Clipele plăcute
trec foarte repede , lăsīnd īn urma lor ”amintiri de neuitat ” . Cu anii și amintirea rămasă a acelei clipe de odinioară, se şterge și ea ,īncetul cu
īncetul , din memorie . Dar dacă ai nişte fotografii din acele clipe
plăcute din trecut , ești un mare norocos .
Cīte o dată , cīnd o faptă , un parfum , o imagine , īți
trezesc amintiri , atunci fugi ca un disperat să cauţi ceva īn albumele cu fotografii din aceea perioadă .
Dacă ai cum am eu cīteva fotografi , te simţi fericit că poți să-ți privești
din nou trecutul .
Dacă ai copii sau nepoţi ce-ţi cotrobăiesc prin casă , şi vin
la tine cu albumele şi te roagă să le povesteşti despre fotografii , te aduce din nou īn melancolia trecutului
.
Clasa a-XII-a īn viaţa unui elev aduce
MATURITATEA . Este desparţirea de copilărie şi īncepera vieţii adevărate .
Ce poate fi mai plăcut , mai poetic ,mai melancolic , decīt ultimele de clipe de şcoală
. Şi noi elevii clasei a-XII-a "A" sub tutela dirigintei noastre doamna DAMIAN ZAMFIRA
, am trăit aceste clipe , pe care le redau aici prin căteva fotografii și căteva consemnări ale acelei
perioade .
Cu toate că sfīrșitul anului se apropia , nu eram
mai liberi . Pregătirile pentru bacaloriat și a examenului de intrare la facultate ne lua tot timpul liber . Totuși
trebuia să ne pregătim pentru ceremoniile de șfărsit de școală .
Īn primul rīnd citeva luni sub directa supraveghere a profesorului
Vasc , ne-am pregatit vocile și repertoriul , pentru ceea ce se chema ”SERENADĂ” .
Dupa orele de școală clasele a-XII-a se īntīlneu și repetau de zor pe
patru voci , cīntecele alese cu strictețe pentru acest eveniment .
Pīnă īn ultima zi , cīnd am ieșit seara cu ”SERENADA” am făcut
repetiți , ca nu doamne cumva să ne īncurcăm și să scoatem falseturi .
Cīnd soarele s-a dus la culcare , noua generație a liceului adunată-n
curtea liceului , a īnceput să se strecoare cu voie bună pe străzile și ulițele Lăpușului
, colindīnd ca de Craciun din casă īn casă , vizitănd casele profesorilor nostri , īnălțīndu-le
prin cīntările noastre , o rugă de mulțumire celor ce ne-au dat viitorul .
Sunetul plăcut a cīntărilor noastre , scotea afară pe toți vecinii
, ce se adunau la porți să ne asculte , să ne admire , și să ne binecuvīnteze .
Profesorii ne așteptau īn prag uitindu-se plini de melancolie și plăcere la
ultima creație a lor ce-și lua zborul spre lumea largă .
Nu ne-am deșteptat bine din ”beția” evenimentului
, că ne-am apucat de ceremonialul predării stafetei ,( cheii liceului , cheii sucesului , cheii de aur ) la
noua generație .
Această cheie pe care ce o primisem spre păstrare acum un an de la vechea
generație , și pe care trebuia s-o predăm īntr-un cadru solemn , cu participarea tuturor elevilor
și a cadrelor didactice lăpusene la noua generație , claselor a IX -a , ce o vor păstra și
ei un an și-o vor preda și ei la viitoarea generație .
Una din probemele cele
mai grele , pentru colege īn aceea perioadă , a fost alegerea rochiei pentru ”BAL” .
Balul absolvenților , evenimentul culminant al evenimentelor de sfīrșit de an ,
era pentru noi , īn speceal pentru ”BĂRBAȚII” claselor a XII-a , tineri
sănătoși și puși pe distracții , perioada nimerită de-a nu ne mai
ascundem să fumăm , și īndeplinirea dorinței de-a ridica un păhărel cu profesorii
noștrii , de la egal la egal .
