|
Există locuri în România în care oamenii habar nu au de criza economică.
Într-un cătun din Maramureş, localnicii spun că o duc greu de când se ştiu şi că bunăstarea
lor depinde doar de puterea de muncă. Aflată la doar 40 de kilometri de Baia Mare, localitatea are un nume care
spune totul despre viaţa oamenilor de aici: Aspra.
Singurul semn al lumii moderne ajuns la Aspra este curentul electric. În rest, cătunul
din vârful dealului a rămas la fel ca în urmă cu 50 sau 100 de ani: 20 de case acoperite cu paie, o bisericuţă
vopsită în albastru şi o mână de oameni care muncesc din zori şi până-n noapte.
Cei mai bătrâni
nu au nici măcar un televizor sau aparat de radio în case. În cătun sunt şi câţiva tineri, dar nici ei
nu ştiu prea multe despre criză. Locuiesc în căsuţele străbunicilor şi tot ce speră este
să-şi ridice propriile case.
La Aspra, viaţa e grea. Însă oamenii sunt obişnuiţi cu munca,
cu drumurile pline de noroi şi cu apa de la izvor. Şi îi mulţumesc lui Dumnezeu că i-a ferit de mai rău.
Biserica Aspra
Localitatea (un cătun, foarte izolat și greu accesibil, în care sunt locuite mai puțin
de 20 de gospodării) este atestată documentar la 1603. Biserica, cu hramul „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, a
fost ridicată pe la 1866 prin contribuția micii comunități din Aspra care a avut ambiția de a-și
ridica un lăcaș de rugăciune la îndemâna lor.
Construcția de lemn, lipită cu lut pe dinafară și înăuntru, la nivelul pereților laterali, prezintă un caz
unic de adaptare a construcției cultice, la posibilitățile și priceperea meșterilor locali. Ridicată
din lemn rotund, nefățuit, cu îmbinarea bârnelor în căței, respectă planimetria caselor țărănești,
cu tindă și cameră mare, care a fost extinsă pentru a face loc altarului, cu patru laturi, nedecroșat.
Este luminată prin trei geamuri pe latura sudică, două pe latura nordică și unul în spatele altarului.
Construcția este prevăzută cu acoperiș unitar în patru ape și un turn-clopotniță
șindrilit, peste care stă un coif pătrat mic, rotunjit spre vârf, unde are o cruce cu trei brațe. În interior
pronaosul este prevăzut cu balcon, iar bolta naosului și altarului are o formă semirotundă, fiind construită
din scândură.
Altarul are bolta acoperită cu stele pe fond albastru, iar în centru, într-un cerc mare
se află Sfântul Duh, în timp ce pe pereții laterali este zugrăvit Sf.Grigore în ținută de arhiereu,
alături de un preot cu cădelnița în mână.
În naos, pe parapetul balconului, sunt pictate scene cu Adam și Eva, iar pe pereții laterali au un model decorativ uniform de inspirație locală. Bolta
naosului, are la apogeu pictată într-un cerc mare Sfânta Treime, flancată pe cele patru colțuri de cei patru
Evangheliști, cuprinși tot în cercuri mari, cu precizarea numelui în grafie latină .
Bisericuța deține un frumos candelabru de lemn sculptat și pictat, de forma unei
sfere, prevăzute cu suporți pentru lumânări.
Iconostasul este prevăzut cu trei deschideri, având deasupra ușilor împărătești
două benzi, pictate cu frumoase vrejuri de trandafir, una pe fond albastru și alta pe fond maro, iar deasupra lor
registrul Apostolilor, zugrăviți direct pe perete, stând în picioare, unul lângă altul, cu însemne distinctive
și, sus de tot, pe axă, Iisus Răstignit.
 
vlădițele satului
| Aurel Dan |
 |
| |
N: 6.02.1946 |
|
| |
STUDII: Promotia 1980; Cluj |
|
| |
EXPOZITII: 1996 - Baia Mare, 1999 - Sighetul Marmatiei, 1998 - Rona de Sus, 1980 - Cluj -Napoca,
1986 - Brasov, 1998 - Utrecht, Olanda, 2000 - Cercul National Militar, Bucuresti |
|
| |
S-a nascut la 6 februarie 1946 in localitatea Aspra , Tara Lapusului, jud. Maramures. In 1980
a absolvit Institutul de Arte Plastice "Ion Andreescu" din Cluj. Este membru al UAP si al Asociatiei profesionale a UAP ,
Baia Mare.Dupa 1978, a participat cu regularitate la saloanele de arta organizate pe plan republican si judetean, la cele
cu caracter jubiliar, omagial si cu tematica, precum si la manifestari expozititonale peste hotare. Lucrari ale sale se afla
in numeroase orase din tara si in 27 de tari din toate continentele.
"Folosind cu pricepere o paleta cromatica relativ restransa - game de griuri, alb, albastru,
brunuri - artistul are spontaneitatea comunicarii prin culoare, un ochi care desluseste, in datele esentiale, obiectul cercetarii
plastice. El stie sa surprinda locurile si momentele cele mai dense si expresive ale randuielii satului, dramatice sau tonic
jubilante si mai ales , vesnicia care s-a nascut la sat. Bucuria lui Dan Aurel este lumina zilei, sensibilitatea si energia
umana, filtrata prin eul sau creator, rostit in armonie si cumpatare." Claudian Cosoi |
|
CATUNUL CU TREI
BISERICI - Satul Aspra are trei biserici… la 20 de case
10:18:452 ianuarie 2011 | autor: Alexandru Ruja
|
Catunul Aspra apartine de Vima Mica, dar se afla la o distanta mare fata de centrul comunei lapusene. Satenii, putini la numar,
aproape ca s-au obisnuit cu faptul ca sunt rupti de lume. Ca sa ajunga la "civilizatie", ei trebuie sa strabata, zilnic, pe
jos, kilometri buni. Dar s-au obisnuit cu traiul greu si par chiar multumiti, pentru ca, indiferent ca sunt ortodocsi ori
greco-catolici, se pot ruga fiecare in biserica lui, fara vrajba. Cu toate ca sunt in total doar 60 de enoriasi, au pus mana
de la mana si si-au construit doua lacasuri de cult, pe langa bisericuta veche ce dateaza din anul 1900. 
"Sunt 20 de case locuite si cam 60 de persoane in Aspra. Biserica veche e dinainte de 1900, construita de 12 familii. In 1928,
a trecut pe-aici in misiune episcopul greco-catolic Iuliu Hossu, mai tarziu cardinal. Biserica a fost trecuta in proprietatea
cultului ortodox. Langa ea, s-a construit biserica cea noua ortodoxa, iar cea de la rascruce e greco-catolica. Biserica veche
a fost cuprinsa in patrimoniul national, fiind construita din busteni, barne si tencuita cu pamant in interior si exterior",
povesteste invatatorul satului, Vasile Bodea. 
Chiar daca in catunul cu 20 de case exista trei biserici, preotii vin aici foarte rar. Cel ortodox slujeste doar o data pe
luna, iar, de sarbatori, la oficierea liturghiei, se aduna doar 10-20 de credinciosi. Cu toate ca ar avea nevoie de un duhovnic
"cu norma intreaga" caruia sa-si spuna necazurile, dar si de un medic, satenii nu se plang, ci traiesc linistiti in
izolare, fara drumuri, fara iluminat public, doar cu… grija zilei de maine.
