Din vremuri ancestrale , omul a cercetat
natura ,si fiecare schimbare a simbolizat-o apoi printr-o sarbatoare . Cu timpul , la aparitia conducatorilor de culte
, a inceput sa se deie nume la aceste sarbatori , si o anumita explicatie.
Asa , au aparut rind pe rind , sarbatorile pe care
le cunoastem azi .
Sarbatorile la toate popoarele , sint legate de schimbari astrologice
, ceea ce arata ca din cele mai vechi timpuri, omul a stiut sa citeasca hartile cerului , ne stiind insa sa le explice .
La noi , la evrei , dupa iesirea din Egipt , Moise si fratele lui Aharon
, au primit de la Dumnezeu , legile si sarbatorile ca o hotarire "Divina" ce nu poate fi discutata .
Sarbatoarea de "Pesah" (paste la evrei ) , a devenit
o sarbatoare obligatorie , o sarbatoare de aducere aminte , a iesirii din Egipt , o sarbatoare de emancipare
si de capatare a libertatii .
Sarbatoarea se sarbatoreste la inceputul primaverii , la " redesteptarea naturii " , la inceputul
creerii unei noi vieti , a unei noi lumi .
Daca ne uitam mai bine in cartile religiose si rugaciunile ce trateaza tema pastelui la evrei , putem
spune ca avem de a face cu o conceptie filozofica dintre cele mai inaintate din istoria omenirii.
Sarbatoarea semnifica iesirea din sclavie la libertate ; transformarea omului
din sclav in om liber si creerea unei societati bazata pe egalitate si drepturi sociale.
Istoria omenirii , arata ca aceasta iesire la libertate , nu se face cu usurinta , si de multe ori
trebuie sa lupti (razboaie , revolutii ) pentru a o capata , si chiar cind ajungi in final sa o primesti
, o parte din cei ce au capatat-o , nu-o primesc cu usurinta , nu-o inteleg , si nu stiu sa se foloseasca
de ea.
Cheia ceremoniei de pasti la evrei , este de a povesti din generatie in generatie
, povestea iesirii din Egipt , dind participantului la ceremonie , posibilitatea de-a se simti ca si cum ar iesi el insusi
, acum ,din acea robie .
Sarbatoarea se rezuma la o masa , cu bucate de sarbatoare , care se face dupa un ritual bine stabilit
, citindu-se Hagadat Pesah , o colectie de povestiri despre istoria iesirii din Egipt , presarata ici
si colo cu mici rugaciuni simbolice pentru a intari si mai mult atmosfera de sarbatoare .
Cu cit numarul de participanti e mai mare , atmosfera e mai placuta. De aceea familia ,incearca sa invite
cite mai multe rude , sau familii nevoiase , sau prieteni .
In copilarie , am avut placerea sa sarbatoresc pastele
la citeva familii de evrei , lasindu-mi amintiri pina astazi .
Am participat la pastele familiei Halpert Bernard , familia Klein Mihai , familia Simon Moise
, si ce este interesant , ca a fost ultimul paste a acestor familii in Lapus , la putin timp dupa aceasta ,au emigrat in Israel
, fiecare in alt an , indeplinid astfel ultima fraza :
" In anul care vine , in Ierusalimul reconstruit " .
Cind n-am avut cu cine sarbatori , ne-am adunat la masa numai noi , cei patru
membri a familiei , facind un "rezumat" a ceea ce trebuia sa fie o ceremonie de pasti , tatal meu nu stia sa conduca
ceremonia, si nici sa citeasca in ebraica pe acele timpuri .
Aceste familii de evrei ne-au primit cu bratele deschise si ne-au ajutat sa simtim si sa
vedem cum se petrece cu adevarat un paste , posibilitate de a simti pe care n-am avut-o apoi pina cind am emigrat in
Israel , si am inceput eu sa conduc ceremonia de paste la mine acasa .
In Lapusul copilariei mele , in apropierea pastelui , se faceau liste cu
necesitatile rituale a fiecarei familii , si contra cost , se primea "azima"-pasca , faina de pasca , si vin din Tara Sfinta
, asta pentru a avea un paste "Caser" , cum scrie la carte .
Comunitatea din Bucuresti primea comenzile din tara si se trimiteau lazi , ce se depozitau in sinagoga ,
fiecare venind sa-si ia comanda .
Binenteles , comanda era mai mare decit nevoile familiei , impartindu-se "azima" si la prieteni , printre
care si preoti , prieteni de familie .
"Gustul" sarbatorii si a bucatelor din acele timpuri ,era mult
mai bun decit cea de azi , si nu este greu de inteles pentru ce.
Un E-mail ce l-am primit nu de mult de la Zoli
Mittelman , Lapusan de-al nostru care locuieste in Haifa -Israel , mi-a readus aminte , de alte sarbatori evreiesti
pe care le-am sarbatorit in Lapus , in prima perioada a copilariei mele .
In acea perioada , locuind in cladirea de linga fosta Primarie , aproape de Sinagoga , a facut ca de
cind eram mic sa intru cite odata singur, sau impreuna cu parintiii in sinagoga , mai ales de sarbatori .
Desi in acea perioada '58-'62 numarul de evrei a fost mic , totusi a fost o viata religiosa de zi de zi
, iar de sarbatori se umplea Sinagoga de viata , toata populatia evreiasca participind la rugaciune .
In aer, un iz de lemn vechi ,amestecat cu mirosul lumanarilor
aprinse pentru sarbatoare sau pentru morti , in prima incapere .
De lumanari , care erau insirate in rinduri pe o banca pe peretele dinspre drum , se ocupa un
om batrinel care taia cu foarfeca din fitilul care ardea ,cind se alungea prea mult. Lumanarile erau facute acasa in
cutii de tabla luate de la alimentara ,si care la origine erau cutii pentru bomboane.
Glasuri de copii care fugeau , intrind si iesind sau urcind la
loja femeilor, redesteptau la viata peretii adormiti de linistea ultimilor ani ,dind o expresie a vietii si continuitatii
.
Barbatii in haine de sarbatoare , inveliti in "tales"(acel acoperamint
ritual pe care-l imbraca evreii la rugaciuni ) cu figuri serioase , si aruncind priviri severe pustilor ce
se invirteu fara-ncetare si "conturbau" astfel buna desfasurare a rugaciunii.
Din cind in cind mai priveau la copiii cei mari , sa vada daca se descurca cu rugaciunile .
Cite odata , tragind cu ochiul la vecini , dindu-i un cot sa-l destepte din rugaciune si s-ai arate cu
capul spre un tinar care intrind in transa rugaciunii , se ruga de zor cu ochii inchisi , ca un adevarat
Iesiva - bucher ( elev la scoala religioasa ) .
Tinerii evrei ce au trecut de majorat , stateau cuminti linga tatii
lor rugindu-se serios , aratind astfel comunitatii c-au invatat ceva de la parinti , dind astfel o "satisfactie
patriahala" si o mindrie parintilor.
De afara se auzea ca un stup de albine , zeci de glasuri ce ridicau rugaciuni spre cer , din cind
in cind , cite o voce mai tare , arata ca si el a ajuns la paragraful ce trebuia si este in pas cu toata
lumea .
Erau acolo Zoli Mittelman , Adler Altman , Adler Simson , baietii
lui Grosman , Bercovici Fisu , Bercovici Tvica , si altii ce nu-mi amintesc numele lor .
Sus la balcon , in zona rezervata femeilor , vedeai femei ce se
rugau si ele , stiind sa citeasca cu usurinta , si sa tina pasul cu rugaciunea barbatilor .Alte femei , stateau
si discutau incet , sa nu deranjeze . Discutau despre copii , despre casa , despre mancaruri , si toate cele
ce s-au petrecut in ultima vreme in Lapus , lucruri stiute si nestiute .
Aici era locul de perelinaj ale celor mici , cind nu mai aveau rabdare sa se joace pe afara . Aici
veneau sa se plinga , de ceea ce i-au facut fratii sau ceilalti copii, aici veneau sa plinga de foame
, si sa intrebe cit mai este pina la masa .
Aici in Israel am fost la Sinagoga de mai multe ori , dar n-am avut
placerea din acele timpuri , si n-am simtit in atmosfera acel " miros "de lemn vechi si lumanari , ce sfintea
locul .
Asta poate ca acuma sint obligat sa stau pe locul meu , sa fiu serios , si sa stau cu cartea de
rugaciune in mina , nereusind a tine ritmul cu ceilanti , facindu-ma pina la urma sa ma las pagubas.
Numai in '82-83 cind dupa emigrare , locuind intrun
camin de noi imigranti , am avut o revelatie.
Caminul , format din trei blocuri cu 9 etaje , avea in una din cladirile adiacente
, sali de clasa , unde am invatat ivrit , si o incapere , ce a fost transformata ad- hoc intr-o mica Sinagoga .
Un tinar American care terminase scoala de rabini in Brooklyn , si care a primit de la rabinul lui misiunea
de a veni in Israel si a face o casa de rugaciune pentru noii veniti , a reusit sa ma aduca in fiecare vineri
seara si simbata dimineata , sa ma rog cu el , si inca citiva barbati .
Cred ca in acea perioada , m-am simtit pentru intiia oara cu adevarat evreu , si am inceput a intelege
rugaciunile , ordinea lor , si frumusetea muzicii acestor rugaciuni.
Acel american , tinar de vreo 23 de ani cu o nevasta de 18 ani ,( un copil in postura de Rabin
si o copila pe post de mama a unui copil de 4 luni), era de loc de pe la noi din Maramures . El mi-a dat
placerea de a ma ruga pentru prima oara in viata cu adevarat , desi formatia mea din Romania , a fost una ateista .
Una din cele mai controversate sarbatori este Purimul . Nefiind o sarbatoare primita
prin Mose pe Muntele Sinai , apare ca o reactie a unei perioade de pericole pentru evrei in perioada regelui Ahasveros
din cetatea Susan . O poveste de dragoste , care a contribuit apoi ca baza pentru povestea frumoasei Ester si a tatalui
ei Mordahai , care au scapat de la moarte evreii din acea tara .
E o sarbatoare a copiilor , a " dulciurilor " , si a mastilor .
Pentru evreii din Europa , sarbatoarea era un adevarat carnaval ,si
traditiile au pus bazele la cea ce a fost mai tirziu teatrul in limba idis a evreilor Aschenaz ce vorbeau aceasta limba .(
Spre mindria noastra , teatru idis s-a nascut in Romania la Iasi in acea gradina de vara, numita "Pomul Verde "
) .
In afara de rugaciunea de sarbatoare cu citirea cartii lui Ester (si
asta cu o atmosfera de carnaval) , sarbatoarea s-a transformat intr-un concurs de pregatire de prajituri si dulciuri , una
mai buna decit alta . Si ca faima gospodinelor sa fie dusa in cele patru colturi ale lumii , au inceput sa se faca
asa numitele : " daruri " ( farfurii , cosuri ,pachete, pline de prajituri si dulciuri ) .
Copiii insa , continuau o traditie veche de asa numitul " pirinspil " un fel de teatru improvizat
, sau recitari de poezii in idis , colindind pe la casele de evrei , si primind in schimb bunatati si citva banuti .
In amintirea mea , e baiatul cojocarului Bercovici , pe nume Fisu si baiatul
lui Adler pe nume Simson , care s-au pregatit din greu pentru acest "pirinspil" eu participind la repetitiile lor ,
fara a intelege un cuvint pe idis .
Gustul prajiturilor bunicii mele din Sascut , si a matusilor din Focsani
si Bacau , le simt si acum .
Cum se apropia Purimul asteptam sa vina postasul , sa ne anunte ca avem pachet la posta . Nu stiu cum
ma abtineam sa nu deschid pachetul pe drumul de la posta pina acasa . Cind deschideam pachetul , nu ma puteam opri din
mincat , a doa zi plingind ca n-a mai ramas nimic .
Acum in Israel , cine mai are timp de pregatit prajituri , cum se pregateau
in Romania .
