Biserica de lemn din partea de sus a satului Şurdeşti a fost adusă în sat de Dan Toma din Izvor, înainte de 1940, din satul Bontăieni, la numai 6 km depărtare. Tradiţia acestei biserici susţine că ea a fost adusă de mai departe, din Ferneziu, iar acolo a ajuns tocmai din Moişeni, în Ţara Oaşului.^[1] Cum în Moişeni nu a existat biserică până târziu se prea poate ca biserica de lemn să fie cea din Certeze, pe care credincioşii din Certeze, Moişeni şi Huta-Certeze o vindeau în 1836 unui alt sat, cu aprobarea Episcopiei de Muncaci.^[2]

Vechimea bisericii poate fi apreciată relativ la faţa locului. Dimensiunile sunt ale unei biserici mici, în care butea bisericii are aproximativ 4,3 m lăţime şi 7,1 m lungime iar altarul este de 3,2 m lat şi de 3,8 m lung. Dimensiunile reduse, chetorile puternice în dinte culcat şi fereastra măruntă înfundată pe latura de sud trimit spre secolul 17. O conscripţie din anul 1734 reţine că biserica de lemn din Certeze era la acea vreme veche şi acoperită cu şindrile.^[3]

Biserica de lemn din Şurdeşti-(biserica de jos)

Biserica de lemn din Şurdeşti, dedicată Sfinţilor Arhangheli a fost construită în 1766 de meşterul ţăţărman Ion Macarie. Biserica se distinge prin dimensiunile impresionante ale turnului ridicat peste intrare. Înălţimea totală este aproximată la 54 m, ceea ce o aşează printre cele mai înalte construcţii sacrale de lemn din Europa şi din lume. Biserica este inclusă din anul 1999 în lista patrimoniului cultural mondial UNESCO şi se află şi pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: MM-II-m-A-04769.01.

În partea de sus a satului, într-un cimitir, există o mică biserică de lemn mai veche, adusă în anii 1930 dintr-un sat vecin.

Biserica a fost ridicată în anul 1766 de meşterul constructor Ion Macarie pentru comunitatea greco-catolică din localitate. Pictura interioară a bisericii datează din 1783. Altarul a fost pictat de către zugravul Ştefan, naosul de către zugravul Stan, iar pronaosul probabil de către un ucenic al acestuia din urmă.

Acoperişul are două rânduri de streşini care înconjoară biserica. Bârnele construcţiei sunt de stejar, turnul având o înălţime de 54 m, fiind înconjurat de alte patru astfel de turnuri de dimensiuni reduse. Este una dintre cele mai înalte biserici de lemn din lume. Nota particulară a ansamblului este dată de pridvor, cu două rânduri de arcade suprapuse, cu deschideri diferite, identice ca formă şi decoraţii.

Anul construcţiei: 1766
Locaţia: Şurdeşti
Sumar: Biserica din Şurdeşti era cea mai înaltă biserică din lemn din toată Europa, cu turla de 54m şi o înălţime totală de 72 Maramureş, până acum câţiva ani, când noua biserică a mănăstirii Peri din Săpânţa, de 78 Maramureş înălţime, a fost construită. Edificiul este inclus pe Lista Internaţională a Moştenirilor a UNESCO.

Biserica „Nasterea Maicii Domnului” vazuta dinspre vest.

Biserica greco-catolică a „Sfinţilor Arhangheli” a fost constuită în 1766, dovadă fiind inscripţia aflată deasupra uşii de la intrare, scrisă cu caractere chirilice. Deşi aflată în afara zonei Maramureşului, biserica este una tipic maramureşeană, din perioada matură a acestui stil. Deşi turla este foartă înaltă, întrul armonios aproape atinge perfecţiunea estetică.

Absida estica si fereastra ei mica, in forma unui arc acoperit.

Edificiul este dreptunghiular, cu absida altarului poligonală, ca de obicei. Acoperişul are două rânduri de streşini care înconjoară biserica, iar acoperământul unitar acoperă şi altarul. Un alt rând de ferestre se află între cele două streşini. Grinzile din stejar ale pereţilor au fost aşezate pe o fundaţie din piatră.
Turla înaltă este marcată printr-o margine trasată la jumătate. În stilul Lăpuş, sunt patru mici vârfuri în colţurile acoperişului.

Surdesti, interior of the Greek-Catholic church

Biserica de la Surdesti

In localitatea Surdesiti din judetul Maramuresi, exista una din cele mai inalte biserici de lemn din lume, avand o inaltime de 72 de metri din care numai turnul are o masoara 54 de metri.

Batranii satului spun ca in urma cu peste 300 de ani, in satul lor exista o biserica mult mai inalta. Se povestesite ca intr-o zi, preotul satului a mancat carne de siarpe inainte de a intra in biserica. Din senin s-a starnit un vant atat de puternic incat efectiv a maturat biserica de pe fata pamantului. iar preotul si-a pierdut mintile. Satenii veniti la biserica au gasit locul pustiu si pe preot frigand carne de sarpe. S-a anuntat o intrecere pentru mesiterii constructori de biserici.

In final a fost ales mesiterul Ioan Macarie. 6 ani se spune ca a lucrat mesiterul la biserica. Pe masura ce credinta sa era mai puternica si biserica cresitea in inaltime. A folosit lemnele stranse de localnici. 8 ani au stat lemnele nefolosite. Apoi a venit mesiterul, a insemnat cu securea fiecare lemn si le-a mai lasat asa 4 ani. Se mai spune ca mesterul avea o sotie rea de bautura. De rusinea satenilor, de fiecare data cand nevasta sa se imbata, mesterul o dadea afara din casa. Doar ca, intr-o dimineata, mesterul si-a gasit sotia moarta. De atunci el a hotarat sa se razbune pe femei. Drept pentru care a impartit biserica in doua parti: una pentru femei si una doar pentru barbati. Abia dupa 1800 a fost daramat peretele ridicat intre naosul si pronaosul bisericii de catre Macarie. Iar satenii se mandresc si acuma cu biserica lor, ramasa marturie a credintei lor in Dumnezeu.

Autor: Elena

Surdesti, obiceiul Udatorului

Foto Pastorala din Surdesti (c) Petru Goja

Unitatea adusa in muzeu in 1967 dateaza din a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, provenind din Tara Chioarului, zona care alaturi de alte "tari" romanesti (Maramures, Fagaras, Hateg etc.), atesta vechea organizarea politica a populatiei romanesti, cu mult inainte de constituirea primelor formatiuni statale. In concordanta cu mediul geografic, evolutia istorica si de conditiile social-economice, satul Surdesti s-a dezvoltat ca sat de tip rasfirat, reprezentativ pentru asezarile romanesti din zona colinara.Ocupatiile traditionale sunt agricultura, pomicultura, cresterea animalelor, mineritul si lucrul la padure. Modul de asezare al constructiilor - sura cu grajd, la intrarea în gospodarie,spre ulita si casa, plasata in a doua parte a curtii - inscrie structura gospodariei in tipul cunoscut sub numele de gospodarie cu "curte dubla", specifica satelor cu economie pastoral - agricola.

Complexul arhitectonic din muzeu este compus din: casa de locuit, sura, gabanas, cotet pentru porci,"cosarca", grajd "la oi" si "bujdei" (instalatie pentru uscat fructe). Tehnicile constructive de îmbinare a lemnului: "cauceste", pentru barnele rotunde ale casei si grajdului "la oi", "dreapta" pentru peretii cotetului de porci si "in coada de randunica" pentru peretii gabanasului, precum si imbinarea in "sehi" (barne fasonate) fixate vertical în talpi, intre care sunt ridicati peretii din blani, de la sura, demonstreaza performanta tehnica si maiestria mesterilor dulgheri din zona. Planul casei este alcatuit din 3 incaperi: tinda neincalzita, camera de locuit ("casa") si camara. Plafonul camerei de locuit este construit din grinzi aparente dispuse perpendicular fata de peretii longitudinali si sprijinite pe o monumentala "mester grinda" care traverseaza intreaga constructie.

La exterior casa are lipit spatiul dintre grinzi si apoi varuit ceea ce confera fatadei un aspect cu totul particular. La interior peretii sunt lipiti si varuiti, iar pardoseala este din pamant batut. In partea dreapta a camerei se afla cuptorul cu "sas", patul si, deasupra, "ruda".Pe partea stanga, o lavita masiva,care serveste pentru odihna si dormit,o lada de zestre si un cuier pentru cancee smaltuite si icoane pictate pe sticla. Pe peretele opus intrarii sunt dispuse blide cu stergare, iar langa fereastra,o masa cu doua scaune inalte.

Majoritatea pieselor de mobilier provin din centrul specializat de la Plopis, sat invecinat cu Surdesti. Stergarele, lepedeele, fetele de masa, capataiele de perna si diversele tesaturi din lana si bumbac, care impodobesc interiorul casei, dovedesc priceperea si un bunul gust al celor care le-au realizat.

Surdesti proche d'église

În partea de sus a satului, într-un cimitir, există o mică biserică de lemn mai veche si se află în partea de sus a localitatătii Surdesti din judetul Maramures unde a fost adusă în sat de Dan Toma din Izvor, înainte de 1940, din satul Bontăieni, la numai 6 km depărtare. Dimensiunile sunt ale unei biserici mici, în care butea bisericii are aproximativ 4,3 m lătime si 7,1 m lungime iar altarul este de 3,2 m lat si de 3,8 m lung. Traditia tesută în jurul ei sustine originea sa din Moiseni în Tara Oasului, precum si un popas în Ferneziu, lângă Baia Mare. Dacă traditia este adevărată, biserica este una dintre cele mai călătoare dintre cele cunoscute în Transilvania. Această veche bisericută de lemn nu trebuie confundată cu mai bine cunoscuta biserică de lemn din partea de jos a satului Surdesti, renumită pentru turnul ei înalt, cuprinsă pe lista patrimoniului mondial. Vezi mai jos cele 2 biserici (foto preluate de pe wikipedia)