Home | CUVINT INAINTE | SCUZE | NOU PE SITE | GENESSIS | GENESSIS II | FRATII MARAMURESENI | COMITATUL SZOLNOK DOBOKA | CONTINUARE I | CONTINUARE II | TARA LAPUSULUI 1876 HARTA | MUSATINII SI MARAMURESUL | 1914 | Blank page | TIRGU LAPUS | TIRGU LAPUS II | TIRGU LAPUS III | FILE DIN ISTORIA LAPUSULUI | ISTORIE A SCOLII LAPUSENE | TARA LAPUSULUI | TARA LAPUSULUI II | TARA LAPUSULUI III | TARA LAPUSULUI IV | MUNTII LAPUSULUI | Tara Chioarului | Blank page | TARA CHIOARULUI II | ISTORIA RELIGIILOR TARII LAPUSULUI | TURISM IN TARA LAPUSULUI ?! | TRASEE TURISTICE IN TARA LAPUSULUI | Blank page | BISERICILE DE LEMN | BISERICI DE LEMN II | PE VREMEA LUI PINTEA | PANORAMA LAPUSULUI | PANORAMA LAPUSULUI II | PANORAMA LAPUSULUI III | FOLCLOR LAPUSAN | TRADITII | BABA | BAIUT | BERINTA | POIANA BLENCHI | POIANA BOTIZII | BOIERENI | BORCUT | DOBRIC | DUMBRAVA | BREBENI | UNGURENI | CERNESTI | CIOCOTIS- | FINATE- | IZVOARELE -BLOAJA | MAGURENI | TRESTIE- | VALENI | POIANA PORCULUI-FINTINELE | DEALUL CORBULUI | INAU | DAMACUSENI | DEALUL MARE | VIMA MICA | DRAGHIA | FAURESTI | GOSTILA | GROSI | GROAPE | JUGATRENI | ASPRA | LASCHIA | LAPUSUL ROMANESC | LIBOTIN | LARGA | MAGOAJA | COPALNIC MANASTIUR | VIMA MARE | COPALNIC | COROIENI | CUFOAIA | COSTENI | CUPSENI | CARPINIS | CURTISIU MIC | ? CIMPIA SASULUI | STRIMBU BAIUT | PRELUCA NOUA | PRELUCA | PETERITEA | CONTINUARE PRELUCA | PLOPIS | RAZOARE | ROGOZ | ROHIA-PAMINTUL CREDINTEI | ROMANESTI | RUSOR | SUCIU DE JOS | SUCIU DE SUS | STOICENI | SALNITA | SURDESTI | SATRA | VAD | FAMILIA CULCER-MEMORII | BLESTEMUL PAMÎNTULUI | BISERICA UNITARA -MARTIRI | MARTIRII TARII LAPUSULUI | INTOARCEREA ACASA | BISERICA BAPTISTA LAPUSANA | PENTICOSTALISMUL IN TARA LAPUSULUI | PASTRATORII TRADITIEI | POVESTE | Melania Dan | CONTINUITATE | DIN BOGATIILE LAPUSULUI | SENZATIONAL | RADACINI | " Halal de mine sunt bunic " | Pentru Boguta | Emotii | Dupa 25 de ani | LAPUSENI UNITIVA !!! | REINTOARCERE IN TRECUT I | REINTOARCERE IN TRECUT II | REINTOARCERE IN TRECUT III | Ultima ceremonie | EROI | Rohia 2 | MUNTELE GAINA | PROFESORI | " PEDAGOGI DE SCOALA VECHE " | CAMPIONAT PE MAIDAN | VIOLENTA | Blank page | " LA PESCUIT , IARNA " | Istoria unui parculet | LIBOTIN | VECHIUL LICEU | MENTORI | La gradinita | FOTOGRAFII CLASELE I-IV | CLASA VIII | CLASA X | CLASA XII "A" | MENTORI II | SASCUT | SASCUT II | Blank page | povestiri | povestiri II | povestiri III | povestiri IV | povestiri V | povestiri VI | Dr. SOLOMON CORNELIU | CULTURA | CULTURA II | CULTURA III | LAPUSENI | Lapuseni II | TOAMNA SE NUMARA ....... | COPILARIA MEA ,SPITALUL | STRADA DOINEI | Lapusul si evreii | Lapusul si evreii II | LAPUSUL si evreii II continuare | Lapusul si evreii III | Lapusul si evreii IV | Lapusul si evreii V | LAPUSUL SI EVREII (ENGLEZA) | URME | PRIN CIMITIRUL EVREIESC DIN TIRGUL LAPUS | CASA RABINICA DE LAPUS | Traditii evreiesti | HOLOCAUSTUL LAPUSAN | YAD VASHEM | HOLOCAUSTUL LAPUSAN (ANTISEMITISM) | DOCTORI | FARA LEGATURA | ALEGERI | Blank page | Blank page 2 | Blank page 3 | Contact Me | About Me | Favorite Links

AMINTIRI DIN TIRGU LAPUS / SASCUT

COROIENI

Enter subhead content here

coroi1.jpg

Karulyfalva

Nevének változatai: 1584-ben*I. Lib. Reg. Sig. Báthory 251. l. Karulyfalwa. 1750-ben*Erd. főkormányszéki ltár. Kárulyfalva. 1857-ben*Orsz. Ism. Tábla 22. l. Károlyfalva.

Oláh neve*Cihac. 493. Coroin, karvalyt jelent ugyan, de Karuly családról vette nevét, mely e községet alapitotta.

Galgó felől, Magyar-Láposra vezető megyei út mellett, jobbára völgyben fekszik s a községből eredő kis patakocska Drágiánál egyesül a Dombhát felől jövő patakkal. Deéstől 36.6 kilométernyire a nagyilondai járásban.

Magyar-Lápos tartozéka volt, de mint ilyen még 1553-ban*Transil. fasc. 9. nr. 659. a tartozékok között elő nem fordul, csakis 1584-ben emlittetik először, tehát 1554–1584 évek közt keletkezett.

{228.} 1584-ben*I. Lib. Reg. Sig. Báthory 251. Báthory Kristóf utóbb Zsigmond lakosait a 30-ad fizetése alól szegénységük és szűk, terméketlen területük miatt felmenti.

1589-ben*Km. Szolnok. Int. B. 11. vajdái nemes Karul János és Simon.

1598-ban*Km. Doboka F. 1, 13. birtokosa Köblösi Teke György.

1598-ban*Km. Doboka. Int. B. 15. birtokosa Karuly Simon.

Az 1603. évi*Urb. et conscr. fasc. 65. nr. 87. összeírásban Deli Györgynek itteni gabonája iratik össze.

1608 október 3-án*Gyf. 5. L. Reg. 94. Báthory Gábor Karulyfalvi Karuly Simont és Tivadart itteni nemesi telkükben uj adomány czimen megerősiti.*Siebm. Wb. IV. B. 12. Abth. 113. T. A többi rész Szamosujvár tartozéka.

1609-ben*Torma J. gyüjt. birtokosa Kendi István.

1615-ben*Km. Szolnok. Int. V. 10. Karulyfalvi Karuly Simon iratik birtokosának, de 1629-ben*Km. Szolnok Int. L. 8, 10. a fejedelem birja.

1631-ben*16. L. Reg. 40, 198. Rákóczy György e birtokot Mezőmadarasi Faragó András a mezei hadak kapitányának adja zálogba azon vitézségeért, melyeket Bethlen Gábor fejedelem idején, a római birodalomban harzcolva, kifejtett.

1638-ban*Gyf. Div. Cott. II. fasc. 4. nr. 46. a fiscus, Teke Lukács fia György fia ifj. János itteni részét magvaszakadtával elfoglalta, de a női ágon lévő örökösök (lásd ezeket M.-Köblösnél) annak ellentmondtak.

1645-ben*Torma gyüjt. Káruly László viczeispán egyik nemes jogu birtokosa.

1653-ban*26. L. Reg. 156. Gillányi Gergely e birtokot, melyet néh. Faragó Andrástól magához váltván, abba a fejedelem által megerősittetett, azon Faragó özvegyének, most pedig az ő feleségének Badoni Zsuzsánnának adta cserébe fejedelmi jóváhagyás mellett.

1657-ben*Gyf. Cent. H. 86. Karulyi László egyik birtokos és Gilányi Gergely.

1658-ban*Torma cs. ltára. Gilányi Gergely és neje Apaffy Annának itt 10 adózó jobbágya volt s ekkor a magyarláposi járáshoz tartozott.

1662-ben*Torma gyüjt. Karuly Dániel egyik birtokos.

1676-ban*Erdélyi kancz. ltár 1715: 131. birtokosa Gilányi Jakab deák, kinek bátyja oly feltétellel hagyta a többiek közt itteni birtokát, hogy ha meghalna maradék nélkül, a ref. egyházakra szálljon, másik birtoka a Karuly család. Gillányi Gergely*E. F. L. III. 189. E. e birtokát az erdélyi helv. hitv. superintendentiára hagyta s 1682-ben*Torma gyüjt. már birja is a ref. egyház.

{229.} 1685 márcz. 12-én*Kápolnokmonostori conv. prot. Báth. Rákosi 122. Karuly Miklós és Péter egy-egy telket kaptak zálogba.

1694-ben*Gyf. Szathmár fasc. 2. nr. 35, 56. birtokosa az „ecclesia”.

1702-ben*Erd. főkormsz. levéltár. egy telkes nemes a Karuly család.

1713-ban*U. o. Nemes. prot. J. l. egy telkes nemes a Karuly és Mikora család, kik 4-en laknak 4 házban vagy 2 örökségen.

1746-ban*E. F. L. III. 189. A. birja a kolozsvári ev. ref. egyház, utóbb 1750-ben*U. o. D. a nagyenyedi ref. collegium.

1748-ban*Torma gyüjt. Erd. főkormsz. 263. szám. egyik birtokosa Alsó János, kit a fiskus itteni részeért perbefogott, perét elvesztvén, Sirokai Pál kapta.

1756-ban*E. F. L. fejedelmi jóváhagyás mellett az erd. ev. ref. püspökségnek adatott zálogba Boros-Bocsád, Sárd, Felső-Fentős és N.-Körtvélyessel együtt 14844 frt 71 1/2 krért.

1770–73-ban*Erd. főkormsz. levéltár. összeírt birtokos nemes id. Karulyfalvi Karuly János apai ad. jogon.

1786-ban*U. o. birtokosainak a helv. hitv. püspökségnek van 70 jobbágya, Kira Gligor, Károly Máthénak 1-1 szegénye.

1820-ban*Erd. kanczellária ltár. birtokosai: az erdélyi ref. püspöknek van 53 telke és a Karuly családbeli nemesség 18 telekkel.

1838-ban*Megyei ltár. 2 immunis vagy nem adózó, 12 adózó s oláh ajku nemes lakója van, de írni, olvasni egyik sem tud.

1863-ban*Urb. Wes. 109–178. l. Bodola Sámuel ref. püspök, Weér Pál, Torma Samu, Hersch Dávid, Brencsán Albert, Erzsébet és Mária, Tatrossi Ferencz részére úrbéri kárpótlást utaltak ki.

1866-ban*Erd. főkormsz. ltár. nemesi jogu birtokosai 10 Karuly, 3 Kina, 1 Tekar, 1 Tarcza, 1 Rácz családbeli.

Jelenlegi birtokosai (1898): Muszte János a Jánosé, László és György, vétel a nemesek és úrbéresektől. Muszte László, 180 h., öröklés és vásárlás. Indre László, 200 h., öröklés és vásárlás. Kriszte Ernő.

Lakosai románok, földmiveléssel, baromtenyésztéssel és gyümölcstermesztéssel foglalkoznak.

Husvétkor és Nagyboldogasszony napján a szegényeket a templom mellett megvendégelik. Keresztelés és temetéskor lakomákat tartanak. Táplálékuk a málé, de búzakenyeret is esznek. Ruházatukat kender és gyapjuból állitják elő házilag.

{230.} Épületeik boronafa, szalmafedéllel.

Gör. keleti és gör. kath. egyházközség. Ez utóbbi ekklézsia 1780-ban*Megyei ltár selejt. 98. keletkezett, ekkori papja Simon András. Mindkettőnek kőből épült temploma. Amazé 1867-ben, ezé 1873-ban s következő évben szenteltetett fel Péter és Pál apostolok tiszteletére. A gör. keletiek temploma Mihály és Gábor angyalokról van elnevezve. Ezek papja Pap Dániel 1706-ig, Indre Onucz 1753-ig, Indre Vaszi 1762-ig, Puncz Simon 1799-ig. Indre Juon 1834-ig, Indre Juon 1853-ig, jelenleg Indre László. Gör. kath. lelkészek: Muszte Gábril után Muszte Gábor a jelenlegi lelkész. Anyakönyvet 1826 óta vezet.

Harangjai 1843–1881. évből valók, felirat nélkül.

Iskoláját a hatvanas évek végén létesitette. 1857 óta*V. ö. Magyar-Lápossal. a M.-Láposon felállitott iskolához adózott.

Éghajlata mérsékelt, levegője egészséges, jégverés ritkán bántja.

1750-ben*Erd. főkormsz. ltár. határának negyede téres és termő, a többi terméketlen. Jövedelmforrása a sóhordás Deés-Aknáról Szilágy-Somlyóra, mely utat egy évben egyszer tesznek meg. Földjük termékeiből s baromtenyésztésből tartják fönn magukat, melyeket N.-Bányán árúsitanak el. Határa két fordulós, hegyes, sziklás s ezért 8 ökörrel szántható csak. Trágyázást a legnagyobb mértékben minden évben megkivánja, de a hely fekvése miatt nem lehet s nincs is szokásban s ezért nem is terem. Jobbára kertekben javitják a földet, hol terményük javarésze terem. Egy köböl őszi búza 4 kalangyát, kalangyája szemül másfél vékát ereszt; a tavaszi vetése a zab 4 kalangyát, kalangyája 2 vékával fizet. A must vedrét 12 krajczárjával árúsitják. Tűzre való fája elég, de épületre való kevesebb van, legeője szűk s jobbára más falvaktól bérelnek ki, nevezetesen Dánpataka községtől és br. Bálintith Istvántól, Naláczi Istvántól, Inczédi Józseftől és Jósika Lászlótól s ezért évenként 60 napot aratnak a földesuraknak s br. Haller Pál dalmári birtokosnak 22 kaszás napszámot tesznek. Kaszálni fordulónként szoktak, van minden évben használható kaszálójuk a kertekben, 7 1/2 szekér szénára való rész.

Kertek jövedelme 2 frt 48 kr.; mivelés alatt levő szántója 129 3/4 köbölre való; elvetettek 68 köb. búzát, 58 köb. zabot, törökbúza vetése 2 1/8 köb., rétje 34 1/2 szekérnyi, szőlője 12 vederre való. Van 74 jármas ökre, lova, 72 tehén, 30 tulok, 30 juh, 60 disznó, 38 méhköpű. Iparosa: egy kerekes s egy szabó.

{231.} Négy elpusztult házastelek közül egyet a pap, egyet a diaconus, egyet Karuly s egyet a nép foglalt el.

1822-ben*Erd. főkormsz. ltár. határa 4-ed osztályú. Van 234 1/4 köbölnyi szántója, 157 1/2 szekérnyi szénarétje, 34 ökre, lova, 27 tehén, 16 bornyu, 17 méhköpű adó alatt.

Jelenleg határának földje gyenge, de trágyázva eléggé termő. Főbb terményei: tengeri, zab, búza, rozs, alakor, lóher s több takarmányféle. Állatai: szarvasmarha, ló, juh, kecske, sertés. Gyümölcse: alma, körtve, szilva, baraczk, meggy, cseresznye.

Forrásai: Zsgyáb, Szub gyál, la butruke, la hotrápe szub szukuluj, Dimbu formi, Valea kusztin zser, funtuna mosuluj, la fogor, sub dumbrave, la kripte, in zsie, la haluj, la biducz, in pogyerej, balta cu arinyi. Patakok: Valea szeketuri, V. lazuluj, V. perrare, V. mera, Valea kucztinzseri, V. ku podor.

1876 óta körjegyzői székhely. Len-, kender- és gyapjufonással és szövéssel foglalkoznak. Iparosa kerekes, asztalos, kovács.

Van 10 pataki malma, mind egy kerékkel és kővel, Indre György, László, Micze Gergely, Kriszte Ernő és Miklós, Kingye Turfán, Muszte János, Pap Simon és László birtokában.

Határhelyek: 1864-ben*Pesty Frigyes gyüjt. Virvu Feczi Dregyici, Virvu Plesuluj. 1898-ban dülői: Vatastine, Valea szeketuri, Fáczá, Ptyetrár, Sub Dumbrava, Lakuriele, Pees, Dealu drili.

Lakossága: 1603-ban*Urb. conscr. f. 65. nr. 87. összes lakóinak száma 8, kik 8 házban laknak. 1703 körül*Erd. főkormsz. ltár. van benne 3 jobbágy, 1 zsellér s 1 szabados, kik 5 telken laknak, el van pusztulva 5 ház. Van ezeknek 6 ökrük, 5 tehenük. Ez évi adója: 12 frt, 3 köb. búza s ennyi zab, 1/2 szekér széna s a nemesekkel együtt adnak egy húsra való marhát. Nemes lakosai: Miklós Péter, Karuly Gábor és Simon, kik 3 nemesi telken laknak; van 6 ökrük s 3 tehenük. Ez évi adóba fizetniök kellett: 6 frt 75 krt, 2 1/4 köb. búzát s ennyi zabot s 1 szekér szénát.

1713-ban*U. o. van 5 paraszt, 2 zsellér, 1 kóborló 6 telken; 80 köböl férőű szántó, 10 ökör, 40 szekérre való rétje, 15 köb. zab, 1/2 köböl borsó, 1 köb. törökbúza vetése, 1 ló, 2 bornyu, 25 tehén, 30 sertés, 1 méhkas, 18 juh és kecskéje; adóssága 5 frt.*1713-beli összeíró birtokosok: Török Zsigmond és Kun István, Gitsch György.

1750-ben*Erd. főkormsz. ltár. van 5 egy telkes nemes lakosa 1 10/15 telken 5 házban, 2 ily özvegy 19/60 telken 2 házban; 37 jobbágy 22 3/4 telken 31 házban {232.} és 3 ily özvegy 1 3/4 telken 3 házban; 2 külsőséggel biró zsellér 1/15 telken 2 házban és 1 külsőséget nem biró zsellér 1 házban. Együtt 26 41/60 telken 44 házban laknak.

1822-ben*Erd. főkormsz. ltár. 50 gör. keleti családfő lakosa van. A gör. katholikusok a deési róm. kath. plébániához tartoznak.

1831-ben*Cons. stat. topogr. 81. l. van benne egy gör. keleti templom s 410 lakos.

1857-ben*Orsz. ism. tábla 22. l. házak száma 113, lelkeké 505, ebből 120 gör. kath., 385 gör. keleti.

1886-ban lakossága: gör. kath. 115, gör. kel. 395, zsidó 9, együtt 519. 1891-ben 516 lakosból 120 gör. kath., 385 gör. keleti, 3 ev. ref., 8 izraelita.

Adója: 1748-ban*Erd. főkormsz. ltár. 179 frt 33 1/2 kr., 1749-ben*U. o. 197 frt 46 1/2 kr., 1755-ben*U. o. 175 frt 8 kr., 1775-ben 171 frt 15 kr., 1822-ben 233 frt 39 kr., 1898-ban 1099 frt 57 kr.

 

Familie nobilă din Coroieni

Karuly de Karulyfalva

 

 

                                  Comuna Coroieni așa cum este prezentată de consiliul local al comunei .

 Comuna Coroieni este asezata in partea de sud-vest a judetului Maramures, la aproximativ 60 km. distanta de municipiul Baia Mare, si 15 km. de orasul Targu-Lapus, in sudul "Tarii Lapusului", la interferenta dintre depresiunea Lapusului si a Somesului.
    Comuna se invecineaza: la est cu satul Magoaja din judetul Cluj si orasul Targu-Lapus, la sud cu satele Gostila si Poiana Blenchii din judetul Salaj, la nord cu comuna Vima Mica din judetul Maramures, la vest cu localitatea Barsaua din judetul Salaj.
    Ca forma de asezare umana, comuna  isi are obarsii stravechi si o permanenta multimilenara. La inceput satele erau mici, formate din cateva familii pentru a nu atrage atentia navalitorilor, dar nici stadiul de dezvoltare a agriculturii nu permitea ingramadirea gospodariilor deoarece dupa destelenirea unui teren, ogorul se folosea pana la epuizarea fertilitatii lui, apoi se lasa, trecandu-se la destelenirea altor terenuri. De fapt comuna este o asezare romaneasca ce purta insemnele specifice locurilor aride ascunse si indepartate, spatii ce au asigurat totusi viata locuitorilor lor.
    Comuna este inconjurata de dealuri ce apara imprejurimile asemeni unui scut. Pitorescul caselor insiruite de-a lungul vailor, ca margelele unui colier, au o semnificatie aparte ce vorbeste despre dragostea pentru frumos a locuitorilor de aici, despre impletirea armonioasa a calitatilor acestora cu frumusetea naturii inconjuratoare. Privirile oamenilor acestor locuri: drepte, senine si sincere, dar sfredelitoare, au darul de a-ti aminti, trecutele vremi de amar si necazuri indurate cu rabdare si crez intr-un viitor mai drept ce-l meritau cu adevarat.
    Satele de deal cum sunt si satele apartinatoare comunei Coroieni sunt in majoritate de tip rasfirat cu densitate medie si cu sol de fertilitate scazuta.
    Ca oricare asezare umana si aceasta comuna are doua istorii: una ancestrala, transmisa de la o generatie la alta, care traieste in sufletul fiecarui locuitor si alta consemnata in filele istoriei din momentul in care tinutul s-a dovedit a fi loc de pricina intre doua "forte", sau a fost ramasa mostenire unor rude domnesti.
    In documentele vremii satele comunei sunt atestate doar din anii 1300-1500, Valeniul fiind satul cel mai vechi din 1331, dar continuitatea populatiei pe aceste locuri este mult mai mare, marturie stand descoperirile arheologice din raza satului Valeni in locul numit Valea Morii, fiind gasita o sapaliga de piatra din epoca neolitica (cca. 5600-1700 a.Ch.).

    Comuna Coroieni are in componenta cinci sate:
  • Draghia
  • Baba
  • Dealu Mare
  • Valenii Lapusului
  • Coroieni - care este centru de comuna.
  • 1586 - Draghia
  • 1608 - Dragigly
  • 1629 - Draghia
  • 1787 - Dregyie
  • 1890 - Dragosfalva
  • 1405 - Baba este tradus in maghiara "Papusa"
  • 1553 - se va numi Babanak, adica "Piciorul Papusii"
  • 1557 - satul va purta numele de Babasstak, adica "Valea Papusii"
  • 1615 - numele satului era Baba, adica "Moasa"
  • 1665 - satul capata numele de Babafalva, adica "Satul Moasei"
  • In 1571 regele Ioan al II-lea i-l daruieste domnului cetatii Chioarului, Magejmas Kristof. Dupa marturia din 1590 satul a fost fondat de un anume Mara Marton.
  • In 1617 domnul cetatii Chioarului il da familiei lui Kornis Gaspar, care pana la 1694 este amintit ca si proprietar.
  • In 1750 proprietar este Haller Paul.
  • In 1820 proprietari sunt mentionati: Kornis Ignacz, Teleki Ana, Karui Simion etc.
  • In 1866 sunt consemnate 101 fumuri, 550 locuitori, dar nici un nobil.
  • 1571 - Uylfalu
  • 1585 - Felseo Galigo
  • 1590 - Dilleofalva
  • 1607 - Dalmare
  • 1680 - Dalmajri
  • 1831 - Dalmaren
  • 1890 - Domhat
  • 1584 - Karylyfalva
  • 1733 - Karojan
  • 1750 - 1805 Karylyfalva
  • 1808 - Korojeni
  • 1850 - Korujeni
  • 1854 - Korylyfalva
  • 72 boi de munca
  • 74 de vaci;
  • rotarie,
  • fierarie,
  • croitorie etc.,
  • Criste Vasile,
  • Tuns Ioan,
  • Andrei Ioan,
  • Andrei Constantin,
  • Vele Petru,
  • Mihis Vasile,
  • Vele Vasile,
  • Tarta Gavril,
  • Muste Vasile,
  • Ciupe Grigore etc.
  • Vele Petru,
  • Mihis Vasile,
  • Petrut Ioan,
  • Corui Ioan,
  • Ciupe Ioan etc.
  • sol brun-podzolit
  • sol brun-podzolit moderat si puternic erodat
  • pseudorendzina regosolica
  • sol brun litic
  • sol brun argilc
  • 21% au un ph. mai mic sau egal cu 5
  • 28% au ph.-ul intre 5.01 si 5.80
  • 21% sunt slab acide: 5.81 - 6.80
  • 8% sunt neutre: 6.80 - 7.20
  • 22% sunt slab alcaline: 7.21 - 8.40.
  • 44% din suprafata este reprezentata de soluri foarte slab aprovizionate si
  • 5% sunt aprovizionate bine cu continut de fosfor (ppm) mai mare sau egal cu 72.
  • 80% din soluri sunt slab aprovizionate cu azot avand indicele de aprovizionare cu azot (IN) mai mare sau egal cu 2.
  • 42% din soluri sunt slab aprovizionate cu fosfor, iar 14% sunt slab aprovizionate cu potasiu. Desi aceste soluri ale comunei sunt in general sarace se cultiva cu succes porumbul, cartofi, floarea soarelui, plante furajere, iar in satul Coroieni exista o livada intensiva unde marul, prunul, ciresul, nucul sunt la ei acasa.
  • 214 mm. adica 25 % primavara,
  • 304 mm. adica 33% vara
  • 211 mm. adica 23% toamna
  • 171 mm. adica 19% iarna. 
  • Din aceste informatii rezulta o medie anuala a precipitatiilor de 119.46 mm .
        Cantitatile lunare ale precipitatiilor atmosferice cuprind valori foarte diferite de la o luna la alta si de la un an la altul.
       De asemenea nici cantitatea de precipitatii din cursul unei zile nu este uniforma.
        In timpul perioadei de vegetatie se inregistreaza 564 mm. pentru lunile mai - octombrie si 706,6 mm. pentru lunile martie - octombrie. Numarul zilelor cu zapada este de 69 - zapada cade prin noiembrie, decembrie si dureaza pana in luna martie. Grosimea stratului de zapada nou cazuta este de 78,5 mm. anual.
        Nebulozitatea este conditionata direct de circulatia generala a maselor de aer. Prezenta norilor in timpul zilei diminueaza energia calorica si luminoasa a radiatiei solare, iar in timpul noptii face ca pierderile de caldura ale solului sa fie mai reduse.
        Vara in cursul lunii iulie frecventa medie a cazurilor cu cer senin este de 40%. Durata de stralucire a soarelui depinde de nebulozitate, cu cat aceasta  va fi mai mare cu atat durata de stralucire a soarelui va fi mai mica si invers.
        Media anuala de stralucire a soarelui este de 2000 - 2500 ore, adica 40 - 45% din durata anuala posibila. Cele mai mari valori se inregistreaza in lunile mai - septembrie, cand durata de stralucire a soarelui variaza lunar intre 200 - 280 ore, adica in medie 50 - 60% din durata lunara posibila.
        Numarul mediu al zilelor fara soare este de 65 - 75 zile; cele mai mari valori inregistrandu-se in lunile noiembrie - februarie.
        Dintre fenomenele atmosferice deosebite amintim:
  • roua - efect  benefic pentru plante
  • bruma - pericol pentru plante, nu depaseste 4 zile lunar; si este prezenta pe vai
  • chiciura - se inregistreaza in noiembrie - februarie, cu un numar mediu de 10,6 zile
  • poleiul - are o durata maxima de 10 zile.
  • fag,
  • stejar,
  • carpen,
  • mar,
  • par,
  • ciresi padureti,
  • jugastru,
  • artar,
  • mesteacan,
  • lemn cainesc,
  • cornul,
  • alunul,
  • porumbarul,
  • macesul,
  • curpenul de padure,
  • catina.
  • ghizdeiul,
  • trifoiul,
  • pirul,
  • iarba calului,
  • musetelul,
  • volbura,
  • piciorul cocosului etc.
  • arinul,
  • plopul
  • salcia.
  • vrabie,
  • pitigoiul,
  • randunica,
  • codobatura,
  • graurul,
  • ciocarlia,
  • cotofana,
  • prepelita,
  • ochiul boului,
  • ciocanitoarea,
  • cucuveaua,
  • uliul,
  • buha,
  • bata,
  • huhurezul,
  • randunica,
  • barza,
  • graurul,
  • mierla,
  • sturzul,
  • pupaza,
  • cucul,
  • si o specie rara de barza neagra.
  • sarpele de camp
  • sarpele de padure.
  • cardiopatii
  • hipertensiune arteriala (H.T.A.)
  • saracie, in special la tigani
  • epidemii etc.
  • Case construite inainte de 1950: 50 case, reprezentand 6.7%
  • Case construite intre 1950 - 1970 : 405 case, adica 54.6%
  • Case construite intre 1970 - 1990 : 275 case, adica 37.1%
  • Case construite dupa 1990: 12 case, reprezentand 1.6%.
  • Numar persoana/locuinta - 3.16
  • Suprafata locuibila/persoana - 15.8 mp.
  • Suprafata locuibila/locuinta - 50.5 mp.
  • Grajdul pentru vite si sura
  • Cotetul pentru porci
  • Cotetul pentru pasari
  • soproane
  • Fanare
  • Costei pentru porumb etc.
  • pentru suprafata: - arul (100mp.)
  • iugarul (0.58mp)
  • stanjenul (3.6mp)
  • pentru volum: - litarul (850ml)
  • merta (22kg)
  • Primaria - cu 12 angajati
  • Postul de politie - deservit de 2 subofiteri
  • Dinspensarul veterinar - cu un medic
  • Posta - cu 2 angajati
  • Dispensarul uman si Scoala - care au fost descrise amanuntit anterior.
  • Vaida Aurel - Colectie personala de obiecte
  • Istoria romanilor - 1860 vol. I
  • Carol Kocsa - unele consideratii cu privire la geneza ceramici de la Lapus
  • Tara Lapusului - Dumitru Rus, Rozica Bott; editura Corint 2000
  • Rodica Duma - monografia satului Baba

 

Cultura
    Accesul la cultura al cetatenilor comunei se realizeaza, pe langa mijloacele de informare in masa, si prin Biblioteca Comunala, care a fost infiintata in anul 1960 si reinfiintata in 1990.
    In prezent detine un numar de 8737 volume, din toate domeniile, avand un numar de 184 de cititori.
    Mai exista si biblioteca scolii, cu un numar de 3500 volume si 115 cititori.
    In fiecare sat al comunei exista cate un camin cultural, unde se organizeaza spectacole cu elevii, si cu formatii artistice din zona. De asemenea se organizeaza baluri si discoteci cu ocazia sarbatorilor.
    In comuna exista de asemenea o manastire, cu hramul la ’’Sf. Ilie’’. Manastirea e asezata intr-o poiana deosebit de frumoasa, la est de satul Coroieni. A fost inaltata de ieromonahul Paisie Cosma in perioada 1990-1999.
    Un alt monument este statuia "Ostasului Roman" din satul Baba, si acesta fiind realizat dupa 1990 de catre Micle Augustin. Este asezat in mijlocul satului, aproape de caminul cultural. Statuia e dedicata eroilor cazuti in cel de-al doilea razboi mondial.
    Biserica de lemn din Valeni, de asemenea un monument istoric, a fost descrisa la istoricul satului.
    Dintre monumentele naturale cel mai semnificativ pentru comuna, este rezervatia naturala "Cheile Babei", situata in extremitatea sudica a Depresiunii Lapusului. Dezvoltate pe cursul mijlociu al paraului Poiana, intre satele Baba si Poiana Blenchii, Cheile Babei (3.2 km. lungime) reprezinta cel mai impunator sector de chei din partea nordica a Podisului Somesan.

    Religia
    Din punct de vedere religios, majoritatea populatiei este de ----- ortodox: 2291 credinciosi.
    Alaturi de acestia traiesc si membri ai altor confesiuni:

  • Penticostali - 45
  • Adventisti - 4
  • Martori ai lui Iehova - 8

    Dupa cum s-a mai aratat, in fiecare sat exista cate o biserica ortodoxa, cu exceptia Coroieniului, care are 2 biserici, unde se slujeste duminica si in sarbatori.
    Pe langa acestea, mai exista o biserica penticostala in Valenii Lapusului, si una in Dealu Mare.

    Obiceiuri si traditii
    Locuitorii comunei sunt oameni deosebiti, care au mostenit cultul omeniei si a ospitalitatii din mosi stramosi.
    Pentru a radiografia viata spirituala sub raportul pastrarii elementului traditional si a degradarii lui pe parcursul timpului, vom incerca sa trecem in revista cateva din obiceiuri.

    Obiceiuri de iarna
    Una din cele mai preferate manifestari este colindatul - care  incepe spre miezul noptii si dureaza pana spre dimineata. Barbati si femei (dar in general copiii) merg impreuna si colinda la ferestrele caselor, colinde de inspiratie biblica, iar in casa colinde laice.
    In ajunul Craciunului grupuri de copii intre 10 - 12 ani, practica umblatul cu "Steaua" si cu "Irodul", iar la Anul Nou tot copii umbla cu Plugusorul.

    Obiceiuri de primavara si vara
    Primavara, inaintea iesirii din curte, gospodarul unge animalele cu usturoi, apoi le stropeste cu aghiazma de la Boboteaza, pentru a le feri de rele.
    Masuratul oilor este o veche traditie a zonei. Primavara, dupa ce ies oile la pasune, se stabileste o zi cand se face "masurisul" , adica se masoara cantitatea de lapte a fiecarui gospodar. Dupa ce s-a terminat masuratul laptelui, incepe petrecerea la care participa toti cei care au legatura cu stana, precum si invitatii lor.
    In comuna mai persista si obiceiul aprinderii focurilor de primavara. Acest obicei face parte din ritualul de pregatire  a ciclului agrar, avand rol de purificare si chiar de fertilizare. Se aprinde focul prin gradini, din resturile uscate ramase de peste iarna, la data de 25 martie - Blagovestenii sau Buna Vestire, deoarece la acea data se considera ca ies din pamant toate ganganiile si se aprinde focul ca sa nu se apropie de casa.
    Sangeorzul este sarbatoarea Sfantului Mucenic Gheorghe, din 23 aprilie. In ziua respectiva cei tineri se uda cu apa, fie din galeata, fie din pahare. Obiceiul este practicat mai mult de copii si de tineri, constituind un motiv de distractie, fara ca cei udati sa se supere.
    Sarbatoarea Pastilor. Dupa 7 saptamani de post are loc sarbatoarea religioasa a Pastilor. Din fiecare casa, oamenii pleaca la biserica la miezul noptii, la ’’Inviere’’, iar dupa terminarea slujbei de inviere, fiecare persoana se impartaseste cu pasca si vin la biserica, cat si acasa. Sarbatorile de Pasti tin 3 zile, un timp de bucurie si ’’inviere’’ sufleteasca, din care nelipsite sunt, bineinteles, ouale rosii.
    Alte sarbatori mai semnificative, care isi pastreazainca obiceiurile lor sunt: Ispasul, Rusaliile, Sanzaienile.
    La Rusalii se pastreaza obiceiul "iesirii in tarina". Dupa liturghie, toti cei prezenti la biserica in frunte cu preotul se indreapta spre hotar unde are loc slujba pentru ocrotirea culturilor.
    Vara, oamenii sunt ocupati cu lucrul campului, putini sunt cei care mai fac claci, dar in trecut se organizau astfel de claci la secerat. Tot cu ani in urma, in zilele frumoase de vara se organiza joc popular la care participa intregul sat. Azi tineretul opteaza pentru o forma noua: balul sau discoteca, care se organizeaza de regula seara la Caminul Cultural.
    Obiceiurile vietii de familie nu mai au azi  amploarea de altadata. Noul mod de a munci, de a trai, de a gandi al oamenilor a dus implicit la schimbarea mentalitatii lor, la renuntarea mai multor practici si obiceiuri, care azi nu mai corespund si sunt depasite.
    Nasterea aduce bucurie in familie. Cu ani in urma se nastea acasa, sub supravegherea moasei, azi nasterile au loc in spital sub supravegherea personalului medical.
    Botezul nu mai are nimic ritualic, fiind o petrecere imbelsugata, doar ca participa si preotul care face o slujba.

    Nunta se desfasoara dupa urmatorul ceremonial:

  • petitul fetei de catre baiat si parintii acestuia (mersul "pe vedere")
  • stabilirea datei nuntii
  • nunta este anuntata in 3 duminici la rand in biserica
  • cu o saptamana inaintea nuntii doi feciori merg la casa mirelui si a miresei pentru ai pofti la nunta, si apoi prin tot satul, avand cu ei colacul frumos impodobit.
  • urmeaza cununia religioasa, iar apoi petrecerea.

    Inmormantarea este un moment grav si dramatic din viata omului, un moment de jale simtit mai mult de familie, dar si de comunitate. Un prim mijloc de vestire a satului ca a murit cineva este clopotul, apoi alt semn este un steag negru pus la casa. A treia zi dupa moarte are loc prohodul, care antreneaza toata populatia din sat si participanti din satele vecine .

 

 

                                      

                           

                           

        

                            

               
                            

     
     
     
     
        

 Vasile Muste

 

Ziua de 30 ianuarie a fiecarui an are pentru poetul Vasile Muste o dubla semnificatie. In acea zi, in 1956, a vazut lumina zilei in localitatea Coruieni, Maramures. Apoi, tot pe 30 ianuarie se sarbatoresc in calendarul crestin ierarhii Vasile, Grigore si Ioan. Coincidenta fericita pentru un scriitor maramuresean de valoare. Are la activ mai multe volume de versuri: “Instalarea frigului” sau “Constelatia copilariei”. Modest, introvertit ca toti literatii constienti de veridicitatea superioara a operelor lor. Este directorul Casei Orasenesti de Cultura din Sighetu Marmatiei si, in ultima vreme, sufletul organizatoric al Festivalului International de Poezie din localitate.

Dialog cu Vasile Muste

N. Scheianu: Vasile Muste, cel mai cunoscut poet român cu barba din Maramures, autor cu carte de identitate, rezident de Sighetu Marmatiei, coborâtor din nemesii din Coruieni, director de casa de cultura, stâlp de festival national, tata de familie, ettetera, ettetera.
Când, unde, de ce si cum ati binevoit a veni pe lume? Literatura dumevoastre, poezia adica, miroase a paduri, a livezi si a ierburi prin care micul Muste cred ca alerga sarind din floare-n floare. Redevenind sobru si Martial: Ce-i datorezi satului în care te-ai nascut, ce-ti datoreaza el tie, parintilor, strabunilor? Cât de fabuloasa a fost copilaria ta, de a trebuit sa te apuci de poezie si nu de constructii de drumuri si poduri?

Vasile Muste: Datorez Coruieniului mare parte din viata de pâna acum si tot restul vietii care mi-a ramas cu norii sau albastrul care vor fi sa fie. Bunicul trecut Dincolo, cu cele 78 de pamânturi scrise pe o hârtie în buzunarul camasii lui albe, nu poate ramâne multa vreme singur. Dar pâna atunci, marea si stravechea familie de preoti Muste se vor fi rugând pentru linistea mea. Dumnezeu îi va fi primit, din iubirea lui fara sfârsit pentru oameni, în împaratia Sa. Copilaria însa (cuvântul acesta l-am scris mereu cu litera mare) n-am parasit-o niciodata. Mi-am facut mai demult o portita secreta pe unde sa ma întorc acolo mereu si mereu. Cred cu tarie ca doar atunci când parasim definitiv Copilaria, când ne rupem cu salbatice de ea, doar atunci începe moartea noastra adevarata. Atâta Copilarie a revarsat Dumnezeu peste casa aceea din Coruieni încât nici astazi nu ma mai pot întoarce si nu pot fi acolo decât copil.
NS: Dupa Coruieni, caruia i-ai dedicat o carte, a urmat liceul la Târgu Lapus, într-o vreme când marea metropola a Tarii Lapusului era un orasel, ca si acum, de altfel, dormind la umbra Rohiei, în comitatul Cetatii Ciceului lui Petru Rares. Mi-am recunoscut deseori admiratia mea bolnavicioasa si spaima de oraselele de provincie. Acolo a facut liceul si Augustin Cozmuta. Cum au fost pentru tine acele vremuri?
VM: Am fost acolo nu numai elev, unde i-am avut profesori pe Vasile Latis, Ioan Filip, Iulian Indre, ci si presedinte de Cenaclu, personaj în floare, daca tot îti plac sintagmele cu flori, îti spun o strigatura la subiect: ŤNu-s picioare ca la Floare/ Asa albe si usoareť, tânar cultivând prietenii. De acolo Ion Iuga Lapusanu, Radu Blenche, Iancu si Cornel Ciupe, Puiu Bistrinscki, Viorel Criste. Tot de Tg. Lapus se leaga si debutul meu. Radio Cluj avea în 1974 o emisiune intitulata Unda pentru minte, inima si literatura, emisiune realizata de Horia Badescu. Aici a fost adevaratul meu debut si de Radio Cluj, prin prietenii pe care i-am avut acolo si de care nu m-am mai despartit niciodata: Horia Badescu, Radu Tuculescu, Aurel Druta, Tiberiu Iancu, Radu Saplacan.
NS: Imaginea ta de poet nu poate, sau poate cu greu fi desprinsa de Sighetu Marmatiei, de Casa de Cultura a municipiului si de Festivalul national de poezie de aici. Cum si prin ce vrajuri ai ajuns în celalalt mare oras de provincie de pe malul Tisei?
VM: Am trecut Muntii Tiblesului cam de tânar, dupa multe, dar tot poezia a fost aceea care m-a facut sa ramân la Sighetu Marmatiei. In 1995 am obtinut aici Premiul Uniunii Scriitorilor, am fost "vedeta" respectivei editii si sub acoperisul Palatului Culturii de aici am gasit iubirea dupa care haladuiam prin Tara Lapusului. Si asa, de-o vreme încoace, Palatul Culturii a trecut sub administratia mea, devenind, din 1999, nu numai cel mai mare poet cu barba din Maramures, ci si cel mai bogat om din orasul acesta (cum ar spune Radu Stanca, într-o traducere aproximativa).
NS: Daca ar fi sa-ti reamintesti "la fotografie" primii ani la Sighet, care ar fi sentimentul predominant? Care era atmosfera acelor ani, cu cine te preumblai prin burg, cu cine mergeai la câte un ceai de macese, ce gândeati voi, cei aflati fata-n fata cu marea Uniune Sovietica despre viata, arta si femei?
VM: Am venit aici la sfârsitul anului 1986, n-am prins prea mult comunism pe aici si de trait parca traiam tot la Coruieni. Am înteles, mai târziu, ca muntele nu desparte ci uneste oamenii, iar radacinile mele ajungeau pâna aici. Intre Tara Lapusului si Tara Maramuresului nu exista diferente categorice. Cred ca demult, deasupra Tiblesului doi pastori, unul maramuresan si altul lapusan au schimbat, prieteni facându-se, fluierele între ei.
Cu Uniunea Sovietica m-am ferit adesea sa stau fata în fata si chiar mai mult decât atât. Am încercat si am stat catre ea mai mult cu spatele.

Coruienul meu este asezat spre sud si, astfel, am privit mai mult spre tara decât spre locurile înnourate de unde venea, de fiecare data, furtuna. Aici m-am împrietenit definitiv cu Ion Ardeleanu (prea tânar si prea repede plecat), Petru Roman, Viorel Igna. As spune, cu toata înfiorarea ce ma încearca în acest moment, ca marii mei prieteni nu mai sunt lânga mine: Ion, sub iarba din apropierea Tisei, Petru în Germania, Viorel în Italia. Numai eu le mai recunosc umbrele prin oras, fara tinta si trup, sarutând urmele pasilor frumosilor tinerilor care au fost…

NS: Te-ai ocupat, o vreme, împreuna cu poetul Echim Vancea si cu Octav Postolache, de organizarea si desfasurarea Festivalului de poezie. Cum ar veni: Dragi tovarasi, nu ne-a fost usor! Acum te ocupi singur, esti expert în domeniu, si ai transformat Festivalul în festival international. Nu mai vorbim de tinuta festivalului.... Care au fost anii cei mai grei ai Festivalului? Când ti-a fost mai usor? Ai avut probleme cu tovarasii de atunci? Care e perceptia despre festival a domnilor de acum, mari iubitori de cultura?
VM: La Sighetu Marmatiei n-am prins decât trei ani de comunism si nu aceia au fost cei mai grei, ci anii de la stingerea lui Laurentiu Ulici. Abia anul trecut am reusit sa aduc un scriitor de valoarea, demnitatea si caracterul lui L. U. Este vorba de poetul, criticul, istoricul literar, polemistul Gheorghe Grigurcu. Am promisiunea lui ca va fi prezent la editiile care vor urma la Festivalul International de poezie de la Sighetu Marmatiei. Astfel, acum îmi este destul de usor. Dar înainte de toate acestea, cu Dan Pralea, Octav Postolache si (mai ales) Echim Vancea patimit-am destule. Am facut posibil, cu prietenul si poetul Echim Vancea, unul dintre cele mai cutremuratoare spectacole de poezie anticomunista din câte au existat de-a lungul celor 50 de ani de bezna comunista. Acum îmi este mai usor si de aici, fara sa laud, se întelege ca cei ce se afla astazi în fruntea obstei înteleg actele de cultura care se întocmesc la Sighetu Marmatiei.
NS:  Ai fost foarte apropiat sufleteste, de totdeauna parca, de criticul si prietenul tau Laurentiu Ulici. Cum ai perceput trecerea lui pe la Sighet si pe la Desesti, implicarea lui în organizarea festivalului? Dar a poetului Ion Iuga, alt mare maramuresean, caruia i-ai dedicat un Festival anual?
VM: N-am cunoscut niciodata un caracter mai puternic, un scriitor si un om mai deosebit ca Laurentiu Ulici. Festivalul de la Sighet, fara Laurentiu, nu ar fi fost. Nu mi-a fost prieten, dar despre mine a scris în Contemporanul anilor comunisti, în articolul Cei care vin ca sunt unul din cei treizeci de scriitori care voi însemna ceva în literatura româna. Pe Ion Iuga l-am pretuit de la început. Ii stiam poezia din Liceu, iar admiratia fata de atitudinea antisistem ne-a apropiat usor, dar ne-a apropiat mai întîi poezia. Colocviile ION IUGA sunt semnul de pretuire si drag pe care îl poarta cei ce l-au cunoscut.
NS: Pe la Sighet au trecut aproape toti poetii contemporani ai României, mai mari sau mai mici, mai importanti sau mai anonimi. Stiu ca ti-s prieteni si apropiati foarte multi poeti români contemporani. Ce poeti îti sunt structural apropiati si de care te leaga lucruri deosebite?
VM: N-am facut aproape nimic pentru prietenii mei. Aceasta este poate cea mai mare vinovatie pe care o voi purta si atunci când va fi sa ma împac definitiv cu iarba. Radu Saplacan, Ioan Es. Pop, Lucian Vasilescu, Ion Zubascu, Adrian Alui Gheorghe Cassian, Maria Spiridon, Valeriu Stancu, Radu Florescu, Ion Burnar, Vasile Morar, Gheorghe Pârja, Gheorghe Mois.
NS: Traind la doi pasi de Tisa si de malul ei drept, pe care se afla Maramuresul din Transcarpatia Ucraineana, ai trecut des podul de la Câmpulung. Acum exista, în sfârsit, un pod peste Tisa, pe care putem trece dupa benzina, iar tu dupa fapte de cultura. Pentru cei care nu stiu, ce este Maramuresul de peste Tisa pentru Vasile Muste, ce poate el (sau noi) sa faca pentru cultura lor, pentru literatura prietenilor de acolo?
VM: Din casa lui Gheorghe Mois, am vazut pentru prima data, România dinafara. Atunci mi s-a parut ca România de dincolo de Tisa nu mai e a mea si ca este posibil sa nu mai fie niciodata. Apoi, am înteles ca acesta era sentimentul prietenului meu din Biserica Alba, Gheorghe Mois. Si tot de atunci am convingerea ca, simtind la fel, vom ramâne români pentru totdeauna, chiar daca el îsi cânta acum singuratatea pe câmpuri lusitane. La Festivalul de la Sighet, Gheorghe Mois a fost premiat. Tot aici a fost premiat un alt poet - Gheorghe Granar -român de dincolo de Tisa, tânar plecat sa-si caute radacinile.
NS: Ce mai face, în general, poetul român contemporan Vasile Muste din Sighetu Marmatiei, municipiu cu puscarie de renume mondial? Familia, poezia, cartile, râul, ramul?
VM: "Traiesc, alta solutie nu e" spunea Ben Corlaciu. Sau încerc sa nu scriu mai mult decât traiesc. Concret: iubesc, scriu, citesc, râul nu-l mai pot privi fara prieteni, iar despre ram, „care frunza pica"...

Nicolae Scheianu

Biografie selectiva

S-a spus despre mine ca sunt specialist in copilarie ca stiu

pe dinafara cursurile de disperare ale bunicilor mei

si la nevoie pot face rost de pasari pe cer

ca la marginea memoriei detin gradini suspendate

unde cultiv primaveri nelumite ca seva-mi urmeaza copacii

cu bratele pline de flori pe drum spre biserici

si clopote arunca-n ferestre cu nuci de lumina

ca nu mai raman in praful sperantei la capatul

parcului cand luna trage raze si aduna indragostitii

in podul casei cu carti despre originea noptii

langa viespi locuind ilegal sub corni

la Vima Mare pe pamanturile colectivizate  de iarba

ca inca din viata si din camera alaturata

ma mai aude mama trantind poarta spre visul

in care voia sa ramana

a fost odata

n-ar fi fost sa se spuna.

” Așchia nu sare departe de trunchi !!!!! ”

"The nationalities problem in Transylvania 1867-1940" :

În această lucrare la paragraful 66 , este amintit şi numele lui VALERIU MUSTEA , acesta fiind înscris în "Anuarul medical din 1914 " ca medic în serviciul de stat din Tirgul Lăpuş (Maghiar Lapoș).
 
 
MUSTE VALER- născut în KARULYFALVA / COROIENI în 1875 . De naţionalitate român : greco catolic .
Tatăl MUSTE GABOR , preot greco catolic cu domiciliul în COROIENI .
A terminat GIUMNAZIUL GRECO CATOLIC  din BLAJ în 11.06.1893 .
A studiat la facultatea din CLUJ între 1893-1898 : 10 semestre .
A luat doctoratul la CLUJ in 18.03.1908 .
A primit în 1894 bursa "BAB-FELE" ?!
 
” Mai sunt și alți coroienași . ”
 
Într-o sală de clasă a şcolii gimnaziale, s-au adunat cincizeci - şaizeci de coroienaşi, cum le place locuitorilor de aici să li se spună. Mai erau puţine zile pînă la 1 (întîi, nu unu) Decembrie 2008 şi lumea era pregătită pentru lecţia de suflet.
Despre cultura comunală a vorbit mai întîi primarul de Coroieni, Gavril ROPAN. A recunoscut că nu s-a ocupat suficient de domeniul cultural, dar s-a “angajat” că în viitor va sprijini activităţile artistice, mai ales cele legate de folclor, însă şi cele de cultură cultă.
Directorul Valer TUNS al Şcolii cu clasele I-VIII a remarcat că în Coroieni s-au născut pictorul Valentin Muste (are atelier la Baia Mare) şi poetul Vasile Muste (locuieşte în Sighet). Iată că a apărut un nou scriitor originar din Coroieni, Axente Criste, cu o carte în care a aşternut tot “focul dorului” faţă de locurile natale.
Prefaţatorul cărţii, conf. univ. Valeriu OROS (şi el lăpuşean, de loc din Vima), a glosat despre necesitatea culturii, în linia patetismului lui Iorga: “Un popor fără cultură este o gloată”. A remarcat curajul autorului, aflat la debutul editorial, să abordeze acest gen de poezie cu formă fixă, acrostihul. Cartea de faţă este o autobiografie în versuri, în stil clasic.
Autorul Axente Criste şi-a amintit despre “Coruieni” (aşa scrie în certificatul său de naştere). Furau pere stelniţoase şi “devreme” (acum în sat mai sînt doar vreo douăzeci de peri stelniţoşi, toţi ceilalţi s-au uscat). În merii ponici şi urdaşi urcau noaptea, pe lună, păcălind cîinele legat de tulpină.
În acei ani (‘50), lupta de clasă nu era o vorbă. Fiind “pui de chiabur”, Axente a fost singurul din clasă neacceptat în organizaţia de pionieri. A plîns, nu înţelegea de ce el, cel mai bun elev la învăţătură, nu a primit cravată roşie, ca toţi ceilalţi copii. “De ce plîngi, mă, după o cîrpă roşie?!” i-a grăit bunicul Axente, chiaburul. Nu l-a înţeles atunci. Ar fi vrut cravata.
O altă lovitură a fost că preşedintele cooperativei agricole şi alţi comunişti strigau după el: “Pui de chiabur!”
În ziua de Bobotează, activiştii de partid au venit cu miliţienii la gospodăria lor şi le-au luat din grajd oile şi o viţea, pentru că nu plătiseră cotele.
A fost respins de Liceul din Tg. Lăpuş, pe motive ideologice, deşi la concursul de admitere a avut media a doua din capul listei. A fost obligat să dea examen în toamnă, la şcoala de învăţători din Sighet, cu o adeverinţă falsă, cum că este fiu de ţăran mijlocaş. Carnetul de utecist i-a fost dat pe şest, de dirigintele Ioan Roman din Coroieni, care trăieşte şi astăzi. Aşa a reuşit elevul Axente să-şi piardă urma şi să facă şcoală, căci îi era dragă cartea şi iubea poezia.
A devenit însă profesor de educaţie fizică şi a lucrat 37 de ani la Liceul “Gheorghe Şincai” din Baia Mare, pînă la pensionarea de acum cîteva luni, la vîrsta de 63 de ani.
Cartea “Aduceri aminte” este o poveste în versuri, dedicată coroienaşilor. Axente Criste se poate întoarce oricînd acasă la Coroieni, şi lumea îl va striga: Poete…
Nicolae GOJA
 
  • Fotograful in stare de gratie



    Nascut in 1956, in satul maramuresean Coroieni, Radu Suciu a absolvit clasele primare la Scoala Generala Coroieni, apoi clasele V-XII la Liceul de Muzica si Arte Plastice Baia Mare, iar in 1982, Institutul de de Arta Teatrala si Cinematografie .L.Caragiale” Bucuresti, Facultatea Imagine de Film si TV. Este membru al Asociatiei Artistilor Fotografi din Romania, din 1978.



    In acelasi an a obtinut Medalia de argint la Salonul national de arta fotografica de la Sibiu, urmata trei ani mai tarziu de Premiul I pentru Eseu fotografic la Festivalul national de arta studenteasca.
    Fotografiile lui Radu Suciu au fost expuse in cadrul unor numeroase expozitii personale sau saloane nationale si internationale de arta fotografica, desfasurate in Baia Mare, Sibiu, Bucuresti, Petrosani, Sighetu Marmatiei, Madrid, Ankara si Sao Paolo. Abia dupa doua decenii de creatie profesionista in domeniul fotografiei de arta se decide artistul sa adreseze publicului baimarean provocatoarea chemare Priviti-ma!, prezentandu-si 31 de esantioane dintr-un captivant repertoriu al convorbirilor sale cu tacerile privite, afirma istoricul si criticul de arta Tiberiu Alexa in catalogul expozitiei al carui vernisaj a avut loc joia trecuta.



    Pulverizare nefocalizata



    Nu ma intreba de ce n-am expus timp de 20 de ani; e o problema personala si tautologica, afirma Radu Suciu, care accepta totusi sa vorbeasca despre trecut. Prima fotografie a realizat-o pe cand avea 14 ani, cu un aparat Smena 8. Multa vreme a fost indragostit de aparatele mecanice, pe care le considera de o claritate deosebita, mai ales in realizarea portretelor. I se parea fascinant pana si ticaitul acestora. Obiectivele moderne sunt mai performante dar mai reci si n-au calitatea asta ciudata pe care o au aparatele vechi, sustine omul atras de lucrurile aparent neinsemnate, pe care in mod obisnuit nu le observam (grinzi, scari, raze) si pe care le pune in valoare prin fotografie.
    Radu Suciu crede ca modestia este singura calitate pentru cei care nu au o alta, motiv pentru care recunoaste ca era talentat si in domeniul artelor plastice si ca scria destul de bine. Treaba asta a dus la pulverizarea mea nefocalizata in mai multe directii. Am oscilat intre Arte Plastice si IATC. Fotografia a ramas totusi vectoriala in ceea ce ma priveste, cu toate ca as fi fost un foarte bun operator de film, afirma Radu Suciu.



    Cioran si starea de gratie



    In 1982, dupa absolvirea facultatii, Radu Suciu a avut de ales intre noua orase. S-a intors in Baia Mare, unde a fost vreo 3-4 ani profesor de fotografie si film la Scoala Populara de Arta, unde nici nu exista o astfel de catedra si care a fost inventata atunci. Timp de trei ani a fost director al Casei de Cultura din Baia Sprie, cu toate ca nu era membru al PCR. In facultate a scapat de insistentele comunistilor, datorita unui bunic care fusese legionar, luptase in al doilea razboi mondial la Cotul Donului si in Muntii Tatra, un om luminos si destept, cum il caracterizeaza fotograful fascinat o lunga perioada de timp de lumina.
    I-am amintit artistului de o fotografie pe care mi-a daruit-o in 1988 si care avea pe verso, in loc de dedicatie, un citat din Cioran. Impotriva faptului ca a persiflat Divinitatea si a faptului ca a vrut sa fie un cinic, n-a reusit in final decat sa se impace in sine cu Dumnezeu, sustine astazi Radu Suciu, omul care crede ca il defineste cel mai bine expresia lui Baudelaire: Iubesc in frumos ceva ardent si trist.
    Am vrut sa stiu de ce expozitia se numeste Priviti-ma! Raspunsul a fost unul in coada de peste: Titlul mi-a fost sugerat intr-o anumita masura de imaginea calului inlantuit. Am cautat si ceva provocator, cu toate ca s-ar putea sa fi fost si ceva lubric si narcisist in toata povestea asta. Pentru Radu Suciu, cea mai importanta componenta a unei fotografii nu este reprezentata de luminozitate, contrast, unghi, culoare sau imagine, ci de starea de gratie in care se afla fotograful. O stare de gratie ce tine de magie, pentru ca pana la urma, arta fotografica este chiar o arta magica, dupa cum afirma artistul.
  • Ioan BOTIS
  •  

    URME ARHEOLOGICE

    Coroieni, com./oraş Coroieni (denumire repertoriu: Coroeni sau Cerueni, Karuyfalva, jud. Someş)

    Punct 1. Neprecizat
    Tip sit: neprecizat
    Descoperiri:
    1.0.0.1 inel - 2 inele mici de electrum agăţate de un lănţişor format sin 15 inele din fir subţire; datare repertoriu: Hallstatt, 1814; Naturhist. Mus. Viena
    Bibliografie:
    1. Mitrea, B., Dacia, VII - VIII, 1937 - 1940, p.156

    2. Pink, K., NZ, XXI, 1928, p.4, nr. 11

     


     

    File:Biserici2.jpg

     

    Fișier:Gruiu rotund.jpg

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

    Enter supporting content here

    AMINTIRI