|
Pionierii
credinţei penticostale din Bucovina au trecut lanţul muntos a Carpaţilor Orientali către estul Transilvaniei
şi au evanghelizat judeţul Bistriţa. Lucrarea a fost continuată de evanghelişti locali ca:
Elisei Rus din Negrileşti, Dumitru Moldovan din Dobric şi alţii.
În
Maramureş (Nordul României), credinţa penticostală a fost răspândită înainte de 1930
de un emigrant întors din Argentina în Sighetu-Marmaţiei, capitala provinciei, unde o biserică adventistă
s-a convertit la penticostalism. In 1936 a fost înfiinţată Biserica Penticostală din Răzoare.
Istoricul penticostalismului în zona Lăpuşului
Penticostalismul a luat fiinţă pentru prima dată
la Răzoare în 1922, prin fratele Ioan Pop, numit şi Ionu Dodii. Iar în 1940 a luat fiinţă prima Biserică
Penticostală formată din 45 de persoane care se adunau în casa fratelui Ioan Pop.
Biserica de la Răzoare a avut un rol principal în răspândirea Cuvântului lui Dumnezeu în localităţile
din zonă (enumerate în ordine cronologică): Rohia, Fântânele, Dealu Mare. Despre Biserica din Fântânele putem spune
că a luat fiinţă în anul 1950 când s-a întors la Domnul familia Bodea Alexandru, apoi Zaharia Nicolae şi
alţii. Apoi datorită evanghelizării, în multe localităţi din zona Lăpuşului s-au format
Biserici Penticostale. Fraţii care au avut o contribuţie majora în răspândirea Cuvantului lui Dumnezeu în localităţile
respective pe perioada 1922-1950 au fost: fratele pastor Rus Elisei (Negrileşti), Ioan Pop , Latiş Gavril, Ungur
Ioan şi Vlaşin Ioan (Răzoare), Mihiş Augustin (Dealu Mare). Principalele Biserici Penticostale din zona
sunt: -Biserica „Maranata” Răzoare, care în 1940 avea 45 de membrii, iar în 2008
număra peste 300 de membrii.
-Biserica „Betel”
Târgu Lăpuş care îşi are originea în anul 1940, care pe atunci număra aproximativ 20 de persoane (majoritatea
fraţi maghiari), iar în 2008 avea aproximativ 230 de membrii.
Apariţia Bisericii Penticostale în Târgu Lăpuş
Primii convertiţi au fost în familia Kupaş Alexandru, in casa cărora s-au oficiat slujbele primei adunări.
La întoarcerea la Domnul a acestei familii a avut contribuţia un frate prooroc din Berchez. Dupa aceştia s-au mai
adăugat surorile Cionca Borţa şi Barta Susana, familia Töar Lajos în casa căruia s-a mutat Casa de Rugăciune.
Biserica a continuat să crească prin slujirea fraţilor mai sus amintiţi, convertindu-se următoarele
familii: Molnar Ioan, Balint Alexandru. În anul 1950 a venit de la Răzoare la Târgu Lăpuş familia fratelui
Oana Ioan, prin care s-a întors la Domnul familia fratelui Mărieş Ioan. În casa acestuia din urmă s-a ţinut
adunarea până în anul 1975. În cele 2 camere întrebuinţate pentru slujbă adunându-se un număr de 50 de
persoane. În decursul a doi ani s-a construit nou lăcaş de închinare fiind consacrat în anul 1975.
Despre construcţia noului lăcaş de închinare
Văzând situaţia familială a fratelui Mărieş Ioan, în casa căruia se ţineau slujbele religioase,
am fost nevoiţi să ne interesăm să cumpărăm o altă casă. În cele din urmă am
şi găsit un teren cu o casă, dar aceasta era necorespunzătoare pentru un lăcaş de cult. Am chemat
autorităţile oraşului nostru, dar şi pe inspectorul general al cultelor, care nu ne-a eliberat autorizaţie
de funcţionare a serviciilor religioase. Din motivul acesta prin ajutorul şi călăuzirea lui Dumnezeu am
început să facem acte pentru construirea noului lăcaş. Lipsiţi de putere financiară, din cauza faptului
că eram puţine familii, Dumnezeu ne-a deschis o uşă prin care am primit resurse financiare, datorită
fratelui Ştefan Gulyάs (misionar român internaţional). În primă fază acesta ne-a donat între
5-6 mii de dolari, după care s-a interesat şi a ajutat pe tot parcursul construcţiei de nevoile noastre financiare.
La construire au participat prin munca prestată: fratele Molnar Ioan, Balint Alexandru, Manu Nicolae, Danciu Augustin,
Bel Alexandru, Leşe Valer şi alţii. Mulţi au rămas uimiţi în acele timpuri de reuşita noastră
şi s-a putut vedea lămurit puterea şi lucrarea lui Dumnezeu care este şi astăzi un motiv de bucurie
şi recunoştinţă înaintea lui Dumnezeu.
Realizat
de Sorin Giurgiu cu sprijinul fratelui Manu Nicolae
|
