Aşa cum am mai scris , vîrsta îşi spune cuvîntul și melancolia m-a "încolţit" din nou .

     Privind fotografiile de mai sus , îmi retrăiesc trecutul , şi tare aş fi vrut să retrăiesc acum în aceste zile , acele clipe  cînd n-am avut probleme , gînduri şi griji pentru ziua de mîine .

    În prima fotografie , făcută "LA CIURGĂU"  pe drumul ce duce la ROHIA , pot recunoaște pe colegii mei de clasă în mijlocul lor o găsim pe doamna SIMA învăţătoarea noastră .

de la stănga la dreapta

rindul de jos :

Mihalache Emilia-Man Angela-Carmen Biro- Bistriski  ”Bobo”  Edith  -Cadar Giorgeta .

rîndul al doilea :

Oniga Viorica - Petrișor  ?   -Ciupe Maria-Faur Otilia-Man Maria  -Buda Dochia,

rîndul al treilea :

Buda  ?   -Leşe Grigore-Solomon Mario- Gherman  ”Ţiric” -Sas Mircea-Filip Ioan.

ultimul rînd :

Cupşa Ion-     ?   -Vancea Viorel-Pop Nicolae-Cupşa Valer

                                                    #

Fotografia a-II-a

Curtea "şcolii primare" sau "curtea şcolii maghiare" sau "curtea şcolii din oraş" . 

 În fotografie sunt prinşi şi colegii de școală primară Chira Vania şi baiatul invaţătorului Precup Roman .

În grupul restrins al clasei de la stînga la dreapta în ordinea aşezării :

Sas Mircea-Leşe Grigore-Mihalache Emilia-Carmen Biro-Solomon Mario-Cadar Georgeta-Oniga Viorica-Manu Angela-Pop Nicolae-Faur Otilia-Vancea Viorel-Buda Dochia.

Cu noi doamna învăţătoare Sima şi băiatul cel mare Sima Mircea .

                                #

Fotografia a-III-a

De la stînga la dreapta

Rîndul din faţă :

Leşe Grigore-Solomon Mario-Filip Ioan-  Gherman  ”Tiric ” - Manu Angela - Bistriski  ”Bobo”  Edith -Biro Carmen-Buda Dochia-Man  Maria     - Petrișor  ?    .

Rîndul din spate :

Pintea ?  - Sima  ?  - Cupşa Valer-Vancea Viorel-Pop Nicolae-Faur Viorica -Mihalache Emilia-Ciupe Maria-Cupsa Ioan-Cătană   ? .

                                 #

Fotografia a-IV-a

La sfîrșit de an școlar ,

clasa a-IV-a  ”C”  de la cursul cel primar ,

cu elevii ei cuminți 

ca-n tablourile cu  sfinti ,

doar...... sub înalta  supraveghere

a învățătoarei , care stă lîngă ei de pază  în picioare .

Aranjați în bănci frumos,

de Braier fotograful ambițios .

Că în aceste afaceri ...Braier , 

nu iese niciodată....... fraier .

Din rîndul întîi pînă în șase , de la stînga la dreapta

rîndul 1- Bistriski Bobo Edith- Petrișor   ?    -Gherman ”Țiric.

rîndul 2 - Cadar Giorgeta-Man Angela-Faur Otilia-Buda Dochia.

rîndul 3 - Mihalache Emilia-Biro Carmen-Ciupe Maria-Solomon Mario-Pop Nicolae-Filip Ioan.

rîndul 4 - Oniga Viorica-Man Ana-Cupșa Valer-Vancia Viorel-Săvan  ?  .

rîndul 5 - Sas Mircea-Bereski  ?  -Cupsa Ioan-Leșe Grigore-Pintea  Augustin   .

rîndul 6 - Sima   ?-      ?     - Cătană  ?  -     ?    -    ?    .  

Poate aceste fotografi nu spun nimic celor tineri , cei ce astăzi se bucura de tehnologia modernă a internetului , și care pot urmări pe această pagină de internet amintirile mele .

Cei care ar putea recunoaște , n-au posibilitatea de-a intra pe internet , sau n-au cunoștințele necesare pentru a intra pe internet .

Putem vedea în aceste fotografi două aspecte a perioadei comuniste de atunci :

1.fotografii de grup în uniformele de școală obligatorii ,în care toții suntem egali , fară să apară o deosebire de posibilități financiare a părinților

2.fotografiile de grup în care fiecare este îmbrăcat după posibilitățile de atunci .Aceste fotografii arată că și în perioada comunistă au fost diferențe sociale , săraci si bogați(sau mai bine spus : mai bine retribuiți , sau mai bine așezați pe treptele ierahiei sociale din acele vremuri . 

Cu toate aceste diferențe s-ar putea spune ca a fost totuși un ecilibru în clasă.

Pot să spun că atunci ca și acum erau ” starurile ” clasei , și cum bine ați ghicit ,aceștia făceau parte din acele familii mai bine aranjate.

Eu nu cred ca am fost un ”star” , prietenia mea a fost cu toți colegii . I-am vizitat la ei acasă , mă întîlnem cu ei , nu mă uitam la ei de sus , luînd  în vedere ca tata era medic în Lăpuș și familia considerată ca o familie mai sus pusă .

Vreu să scriu citeva cuvinte despre acești colegi ai mei , prieteni mei din copilărie .

      Cupșa Ioan și Cupșa Valer . Doi frați , Ioan fratele cel mic , Valer fratele cel mare care rămănînd repetent , a ajuns în clasa noastră . Au locuit pe strada morii de foc , pe drumul ce duce la Stoiceni și Dobric . O căsă a unor țărani fără pîmînt și cu ”colectiva” pe cap . Dacă Ioan m-ai facea ceva treabă , Valer a fost oaia neagră a familiei . Valer nu a fost mare de stat , dar avea o musculatură puternică . Se ținea de rele de mic , iar atunci cînd a ajuns mai mare a fost la pușcărie în repetate rînduri. Cînd am fost medic în Lăpus l-am întîlnit pe stradă într-o zi si m-am bucurat că l-am întîlnit ș-am mers la restaurant la o bere să ne depănăm amintirile . După o vreme a dispărut din nou și nu l-am văzut pînă la plecarea mea din Lăpuș . Pe Ion nu l-am  văzut .

Un alt coleg Filip Ioan , a fost și la mine acasă în repetate rînduri , si am fost și eu în cîteva rănduri la el acasă . Și lui în tinerețe nu i-a plăcut legea .

Cătană  a cărui numele mic nu-mi aduc aminte, a fost tipic ardelean , încet din fire , povestitor , dar iute la mînie . Mi-aduc aminte numai de trăsăturile feței , de felul de a vorbi și a fi .

Vancea Viorel , băiatul pantofaruli Vancea , era ” bărbatul ” familiei fiind singurul băiat al unei familii cu cîteva fete . Părinții î-l țineu din scurt , deși era alintat de surori . Îmi plăcea cum se adresa mamei lui  : MĂICUȚĂ . Mama lui o femeie mica de stat dar puternică și ambițioasă , a vrut ca copiii ei să reușească in viață .Era o femie cu credință și arata cu adevărat ca o maicuță de la mănăstire , dar una ”aprigă” . Viorel băiat bun , dar cu multe ”șotii” de copil , primea des pe ” Sfintul Nicolae ” pe pielea lui pentru năzbîtiile pe care le făcea . A fost un băiat frumos , și foarte politicos . Cu învățătura nu prea se omora . Am continuat să învățăm împreuna pînă la școala generală  , cînd s-au despărțit drumurile noastre în clasa a-VIII-a . Am fost în casa lui de pe lîngă rîu , vis-a-vis de fosta ” lăptarie ” a Lăpușului unde lucra doamna Bogăceanu . Casa lor o casă frumoasă de oraș , dar cu gradină și grajd pentru văcuță .

Grigore Leșe , coleg de clasă din clasa a-I-a . De mic cu ”obiceiul” cîntatului , fiid reprezentatul clasei la programele artistice de sfirșit de an : programe care au fost sub conducerea doamnei învățătoare  Fangli , zbirul nostru. Părinții lui lucrînd la spitalul din Lăpuș , am avut legătură cu el și pe această cale .  Acum că amintirile se șterg și nu am cu cine să le împrospătez , nu-mi aduc aminte de ceva neobișnuit în legătură cu Grigore în perioada scolii primare .

Pintea Augustin,  a apărut prin clasa a -III-IV- a . Era un băiat înăltuț și finuț , bun la învățătură și la desen . Locuia pe strada Rohiei la ceea ce se numea cred pe atunci ”blocurile IMF-ului ?”, clădiri înșirate una dupa alta și aranjate într-un patrulater dacă-mi aduc bine minte. Locuia impreuna cu mama lui care lucra la una din întreprinderile lăpușene din aceea perioadă . L-am vizitat în mica casă a lor în citeva rînduri .

Sas Mircea , baiatul cel mare al familiei Sas . Avea încă un frate Ghiorghița și o soră Mariana . Tatăl lucra la început la procuratura din Lăpuș , apoi a lucrat în altă muncă de care nu-mi amintesc , mama lor era casnică o femie de trabă cu grija familiei de zi cu zi . Casa familiei mi-a fost deschisă pentru mine , și l-am vizitat de multe ori . A locuit într-o perioadă într-o casă nu departe de strada pieții de astăzi (acolo a locuit și Tibi Hossu-un baiat de vîrsta mea ),și apoi cînd s-au construit primele blocurile de pe strada ce duce la Baia Mare s-au mutat la bloc . Am fost împreuna pînă la liceu cînd s-a mutat cu familia la BAIA -Mare . Am făcut multe năzbîtii împreună .Acum familia e raspîndită în lumea largă , Mircea în Italia , a trecut în ultimi ani o perioadă grea , dar a trecut-o .Ghiorghița și Mariana se descurcă bine în Canada .

Pop Nicolae , prietenul meu de la grădiniță cu care am copilărit și crescut împreună și ne-am format ca oameni în Lăpușul nostru drag . A avut multe lovituri în viața lui , dar a avut putera să le treacă , și dacă a ajuns  unde a ajuns , este numai datorită lui , ne fiind dator la nimeni !!!!.După terminarea facultății, s-a așezat în Timișoara cu familia , soția și cei doi copii ai lui Roxana și Nicu .Ca să nu-și uite radăcinile de la țară (Groși după tată ) și-a cumpărat o bucată de pămînt cu o căsuță de țară , în apropiere de Timișoara , unde se ocupa în zilele libere de agricultură și pomicultură să aibă de-ale guri și pălincă ca la mama acasă .

Săvan - nume de familie ? numele mic ? , o apariție de scurtă durată prrin clasa a-IV-a . Îmi aminesc că era bine facut pentru vîrsta lui , alte lucruri nu-mi aduc aminte .

Sima , copil adoptat de familia Sima neam cu familia Tulci care locuiau în casa de lîngă cinematograf . El domnul Sima a lucrat un timp la garajul salvări , soția lui (prima ) care cred ca era rudă cu acest copil infiat ,era casnică  și nu puteai să o uiți din cauza unei arsuri pe față creată de o terapie cu raze renghen . Fiind prieten cu acest coleg și-l vizitam des în acea perioadă am primit sarcină de la părinții adoptivi să-l ajut să se întregreze în clasă și să-l ajut la învățătură cît pot eu . Nu cred că l-am putut ajuta mult , în schmb am petrecut citeva clipe plăcute împreună și am primit ca recompensă miere de albine , producție a casei Sima .

Gherman  ”Țiric” - numele mic nu mi-l amintesc . Locuia pe strada Doinei după familia Gașpar și vis-a-vis de familia Pop primaru . Erau doi frați unul mai mare decît mine . Țiric era mic de statură ca un ”țîr” poate de aici și porecla. Și pe el îl vizitam destul de des , dar îmi amintesc mai mult de el cînd îmi batea în geam de pe ” Șikator ” și mă chema la fotbal in curtea școli vechi . În fiecare zi lăsată de Dumnezeu curtea școlii vechi era plină de copii ce bateau mingea fără să obosească . Numai noapte ne despărțea pînă a doua zi . Îmi aduc aminte zilele de vacanțe cînd nu aveam timp nici pentru a mînca . Dacă mi se facea foame , băteam în geam bucătăriei noastre și îi  ceream mamei ” vreu un flenteu de pîine cu unsoare ” . Țiric era bun la fotbal , la fel și fratele lui . Au dispărut în perioada școlii generale .

Bereski a cărui nume mic nu-mi amintesc.O figură de clovn , cu zîmbetul pe buze ,  pus pe șotii pentru care primea multe pedepse . Mai mult nu-mi amintesc . Și el a apărut în clasa a-III-a-IV-a . 

Oniga Viorica -  . Am vizitat-o  la locuința bunicii pe dealul școlii , casă situată imediat după liceu . Era o casă veche cu pridvor , iar lîngă ea o bucătarie de vară . Camerele casei erau  mari și răcoroase și limiștitoare . Am vizitat-o acolo în special în clasele primare , iar mai tîrziu doar  în perioada vacanțelor .

Man Angela colega din clasa a-I-a una din ” starurile ” clasei , fata inginerului agronom și seful CAP din Lăpuș . Locuiam în apropiere , eu în curtea fostului spital din centru , ea în blocul de lîngă spital vechi . Doar un gard ușor de sărit ne despărțea . Locuia la etajul  -I- și am vizitat-o des , jucîndu-ne ore în șir în curtea blocului . Era o fată distinsă , frumoasă și elegantă , o fată fina și inteligentă . A terminat facultatea de ingineri , chimia dacă-mi amintesc bine , s-a căsătorit și s-a stabilit în Oltenia . În perioada liceului s-a mutat pe strada spre Dămăcușeni , în prima casă după ciupercuță . Casă mare , ce aparținuse unei familii de evrei ce au plecat în Israel prin anii  60-65 . Familia Man mai aveau doi copii o fată Olimpia și un baiat Ică . Ică a ajuns medic și practică medicina în  Lăpuș . Cînd era copil îl înervam atît eu cît și copii stăzii cu un cintec : ICĂ PICA DE LA ETAJ .  Îl înervam și fugea după noi , și asta ne distra ....

Biro Carmen , ”star ” a clasei , cea mai frumoasă dintre fete . Familia de origine din Moldova , tatal seful Miliției din Lăpuș . Și ea locuia în blocul de lîngă spital , la etajul al-II-a , pe aceeași scară cu Angelica . Familia s-a mutat mai tîrziu din Lăpuș . Faptul că tatăl era șeful poliției , avînd o față aspra și negricioasă , cu o voce puternică și noduroasă , îmi crea o frica cînd intram la ei în casă , și de multe ori plecam de frica mai repede decît îmi propusem să rămîn . L-am văzut cite o dată ca rîde , dar în general era cam ursuz . Pe Carmen am vazut-o după terminarea liceului , și se făcuse și mai  frumoasă decît a fost .

Buda Dochia - am fost împreună din clasa a-I-a pînă în clasa a-XII-a . Era dintr-o familie de țărani. A avut dorința de a învăța și a reuși in viață . O fată retrasă , ce nu ieșia în evidență , nu era certăreață și nu se înerva repede cînd o tregeam de cozi. Ce-mi aduc aminte din clasele primare ,  era mirosul de petrol cu care mama ei îi spăla părul să nu primească la școală păduchi . Stătea pe stada ce duce la Dobric .

Mihalache Emilia , de mică era serioasă și se comporta ca o fată bătrînă . Nu-mi amintesc să o fi văzut jucîndu-se ca un copil , cum ne jucam noi . Dacă-mi amintesc bine tatăl ei era șofer de autobuz . Nu cred că am fost la ea acasă . Era o elevă silitoare , tocilară , ce plîngea cînd primea note mai mici decît spera .

Faur Otilia , locuia pe strada Dămăcușeni vis-a-vis de familia Colmar , era o fata sfioasă , rușinoasă , retrasă , deșii în dimensiuni era mai mare decît noi .Era tocilară și silitoare la învățătură . La ea acasă cred că am fost numai de sărbători .

Cadar Giorgeta , locuia in casa cu etaj vis-a-vis cu vechiul spital . Era o locuință veche ce a aparținut unei famili de evrei , familia Harnic . Georgeta locuia la etaj , unde ajungeai pe o scară de lemn pe care urcai ca pe un colidor întunecat ,rece și umed . Locuința , o cameră mare împărțită în mici compartimente . Cu cele două fete a familiei Cadar am fost în relați foarte bune , vizitîndu-ne unii pe alții , și uitînd de noi cu joaca pînă la ore tîrzi . N-a fost o elevă excelentă, dar a vrut să se afirme și să fie printre ”starurile” clasei . Prin clasa a-V-a drumurile noastre s-au despărțit , nu știu unde au plecat .

Ciupe Maria - avea un comportament de umilință ca o ”servitoare” față de starurile clasei , în special a fetelor . Se certa cu noi băieții și sărea la bătaie , pentru ceea ce le făceam la ”staruri” . A fost o fată bună , cred că a avut capacitatea de a învăța  dacă ar fi fost împinsă din spate de părinți . Mama ei dacă-mi amintesc a fost femeie de serviciu la bancă în Lăpuș , și cred ca Maria era fata cea mare ce avea grijă de casă . Era foarte îngrijita și srălucea de curătenie .

Man Maria ? de numele mic nu sunt sigur , o figură ștearsă , cu o mică răutate în felul de a fi , puțin acruță pentru un copil de vîrsta ei , învățătura nu era partea ei cea mai tare . Locuia pe strada Rohiei , și la ea am fost numai de sărbători .

Bistriski Bobo Edith - păpușa clasei , o miniatură de fetiță de care eram ”îndrăgostit” pe acele vremuri ale copilăriei . Iubirea a trecut și uitarea își spune cuvîntul . Nu-mi amintesc numele mic , nu-mi aduc aminte nimic în legătură cu ea . Poate fiind o dragoste la care n-am primit răspuns , soarta a vrut să se răzbune și să șteargă cu buretele tot ce a fost cu ”Bobo”.

Petrișor a cărui nume mic nu mi-l amintesc . În schimb îmi aduc aminte că stătea pe strada Rohiei , într-o casă mare , și avea în casă ”băcănie” . Colega , foarte pedantă , foarte aranjată , cred că aștepta de mică măritișul să scape de școală .

Mai jos două comentarii la cele de sus  . Le-am primit zilele astea și cred ca merită adăugate .

1

     Draga Mario ,

Va doresc numai bine tuturor !

Eram in butoiul cu melancolie si tu ma afunzi tot mai mult.Cred ca eram cu adevarat fericiti , nu, numai datorita inocentei virstei ci si faptului ca traiam intr-o lume aproape idilica , oarecum izolata.
 Citeva completari :
 -fata pe care nu o recunosti tu , dar eu nu mai recunosteam multi, este Petrisor , nu-mi aduc aminte numele mic.Locuia pe strade Rohiei , dupa autobaza , pe partea dreapta , intr-o casa mare .Cred ca aveau un punct alimentar unde vindea mama ei.Tatal ei era contabil la IRIC si era singurul rama dupa multiple arestari.Bunicul meu zicea despre el ca e un contabil destept si cinstit daca a rezistat la atitea verificari.
-Savin , venise din Turnu Magurele la un unchi in Tg Lapus.Unchiul lui locuia pe strada Stadion undeva pe linga familia Vultur.A stat doar in clasa a 4-a si a disparut.
-Pintea Augustin , de loc dintr-o localitate cu multi pomi .O fi Magureni ?A fost coleg cu noi din clasa l C , cind am pornit la drum 27 de colegi.Statea in banca cu unul din fratii Catana , cel mai mic de o virsta cu noi si e o amintire nostima pe care o sa ti-o povestesc alta data.
-Vancea Viorel , bunul nosru amic de pe strada Doinei ?Mai avea  2 frati mult mai mari ca el .Valer maistru constructor si Ionica constructor dus la cele vesnice.Ionica l-a pus la punct odata pe Cupsa Valer care era mai mare ca noi cu vreo 2 ani si il agresase pe Viorel.A facut-o in curtea scolii spre revo;ta cadrelor didactice.Cei  2 frati Valer si Ionica si-au facut o casa cu etaj pe strada Maramuresului liga familia MustE cu care sunt rude.
 -Oniga Viorica nu Otilia.Statea pe dealul scolii a doua csa dupa liceu , unde apoi a stat in gazda dl Sigarteu si dra Natalia.Acolo locuiau bunicii ei fam.Oniga.Otilia, Tili locuia pe strada 23 August si a devenit colega noastra din clasa a 5-a .Mama ei a muri Tatal trieste , au vindut casa si s-a mutat la fete.Cele 2 erau verisoare primare : tatii erau frati.
- Bistrischi Edith , da Edith ,frumos nume ca si ea .Avea o sora mai mare cu 2 ani ca noi la fel de frumoasa.
Dar vad ca esti perfect la fete , mai aveam niste colegi :Micu Petre ,  Heres din Costeni locuia pe strada Horia pe linga Bistrischi Edith.  Va pup cu drag Nicu
                                                                              On Tue, 3/30/10, Pop Nicolae

                                     #

2

    La ora aceasta citesc citeva din amintirile dumneavoastra,si am dat de urmatorul pasaj :
     ''Gherman  ”Țiric” - numele mic nu mi-l amintesc . Locuia ...........

     Cred ca aceasta relatare corespunde cu locul unde am locuit si eu.
Mi-am adus aminte ca in copilarie l-am intrebat pe bunicul meu de la cine a cumparat casa si , retin numele GHERMAN ,vecin il avem pe domnul POP  si ,,DOMNUL si DOAMNA TERI asa i-am cunoscut eu pe vecini din fata casei, nu le-am cunoscut niciodata numele de familie,citind acest pasaj banuiesc ca ei erau familia GASPAR, aveau doua nepoate care stateau cu ei fiinca mama lor le ar fi abandonat nu stiu exact, cea mai mare era deodata cu mine(nu le-am mai vazut de vreo 20 de ani)
 Cate amintiri am despre ei ,,Domnul" imi aduc aminte despre el ca avea probleme cu bautura,si a murit cind aveam eu vreo 10 ani,DOAMNA TERI sa mutat de acolo prin anul 1988,si anul acesta din pura intamplare am aflat ca a murit acum vreo 2 ani
,,SIKATORUL" este un loc cu amintiri pt mine,este locul pe unde trecea in fiecare zi cind mergeam la scoala,este locul unde noaptea ma treceau fiori si aveam tot felu de senzati cind treceam pe acolo in drum spre casa.
CURTEA SCOLII,stadionul nostru al celor de pe strada Doinei,(cite mingi ne-a taiat DONY BACY cind dadeam mingea in gradina la el)locul unde dumnica jucam fotbal de la ora 13 pina seara ,locul unde am invatat sa joc fotbal,Fotbal care mi-a adus multe satisfactii si cum se spune ,,am mancat o paine alba '' de pe urma lui.
In ,,attach" incerc sa va trimit poze cu casa in care am stat.

Sigheartau Danut