Pe langa aceste localitati mai exista un cartier de romi numit "Starci" apartinator localitatii Valenii Lapusului, care se gaseste la o distanta de 7 km. fata de resedinta comunei. 
     Datarea  Localitatilor
    Satul  Draghina
    In descrierea lui Iosif Kadar arhivar sef al judetului Solnoc-Dabaca existenta satului Draghia este mentionata in anul 1553 in Camera Imperiala Maghiara.
    Intre anii 1541 - 1546 actualul teritoriu al Draghiei apartinea cetatii Ciceului, 
voievod in Moldova fiind Petru Rares. Voievodul moldovean Alexandru Lapusneanul redobandeste temporar domeniul Ciceului intemeind in 1552 satul Draghia.
In 1553 teritoriul ce apartinea cetatii Ciceului a ajuns in mainile principelui Ardealului. In 1567 Maxim Ioan a cerut in dar localitatea Draghia de la principe, pe care a primit-o, iar dupa moartea sa a fost mostenita de fiul sau Petru. In anul 1590 teritoriul localitatii apartinea satului Baba. In anul 1646 sotia unui anumit Vajda a cerut sa i se dea partea ce i se cuvine mamei lui Maxim, Margareta, din averea lui Maxim Vasile. In anul 1750 proprietarii sunt mentionati: Karoly, Kifor, Zsuzza, Pop Simion, Vajda Constantin.
    La 1843 sunt amintiti patru membri maghiari si douazeci si patru romani care locuiesc in satul Draghia. In 1898 sunt consemnati printre proprietari: Muste Ioan a lui Ion cu 230 iugare de teren prin cumparare, Kozma Miklos, Karoly Stefan, Sima Ioan etc.
    Numarul locuitorilor intre anii 1830 - 1876 variaza intre 250 - 300. Numele localitatii e mentionat astfel:

    O buna marturie despre trecutul religios al satului il constituie biserica veche asezata in partea de est a satului pe un teren mai ridicat. A fost construita in anul 1706 dupa cum arata inscriptia din stanga usii de la intrare, din lemn masiv de stejar,  lucrata numai din secure si acoperita cu sindrila. Biserica este in forma de corabie mai mult dreptunghiulara, la inceput nu avea altar, acesta construindu-se ulterior.
    In anul 1936 s-a construit o biserica noua sub pastorirea preotului greco-catolic Muste Gavril din Coroieni. Satul este asezat pe un teren plan la egala distanta de localitatile Coroieni si Baba, de-a lungul drumului judetean 109-F.         
 
    Satul  Baba
    Nu are o atestare sigura in documentele maghiare, fapt ce-i confirma o anumita vechime fata de existenta cetatii Ciceului. Inca inainte de a apartine acestei cetati satul exista sub numele de Valnoc denumire ce are sensul de "sat romanesc" ori "valah".
    Aceleasi surse mentioneaza ca acest sat cu numele de Valnoc a fost predat de regele Sigismund de Luxemburg al Ungariei, lui Ladiszlau Banffy de Iosoncz, deci inaintea constructiei cetatii.
    Incepand din 1405, cand devine posesiune a Ciceului, numele localitatii comporta schimbari dupa cum urmeaza:

• 1405 - Baba este tradus in maghiara "Papusa"
• 1553 - se va numi Babanak, adica "Piciorul Papusii"
• 1557 - satul va purta numele de Babasstak, adica "Valea Papusii"
• 1615 - numele satului era Baba, adica "Moasa"
• 1665 - satul capata numele de Babafalva, adica "Satul Moasei"

    Ulterior satul a ramas cu numele unguresc de Babosad iar in romaneste i s-a spus Baba, nume ce s-a mentinut pana in zilele noastre.
    Unele surse maghiare sustin ca dupa Valnoc satul a luat numele unui cneaz roman cu  numele de Baba; precizarea exlude toate celelalte variante de nume, inclusiv a legendei ca localitatea ar fi fost intemeiata de o moasa, precum si alte variante ale aceleiasi surse.
    Baba, localitate sub ocupatie a avut de indurat la fel ca toate satele nord-transilvanene, arestari, persecutii, moarte etc.

    Satul  Dealu-Mare
    Dealu-Mare a apartinut de cetatea Ciceului, dar in scriptele cetatii din 1553 inca nu apare, desi s-a format intre anii 1553 - 1571.

• In 1571 regele Ioan al II-lea i-l daruieste domnului cetatii Chioarului, Magejmas Kristof. Dupa marturia din 1590 satul a fost fondat de un anume Mara Marton.
• In 1617 domnul cetatii Chioarului il da familiei lui Kornis Gaspar, care pana la 1694 este amintit ca si proprietar.
• In 1750 proprietar este Haller Paul.
• In 1820 proprietari sunt mentionati: Kornis Ignacz, Teleki Ana, Karui Simion etc.
• In 1866 sunt consemnate 101 fumuri, 550 locuitori, dar nici un nobil.

    Numele satului a cunoscut de-a lungul timpului, urmatoarele modificari:

• 1571 - Uylfalu
• 1585 - Felseo Galigo
• 1590 - Dilleofalva
• 1607 - Dalmare
• 1680 - Dalmajri
• 1831 - Dalmaren
• 1890 - Domhat

    Prin sat trece valea Singerisului, care la Poiana Blenchii se uneste cu valea Babei.
    Satul este inconjurat de dealuri, principala cale de comunicatie trecand prin satul Draghia cu care se invecineaza la vest.

    Satul  Valenii  Lapusului
    Valenii Lapusului este localitatea cu cea mai veche atestare documentara: 1331.
    Istoria acestei localitati este destul de framantata datorita asezarii ei, ca granita intre Tara Lapusului si Cetatea Ciceului, periodic apartinand celor doua tinuturi.
    O buna marturie despre trecutul istoric, dar si cel religios al satului este biserica de lemn. Aceasta se inscrie printre bisericile cu cele mai inalte turnuri de lemn din tara - 37 m. Are forma de corabie (15 m. lungime si 8 m. latime), fiind inaltata si pictata in secolul al XVII-lea.
    In interior pronaosul are un tavan simplu orizontal, iar naosul o bolta cilindrica.
    Tamplaria bisericii, care prezinta o pictura pe lemn de un inalt nivel artistic, a fost mutata in noua biserica a satului.
    Originea numelui Valenii s-a luat de la Valea Mare ce curgr dea lungul satului
    Satul s-a intemeiat prin groful Toma Banffy fiul lui Dionisie Banffy de origine din Lasancz intre anii 1325- 1331 si a apartinut de Lapusul Unguresc. In anul 1500 fiul lui Ioan Banffy cu numele Ioan , cu fiul Mihail Banffy numitii Irimie , Petru , Andreiu si Mihail au fost proprietari pe ½ parte din Valeni iar George Banffy pe calalta jumatate din Valeni.
De la anul 1553 ½  apartine Lapusului Unguresc care tinea de Cetatea Ciceului.
    In anul 1597 Sigismund Bathory intareste  pe Nicolae Farcas din Harina pe partea lui din Valeni.
    In anul 1601 Nicolae Farcas dupa moartea sa lasa proprietatea nevestei sale Catarina Suky si dupa moartea ei fiului Francisc.
    In anul 1608 sunt proprietari in Valeni Stefan Kun si orfanii lui Nicolae Farcas din Harina. De la 1612 sunt proprietari orfanii lui Nicolae Farcas din Harina cu numele de Kristina si Susana maritata cu George Torma.
Pana in 1820 s-au succedat ca proprietari fii lui George Torma iar in 1820 proprietari sunt groful Adam Kendeffy cu 32 mosii , Samuil Uyfalvi cu 27 de mosii, Samuil Idetterati din Baia Sprie cu 3 mosii, groful Nicolae Vass cu 3 mosii si Antoniu Talasa cu 2 mosii.
    In anul 1898 locuitorii din Valeni sunt Joan Bot cu sotiile care au cumparat de la Uyifalvi, Balintfy, Stefan Timbus si Turmann toata proprietatea din Valeni.
    Intre anii 1717-1790 satul Valeni a fost deseori navalit de catre tatari care au pustiit foarte tare satul.
    Valeni de astazi se intinde intre cele doua vai Valea Moasi si Valea Mare pe o distanta de 2 km.

    Satul  Coroieni
    Izvoarele arheologice si scrise aseaza localitatea in aria unei bogate evolutii istorice. Existenta omului este atestata aici de numeroase vestigii paleolitice, una din ele este o sapaliga din piatra care a fost recuperata din hotarul localitatii Peteritea, de pe valea Morii.
    Nu se cunoaste daca in podisul Boiu-Galgau sau in cel Somesan au existat in neolitic comunitati omenesti, dar ca aceste meleaguri erau sub controlul unor triburi, este o certitudine confirmata de culturile care s-au suprapus: Cris, Tisa 1, Tisa 2 etc.
cu care umanitatea vremii a pasit in epoca metalelor.
    Epoca bronzului se remarca prin culturile Wietenberg si Suciu de Sus, care se suprapun in centrul Transilvaniei, lasand in imprejurimile satului Coroieni urme de viata omeneasca.
    In timpul expansiunii romane si a razboaielor purtate cu dacii, podisul Boiu-Galgau ramane in afara cuceririi romane.
    Abia in urma razboiului daco-roman din 105 - 106 e.n., cand legiunile lui Traian din Panonia au operat pe directia est, atingand malul drept al Somesului, podisul de la nordul sau va fi incorporat in limesul Daciei romane, situat la sudul raului. Aceasta fasie era strabatuta in lung si-n lat de comunicatii militare, care plecau de la cantonamentele unitatilor de aparare de pe malul drept al Somesului si uneori patrundeau adanc in "lumea barbara".
    In lungul acestor comunicatii, romanii au construit numeroase turnuri de control si alte pozitii intarite.
    O comunicatie lega pe la baza limesului, in lungul Somesului, toate castrele din dreapta lui. Din aceasta comunicatie de baza, un drum militar parasea valea Somesului la Galgau, urca pe valea Blenchii, prin satul Baba, apoi prin Draghia si pe la Coroieni intra pe valea Lapusului.
    Dezvoltarea fortelor de productie in feudalism au determinat obstea locala sa se incradeze in uniuni de obsti zonale conduse de voievozi.Astfel ca pana in secolul al IX-lea, localitatea Coroieni a apartinut uniunii de obsti Tara Lapusului si ulterior Tarii Chioarului, apoi s-au dezvoltat formatiuni statale alcatuite din mai multe uniuni de obsti, a caror existenta este atestata de cronici in secolul al X-lea.
    Unul dintre voievodatele formate la inceputul mileniului II a fost cel al lui Gelu.
    Acesta cuprindea centrul Transilvaniei pana la Mezes, cuprinzand si satul Coroieni.
    In 1166 va fi mentionat comitatul Solnoc, de care va apartine si satul Coroieni  cu imprejurimile sale.
    Atestari documentare privind existenta satului sunt consemnate din secolul al XVI-lea, satul luand fiinta intre anii 1553 - 1584, dupa cum reiese din monografia lui Kadar Iosif.
    In 1553 teritoriul satului este atestat ca apartinand Lapusului, stapanii sai fiind  nobili maghiari sau maghiarizati.
    In 1584 se aminteste de existenta satului cu numele de Karulyfalva, sat ce apartinea lui Bathory Kristof.
    In 1600 cand Mihai Viteazul cucereste Transilvania populatia din Tara Lapusului si Tara Chioarului trece de partea domnitorului roman, in scurta sa domnie asupra Transilvaniei satul s-a bucurat de unele inlesniri privind egalitatea intre romani, maghiari si sasi la nivelul claselor sociale. Uciderea lui Mihai, de catre generalul Basta, a fost urmata de represalile generalului asupra satelor din Tara Lapusului si a Chioarului, care sunt pedepsite pentru simpatia fata de marele voievod. S-ar spune intr-un document ca Basta a ars toate satele pana la Dej.
Satul a trecut apoi de la un stapan la altul, apartinand episcopului reformat din Dej,
apoi unor familii cu titluri nobiliare.
    In 1629 satul apartine principelui Transilvaniei, Bethlen Gabor.
    In 1631 Rakoozy il da in folosinta capitanului Andras Farago, pentru vitejia manifestata in timpul domniei principelui.
    In 1702 proprietarul satului era familia Karuly.
    Intre anii 1746 - 1750 satul apartinea de episcopatul Clujului pentru ca in 1750 sa apartina lui Also Ianos.
    Intre anii 1770 - 1773 (monografia lui Kadar) proprietar este iarasi Karuly Ioan.
    Pe la 1838 sunt atestate zece familii cu numele de Karuly, trei familii cu numele de Kina, o familie Tecar, o familie Tarcza, o familie Racz.
    In anul 1898 se intalnesc urmatoarele nume romanesti: Muste Ioan, Vasile si Gheorghe a lui Ioan, cu suprafete cumparate.
    Ca si celelalte sate din comuna, si satul Coroieni a cunoscut mai multe denumiri de-a lungul timpului, astfel:

• 1584 - Karylyfalva
• 1733 - Karojan
• 1750 - 1805 Karylyfalva
• 1808 - Korojeni
• 1850 - Korujeni
• 1854 - Korylyfalva

    In 1849, in fruntea comitatului a ajuns comisarul civil Ioan Dargo, militant national roman care a introdus limba oficiala romana si germana.
    Satul a avut o perioada de inflorire, astfel ca in 1860 sunt recenzati:

• 72 boi de munca
• 74 de vaci;

apar meserii noi:

• rotarie,
• fierarie,
• croitorie etc.,

astfel ca in 1876 erau un tamplar, un fierar, un rotar, un croitor si zece mori de apa.
    In 1603 erau noua familii, iar in 1713 numarul a scazut la cinci tarani, doi jeleri si un vagabond, care locuiau in sase case.
    In 1831 sunt inregistrati patru sute zece locuitori, care aveau o biserica ortodoxa in sat.
    In 1857 erau o suta treisprezece case cu cinci sute nouasprezece persoane, casele erau construite din lemn, acoperite cu paie; imbracamintea si-o confectionau din canepa si lana, iar mancarea de baza era porumbul, dar si painea de grau.
    Prima scoala din comuna a fost construita in 1860 si apartinea de Targu-Lapus.

    Evenimente deosebite din istoria localitatii
    O pagina dureroasa in istoria comunei a fost primul razboi mondial. Dupa asasinarea de la Sarajevo a arhiducelui Francisc Ferdinand, Austro-Ungaria a chemat rezervistii sub arme; toti soldatii si tinerii au fost mobilizati, dupa intrarea Rusiei in razboi.
    In 1914 au plecat din comuna patruzeci si opt barbati sa lupte pentru pastrarea libertatii, a limbii romane si a traditiilor, printre care amintim pe:

• Criste Vasile,
• Tuns Ioan,
• Andrei Ioan,
• Andrei Constantin,
• Vele Petru,
• Mihis Vasile,
• Vele Vasile,
• Tarta Gavril,
• Muste Vasile,
• Ciupe Grigore etc.

    Multi dintre ei au cazut la datorie, amintim doar pe cativa:

• Vele Petru,
• Mihis Vasile,
• Petrut Ioan,
• Corui Ioan,
• Ciupe Ioan etc.

    La 1 decembrie 1918, cand s-a unit Transilvania cu Romania, reprezentanul comunei cu drept de a vota unirea a fost protopopul Muste Gavril din Coroieni, care a plecat la Alba Iulia in fruntea unui grup de tarani, fara ca ei sa aiba drept de vot.
    Dupa sosirea delegatiei din capitala Ardealului, multi tarani din Coroieni si satele invecinate au participat la adunarea populara din Targu-Lapus din 5 decembrie 1918, la care s-au adus la cunostinta hotararile de la Alba Iulia. Spre sfarsit, adunarea a fost atacata de un detasament militar al guvernului de la Budapesta, format din soldati apartinand Regimentului 39 Infanterie - Debretin, si din voluntari din regiune, ostili unirii. Au cazut impuscati pe ulitele Lapusului 50 de oameni si peste 100 de raniti; dar din sat n-a murit nimeni.

    Conditii  Fizico - Geografice

    Altitudinea  medie a localitatii
    Satele comunei sunt situate la altitudini cuprinse intre 350-450 m. Cea mai joasa altitudine o au satele: Baba, Draghia si Valeni; iar cea mai mare o au satele Coroieni cu 428 m. si Dealu Mare cu 450 m. Pe teritoriul comunei se gasesc doua varfuri mai inalte: Ticlui 550 m. si Aruncas 788 m.

    Tipuri de soluri 
    Dupa studiile agrochimice executate in 1985, de fapt ultimele, s-au gasit urmatoarele unitati de sol:         

• sol brun-podzolit
• sol brun-podzolit moderat si puternic erodat
• pseudorendzina regosolica
• sol brun litic
• sol brun argilc

      Dintre aceste soluri:

• 21% au un ph. mai mic sau egal cu 5
• 28% au ph.-ul intre 5.01 si 5.80
• 21% sunt slab acide: 5.81 - 6.80
• 8% sunt neutre: 6.80 - 7.20
• 22% sunt slab alcaline: 7.21 - 8.40.

       Diferentierea de ph. se constata  pe pasuni si fanete si pe livezi si arabil.
Starea de aprovizionare cu fosfor mobil

• 44% din suprafata este reprezentata de soluri foarte slab aprovizionate si
• 5% sunt aprovizionate bine cu continut de fosfor (ppm) mai mare sau egal cu 72.

    Dupa analiza solurilor rezulta ca 59% din suprafata reprezinta soluri puternic si moderat acide care necesita aplicarea amendamentelor.

• 80% din soluri sunt slab aprovizionate cu azot avand indicele de aprovizionare cu azot (IN) mai mare sau egal cu 2.

• 42% din soluri sunt slab aprovizionate cu fosfor, iar 14% sunt slab aprovizionate cu potasiu. Desi aceste soluri ale comunei sunt in general sarace se cultiva cu succes porumbul, cartofi, floarea soarelui, plante furajere, iar in satul Coroieni exista o livada intensiva unde marul, prunul, ciresul, nucul sunt la ei acasa.

    Clima
    Din punct de vedere climatic comuna Coroieni se incadreaza in sectorul de clima continentala moderata. Clima este in general racoroasa si uneori cu geruri aspre si veri racoroase.
    Clima este influentata de factori cu caracter general  precum si factori locali cum ar fi relieful prin altitudine si orienterea culmilor.
    Datorita acestui fapt temperatura medie anuala este mai scazuta ca in alte parti ale tarii, iar precipitatiile mai abundente si se resimpte influenta vanturilor din vest.
    Temperatura aerului
    Teritoriul comunei se caracterizeaza climatic printr-o temperatura medie anuala de 7,8ºC . Valorile anuale ale temperaturii medii sunt foarte variate, cea mai scazuta medie anuala de 6,5ºC a fost inregistrata in anul 1933, iar cea mai ridicata de 9,5ºC in anul 1972
    Valorile medii lunare, la fel ca cele anuale nu se mentin constante, inregistrandu-se mari diferente intre mediile maxime si minime de la o luna la alta sau de la un an la altul.
    Se constata in luna ianuarie o temperatura medie de -4ºC, in aceasta luna numarul zilelor cu temperatura de sub 0ºC este de 25,5 zile; iar in luna februarie temperatura medie este de -2ºC.
    Temperaturi medii lunare cuprinse intre 14-18ºC se mentin incepand din luna mai pana la 1 octombrie; temperatura medie a lunii iulie este de 18,6ºC. Incepand din a doua jumatate a lunii iulie, media temperaturilor lunare, incepe din nou sa scada, ajungand la 1 septembrie la o temperatura medie de 13,5ºC.In luna septembrie se inregistreaza cel mai timpuriu inghet in jurul datei de 18 septembrie;
insa ingheturile normale incep dupa 1 octombrie si tin pana la 14 aprilie; cel mai tarziu inghet s-a inregistrat in 22 mai.
    Schimbarile foarte variabile prezinta si temperaturi medii zilnice ale aerului, datorita inlocuirii in mod brusc a maselor de aer de temperaturi deferite.
    Variatiile cele mai mari de temperatura au loc in timpul iernii, in perioada 16 decembrie - 21 februarie, cand temperaturile medii zilnice sunt sub 0ºC, ele putand atinge valori de pana la -25ºC sau -30ºC.
    Incepand cu data de 21 februarie si pana in jurul zilei de 20 martie, temperatura aerului inregistreaza valori cuprinse intre 0-5ºC dar poate avea valori in plus sau in minus.
    Marirea duratei zilei, cresterea radiatiei solare si schimbarile atmosferice ce au loc, determina cresterea continua a temperaturii medii zilnice care in perioada 20 martie - 14 mai va cunoaste valori intre 5-13ºC, cu mari variatii de la o zi la alta. Din 14 mai pana in 14 iulie temperatura medie zilnica este in continua crestere, ajungand pe 14 iulie la o temperatura medie de 19ºC. Incepand cu jumatatea lui august temperatura medie zilnica incepe sa scada treptat, ajungand pe 16 octombrie la 10ºC. De remarcat faptul ca, fata de medie, satele Dealu Mare  si Coroieni se situeaza cu 1 - 2ºC in plus fata de celelalte localitati; fapt ce dovedeste aici prezenta pomilor fructiferi.

    Precipitatii
    Valoarea practica a precipitatiilor consta mai mult in caracterul, decat in cantitatea lor. Cand au o intensitate moderata, apa se infiltreaza in sol pana la mari adancimi, iar cand cad sub forma de averse, o buna parte din apa nu apuca sa se infiltreze, scurgandu-se la suprafata.
    Cantitatea medie anuala a precipitatiilor atmosferice, ce cad in zona comunei Coroieni se ridica la 119,4 mm..Cele mai mari cantitati de precipitatii cad vara, cand dupa perioada de seceta urmeaza ploi torentiale, uneori si grindina; iar cele mai mici, cu o repartitie neuniforma cad iarna.
    Din cantitatea medie anuala, cantitatile anotimperale se repartizeaza in mod normal dupa cum urmeaza:

• 214 mm. adica 25 % primavara,
• 304 mm. adica 33% vara
• 211 mm. adica 23% toamna
• 171 mm. adica 19% iarna. 
• Din aceste informatii rezulta o medie anuala a precipitatiilor de 119.46 mm .
      Cantitatile lunare ale precipitatiilor atmosferice cuprind valori foarte diferite de la o luna la alta si de la un an la altul.
     De asemenea nici cantitatea de precipitatii din cursul unei zile nu este uniforma.
      In timpul perioadei de vegetatie se inregistreaza 564 mm. pentru lunile mai - octombrie si 706,6 mm. pentru lunile martie - octombrie. Numarul zilelor cu zapada este de 69 - zapada cade prin noiembrie, decembrie si dureaza pana in luna martie. Grosimea stratului de zapada nou cazuta este de 78,5 mm. anual.
      Nebulozitatea este conditionata direct de circulatia generala a maselor de aer. Prezenta norilor in timpul zilei diminueaza energia calorica si luminoasa a radiatiei solare, iar in timpul noptii face ca pierderile de caldura ale solului sa fie mai reduse.
      Vara in cursul lunii iulie frecventa medie a cazurilor cu cer senin este de 40%. Durata de stralucire a soarelui depinde de nebulozitate, cu cat aceasta  va fi mai mare cu atat durata de stralucire a soarelui va fi mai mica si invers.
      Media anuala de stralucire a soarelui este de 2000 - 2500 ore, adica 40 - 45% din durata anuala posibila. Cele mai mari valori se inregistreaza in lunile mai - septembrie, cand durata de stralucire a soarelui variaza lunar intre 200 - 280 ore, adica in medie 50 - 60% din durata lunara posibila.
      Numarul mediu al zilelor fara soare este de 65 - 75 zile; cele mai mari valori inregistrandu-se in lunile noiembrie - februarie.
      Dintre fenomenele atmosferice deosebite amintim:
  
• roua - efect  benefic pentru plante
• bruma - pericol pentru plante, nu depaseste 4 zile lunar; si este prezenta pe vai
• chiciura - se inregistreaza in noiembrie - februarie, cu un numar mediu de 10,6 zile
• poleiul - are o durata maxima de 10 zile.

    In concluzie putem spune ca media precipitatiilor anuale este de 900 mm., iar temperatura medie este de 7,8ºC.

    Flora si fauna
    Vegetatia este strans legata de conditiile climatice, de relief si de natura solului, acestea oferind  conditii prielnice pentru plantele agricole de baza: porumb, grau, orz etc., pentru vegetatia forestiera care este o vegetatie de tip vest - european (gorunet, faget), pentru terenuri agricole cu livezi de pomi fructiferi si pentru pajisti.
    Pe versantii dealurilor sunt paduri de foioase si conifere, acestea din urma fiind plantate. Pe dealurile mai inalte: Ticlui, Plesu, Aruncasu, Barsau, sunt paduri cu urmatoarea componenta:

• fag,
• stejar,
• carpen,
• mar,
• par,
  
• ciresi padureti,
• jugastru,
• artar,
• mesteacan,
• lemn cainesc,

iar dintre arbusti:

• cornul,
• alunul,
• porumbarul,
• macesul,
• curpenul de padure,
• catina.

    Pajistile si fanetele sunt utilizate ca pasuni si fanete naturale, in care apar urmatoarele specii de plante:

• ghizdeiul,
• trifoiul,
• pirul,
• iarba calului,
• musetelul,
• volbura,
• piciorul cocosului etc.

    Pe mlastini apar rogozul si pipirigul. In lungul vailor sunt prezente speciile de lemn moale:

• arinul,
• plopul
• salcia.

    Fauna
    Lumea pasarilor este variata, fiind reprezentata de:

• vrabie,
• pitigoiul,
• randunica,
• codobatura,
• graurul,
• ciocarlia,
• cotofana,
• prepelita,
• ochiul boului,
• ciocanitoarea,
• cucuveaua,
• uliul,
• buha,
• bata,
• huhurezul,

iar migratoare sunt:

• randunica,
• barza,
• graurul,
• mierla,
• sturzul,
• pupaza,
• cucul,
• si o specie rara de barza neagra.

    Dintre reptile amintim:

• sarpele de camp
• sarpele de padure.

    Micsorarea zonei forestiere a dus la imputinarea numarului de indivizi, de diferite specii de animale si pasari. Pe de alta parte ocrotirea faunei prin reglementari legale si nepracticarea braconajului, au facut ca pe teritoriul comunei sa creasca numarul mistretilor, lupilor, caprioarelor, producand in fiecare an  insemnate pagube.       

    Suprafata
    Teritoriul adminictrativ al comunei Coroieni cuprinde o suprafata de 6693 ha.
 Ponderea cea mai mare o ocupa pasunile (30,4 %) urmata de paduri (29,9 %).
    Dupa cum rezulta din tabel se vede clar ca perspectiva comunei in domeniul agricol este cresterea animalelor si pomicultura in detrimentul culturilor agricole de la care nu se obtin productii prea mari.

    Resurse ale subsolului
    Pe teritoriul comunei nu prea se gasesc resurse ale subsolului decat in satul Baba unde singura resursa naturala este piatra calcaroasa din care localnicii prepara varul alb. De altfel pana nu de mult aceasta a fost preocuparea de baza a babenilor, si singurul mijloc de venit. De asemenea si in satul Valeni se gaseste o cariera de piatra folosita la drumuri si  in constructii de locuinte.

    Economia
    Functiunea social-economica dominanta a comunei o reprezinta agricultura.
    Suprafata agricola este de  4510 Ha., ceea ce reprezinta 67% din totalul suprafetei teritoriului administrativ. Suprafetele intinsede pasuni si fanete, 3326 Ha., precum si suprafetele ocupate cu culturi furajere ofera conditii avantajoase pentru dezvoltarea sectorului zootehnic.
    Suprafata ocupata de paduri este de 1930 Ha. reprezenand 28%.Padurea nu este exploatata in mod continuu, ci numai spontan se mai face cate o licitatie de parchet. Padurile sunt administrate de ocolul silvic Tg. Lapus care asigura asistenta tehnica, exploatarea rationala, intinerirea padurilor, reimpadurirea terenurilor defrisate. Tot ocolul asigura material saditor pentru reimpadurire si lucrari de igiena fitosanitara in cadrul padurilor.
    In comuna functioneaza trei puncte de colectare a fructelor de padure.
    Activitatea industriala se desfasoara in afara teritoriului comunei, persoanele active deplasandu-se pentru munca in orasul Tg. Lapus si Baia-Mare.


    Gospodarii
    In comuna exista 742 gospodarii, majoritatea cu activitate mixta: cresterea animalelor, si cultivarea pamantului. Exista de asemenea in zona intreprinzatori particulari in domeniile: tamplarie, fierarie, cojocarie, dar intr-un numar redus.
 
    Sanatatea
    In comuna exista un dispensar uman in localitatea Coroieni si doua cabinete medicale in satele Valeni si Baba. Dispensarul uman este deservit de un medic generalist, o asistententa medicala si o sora medicala (moasa)
    Cele doua asistente sunt localnice iar medicul face naveta din Tg. Lapus. Dotarea dispensarului si a celor doua cabinete este nesatisfacatoare, totusi asistenta este asigurata in bune conditii, si in cazuri de urgenta se apeleaza la spitalul orasenesc Tg. Lapus.

    In general numarul consultatiilor medicale se ridica la 20 pe zi, iar tratamentele la 40 pe luna.
    Principalele cauze ale mortalitatii sunt:

• cardiopatii
• hipertensiune arteriala (H.T.A.)
• saracie, in special la tigani
• epidemii etc.

    Comunicatiile
    Comunicarea din centrul de comuna cu celelalte sate se realizeaza prin serviciul telefonic, sau prin mesageri locali.
    In localitatea Coroieni exista o centrala telefonica si un numar de 240 posturi telefonice in comuna. In septembrie 2002 se introduce telefonia digitala. Mai sunt 36 posesori de telefoane mobile.
    Comuna se leaga de orasul Tg. Lapus prin drumul judetean 109 F precum si de municipiul Baia Mare; drumul fiind asfaltat. Drumurile comunale sunt si ele unele asfaltate, altele pietruite, pe care se circula corespunzator, insa altele sunt deteriorate care necesita lucrari de intretinere si reabilitare.
    Pana la resedinta de judet este o distanta de 60 km. Drumurile comunale se intind pe o distanta de 8 km., iar cele satesti pe 59 km. Comuna nu are acces direct la calea ferata; distanta pana la cea mai apropiata cale ferata este de 15 km. (gara Galgau)

    Electrificarea
    In comuna s-a introdus curent electric prin anii 60 - 70; unele gospodarii nu au nici acum lumina electrica in gospodarie (acestia sunt in numar de 4 in comuna).

    Diverse
    Constructiile amplasate pe teritoriul comunei sunt in general vechi dar exista si constructii noi, moderne.
    Exista per total in comuna 742  case de locuit, totalizand o suprafata locuibila de 37100 mp. si 12 apartamente in blocuri de locuit in Coroieni si Valeni.
    Structura de rezistenta este din ziduri de caramida si lemn, fundatia fiind din piatra sau beton. Scheletul acoperisului este din lemn acoperit cu placi de azbociment, tigla sau tabla; rar mai este cate o casa acoperita cu sindrila.
    Regimul de inaltime este P+1 la 12 cladiri, si P (parter) la 730 cladiri.
    Dupa vechime:

• Case construite inainte de 1950: 50 case, reprezentand 6.7%
• Case construite intre 1950 - 1970 : 405 case, adica 54.6%
• Case construite intre 1970 - 1990 : 275 case, adica 37.1%
• Case construite dupa 1990: 12 case, reprezentand 1.6%.

    Indicii medii de locuire sunt:

• Numar persoana/locuinta - 3.16
• Suprafata locuibila/persoana - 15.8 mp.
• Suprafata locuibila/locuinta - 50.5 mp.

    Sunt dotate cu baie sau dus 210 locuinte.Incalzirea se face cu combustibil solid, in general in sobe de teracota; iar apa calda in gospodariile dotate cu baie se obtine in cazane sau boilere electrice.
    Constructiile anexe sunt:

• Grajdul pentru vite si sura
• Cotetul pentru porci
• Cotetul pentru pasari
• soproane
• Fanare
• Costei pentru porumb etc.

    Unitatiile de masura folosite in comuna sunt:

• pentru suprafata: - arul (100mp.)
• iugarul (0.58mp)
• stanjenul (3.6mp)
• pentru volum: - litarul (850ml)
• merta (22kg)

    Numarul detitluri de proprietate eliberate pana in octombrie 2002 este de 600 din 830.
    Numarul de institutii publice care isi desfasoara activitatea in comuna sunt:

• Primaria - cu 12 angajati
• Postul de politie - deservit de 2 subofiteri
• Dinspensarul veterinar - cu un medic
• Posta - cu 2 angajati
• Dispensarul uman si Scoala - care au fost descrise amanuntit anterior.

    Informatiile din diferite domenii ajung in comuna prin intermediul televiziunii, radioului, cotidianului judetean - "Graiul Maramuresului", si alte ziare si reviste.
    Zona noastra nu este poluata.
    Cand ploua mult, se produc alunecari de teren in satul Dealu Mare.

    Limitele si restrictile localitatii
    Situata intr-o zona predominant deluroasa, in comuna nu pe toate suprafesele se poate practica o agricultura performanta, datorita imposibilitatii executarii lucrariilor mecanizate pe unele suprafete. Posibilitatiile financiare reduse nu permit imbunatatirea materialului biologic, la bovine in special si nu permit cumpararea de utilaje agricole, de aceea nu se obtin rezultate pe masura potentialului productiv al solului si nici in zootehnie.

    Zonele cu alunecari de teren limitrofe localitatiilor si zonele inundabile, de-a lungul vaii din satul Valeni, prezinta restrictii in agricultura si in ceea ce priveste extinderea suprafetei construibile.
    Amplasarea la o distanta mare fata de calea ferata constituie un factor limitativ pentru atractia in zona a investitorilor.
    Procesul de imbatranire si ponderea redusa a intelectualilor aduc prejudicii vietii cotidiene.
    Lipsa alimentarii cu gaze naturale face ca orice initiativa in domeniul agroturismului sa nu intre in reteaua nationala.
           
    Observatii si precizari
    Actualele gospodarii agricole ale locuitorilor comunei trebuie consolidate si pregatite pentru ca in viitor sa devina ferme agricole capabile sa asigure produse alimentare superioare din punct de vedere calitativ si cantitativ.
    Necesitatea organizarii crescatorilor de animale este imperios necesara pentru o mai buna functionalitate. Aceasta organizare se poate concretiza intr-o societate de tip asociativ cu rol de a urmari si coordona producerea si valorificarea productiei obtinute de la agricultori, asigurand astfel, chiar exploatatiilor mici, avantaje egale cu ale economiei pe scara larga.
    Acest lucru nu va putea deveni posibil pana cand neajunsurile prezentate anterior nu vor fi receptate si corectate de catre cei cu drept de decizie.

    BIBLIOGRAFIE

• Vaida Aurel - Colectie personala de obiecte
• Istoria romanilor - 1860 vol. I
• Carol Kocsa - unele consideratii cu privire la geneza ceramici de la Lapus
• Tara Lapusului - Dumitru Rus, Rozica Bott; editura Corint 2000
• Rodica Duma - monografia satului Baba

Cultura
    Accesul la cultura al cetatenilor comunei se realizeaza, pe langa mijloacele de informare in masa, si prin Biblioteca Comunala, care a fost infiintata in anul 1960 si reinfiintata in 1990.
    In prezent detine un numar de 8737 volume, din toate domeniile, avand un numar de 184 de cititori.
    Mai exista si biblioteca scolii, cu un numar de 3500 volume si 115 cititori.
    In fiecare sat al comunei exista cate un camin cultural, unde se organizeaza spectacole cu elevii, si cu formatii artistice din zona. De asemenea se organizeaza baluri si discoteci cu ocazia sarbatorilor.
    In comuna exista de asemenea o manastire, cu hramul la ’’Sf. Ilie’’. Manastirea e asezata intr-o poiana deosebit de frumoasa, la est de satul Coroieni. A fost inaltata de ieromonahul Paisie Cosma in perioada 1990-1999.
    Un alt monument este statuia "Ostasului Roman" din satul Baba, si acesta fiind realizat dupa 1990 de catre Micle Augustin. Este asezat in mijlocul satului, aproape de caminul cultural. Statuia e dedicata eroilor cazuti in cel de-al doilea razboi mondial.
    Biserica de lemn din Valeni, de asemenea un monument istoric, a fost descrisa la istoricul satului.
    Dintre monumentele naturale cel mai semnificativ pentru comuna, este rezervatia naturala "Cheile Babei", situata in extremitatea sudica a Depresiunii Lapusului. Dezvoltate pe cursul mijlociu al paraului Poiana, intre satele Baba si Poiana Blenchii, Cheile Babei (3.2 km. lungime) reprezinta cel mai impunator sector de chei din partea nordica a Podisului Somesan.

    Religia
    Din punct de vedere religios, majoritatea populatiei este de ----- ortodox: 2291 credinciosi.
    Alaturi de acestia traiesc si membri ai altor confesiuni:

• Penticostali - 45
• Adventisti - 4
• Martori ai lui Iehova - 8

    Dupa cum s-a mai aratat, in fiecare sat exista cate o biserica ortodoxa, cu exceptia Coroieniului, care are 2 biserici, unde se slujeste duminica si in sarbatori.
    Pe langa acestea, mai exista o biserica penticostala in Valenii Lapusului, si una in Dealu Mare.

    Obiceiuri si traditii
    Locuitorii comunei sunt oameni deosebiti, care au mostenit cultul omeniei si a ospitalitatii din mosi stramosi.
    Pentru a radiografia viata spirituala sub raportul pastrarii elementului traditional si a degradarii lui pe parcursul timpului, vom incerca sa trecem in revista cateva din obiceiuri.

    Obiceiuri de iarna
    Una din cele mai preferate manifestari este colindatul - care  incepe spre miezul noptii si dureaza pana spre dimineata. Barbati si femei (dar in general copiii) merg impreuna si colinda la ferestrele caselor, colinde de inspiratie biblica, iar in casa colinde laice.
    In ajunul Craciunului grupuri de copii intre 10 - 12 ani, practica umblatul cu "Steaua" si cu "Irodul", iar la Anul Nou tot copii umbla cu Plugusorul.

    Obiceiuri de primavara si vara
    Primavara, inaintea iesirii din curte, gospodarul unge animalele cu usturoi, apoi le stropeste cu aghiazma de la Boboteaza, pentru a le feri de rele.
    Masuratul oilor este o veche traditie a zonei. Primavara, dupa ce ies oile la pasune, se stabileste o zi cand se face "masurisul" , adica se masoara cantitatea de lapte a fiecarui gospodar. Dupa ce s-a terminat masuratul laptelui, incepe petrecerea la care participa toti cei care au legatura cu stana, precum si invitatii lor.
    In comuna mai persista si obiceiul aprinderii focurilor de primavara. Acest obicei face parte din ritualul de pregatire  a ciclului agrar, avand rol de purificare si chiar de fertilizare. Se aprinde focul prin gradini, din resturile uscate ramase de peste iarna, la data de 25 martie - Blagovestenii sau Buna Vestire, deoarece la acea data se considera ca ies din pamant toate ganganiile si se aprinde focul ca sa nu se apropie de casa.
    Sangeorzul este sarbatoarea Sfantului Mucenic Gheorghe, din 23 aprilie. In ziua respectiva cei tineri se uda cu apa, fie din galeata, fie din pahare. Obiceiul este practicat mai mult de copii si de tineri, constituind un motiv de distractie, fara ca cei udati sa se supere.
    Sarbatoarea Pastilor. Dupa 7 saptamani de post are loc sarbatoarea religioasa a Pastilor. Din fiecare casa, oamenii pleaca la biserica la miezul noptii, la ’’Inviere’’, iar dupa terminarea slujbei de inviere, fiecare persoana se impartaseste cu pasca si vin la biserica, cat si acasa. Sarbatorile de Pasti tin 3 zile, un timp de bucurie si ’’inviere’’ sufleteasca, din care nelipsite sunt, bineinteles, ouale rosii.
    Alte sarbatori mai semnificative, care isi pastreazainca obiceiurile lor sunt: Ispasul, Rusaliile, Sanzaienile.
    La Rusalii se pastreaza obiceiul "iesirii in tarina". Dupa liturghie, toti cei prezenti la biserica in frunte cu preotul se indreapta spre hotar unde are loc slujba pentru ocrotirea culturilor.
    Vara, oamenii sunt ocupati cu lucrul campului, putini sunt cei care mai fac claci, dar in trecut se organizau astfel de claci la secerat. Tot cu ani in urma, in zilele frumoase de vara se organiza joc popular la care participa intregul sat. Azi tineretul opteaza pentru o forma noua: balul sau discoteca, care se organizeaza de regula seara la Caminul Cultural.
    Obiceiurile vietii de familie nu mai au azi  amploarea de altadata. Noul mod de a munci, de a trai, de a gandi al oamenilor a dus implicit la schimbarea mentalitatii lor, la renuntarea mai multor practici si obiceiuri, care azi nu mai corespund si sunt depasite.
    Nasterea aduce bucurie in familie. Cu ani in urma se nastea acasa, sub supravegherea moasei, azi nasterile au loc in spital sub supravegherea personalului medical.
    Botezul nu mai are nimic ritualic, fiind o petrecere imbelsugata, doar ca participa si preotul care face o slujba.

    Nunta se desfasoara dupa urmatorul ceremonial:

• petitul fetei de catre baiat si parintii acestuia (mersul "pe vedere")
• stabilirea datei nuntii
• nunta este anuntata in 3 duminici la rand in biserica
• cu o saptamana inaintea nuntii doi feciori merg la casa mirelui si a miresei pentru ai pofti la nunta, si apoi prin tot satul, avand cu ei colacul frumos impodobit.
• urmeaza cununia religioasa, iar apoi petrecerea.

    Inmormantarea este un moment grav si dramatic din viata omului, un moment de jale simtit mai mult de familie, dar si de comunitate. Un prim mijloc de vestire a satului ca a murit cineva este clopotul, apoi alt semn este un steag negru pus la casa. A treia zi dupa moarte are loc prohodul, care antreneaza toata populatia din sat si participanti din satele vecine .

                            

               
                            

CÎTEVA INFORMAȚI ARHEOLOGICE GĂSITE PE INTERNET

Pe teitoriul satului Coroieni s-a descoperit  1. un topor din neolitic 2. o monedă -sestert- emisă de PHILIPPUS ARABUL

VLADIȚELE SATULUI

Ziua de 30 ianuarie a fiecarui an are pentru poetul Vasile Muste o dubla semnificatie. In acea zi, in 1956, a vazut lumina zilei in localitatea Coruieni, Maramures. Apoi, tot pe 30 ianuarie se sarbatoresc in calendarul crestin ierarhii Vasile, Grigore si Ioan. Coincidenta fericita pentru un scriitor maramuresean de valoare. Are la activ mai multe volume de versuri: “Instalarea frigului” sau “Constelatia copilariei”. Modest, introvertit ca toti literatii constienti de veridicitatea superioara a operelor lor. Este directorul Casei Orasenesti de Cultura din Sighetu Marmatiei si, in ultima vreme, sufletul organizatoric al Festivalului International de Poezie din localitate.

Dialog cu Vasile Muste

N. Scheianu: Vasile Muste, cel mai cunoscut poet român cu barba din Maramures, autor cu carte de identitate, rezident de Sighetu Marmatiei, coborâtor din nemesii din Coruieni, director de casa de cultura, stâlp de festival national, tata de familie, ettetera, ettetera. Când, unde, de ce si cum ati binevoit a veni pe lume? Literatura dumevoastre, poezia adica, miroase a paduri, a livezi si a ierburi prin care micul Muste cred ca alerga sarind din floare-n floare. Redevenind sobru si Martial: Ce-i datorezi satului în care te-ai nascut, ce-ti datoreaza el tie, parintilor, strabunilor? Cât de fabuloasa a fost copilaria ta, de a trebuit sa te apuci de poezie si nu de constructii de drumuri si poduri? Vasile Muste: Datorez Coruieniului mare parte din viata de pâna acum si tot restul vietii care mi-a ramas cu norii sau albastrul care vor fi sa fie. Bunicul trecut Dincolo, cu cele 78 de pamânturi scrise pe o hârtie în buzunarul camasii lui albe, nu poate ramâne multa vreme singur. Dar pâna atunci, marea si stravechea familie de preoti Muste se vor fi rugând pentru linistea mea. Dumnezeu îi va fi primit, din iubirea lui fara sfârsit pentru oameni, în împaratia Sa. Copilaria însa (cuvântul acesta l-am scris mereu cu litera mare) n-am parasit-o niciodata. Mi-am facut mai demult o portita secreta pe unde sa ma întorc acolo mereu si mereu. Cred cu tarie ca doar atunci când parasim definitiv Copilaria, când ne rupem cu salbatice de ea, doar atunci începe moartea noastra adevarata. Atâta Copilarie a revarsat Dumnezeu peste casa aceea din Coruieni încât nici astazi nu ma mai pot întoarce si nu pot fi acolo decât copil. NS: Dupa Coruieni, caruia i-ai dedicat o carte, a urmat liceul la Târgu Lapus, într-o vreme când marea metropola a Tarii Lapusului era un orasel, ca si acum, de altfel, dormind la umbra Rohiei, în comitatul Cetatii Ciceului lui Petru Rares. Mi-am recunoscut deseori admiratia mea bolnavicioasa si spaima de oraselele de provincie. Acolo a facut liceul si Augustin Cozmuta. Cum au fost pentru tine acele vremuri? VM: Am fost acolo nu numai elev, unde i-am avut profesori pe Vasile Latis, Ioan Filip, Iulian Indre, ci si presedinte de Cenaclu, personaj în floare, daca tot îti plac sintagmele cu flori, îti spun o strigatura la subiect: «Nu-s picioare ca la Floare/ Asa albe si usoare», tânar cultivând prietenii. De acolo Ion Iuga Lapusanu, Radu Blenche, Iancu si Cornel Ciupe, Puiu Bistrinscki, Viorel Criste. Tot de Tg. Lapus se leaga si debutul meu. Radio Cluj avea în 1974 o emisiune intitulata Unda pentru minte, inima si literatura, emisiune realizata de Horia Badescu. Aici a fost adevaratul meu debut si de Radio Cluj, prin prietenii pe care i-am avut acolo si de care nu m-am mai despartit niciodata: Horia Badescu, Radu Tuculescu, Aurel Druta, Tiberiu Iancu, Radu Saplacan. NS: Imaginea ta de poet nu poate, sau poate cu greu fi desprinsa de Sighetu Marmatiei, de Casa de Cultura a municipiului si de Festivalul national de poezie de aici. Cum si prin ce vrajuri ai ajuns în celalalt mare oras de provincie de pe malul Tisei? VM: Am trecut Muntii Tiblesului cam de tânar, dupa multe, dar tot poezia a fost aceea care m-a facut sa ramân la Sighetu Marmatiei. In 1995 am obtinut aici Premiul Uniunii Scriitorilor, am fost "vedeta" respectivei editii si sub acoperisul Palatului Culturii de aici am gasit iubirea dupa care haladuiam prin Tara Lapusului. Si asa, de-o vreme încoace, Palatul Culturii a trecut sub administratia mea, devenind, din 1999, nu numai cel mai mare poet cu barba din Maramures, ci si cel mai bogat om din orasul acesta (cum ar spune Radu Stanca, într-o traducere aproximativa). NS: Daca ar fi sa-ti reamintesti "la fotografie" primii ani la Sighet, care ar fi sentimentul predominant? Care era atmosfera acelor ani, cu cine te preumblai prin burg, cu cine mergeai la câte un ceai de macese, ce gândeati voi, cei aflati fata-n fata cu marea Uniune Sovietica despre viata, arta si femei? VM: Am venit aici la sfârsitul anului 1986, n-am prins prea mult comunism pe aici si de trait parca traiam tot la Coruieni. Am înteles, mai târziu, ca muntele nu desparte ci uneste oamenii, iar radacinile mele ajungeau pâna aici. Intre Tara Lapusului si Tara Maramuresului nu exista diferente categorice. Cred ca demult, deasupra Tiblesului doi pastori, unul maramuresan si altul lapusan au schimbat, prieteni facându-se, fluierele între ei. Cu Uniunea Sovietica m-am ferit adesea sa stau fata în fata si chiar mai mult decât atât. Am încercat si am stat catre ea mai mult cu spatele. Coruienul meu este asezat spre sud si, astfel, am privit mai mult spre tara decât spre locurile înnourate de unde venea, de fiecare data, furtuna. Aici m-am împrietenit definitiv cu Ion Ardeleanu (prea tânar si prea repede plecat), Petru Roman, Viorel Igna. As spune, cu toata înfiorarea ce ma încearca în acest moment, ca marii mei prieteni nu mai sunt lânga mine: Ion, sub iarba din apropierea Tisei, Petru în Germania, Viorel în Italia. Numai eu le mai recunosc umbrele prin oras, fara tinta si trup, sarutând urmele pasilor frumosilor tinerilor care au fost… NS: Te-ai ocupat, o vreme, împreuna cu poetul Echim Vancea si cu Octav Postolache, de organizarea si desfasurarea Festivalului de poezie. Cum ar veni: Dragi tovarasi, nu ne-a fost usor! Acum te ocupi singur, esti expert în domeniu, si ai transformat Festivalul în festival international. Nu mai vorbim de tinuta festivalului.... Care au fost anii cei mai grei ai Festivalului? Când ti-a fost mai usor? Ai avut probleme cu tovarasii de atunci? Care e perceptia despre festival a domnilor de acum, mari iubitori de cultura? VM: La Sighetu Marmatiei n-am prins decât trei ani de comunism si nu aceia au fost cei mai grei, ci anii de la stingerea lui Laurentiu Ulici. Abia anul trecut am reusit sa aduc un scriitor de valoarea, demnitatea si caracterul lui L. U. Este vorba de poetul, criticul, istoricul literar, polemistul Gheorghe Grigurcu. Am promisiunea lui ca va fi prezent la editiile care vor urma la Festivalul International de poezie de la Sighetu Marmatiei. Astfel, acum îmi este destul de usor. Dar înainte de toate acestea, cu Dan Pralea, Octav Postolache si (mai ales) Echim Vancea patimit-am destule. Am facut posibil, cu prietenul si poetul Echim Vancea, unul dintre cele mai cutremuratoare spectacole de poezie anticomunista din câte au existat de-a lungul celor 50 de ani de bezna comunista. Acum îmi este mai usor si de aici, fara sa laud, se întelege ca cei ce se afla astazi în fruntea obstei înteleg actele de cultura care se întocmesc la Sighetu Marmatiei. NS:  Ai fost foarte apropiat sufleteste, de totdeauna parca, de criticul si prietenul tau Laurentiu Ulici. Cum ai perceput trecerea lui pe la Sighet si pe la Desesti, implicarea lui în organizarea festivalului? Dar a poetului Ion Iuga, alt mare maramuresean, caruia i-ai dedicat un Festival anual? VM: N-am cunoscut niciodata un caracter mai puternic, un scriitor si un om mai deosebit ca Laurentiu Ulici. Festivalul de la Sighet, fara Laurentiu, nu ar fi fost. Nu mi-a fost prieten, dar despre mine a scris în Contemporanul anilor comunisti, în articolul Cei care vin ca sunt unul din cei treizeci de scriitori care voi însemna ceva în literatura româna. Pe Ion Iuga l-am pretuit de la început. Ii stiam poezia din Liceu, iar admiratia fata de atitudinea antisistem ne-a apropiat usor, dar ne-a apropiat mai întîi poezia. Colocviile ION IUGA sunt semnul de pretuire si drag pe care îl poarta cei ce l-au cunoscut. NS: Pe la Sighet au trecut aproape toti poetii contemporani ai României, mai mari sau mai mici, mai importanti sau mai anonimi. Stiu ca ti-s prieteni si apropiati foarte multi poeti români contemporani. Ce poeti îti sunt structural apropiati si de care te leaga lucruri deosebite? VM: N-am facut aproape nimic pentru prietenii mei. Aceasta este poate cea mai mare vinovatie pe care o voi purta si atunci când va fi sa ma împac definitiv cu iarba. Radu Saplacan, Ioan Es. Pop, Lucian Vasilescu, Ion Zubascu, Adrian Alui Gheorghe Cassian, Maria Spiridon, Valeriu Stancu, Radu Florescu, Ion Burnar, Vasile Morar, Gheorghe Pârja, Gheorghe Mois. NS: Traind la doi pasi de Tisa si de malul ei drept, pe care se afla Maramuresul din Transcarpatia Ucraineana, ai trecut des podul de la Câmpulung. Acum exista, în sfârsit, un pod peste Tisa, pe care putem trece dupa benzina, iar tu dupa fapte de cultura. Pentru cei care nu stiu, ce este Maramuresul de peste Tisa pentru Vasile Muste, ce poate el (sau noi) sa faca pentru cultura lor, pentru literatura prietenilor de acolo? VM: Din casa lui Gheorghe Mois, am vazut pentru prima data, România dinafara. Atunci mi s-a parut ca România de dincolo de Tisa nu mai e a mea si ca este posibil sa nu mai fie niciodata. Apoi, am înteles ca acesta era sentimentul prietenului meu din Biserica Alba, Gheorghe Mois. Si tot de atunci am convingerea ca, simtind la fel, vom ramâne români pentru totdeauna, chiar daca el îsi cânta acum singuratatea pe câmpuri lusitane. La Festivalul de la Sighet, Gheorghe Mois a fost premiat. Tot aici a fost premiat un alt poet - Gheorghe Granar -român de dincolo de Tisa, tânar plecat sa-si caute radacinile. NS: Ce mai face, în general, poetul român contemporan Vasile Muste din Sighetu Marmatiei, municipiu cu puscarie de renume mondial? Familia, poezia, cartile, râul, ramul? VM: "Traiesc, alta solutie nu e" spunea Ben Corlaciu. Sau încerc sa nu scriu mai mult decât traiesc. Concret: iubesc, scriu, citesc, râul nu-l mai pot privi fara prieteni, iar despre ram, „care frunza pica"...

Nicolae Scheianu

Biografie selectiva

S-a spus despre mine ca sunt specialist in copilarie ca stiu

pe dinafara cursurile de disperare ale bunicilor mei

si la nevoie pot face rost de pasari pe cer

ca la marginea memoriei detin gradini suspendate

unde cultiv primaveri nelumite ca seva-mi urmeaza copacii

cu bratele pline de flori pe drum spre biserici

si clopote arunca-n ferestre cu nuci de lumina

ca nu mai raman in praful sperantei la capatul

parcului cand luna trage raze si aduna indragostitii

in podul casei cu carti despre originea noptii

langa viespi locuind ilegal sub corni

la Vima Mare pe pamanturile colectivizate  de iarba

ca inca din viata si din camera alaturata

ma mai aude mama trantind poarta spre visul

in care voia sa ramana

a fost odata

n-ar fi fost sa se spuna.

” Așchia nu sare departe de trunchi !!!!! ”

"The nationalities problem in Transylvania 1867-1940" :