Home | Blank page2 | Blank page | ARHEOLOGIA TARII LAPUSULUI SI IMPREJURIMI | Viorel Ciubot, Turuckó Alexandru Prima monografie a Tarii Chioarului | CORESPONDENTE : Duma Lucian | LUCRARI ARHEOLOGICE IN ZONZA VIMA MICA | ALEGERI | pagina in constructie | Pentru Boguta | Emotii | Dupa 25 de ani | LAPUSENI UNITIVA !!! | REINTOARCERE IN TRECUT III | REINTOARCERE IN TRECUT II | REINTOARCERE IN TRECUT I | Ultima ceremonie | EROI | Rohia | MUNTELE GAINA | Pagina neterminata | " PEDAGOGI DE SCOALA VECHE " | CAMPIONAT PE MAIDAN | VIOLENTA | " LA PESCUIT , IARNA " | Istoria unui parculet | LIBOTIN | MENTORI | MENTORI II | SASCUT | SASCUT II | povestiri | povestiri II | povestiri III | povestiri IV | povestiri V | povestiri VI | Dr. SOLOMON CORNELIU | CULTURA | CULTURA II | CULTURA III | LAPUSENI | Lapuseni II | TOAMNA SE NUMARA ....... | COPILARIA MEA ,SPITALUL | Lapusul si evreii | Traditii evreiesti | HOLOCAUSTUL LAPUSAN | DOCTORI | FARA LEGATURA | REÎNTOAECERE | CORESPONDENTE | CORESPONDENTE II | -IUDAICA | Contact Me | About Me | Favorite Links | Blank page W | Blank page | SOME

AMINTIRI DIN TIRGU LAPUS / SASCUT

" LA PESCUIT , IARNA "

      Iarna din anul 1961 , a fost o iarna grea in Lapus . Frig , sa-ti inghete oasele , troiene de nameti , si riul inghetat bocna .
Seara ,cei ce n-aveau de lucru pe afara , preferau sa stea in casa la caldura focului din sobe  care duduia zi si noapte .
      Geamurile , cu desenele florale ale iernii ,desenate pe ele , nu dadea voie sa vezi pustietatea de afara .
Rar , auzeai scirtiitul pasilor , unui intirziat , care se grabea sa ajunga acasa .
 Vintul "suiera" creind o muzica , la care ciinii strazii participau ca singurii solisti , privind la o luna cu o lumina pala , ce dadea o stralucire de argint zapezii inghetate.
     Pe la orele zece ca in fiecare seara , Gunar -bacsi, isi dadea "concertul " lui , dupa ce se " incalzise " cu citeva paharele , la crisma , " sa-si mai inece tristetea ".
Avea el cintecele lui , pe care le cinta in fiecare seara , trecind pe "sicator" pe linga ferestele casei noastre .
    Lumina era stinsa de mult . Romy dormea deja .Eu, inca mai programam ziua de miine .
Urma sa ma intilnesc , cu unul din copiii lui Berg , care statea pe strada Doinei , la capatul dinspre riu , peste drum de casa lui Pisti bacsi .
Era o casa veche , cu o intrare mare spre o curte interioara.  Intrarea  impartea casa in doua parti . Ei stateau in partea dreapta cum intrai din strada , urcind citeva trepte ,spre un mic culoar. 
Fusesem de citeva ori la ei , desi nu pot sa spun ca eram prieteni cu copii lui Berg .Berg batrinul , evreu de origine , s-a casatorit cu Irma , o crestina cu care a avut 4 sau 5 copii . Batrinu Berg , lucra din greu , sa-si intretina familia , si sa " umple sticla " pentru Irma , careia ii placea "sa goleasca paharelul" .
Parintii mei , oameni cu vederi largi n-au gasit in aceste vizite si legaturi cu acesti copii , o problema .
    In decembrie, tata a fost internat la Cluj cu o forma grea de hepatita . Mama a plecat si ea la Cluj sa fiie cit mai aproape de tata , luindu-si cu chirie o camaruta , la una din surorile de la clinica unde tata era internat.
    Cu toate ca ma simteam "mare" , si lele Marie  era cu noi , parintii l-au adus pa bunicul Noah (Natan)  din Focsani , tatal mamai noastre , sa aiba grija de noi .
Saracul de el , cit a avut de suferit din cauza noastra .     
    Dimineata , mi-am petrecut-o in bucatarie , cu fratele meu , bunicul si lele Marie , asteptind cu nerabdare sa vina ora prinzululi sa pot iesi la intilnire , ca-mi promise baiatul lui Berg , ca-mi arata un loc de prins pesti .
Pe la ora 13 am iesit ' incaltat cu bocanci, cu  izmene groase , pantaloni grosi de iarna , sa nu-mi fie frig . Peste trei rinduri de pulovare groase , am pus paltonul , un palton gri inchis cu nasturi pina sus , palton dintrun material care amintea " pinza de molton " . Inarmat cu o caciula ce-mi acoperia urechile ,cu manusi de lina , legate una de alta printrun snur de lina sa nu se piarda , m-am prezentat la usa familiei Berg.
Dupa doua minute , am fost pe drum spre riu. Pe atunci , in capatul strazii Doinei , perpendicular pe strada, a fost cladirea casei pompierilor, unde se gasea masina pompierilor.
Pe acele vremuri , pe atunci pompierii erau voluntari , care la sunetele sirenei sau la danganitul clopotelor in dunga , fugeau sa-si ia rolul de pompier in primire . Nu departe a fost o alta cladire , cladirea D.C.A.-ului .
Trecind pe linga cele doua cladiri , eu si baiatul lui Berg , ne-am indreptat spre riu , care atunci nu era cu diguri , putindu-se trece de-pe o parte pe alta cu caruta prin riu.
In acea iarna , riul era o platforma de ghiata in lung si in lat.
Am inaintat pe ghiata spre celalalt mal , cam in dreptul casei lui Argil Bizo. Acolo in apropieria malului ghiata era mai transparenta si se puteau vedea pestii ce inotau sub "podul de gheata ".
In aceste conditii ne-am invirtit si noi mai bine de o ora , facindu-ne tot feluri de planuri cum sa prindem cit mai usor pestii . La un moment dat , eu am trecut printr-o portiune , unde gheata era atit de transparenta , ca parea ca o sticla . Sub ea sa vedeau o multime de pesti . N-am apucat sa fac al treilea pas , ca gheata s-a spart cu adevarat ca o sticla , facind sa cad in apa care era mai mare decit mine ,trecindu-mi peste cap , dar nu asa de adinca , ca sa nu ajung cu picioarele pe pamint . M-am impins spre suprafata , spargind pojgita de gheata de deasupra capului , unde ma-npinsese curentul riului in cele citeva secunde.
Cu greu am reusit sa ies , tirindu-ma pe gheata din jurul gaurei create.
Se vede ca , au fost si alti pescari inaintea noastra cu citeva zile inainte , si au spart gheata , care nu a capatat grosimea ce era pe tot riul .
Asa cum eram , cu hainele inghetate bocna , tari ca piatra , am fugit spre casa. Cind am ajuns , temindu-ma de reactia bunicului , m-am ascuns intre usile de la intrarea in casa , pina ce lele Marie m-a gasit , m-a bagat in casa , m-a dezbracat , si mi-a facut o frectie buna cu spirt , dindu-mi dupa asta un paharel de tuica , sa nu ma-nbolnavesc , Doamne fereste.
De inbolnavit nu m-am inbolnavit , dar mi-a ramas o amintire , a unei familii Lapusene , si a unei aventuri neobisnuite .   
 

Enter content here

Enter supporting content here

AMINTIRI