa cercuală. Acolo i s-a mutat şi familia. Era un mare fumător. Nu a fozst alcoolic. Căsnicia a fost bună. Era afemeiat – mare crai. Valer – farmacistul a avut doi copii pe Ilie, şi al doilea Victor. Valer a murit în hemoragie cerebrală la 49 de ani la Deva. Etelka a rămas văduvă şi s-a mutat la Arad. Atunci noi le-am pierdut urma. Ambii copii au devenit functionari. Victor a murit în 1970 într-o comună lîngă Arad. Ilie este la Arad – pensionat. El are două fete. Una din ele Carmen, studiază la Cluj în anul 1971-72 dreptul. şi o altă fată esta la Arad functionară. Aceste două fete sînt din a doua căsătorie. Ilie Colceriu a mai fost căsătorit dar a divortat. Din prima căsătorie are o fată la Bucuresti – profesoară.
Eugen era fiul cel mai mic al Dr. Alexandru Colceriu. El a studiat la Blaj. După ce a terminat liceul s-a înscris la Facultatea de Farmacie din Cluj. A fost farmacist la Oroshaza, Dej, Debretin şi la Miskolc. El era un băiat mic, slăbut, chel şi purta mustată. La Miskolc a cunoscut o femeie, care a fost la un restaurant caserită. De acea femeie n-a mai putut scăpa toată viata. Ori unde a plecat ca farmacist – femeia s-a tinut scai de el. L-a urmărit mereu. A venit după el la Baia Mare, la Dej – la Cluj. Cînd s-a făcut România Mare în 1918 el a fost numit farmacist sef – la Farmacia clinicilor. Acolo a avut şi locuintă. Femeia a venit după el. Nu s-a căsătorit cu ea niciodată.
El a devenit alcoolic. In farmacie avea mereu alcool şi prepara niste licheururi foarte bune, mai ales de portocală. Era o fire blîndă şi moale. Nu avea energia necesară ca bărbat. Totdeauna ne făcea cadouri, săpun, odol (apă de gură), creme de fată – făcea pentru toate surorile. Era un om darnic. Mie îmi dădea cămăsi, ciorapi, gulere.
Eugen m-a îndemnat să desenez şi să pictez. Mi-a cumpărat acuarele. Imi dădea bani. Cînd eram la Budapesta la Facultatea de Medicină a venit şi a stat cu mine. Mia cumpărat haine, pantofi. A fost un unchi f. Galant şi bun la suflet. A mai fost farmacist la Zalău. Eu i-am făcut vizita la Zalău. Am luat masa la restaurantul „Tigrul ». Acolo am cunoscut pe Ady Endre marele poet maghiar. El a avut foarte multe documante familiare. Era mare iubitor de cărti. A murit la 45 de ani din cauza alcoolului. La Deva, cînd a fost farmacist, a căpătat delirium tremens, din cauza alcoolului. A fost dus la spitalul din Lugoj – unde a murit. Acolo a fost îngropat.
Fratele lui, Alexandru Colceriu, bunicul meu, a fost Ioan Colceriu. Ioan Colceriu a studiat la Cluj la liceul piarist. Apoi s-a înscris la medicină la Cluj – apoi a plecat la Viena. Acolo a avut ca profesori pe Bilroth – Rokitanski – Skoda, Hebra – Scoala vieneză era la apogeu. După ce a terminat medicina a fost numit medic sef în Districtul Chioarului cu sediul la Suncuta Mare, un orăsel cu 12 000 de locuitori. El s-a căsătorit cu fata lui Vasile Pop, care a fost prim casierul din districtul Chioarului.
Ion Colceriu purta barbă deasă şi foarte frumos om. Era renumit ca medic fiindcă a studiat la Viena. In districtul Chioarului erau majoritatea români. El a intervanit ca fratele său să fie numit la Copalnic Mănăstur – ca medic de circumscriptie. Postul a fost nou înfiintat. Ion Colceriu a înfiintat şi o farmacie la Soncuta – Mare.
Sotia sa Virginea – a dat nastere la mai multi copii. Copii s-au numit Victor, Elena, Aurelia şi Leontina.
Victor a studiat medicina la Viena şi liceul l-a terminat la Blaj. Victor a venit acasă şi a fost medic la Rodna-Veche, medic al minelor de aur. S-a căsătorit cu Tereza Pop de Băsesti, nepoată de a lui Gheorghe Pop de Băsesti. El a fost presedintele Unirii de la Alba Iulia. Victor a fost membru al sdocietătii Junimea Română din Viena. A fost unul din autorii apelului făcut de studentii români din Viena – cu ocazia Procesului Memorandului. El a fost şi memorandist (figurează în fotografia memorandistilor). El a fost delegat din partea studentilor. El a avut o şingură fată, Dora Colceriu. Care a studiat 2-3 ani Conservatorul. A făcut 4 clase gimnaziale. A rămas domnisoară bătrînă. A fost cerută de un medic – fiu de tăran, cu numele de Dr. Gheorghe Manu, pe care l-a refuzat din pur snobism. Mama sa se credea de familie nobilă. Dora a iubit pe un ofiter. Dar acesta nu a iubit-o şi a luat în căsătorie pe o verisoară a Dorei Colceriu.
De la Rodna Dr. Colceriu Victor a mers la Tg. Lăpus, unde a practicat medicina. Nu era medic de stat. Avea o clientelă foarte mare. Cabinetul era cercetat de multi bolnavi. Acolo a fost măritată sora sa Aurelia cu Dr. Pop Augustin, un advocat renumit pe acele timpuri. De la Lăpus a venit ca medic sef al regiunii miniere Baia-Mare. La Baia-Mare a functionat pînă la moarte. Dr. Victor Colceriu a trăit 72 de ani şi a murit de apoplexie – (gută). Tereza Colceriu – sotia lui Victor Colceriu a fost presedinta „Crucii rosii » din Baia Mare. A murit la Cluj în 1969 în vîrstă de 92 de ani. Fata Dora Colceriu a murit la 55 de cancer la stomac.
Fata lui Ioan Colceriu – Elena s-a măritat cu Nistor Ion – care a fost seful vămii din Fiume. De la Fiume a ajuns seful vămii la Turnu-Rosu. La Fiume s-au născut două fete – Matilda şi Alexandrina. Matilda s-a căsătorit cu un ofiter – care a ajuns colonel şi s-a numit Atausin Vladimir. El era din Tara Veche. Alexandrina nu s-a căsătorit. Avea un defect la vorbă. A murit tînără la 50 de ani.
O altă fată a lui I. Colceriu a fost Aurelia. Ea era o fată foarte frumoasă. A făcut liceul la Blaj. A căpătat un certificat unde se scria că e fată genială. Stia să scrie poezii A învătat foarte bine. S-a căsătorit cu Dr. Augustin Pop care a fost cel mai bun advocat din regiune. Ei au avut doi băieti. Aurel a studiat dreptul – şi după ce a terminat dreptul a murit subit. Celălalt copil a fost Alexandru care a murit în primul război mondial în Volhinia.
Socrul lui Ioan Colceriu, care a fost prim casier al Districtului Chioarului – numit în 1839 cu sediul la Copalnic Mănăstur. In 1848 cu el s-au întîmplat următoarele. Tăranii din District s-au răsculat. S-au dat lupte la Săcălăseni, la Cătălina. Căpitanul Districtului Chioarului care avea mosie şi castel la Coltău – lîngă Baia Mare – s-a refugiat de frică la Baia Mare. I-a scris lui Pop Vasile o scrisoare oficială să ducă banii – caseriei la Baia Mare sub pază. In casă erau 18 000 de fiorini. El a trăgănat să ducă banii. S-au adunat cam 4 000 de tărani înarmati şi n-au lăsat să ducă banii A fost o manevră. Banii au fost dusi la Năsăud dar în drum i-au atacat honvezii care l-au şilit să ducă banii la Dej – Acolo erau trupele lui Bem. La Dej, Vasile Pop a fost închis, cu învinuirea că el a voit să ducă banii la Urban la Năsăud. A fost condamnat la moarte. A trăit sub teroarea mortii. Austriecii au învins pe Bem. Austriecii l-au dus pe Vasile Pop la Baia Mare şi l-au închis acum austriecii sub învinuirea că a dat banii honvezilor – armatei revolutionare. In 1852 a murit Vasile Pop. A fost reintegrat – dar n-a mai trăit mult. Vasile Pop pentru justificarea sa, a scris către administratia austriacă, că o parte din banii caseriei, a Districtului Chioarului i-a ascuns la Copalnic Mănăstur. Legenda spune, că banii au fost dezgropati, după ce V. Pop s-a întors la Mănăstur. De aici derivă îmbogătirea familiei Pop.
Străbunicul şimion Colceriu a fost protopop şi archidiacon în comuna Sîn-Marghita. (Simion Colceriu – a fost tatăl lui Alexandru Colceriu şi Ion Colceriu – şi a altor copii.) El a fost un om cu autoritate mare. Era căsătorit cu o fată din familia Garnu.
El, şimion Colceriu, a avut următorii copii :
Ioan (Colceriu)
Alexandru (Colceriu)_________________medici
Izidor (Colceriu) ____________________Preot celibatar, secretarul episcopului Alexi Ion, primul episcop din Gherla. Izidor Colceriu a ajuns preot protopop (după moartea tatălui său) la Sîn-Marghita.
Pompei (Colceriu) __________________care a studiat dreptul la Academia din şibiu. Pentru motiv necunoscut s-a şinucis în duel American. Bila neagră a tras-o şi a trebuit să se şinucidă. El şi-a anuntat pe părinti şi frati că trebuie să se şinucidă. A fost îngropat la şibiu. Era un copil serios, tăcut. A învătat f. bine.
Străbunicul şimion Colceriu a murit în 1864 la fiul său Ioan Colceriu la Suncuta Mare.
Mai avea şimion Colceriu două fete Iuliana şi Ana. Despre aceste fete nu ştiu nimic.
Familia Colceriu era originară din comuna Cicem – Corabia care a apartinut domeniului Ciceului. Familia purta la începutul secolului al XIX-lea pe lîngă numele de Colceriu – şi numele de „Corăbianu ». In 1600 pe vremea lui Mihai Viteazul, exista un Radu Colceriu, care avea o mosie la Băteag – un orăsel lîngă Cetatea Ciceului. O dată mai veche arată că atunci cînd Cetatea Ciceului era a lui Stefan cel Mare şi apoi a lui Petru Rares – familia Colceriu s-a numit Bogdan – şi avea functia de Clucer – umbla cu cheile domnesti.
Unul din Bogdănesti s-a căsătorit în fostul judet Crasna (Sălaj) şi a avut acolo o mosie care s-a numit Bogdan-Haza (casa lui Bogdan) Azi comuna Stârci.
Străbunicul şimion Colceriu s-a născut în 1807 iar Telente Lenghel– străbunicul din partea tatălui şighismund Lenghel s-a născut în 1795.
In familia noastră a mai fost o personalitate mare Alexandru Buda. Familia Buda era o familie veche în care figura un

XXXXXXXXXXXXXX

Alexandru Buda s-a atasat revolutiei din 1848 cu Eftimi Murgu din Banat – Vlad din Caras – Severin, Gozman – şi Dragos din Oradea. şigismund Pop – deputat de Chioar (care mai tîrziu – după terminarea revolutiei a ajuns capitanul suprem al Districtului Chioarului). Cu acestia colabora Alexandru Buda, cînd a venit Nicolae Bălcescu după esuarea revolutiei din 1848. Toti împreună făceau proiecte pentru împăcarea lui Avram Iancu cu revolutionarii maghiari, cu Kosuth Lajos. Bălcescu a trebuit să fugă la Paris, din fata trupelor rusesti tariste, care au înăbusit revolutia din 1848 în sînge. N. Bălcescu colabora cu Cezar Bobliac – care a publicat ziarul „Trompeta Carpatilor ».
La şiria revolutionarii lui Kosuth au depus armele. A urmat represiunea. Alexandru Buda a fost condamnat la moarte de generalul austriac. Printr-o întîmplare norocoasă s-a ivit un conflict între Kaizerul austriac Francissk Iosif şi generalul austriac. Generalul austriac s-a supărat şi a redus pedepsele revolutionarilor.
Buda – a fost apoi condamnat de la moarte – numai la 15 ani să stea în lanturi în închisoarea Ioszef Stadt în Austria. El a stat 9 ani în închisoare. Cu alti doi revolutionari Duniov şi Crivaci au fost amnestiati după 9 ani de închisoare. Buda Alexandru s-a dus acasă. Intre timp mama lui murise. El l-a 27 de ani a fost deputat şi revolutionar. N-a mai avut îndrăzneala să stea acasă în Remetea Chioarului şi cu cei doi prieteni ai săi – a plecat cu prietenii în tara veche. Ei au intentionat să ajungă în Italia la Garibaldi – revolutionar italian – care a luptat pentru eliberarea Italiei de sub austrieci. Cînd au ajuns la pasul vulcan, Buda s-a îmbolnăvit grav în urma drumului lung şi foarte obositor. A fost transportat la spitalul din Craiova. Acolo a stat pînă şi-a revenit. Ceilalti doi Duniov şi Crivaci au plecat spre Bucuresti. Alexandru Buda stia despre Dimitrie Colceriu – care era tînăr medic, plecat din Sălaj (Ardeal) şi stabilit la Tg-Jiu.
Dimitrie Colceriu s-a căsătorit cu fata unui boier Otetelesanu. Din Colceriu s-a făcut Culcer. Buda Alexandru din Craiova din spital l-a anuntat pe Dimitrie Colceriu că a sosit din Ardeal – şi se vor întîlni. S-au şi întîlnit la Tg.-Jiu.
Buda Alexandru a fost căsătorit cu o fată Arzfolviy şi a avut doi băieti Eugen şi Oliver. Cei doi copii au mers şi ei la Bucuresti şi au locuit la Hotel Fieski pe strada Selor. (Apoi hotelul s-a numit Corvana).
Dimitrie Culcer a avut 7 băieti. El a plecat din Ardeal ca medic după ce a terminat medicina la Budapesta. Teza lui de medicină a fost (De pestis arintolis) 1839, tipărită la Budapesta. Dimitrie Culcer a avut 7 copii dintre care :
Ioan Culcer generalul de divizie a luat parte în 1877 în războiul pentru independentă şi în războiul Balcanic 1912-13. In 1916 a fost comandantul armatei întîii la luptele de pe Jiu – generalul n-a fost căsătorit.
Un alt fiu – a fost Dumitru D. Culcer – medic, căsătorit cu Ana Bălcescu, fiica fratelui, lui Nicolae Bălcescu – Radu Bălcescu.
Un alt fiu a fost Vladimir Culcer, ofiter – apoi Eugen Culcer, care a fost functionar pretar.
Radu Culcer a fost inspector general administrativ.
Eugen Culcer – Vladimir fost ofiter
Despre doi fi nu ştiu.
In total în familia Culcer au fost 4 medici. Iar în familia din Ardeal tot 4 medici.
Alexandru Buda a plecat în Italia, acolo s-a înrolat în armata lui Garibaldi. A primit gradul de maior. (Există în familie o fotografie).