GEOGRAFIE

Aşezare: Judeţul S. este aşezat în Nordul bazinului Transilvaniei, la întâlnirea celor două Someşuri.

Suprafaţa: 3.965 km²

Înfăţişarea pământului. Văile largi, cu terase ale Someşului-Mare, Someşului-Mic şi Someşului unit despart judeţul în trei grupe de dealuri de podiş, ale căror culmi mai înalte depăşesc 600 m şi care sunt crestate de numeroase văi tinere afluente Someşurilor. Numai către Nord, teritoriul acestui ţinut se întinde dincolo de culmile cele mai înalte ale podişului someşan, peste munţii Vulcanici ai Ţibleşului, până în culmea acestora.

Climă şi ape. Clima este relativ aspră, ca în întreg podişul Transilvaniei (temperatura media anuală, sub 8° ; a verii 20°, a iernii între -4 şi -5°), iar precipitaţiunile abundente cresc neîntrerupt către Nord, unde ajung să depăşească 1.000 mm annual. Vânturile dominante din V. sunt, cel puţin în parte, răspunzătoare de această umiditate a climei, cu maximum de ploi în primăvară.

În cele trei artere ale Someşului se adună o mulţime de râuri mai mici, care, izvorând mai toate din podiş, scad mult în timpul verii. Între acestea pot fi menţionate Lăpuşul în N şi Fizeşul în S.

Vegetaţie. Aproape toate culmile mai înalte de 400 m păstrează încă păduri de stejari în Sudul judeţului şi de fagi, mai ales în Nord. Ca pretutindeni, văile, terasele şi o parte din povârnişurile dealurilor sunt complet despădurite, şi, în parte, acoperite cu cereale, fâneaţă şi păşune. Judeţul S. face parte din judeţele pădurii propriu-zise (Silvania).

Bogăţii minerale: În apropierea celor doupă Someşuri şi anume în Sudul lor, trece zona cutelor diapire (cu sâmburi de sare care străpung cutele) ; aşa că judeţul este bogat în sare şi probabil, în gaz metan. În partea apuseană a ţinutului, pe hotar chiar, se găsesc zăcăminte de cărbune brun, care se întind din judeţul vecin al Sălajului.

ISTORIE

Vechime şi dezvoltare istorică. Someş este unul din cele mai vechi judeţe, făcând parte din cele 7 judeţe de la început ale Transilvaniei.

Numele şi l-a luat de la apa Someşului, care-l străbate.

Pe locul satului de azi, Dăbâca, exista, pe la anul 1219 o cetate cu acelaşi nume, sub conducerea banului Mikud.

În acest ţinut se afla vestita cetate a Ciceului, dăruită de Matei Corvinul lui Ştefan cel Mare şi în care Ştefan şi urmaşii săi şi-au statornicit pârcălabii.

O regiune întregă de sate cu voievozii lor tradiţionali atârna de cetate. La 1553, sub Alexandru Lăpuşneanu, numărul acestor sate se ridica la 59.

În acest judeţ, la Vad, Ştefan cel Mare a fundat în 1488 o episcopie ortodoxă.

Tradiţia ei a fost reluată, după Unire, de episcopia de la Cluj, care s-a numit « a Vadului şi a Feleacului ».

Monumente istorice. Ruinele cetăţii Ciceului din comuna Ciceu-Corabia. Această cetate a fost distrusă de către principii Transilvaniei în sec XVI, pentru a desfiinţa un cuib de voievozi moldoveni din această regiune.

Biserica reformată din comuna Sic, înălţată la 1502.

Ruinele bisericii Vadului (fostă episcopie ortodoxă) construită în sec XV în stil gotic.

Biserica unită din Beclean, ctitorie din sec XIII a lui Francisc Bethlen.

Mânăstirea franciscanilor din Gherla.

Castelul principelui Gheorghe Rakoczy din Gherla, transformat în închisoare.

POPULATIE

Starea populaţiei . După rezultatele provizorii ale recensământului din 1930, judeţul S. numără 220.353 locuitori.

Populatia judetului este repartizata astfel:

b) Pe grupe de vârsta:

Mişcarea populaţiei. Datele fundamentale ale mişcării populaţiei în judeţul S. conform cifrelor publicate în Buletinul Demografic al Românei în perioada 1931-1936 sunt următoarele :

La data de 1 iulie 1937 cifra probabilă a populaţiei judeţului S. a fost de 236.393 locuitori. Faţă de populaţia numărată la recensământul din 1930 şi anume 220.353 locuitori, cifra aflată la 1 iulie 1937 reprezintă un spor natural de 16.040 locuitori în timp de 6 ani şi jumătate, adică o creştere de 7,3 %.

ÎNFAŢIŞARE SOCIALĂ

Judeţul acesta, căruia Ungurii i-au zis Solnos-Dobâca a primit pe bună dreptate numele râului care-l străbate.

Faptul de a fi brăzdat de Someş e decisiv pentru destinul acestei părţi de pământ românesc. Capitala lui e aşezată la confluenţa celor două Someşe. Iar din cele 7 plăşi ale judeţului numai cele 6 care sunt aşezate în lunca Someşului sau împrejurul afluenţilor ce se varsă în Someş chiar pe teritoriul judeţului, fac parte din ţinutul firesc al Românimii din jurul munţilor Rodnei. Plasa Lăpuş, aşezată pe văile pârâului cu acelaşi nume, care trece prin judeţul Satu-Mare, înainte de a se vărsa în Someş, aparţine atât prin portul, graiul şi firea locuitorilor ei cât şi prin nivelul de viaţă al acestora Românimii din jurul munţilor Bihorului.

Someşul deschide teritoriul judeţului şi spre Apus, celor ce pornesc din câmpia Tisei, şi spre Răsărit, celor ce pornesc din Moldova de Nord, prin trecătorile de la Rodna şi Bârgău. Aici stăteau faţă în faţă, în cursul ultimei mii de ani cele două state care-şi disputau Ardealul de Nord : Moldova şi Ungaria. Comitatul Solnos-Dobâca, cu nobilimea lui maghiară numeroasă, a fost avant-postul răsăritean al Ungariei în Ardealul de Nord, iar Ciceul şi Unguraşul, cetăţi aşezate în jurul Dejului, redutele Moldovei lui Ştefan şi a lui Rareş în Apusul românesc.

Istoria socială a judeţului are aspectul unui proces secular de înlăturare de către băştinaşii Români a păturii suprapuse de nobili cuceritori ai Ungariei post-arpadine. Întinzându-se dinspre Solnoc spre salinele Dejului, Ungurii au luat treptat în săpânire Someşul de azi, în cursul veacurilor XI-XIV. Autoritatea statului maghiar răzbate tot mai la răsărit şi sate româneşti sunt date rând pe rând ca feud, nobililor maghiari. La 1300 viaţa românească a ţinutului e dominată de o pânză deasă de conace nibiliare. Cu slăbirea autorităţii centrale maghiare şi nobilimea din Solnoc-Dăbâca şi-a cucerit o largă autonomie, organizându-se într-un stat cvasi-autonom, comitatul nobiliar. Subţierea treptată a păturii nobiliare maghiare începe încă de atunci. Numeroase familii scapătă şi trec în rândurile ţărănimii, romanizându-se, în concurenţa ce se dezlănţuie în sânul acestei obşti nobiliare de sine stătătoare şi în urma luptelor interne din Principatul ardelean. Când la sfârşitul veacului XVII Austriecii îşi anexează Ardealul, nu mai găsesc în comitat decât câteva duzini de magnaţi unguri şi o mulţime de nobili în condiţie ţărănească. Scăzând autoritatea magnaţilor, autoritatea austriacă a creat premisele procesului secular de reluare în stăpânire de câtre ţăranii români a acestui ţinut al lor. Împăcarea de la 1866, care dă mână liberă Ungurilor, găseşte judeţul românesc : suprimarea de la 1790-9 a iobăgiei şi reforma agrară de la 1848 îi emancipase în destul de mare măsură pe românii someşeni de sub stăpânirea baronilor unguri. Conacele şi moşiile acestora stăteau ca nişte corpuri străine în mulţimea românească, pornită pe o lentă dar tenace ascensiune economică şi culturală. Acţiunea energică de colonizare cu maghiari desfăşurată de guvernul de la Budapesta în deceniile de dinainte de 1918 nu a mai putut opri în loc biruinţa elementului românesc. După abia o generaţie, coloniştii maghiari au ajuns aproape pretutindeni în judeţ, să vorbească româneşte la fel de bine ca ungureşte.

Viaţa aceasta în continuă luptă a dat oamenilor din Someş o conştiinţă naţională aprigă şi o fire luptătoare. Procesul de ascensiune al Românimii continuă şi acum. Unirea de la 1918 a înlăturat din politică pojghiţa de magnaţi, reforma agrară a reparat o nedreptate economică. Lupta pentru înlăturarea ultimelor urme economice şi culturale ale stăpânirii străine e însă în toi. Numeroase iniţiative individuale luptă pentru emanciparea prin cooperaţie a ţărănimii, de negustorimea evreiască venită din Maramureş şi pentru îmbunătăţirea prin culturi specializate şi creare de debuşeuri, a situaţiei economice a Românimii someşene. Ţăranii ei înşişi îşi creează izvoare de venit suplimentare, lucrând sezonier în oraşele muntene, prin industrie casnică, strângere de produse (voştină, lână, etc.).

Pe cale de dispariţie în lunca Someşului, portul identic cu cel din Năsăud, cu curele late, pieptar şi pălărie cu boruri largi la bărbaţi, cămăşi înflorate şi zadii cărămizii, la femei, se păstrează în văile afluenţilor Someşului. Bogăţia de altădată a folclorului someşan o indică faptul că Ion Pop Reteganul, marele povestitor ardelean se trage din Reteag, unul din târgurile judeţului.

Marile construcţii de căi ferate ce se întreprind de câţiva ani în Ardealul de Nord va înlesni considerabil acţiunea de organizare românească a judeţului S. prefăcând Dejul nod de linii secundare, loc de încrucişare a liniilor Bucureşti- Satu-Mare şi Oradea-Cernăuţi, ele vor crea desigur debuşeuri produselor judeţului şi vor stimula puternic viaţa lui culturală.

ECONOMIA

Judeţul S. are un pronunţat caracter agricol. Culmile sale împădurite au dat naştere câtorva exploatări de lemn. O industrie cu caracter mai ales alimentar a înflorit în jurul Dejului şi Becleanului. Intense exploatări de sare şi de aur, proprietăţi ale Statului.

Centre comerciale : Dej, Gherla, Beclean. Comerţ de porci, vite şi piei.

Agricultura.Judeţul ocupă o suprafaţă totală de 396.500 ha.

Suprafaţa arabilă este de 131.641 ha, adică 33,20 % din suprafaţa judeţului şi 0,45 % din suprafaţa totală a ţării.

Din suprafaţa arabilă a judeţului, marea proprietate deţine 3.844 ha, adică 2,92 %, iar mica proprietate 127.797 ha, adică 97,08 %.

Din totalul suprafeţei arabile, cerealele ocupă 95.252 ha, astfel repartizate:

Porumbul ocupă 42.855 ha cu o producţie de 305.207 chint. ( prod. medie la ha 7,1 chint.).

Grâul ocupă 33.659 ha cu o producţie de 319.436 chintale (prod. medie 9,5 chint la ha).

Ovăzul ocupă 14.642 ha cu o producţie de 105.179 chint., (adică o producţie medie la ha de 7,2 chint.).

Orzul ocupă 2.501 ha, cu o producţie de 21.962 chintale (prod. media la ha 8,8 chint.).

Secara ocupă 1.578 ha cu o producţie de 18.503 chint (prod. medie la ha 11,7 chint).

Meiul ocupă 13 ha, hrişca 4 ha.

Fâneţele cultivate şi alte culturi furajere ocupă 10.865 ha. Din această suprafaţă trifoiul ocupă 6.207 ha, cu o producţie de 15.580 chint. fân şi 475 chint. sămânţă. Lucerna ocupă 2.024 ha, cu o producţie de 43.304 chint. (media la ha 21,3 chint). Rădăcinile de nutreţ ocupă 544 ha cu o producţie de 32.540 chintale.

Plantele alimentare ocupă 3.388 ha. Din această suprafaţă cartofii ocupă 886 ha, cu o producţie de 32.931 chintale. Varza ocupă 819 ha cu o producţie de 23.354 chintale.

Fasolea printre porumb dă o producţie de 12.216 chint, iar dovlecii printre porumb dau o producţie de 169.434 chintale.

Plantele industriale ocupă 2.882 ha. Din această suprafaţă floarea-soarelui ocupă 1.003 ha, cu o producţie de 5.112 chintale (media la ha 5,1 chint), cânepa ocupă 1.767 ha, cu o producţie de 5.164 chint. fuior şi 3.821 chint. sămânţă.

Vegetaţie şi culturi diverse. Din suprafaţa totală a judeţului (396.500 ha) ogoarele sterpe ocupă 19.254 ha.

Fâneţele naturale ocupă 30.245 ha cu o producţie de 456.699 chint (media la ha 15,1 chint).

Păşunile ocupă 43.677 ha.

Pădurile ocupă 131.151 ha.

Livezile de pruni ocupă 1.699 ha.

Alţi pomi fructiferi ocupă 1.531 ha.

Viţa de vie ocupă 351 ha.

Creşterea animalelor. În judeţul S. se aflau în 1935 :

7.571 cai, boi 56.803, bivoli 14.894, oi 164.585, capre 11.647, porci 21.428, 1.091 stupi sistematici şi 6.030 stupi primitivi.

Industrie.

9 mori (2 la Sic şi câte una la Tg. Lăpuş, Beclean, Aluniş, Căşei, Reteag, Mintiul-Gherlei şi Dej), 2 fabrici de ulei (Gherla şi Beclean), 4 de spirt (Sucutard, Recea-Cristur, Gherla şi Iclod), 1 de gheaţă (Gherla), 1 de fire şi postav de lână (Gherla), 2 de tricotaje (Dej şi Beclean), 1 de aţă (Dej), 3 de ţesătorie (Beclean), 1 rafinărie de petrol (Dej), 1 teasc de stors ceară (Căianu-Mic), 1 fabrică de articole de hârtie (Dej), 2 de cărămizi (Dej şi Gherla), 1 exploatare de tras minereuri (Dej), 1 fabrică de cherestea (Borsec), 2 de bastoane (Beclean), 1 atelier de tâmplărie (Iclod), 1 mină de sare (Ocna Dejului), 1 de aur şi argint (Băiuţ).

Cariere : Caolin (la Răzoare), piatră pentru fabricarea cimentului (Dej, Glod, Răzoare), piatră de tras (Glod, Dej).

Credit si cooperatie. În cuprinsul judeţului funcţionează 16 bănci (soc. anonime).

Cooperative de credit (bănci populare) 27, cu 4.246 membri şi cu un capital social vărsat de 4.516.639 lei.

Cooperative forestiere 1, cu 64 membri, cu un capital social vărsat de 298.425 lei.

Cooperative de consum 5, cu 265 membri, cu un capital social vărsat de 357.027 lei.

Drumuri. Judeţul S. este străbătut de o reţea totală de drumuri de 2.085 km 724 m, repartizată astfel :

Drumuri naţionale 134 km 983 m din care 130 km 322 m (pietruiţi) sunt întreţinuţi de Direcţia Generală a Drumurilor, iar restul de 4 km 661 m fiind întreţinuţi de comunele urbane.

Drumuri judeţene 487 km, 470 m, din care 484 km 570 m (pietruiţi), sunt întreţinuţi de Administraţia judeţului, iar 900 m (pietruiţi şi pavaţi) sunt întreţinuţi de comunele urbane.

Drumuri comunale 1.462 km 271 m.

Lungimea podurilor este de 7.802,33 metri.

Prin judeţ trec 3 drumuri naţionale, legând următoarele localităţi :

• Cluj - Dej - Halmeu

• Dej – Bistriţa – Vatra Dornei

• Beclean - Moisei

Cale ferată. Judeţul S. este străbătut de o reţea totală de cale ferată de 137 km, linii înguste simple.

Staţii importante : Dej, Gherla, Răstoci, Rus, Ileanda, Gâlgău, Glod şi Letca.

Poştă, telegraf, telefon. 3 oficii P.T.T. de Stat la Dej, Gherla şi Târgul-Lăpuş. 18 oficii autorizate şi 4 agenţii autorizate la Letca, Răstoci, Stoiana şi Şimişna.

Oficii telefonice la Dej, Gherla, Beclean, Câţcău, Chiochiş, Cuciulat, Gâlgău, Gârbou, Iclod, Ileanda, Ocna-Dejului, Olpret, Reteag, Sic, Şintereag, Stoiceni-Băi, Ţaga, Târgul-Lăpuş, Unguraş.

Statiuni climatice, balneare, turism.
Băiţa (Chirău), staţiune balneară aşezată în plină câmpie, la 257 m înălţime. Climă foarte caldă şi secetoasă în timpul verii. Ape cloruro-sodice sulfuroase. Indicaţiuni : reumatism, gută, scrofuloză, boli de piele.

Instalaţiuni de băi calde şi bazin de băi reci.

Un hotel cu restaurant în staţiune, alte hoteluri şi locuinţe la Gherla.

Gară la Gherla (2,5 km) pe linia Cluj-Dej.

Stoiceni, staţiune balneo-climatică situată pe un afluent al văii Lăpuşului, între păduri, la 360 m altitudine. Climat sublapin constant, fără curenţi.

Ape cloruro-sodice alcaline. Indicaţiuni : afecţiuni cronice gastro-intestinale, hepatice şi biliare, afecţiunile căilor urinare, gută, diabet.

Instalaţiuni modeste pentru băi, 1 izvor cu apă de masă pentru cura internă, captat modern.

Locuinţe modeste la ţărani.

Gară la Gâlgău (38 km) pe lina Dej- Baia-Mare.

Bizuşa, staţiune balneară de interes local, situată în regiunea dealurilor, la 238 m înălţime. Ape sulfatate şi iodurate. Instalaţie balneară modestă. Câteva vile şi camere în casele ţăranilor.

Gară la Ileanda (3 km) pe linia Dej- Baia-Mare.

Ocna Dejului, staţiune balneară situată în regiune de dealuri şi podgorii, la 321 m înălţime. Ape cloruro-sodice (lacuri sărate concentrate).

Indicaţiuni : reumatism, nevralgii, anemie.

Instalaţie baneară modestă. Camere în casele ţăranilor.

Excursii. Din Lăpuş la Cheile Lăpuşului ; din Dej la Mânăstirea Vad şi ruinele cetăţii Ciceu.

Alpinism pe Ţibleş ; din Groşi sau din Târlişiua, prin Păltiniş, la vârful Ţibleşului.

CULTURA

Ştiinţă de carte. După rezultatele provizorii ale recensământului din 1930, populaţia judeţului de la 7 ani în sus este de 177.186 locuitori din care 48,8 % sunt ştiutori de carte. După sex, proporţia este de 55,58 % bărbaţi ştiutori de carte şi 41,7 % femei ştiutoare de carte. Repartiţia locuitorilor după gradul de instrucţie în procente este următoarea :

Învăţământ. Populaţia şcolară a judeţului S. (între 5 şi 18 ani) a fost în 1934 de 53.060 locuitori (3.590 mediul urban şi 49.470 mediul rural)

Şcoli secundare. 2 licee de băieţi, 2 gimnazii de fete, 1 gimnaziu comercial de băieţi, 1 şcoală profesională de fete, 1 şcoală normală greco-catolică de băieţi, 1 şcoală normală greco-catolică de fete, 1 şcoală industrială de ucenici.

Şcoli primare. 301 din care 288 rurale şi 13 urbane (264 şcoli de stat şi 37 confesionale), cu un număr total de 32.733 elevi şi 508 învăţători şi alt personal didactic (situaţia din 1934).

Grădini de copii 24 dintre care 19 rurale şi 5 urbane, (21 de Stat şi 3 confesionale), cu un număr total de 1.655 copii şi cu 27 conducătoare.

Instituţii culturale. În judeţul S. se relevă activitatea despărţământului central al Asociaţiei « Astra » cu sediul în oraşul Dej şi cu organizaţii locale în Beclean, Gârbou, Gherla, Ileanda şi Tg.-Lăpuş.

Fundaţia Culturală Regală « Principele Carol » are cămine culturale în Căianul-Mic, Dumbrăviţa, Nima, Piatra, Rohia şi Suciul-de-Sus.

Liga Culturală are o secţie în comuna Breaza.

Casa Şcoalelor şi a Culturii Poporului are în judeţ 47 cămine culturale, 7 societăţi muzicale şi o bibliotecă, adică în total 55 organizaţii culturale, dintre care 14 au personalitate juridică.

Asoc. « Tinerimea Someşană » din Dej, Soc. tinerilor români din Gherla şi jur, « Junimea », Asoc. Culturală « Tinerimea Lăpuşului », 2 soc. corale la Dej, 1 teatru la Dej, 2 cinematografe la Dej şi Gherla, 3 soc. sportive şi de vânătoare.

RELIGIE

Confesiuni. Conform rezultatelor provizorii ale recensământului populaţiei din 1930, din totalul locuitorilor judeţului 63,5 % sunt greco-catolici şi 15,1% sunt ortodocşi. Restul populaţiei aparţine altor confesiuni.

Biserici şi lăcaşuri de închinăciune. 237 biserici greco-catolice, 37 de biserici ortodoxe, 10 biserici romano-catolice, 48 reformate, 1 armeano-catolică, 4 case de rugăciune adventiste, 23 sinagogi şi case de rugăciune evreieşti.

3 mânăstiri greco-catolice : Sf. Ana (comuna Rohia), Sf. Maria (comuna Strâmbu), şi Sf. Maria (comuna Nicula).

Instituţii bisericeşti. 6 protopopiate greco-catolice, 2 protopopiate ortodoxe, 1 romano-catolic, 2 protopopiate reformate.

Judeţul S. se află în eparhia greco-catolică a Episcopiei Gherlei şi Clujului (Mitropolia Albei-Iulii şi Făgăraşului) şi în eparhia ortodoxă a Episcopiei Vadului, Feleacului şi Clujului (Mitropolia Ardealului, Banatului, Crişanei şi Maramureşului).

ADMINISTRATIE

Organizare administrativă. Capitala judeţului Someş este oraşul Dej. Judeţul are 2 oraşe (Dej şi Gherla) şi 261 sate împărţite astfel:

• Plasa Beclean 37 sate

• Plasa Chiochiş 28 sate

• Plasa dej 60 sate

• Plasa Gârbou 21 sate

• Plasa Gherla 33 sate

• Plasa Ileanda 51 sate

• Plasa Lăpuş 31 sate

Organizare judecătorească : Un tribunal la Dej cu 2 secţiuni, 12 magistraţi, 1 prim-procuror şi 1 procuror în Circumscripţia curţii de Apel din Cluj.

7 judecătorii la dej, Gherla, Beclean, Chiochiş, Gârbou, Ileanda şi Tg.-Lăpuşului cu un total de 18 magistraţi.

Organizare sanitară. Un spital judeţean la Dej.

Infirmerie de stat în Gherla. Duspensare de stat în Dej şi Tg.-Lăpuşului.

Serviciul sanitar al judeţului şi Serviciile sanitare ale oraşelor Dej şi Gherla.

Asistenţă şi prevedere socială. Casa de Asigurări Sociale din Dej are servicii medicale în Dej, Gherla, Ocna-Dejului, Beclean, Ileanda, Gţrbou, Tg.-Lăpuşului şi Băiuţ, cu un total de 11 medici şi 2 farmacişti.

În Dej activează :Soc. « Crucea Roşie », Oficiul I.O.V., Soc. femeilor ortodoxe, Soc. femeilor gerco-catolice, Soc. femeilor romano-catolice, Soc. femeilor reformate, Asoc. Femeilor izraelite, Cercurile de ajutorare a funcţionarilor administrativi, a funcţionarilor financiari şi a funcţionarilor din justiţie, Căminul de ucenici, Soc. de ajutor mutual de înmormântare.

La Gherla : Orfelinatul armeano-catolic de băieţi, Orfelinatul armeano-catolic de fete, Institutul « Karacsonyian » pentru adăpostirea bătrânilor şi a infirmilor.

PRINCIPALELE ASEZARI

• Dej, capitala judeţului ( vezi Monografiile oraşelor reşedinţă).

Gherla, comună urbană, situată lângă râul Someşul Mic (250 m deasupra nivelului mării), la 15 km de reşedinţa judeţului, 45 km de Cluj şi la 491 km de Bucureşti. Staţie c.f. pe linia Cluj – Dej - Baia-Mare.

Are 6.699 locuitori.

1 fabrică de spirt şi 1 de cărămidă.

Comerţ de porci de rasă, vite şi piei.

Banca « Concordia » S.A., Banca « Ţăranul », Banca de Credit din Cluj (filială), Banca Învăţătorilor şi Casa de păstrare.

Liceul de băieţi « Petru Maior », Gimnaziul de fete, Şcoala normală greco-catolică de băieţi, Şcoală normală greco-catolică de fete, 4 şcoli primare şi 1 grădină de copii.

Asociaţia « Astra », Soc. tinerilor români din Gherla şi jur « Junimea », 1 sală de cinematograf, 2 societăţi sportive, 1 de vânătoare.

1 biserică greco-catolică, 1 biserică ortodoxă, 1 romano-catolică, 1 reformată, 1 armeano-catolică, 1 singogă.

Protopopiat ortodox, Protopopiat greco-catolic.

Primărie, Pretură, Judecătorie mixtă, Percepţie fiscală, Serviciul sanitar, Serviciul veterinar, Poliţie, Oficiu telefonic, Oficiu P.T.T..

Reuniunea meseriaşilor, Reuniunea cojocarilor, Reuniunea cizmarilor, Reuniunea comercianţilor armeni.

Beclean, comună rurală, situată pe malul stâng al râului Someş.

Are 3.364 locuitori.

3 fabrici de ţesătorie, 1 de tricotaje, 2 de bastoane.

Judecătorie, Percepţie, Circ. Sanitară, Circ. Veterinară, Regiune agricolă, Oficiu P.T.T., Oficiu telefonic.

Plasa Lăpuş

Judeţul Someş interbelic în cadrul României Mari.

Plasa Lăpuş a fost o subdiviziune administrativă în cadrul judeţului Someş. Localitatea reşedinţă de plasă era Târgu Lăpuş. Odată cu desfiinţarea judeţelor în 1950 au fost desfiinţate şi plăşile ca unităţi administrative.

Organizare

Plasa Lăpuş cuprindea 32 de comune, dintre care peste 1.000 de locuitori numărau: Băiuţ (1.065), Groşi (1.803), Lăpuş (3.016), Libotin (1.176), Rogoz (1.055), Rohia (1.060), Suciu de Sus (1.894), Suciu de Jos (1.272), Târgu Lăpuş (2.378), Ungureni (1.577).

Demografie

Conform datelor recensământului din 1930 plasa Lăpuş avea 28.337 de locuitori, dintre care 84,3% români, 9,7% unguri, 4,3% evrei, 1,3% ţigani, 0,2% germani ş.a. Sub aspect confesional populaţia era alcătuită din 44,0% greco-catolici, 41,1% ortodocşi, 5,7% romano-catolici, 4,8% reformaţi, 4,3% mozaici ş.a

#

Cum am scris mai sus regimul comunist a făcut o reorganizare administrativă , creînd astfel după modelul sovietic : REGIUNILE cu unităţile sub-administrative RAIOANELE . Lăpuşul devine centru de raion : RAIONUL LĂPUŞ , ca parte din Regiunea Baia-Mare , cu capitala de regiune : Baia-MARE .

În anul 1952 s-a făcut o noua reorganizare administrativă . A fost adăugat si Raionul Vişeu care a aparţinut regiunii Rodna , regiune care a fost desfintată .

Apasă pe harta pentru a mări dimensiunile .

Regiunea Baia Mare

Raioane

În anul 1960 s-a făcut o shimbare a numelui din Regiunea Baia Mare în Regiunea Maaramureş .

În 1968 s-a făcut ultima reforma administrativa a guvernului comunist, trecîndu-se la vechea forma de organizare : JUDEŢELE . Poate că după "PRIMĂVARA DE LA PRAGA", Ceauşescu şi guvernul din acea perioadă , încărcaţi de mîndrie naţionlistă şi o mare dorinţă de independenţă , a dus la o schimbare a politici internaţionale , şi interne .

Regiunea Baia Mare a devenit : JUDEŢUL MARAMUREŞ.

Acest judeţ vrea să amintească ceea ce a fost ŢARA MARAMUREŞULUI ,cu alte cuvinte " Maramureşul istoric " , acea ţara ce VOEVOZI şi COMIŢI ,care au dat istoriei româneşti pe acei " descălecători " ce au creat mai întîi MARCA MOLDOVEI sub suvenaritate al Regatului Ungar , şi mai tîrziu , MOLDOVA independentă .

Această ŢARA A MARAMUREŞULUI , care au ştiut să-şi ţină independenţa în perioada cuceririi ungare , această ţara care a dat oameni viteji ce s-au luptat sub sub steaguri străine pentru a apăra drepturile lor , această ţară care a adus pe aceste meleaguri prima episcopie ortodoxa ,

Fii lui Dragoş Vodă îşi vor dori autonomia religioasă pentru Maramureş, şi în acest scop, în vara anului 1381 Balc şi Drag vor străbate drumul până la Constantinopol. Obţin atunci titlul de Stavropighie pentru ctitoria lor, Mănăstirea din Peri, cu aproape aceleaşi drepturi ca o episcopie, şi al cărei exarhat se întindea şi dincolo de pământurile săpânite de ei, până în părţile Beregului, în Sătmar, Sălaj, Ciceu şi Bistriţa.

Judeţul Maramureş actual , e numai o rămaşiţă a TARII MARAMUREŞULUI de altă dată . Spre finele primului război mondial , prin anii 1918-1919 , şefii diplomaţiei române au comis o serie de greşeli cu privire la graniţa de nord a României , luind Tisa ca graniţa a Romînieipiezind astfel nordul Maramureşului , care a fost dat Ceoslovaciei , ca parte din : RUTENIA CARPATICĂ CEHOSLOVACĂ . Este vorba de judeţele : RAHĂU ; SLATINA ; TECIU ; HUST .

Pentru o mică perioadă din 1919 , aceste judeţe au fost retrocedate României , pentru ajutorul militar de oprire a înaintării trupelor bolşevice ungare spre Slovacia (în perioada revoluţiei bolşevice ungare din acea perioadă ) .La finele războiului a trecut înapoi la ceoslovaci

1939 trupele maghiare ocupă această teritorii , pînă în anul 1944 cînd trupele sovietice"eliberieză" acste teritorii, pe care le v-a include după război in Ucraina socialistă , pina în 1991 , dupa căderea comunismului şi Ucraina devine independentă

Judeţul Maramureş

Judeţul Maramureş
stemă amplasare
Geografie
Regiune	Nord-Vest
Reşedinţa	Baia Mare
Populaţia 2009	511.946 loc. (Locul 16)
Densitate 2009:	81 loc./km² (Locul )
Suprafaţă	6.304 km² (Locul 16)
Abreviere	MM
Prefix Telefonic	(+40) x62 (1)
(1) Pentru fostul operator naţional x este 2, pentru operatorii alternativi de telefonie fixă x este 3.

Maramureş este un judeţ în regiunea Transilvania din România. Din punct de vedere al culturii tradiţionale, actualul judeţ este alcătuit din patru zone (etno-folcorice) distincte: Ţara Chioarului, Ţara Lăpuşului, Ţara Maramureşului (jumătatea de nord-est a Maramureşului Istoric) şi Ţara Codrului (partea de sud-vest), la care se adaugă Zona Metropolitană Baia Mare.

Lista oraşelor din judeţul Maramureş

Maramureş este o unitate administrativă care s-a constituit după Marea Unire din 1918 când partea de Sud a Ţării Maramureşului a intrat în componenţa României În perioada interbelică Judeţul Maramureş (interbelic) cuprindea numai partea de Nord-Est, de peste Munţii Gutâi, a actualului judeţ, iar reşedinţa a fost oraşul Sighet. Judeţul avea în 1930 o populaţie de 161.575 de locuitori, dintre care 57,7% români, 20,9% evrei, 11,9% ruteni, 6,9% maghiari, 2% germani ş.a. Celelate părţi care compun acum Judeţul Maramureş, inclusiv oraşul Baia Mare, a făcut parte din judeţul Satu-Mare (interbelic).

După Al Doilea Război Mondial limitele administrative ale judeţului au fost modificate pentru a cuprinde şi regiunile menţionate mai sus: Ţara Chioarului, Ţara Lăpuşului şi o parte din Ţara Codrului, rezultând actualul judeţ Maramureş la care se referă acest articol.

El este continuatorul voievodatului Maramureşului, al comitatului Maramureş şi al judeţului Maramureş (interbelic).

Descriere geografică

Judeţul Maramureş este situat în partea de nord a ţării, fiind delimitat de judeţele Satu-Mare, Sălaj, Cluj, Bistriţa-Năsăud şi Suceava, respectiv la nord fiind delimitat de frontiera cu Ucraina, având o suprafată de 6.215 km² (2,6% din suprafaţa ţării) şi un relief variat ca morfologie si complex din punct de vedere geologic.

Zona montană aparţinând Carpaţilor Orientali reprezintă 43%, zona colinară (dealuri, podişuri şi piemonturi) circa 30%, iar zona joasă (depresiuni, lunci şi terase) restul de 27% din suprafaţa judeţului. Principalele unităţi montane sunt: Munţii Rodnei (cei mai înalţi), Munţii Maramureşului şi lanţul vulcanic Igniş-Gutâi-Ţibleş.

Reţeaua hidrografică este reprezentată de principalele răuri: Tisa, Vişeu, Iza, Lăpuş şi Someş.

Vegetaţie şi faună

Vegetaţia şi fauna sunt caracterizate printr-o varietate de specii în functie de altitudine, unele avand caracter endemic munţilor Rodnei. Speciile de animale sunt bine reprezentate, prezentând o mare varietate în funcţie de altitudine: în zona alpină de capra neagră, marmota, acvila de stâncă, în jnepeniş de cocoşul de mesteacăn, iar în pădurile de conifere de râs, cocoşul de munte, ursul brun, cerbul carpatin şi altele. In râurile de munte, Tisa, Vişeu, Ruscova şi Vaser, alături de păstrav şi lipan trăieşte cea mai valoroasa specie de salmonide, lostriţa.

Datorită acestor bogăţii naturale, în judetul Maramureş au fost declarate prin Decretul 204/1997 şi H.C.J 37/1994, 20 de obiective naturale-rezervaţii naturale de interes naţional, iar Rezervaţia naturală Pietrosul Mare este inclusă în rândul Rezervaţiilor Biosferei alături de Delta Dunării şi Parcul Naţional Retezat.

[modifică] Populaţia

Evoluţia demografică

Populaţia judeţului Maramureş: 511.946 (în 2009)

Structura etnică: ^[1]

• Români - 418405 ( 82% )
• Maghiari - 46300 ( 9% )
• Ucrainieni - 34027 ( 6,7% )
• Rromi - 8913 ( 1,7% )
• Germani - 2012 ( 0,4% )

Stema judeţului

Stema judeţului Maramureş

Este adoptată prin Hotărârea Guvernului nr. 684 din 30 septembrie 1998 şi publicată în Monitorul Oficial nr. 416 din 15 octombrie 1998.

Descrierea stemei: Stema judeţului Maramureş se compune dintr-un scut tăiat; în dreapta părţii superioare se află un cap de zimbru, natural, având între coarne o stea de aur cu cinci raze, flancat în dreapta de o roză din acelaşi metal, iar în stânga, de o semilună de argint, conturnată; în stânga părţii superioare este reprezentată o capră neagră stând pe piscul unui munte de argint, care are conturat, în centru, intrarea într-o mină; muntele este flancat de doi brazi naturali; în partea inferioară, pe câmp de azur, se află o biserică din lemn, de aur, văzută dinspre altar, cu acoperiş în două ape, fiecare nivel fiind terminat cu câte o cruce având trei braţe orizontale şi a cărei turlă se înalţă până la mijlocul câmpului superior.

Semnificaţia elementelor însumate: Capul de zimbru, vechi simbol maramureşan, aminteşte de legenda descălecatului, plecarea lui Dragoş şi Bogdan I din Maramureş pentru a forma statul feudal independent Moldova. Roza este blazonul voievodului Bogdan I. Capra neagră şi brazii evocă relieful şi principalele bogăţii naturale ale zonei. Intrarea în mină reprezintă bogaţiile subsolului a căror exploatare a avut o importantă pondere în economia judeţului. Biserica din lemn atestă faptul că în acest judeţ se păstrează cele mai impunătoare construcţii de acest fel din ţară.

Cultura tradiţională maramureşeană

• Arta tradiţională a prelucrării lemnului
  • Poarta maramureşeană
  • Troiţa maramureşeană
  • Fusul cu zurgălăi
  • Pecetarul
• Arta vestimentară maramureşeană
• Arta culinară maramureşeană
• Arta coregrafică maramureşeană
• Arta interpretativă vocală
• Arta ceramicii

Cultura modernă maramureşeană

• Personalităţi din domeniul literaturii
  • Scriitori maramureşeni
  • Critici literari maramureşeni
  • Lingvişti maramureşeni
  • Folclorişti maramureşeni

Graiurile din Judeţul Maramureş

Graiul maramureşean este unul dintre cele cinci subdialecte de bază ale dialectului dacoromân. Acesta se vorbeşte în Maramureşul istoric, în satele de pe văile Mara, Cosău şi Iza.

În judeţul Maramureş se mai vorbeşte subgraiul chioărean, lăpuşean şi codrenesc în regiunile respective. Acestea fac parte din Graiul Ardelenesc, doar cu oarecare influenţe din partea celui maramureşan.

Atracţii turistice

• Complexe muzeale din Maramureş
  • Muzeul de Etnografie Sighetu Marmaţiei
  • Muzeul de Etnografie şi Artă Populară Baia Mare
  • Centrul artistic Baia Mare - Muzeul de Artă
  • Muzeul Florean
  • Muzeul de Mineralogie Baia Mare
  • Muzeul Memorial Sighetu Marmaţiei
  • Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Baia Mare
• Monumente de arhitectura şi artă populară din Maramureş
  • Centrul istoric Baia Mare
  • Centrul istoric Sighetu Marmaţiei
  • Turnul Ştefan
  • Biserici de lemn din Maramureş
  • Biserici de lemn din Lăpuş
  • Biserici de lemn din Chioar
  • Cimitirul Vesel din Săpânţa
• Aşezăminte monahale din Maramureş
  • Mănăstirea Bârsana
  • Mănăstirea Peri-Săpânţa
  • Mănăstirea de la Moisei
  • Mănăstirea Sfânta Ana din Rohia: sit internet