Home | Blank page2 | Blank page | ARHEOLOGIA TARII LAPUSULUI SI IMPREJURIMI | Viorel Ciubot, Turuckó Alexandru Prima monografie a Tarii Chioarului | CORESPONDENTE : Duma Lucian | LUCRARI ARHEOLOGICE IN ZONZA VIMA MICA | ALEGERI | pagina in constructie | Pentru Boguta | Emotii | Dupa 25 de ani | LAPUSENI UNITIVA !!! | REINTOARCERE IN TRECUT III | REINTOARCERE IN TRECUT II | REINTOARCERE IN TRECUT I | Ultima ceremonie | EROI | Rohia | MUNTELE GAINA | Pagina neterminata | " PEDAGOGI DE SCOALA VECHE " | CAMPIONAT PE MAIDAN | VIOLENTA | " LA PESCUIT , IARNA " | Istoria unui parculet | LIBOTIN | MENTORI | MENTORI II | SASCUT | SASCUT II | povestiri | povestiri II | povestiri III | povestiri IV | povestiri V | povestiri VI | Dr. SOLOMON CORNELIU | CULTURA | CULTURA II | CULTURA III | LAPUSENI | Lapuseni II | TOAMNA SE NUMARA ....... | COPILARIA MEA ,SPITALUL | Lapusul si evreii | Traditii evreiesti | HOLOCAUSTUL LAPUSAN | DOCTORI | FARA LEGATURA | REÎNTOAECERE | CORESPONDENTE | CORESPONDENTE II | -IUDAICA | Contact Me | About Me | Favorite Links | Blank page W | Blank page | SOME

AMINTIRI DIN TIRGU LAPUS / SASCUT

Lapusul si evreii

   A FOST O DATA O COMUNITATE                            27.03.2007

85370025.jpg
La un loc Sfint

85370022.jpg
La Rabin

85370023.jpg
La Rebetzin

85370026.jpg
Ultima relicva evreasca-CIMITIRUL

85370027.jpg
Pentru familia Moscovitzi

85370028.jpg
Ultimul inmormintat-Kaufan Lajcsi

       Asezarea evreilor in Tara Lapusului e de citeva sute de ani . 
N-am date exacte , la ora actuala , anul cind au ajuns primii evreii in zona Lapusului. Cert este , ca n-a fost sat care sa nu aiba "evreii lui " .In general au fost  un minim de zece familii in fiecare sat , asta poate ca sa se faca un "miniam " , ( minimul de 10 barbati ), pentru a putea a se ruga , dupa legile religioase evreiesti .
      In Lapus, in anul 1880 au fost 389 de evrei , pentru ca in anul 1930 , din totalul de 2378 de cetateni , 689 au fost evrei . Daca luam in considerare pe toti evreii din inprejurimi , cred ca se ajungea la peste o mie de suflete .
     Evreii , au stiut sa se intregreze cu usurinta in viata locurilor unde au trait , fiind mestesugari priceputi , comercianti buni , o parte din cei ce locuiau la sate , au lucrat cu pricepere  pamintul pe care-l aveau fiind cu adevarat " truditori ai pamintului ".
     Viata evreilor din Tara Lapusului , se invirtea in jurul " comunitatii " evreiesti , cu centru la Tirgu Lapus .
Comunitatea evreilor , a avut grija de necesitatile religiose ale enoriasilor sai , sinagoga , rabini , baie rituala , macelarie cu carne " caser " , aprovizionarea cu " azime " ( pasca )  pentru pasti , educatie religiosa pentru tineri , invatatul limbii ebraice ,pentru copiii mici .
     A fost o viata intensiva , cu ridicari si coboriri , cu conflicte intre diferitele curente religioase , curente politice , curente ale identitatii lor ca evrei si  cu privire a viitorul lor , in lumina noii doctrine " tionut " de recladire a "patriei evreiesti "- Israelul .
    Conducatorul comunitatii , a fost rabinul de Lapus , printre ei : David Fridlander , si apoi  Rabinul Mose Taitelbaum , o ramura a familiei Taitelbaum , care a dat Rabinii de " Satmar "- Rabin  de Satmar ,care a creat o casa rabinica , care dupa cel de-l doilea razboi mondial , si-a trecut casa rabinica in Brooklyn , New York, SUA  , stirnind in cursul anilor multe polemici in jurul lui , datorita trecutului  sau , sau a  vederilor religiose si politice ale lui.
     Personalitatea rabinului din Lapus , a avut o mare importanta in viata comunitatii . El a trebuit sa conduca viata religiosa , sa fie judecator in litigiile dintre membrii comunitatii , sa casatoreasca , sa inmorminteze , si sa invete tinerii in ale tainele rugaciunilor si intelegera rugaciunilor , sa dea sfaturi , sa aculte cu intelegere problemele personale ale membrilor comunitatii .
Rabinul Mose Taitelbaum , a fost cel care a raspuns cel mai bine cerintelor vietii comunitare , reusind in perioada lui, sa transforme viata comunitatii , in una de invidiat , chiar de catre comunitati cu renume .
   In acea perioada , in jurul lui , s-au adunat un numar de "iesiva buchar" ( elevi de scoala religioasa ) , care invatau si se rugau zi de zi cu rabinul , pina la orele tirzi a noptii .
In perioada de virf a "scolii" , au fost peste o suta de elevi , care au fost tinuti pe banii comunitatii , si au locuit la familiile de evrei , fara plata , si sustinuti cu mincare in perioada sederii lor .
  In afara de aceasta "scoala"  , pentru copiii mici de la virsta de trei ani ,exista un  "heidar" (nume venit de la cuvintul ivrit "heder=camera" . Acest heidar , a fost o un fel de "scoala " de initiere in citit si scris pe ebraica , scoala condusa de un " "melamed" ( de la cuvintul ivrit -invatator ).
N-a fost copil de evreu care sa nu treaca prin " heider" , si sa nu simta pe pielea lui , nuiaua " melamedului ".
Cu toate acestea , multe din ceea ce citeau in cartile de rugaciuni  , si in citirea Cartii Sfinte  , nu intelegeau cea mai mare parte din enoriasi , care cunosteu numai literele punctuatia , regurile de rugaciune , fara a sti intelesul cuvintului , care era pe arameica si ebraica veche .
     Sinagoga , construita pe pamintul comunitatii , avea ca anexe , baia rituala ,casa rabinului , macelaria si abatorul ritual .
Comunitatea avea un "soihet" , (taietor ritual a animalelor ) . Peste ani cind comunitatea n-a avut "soihet" s-a adus de citeva ori pe saptamina , iar mai tirziu o data pe saptamina si de sarbatori. Macelaria rituala , a continuat sa functioneze pina prin anii '60 .
     Baia rituala , avea in centru "micve" acea " groapa " cu apa la care se cobora pe o scara in spirala , apa in care crediciosii se "purificau" dupa datina , inainte de a merge la sinagoga vinerea seara.
Baia avea si o mica centrala , cu motorina , pentru apa calda . In cladirea "micvei" , citeva camarute , unele cu vana , altele cu dus , baia rituala a evreilor , fiind prima baie publica din zona Lapusului .
    Sinagoga , " Silul " , o constructie masiva ce putea cuprinde peste o mie de oameni , se gasea pe drumul spre Razoare , la drum , asezat de-a lungul drumului , cu un sir de ferestre inalte .
Cladirea avea o sala de rugaciuni mare , in care se faceau rugaciunile vara si de sarbatori , sala avea un balcon , in partea opusa , "aron ha codes" (dulapul sfint) locul unde se tineau sulurile de "Tora". Balconul era inchis cu un paravan din lemn , ca un goblen , dind astfel posibilitate femeilor sa vade partial , partea de jos , unde erau barbatii .
Nu departe de "Dulapul Sfint" in mijlocul incaperii , intre patru coloane masive , se gasea pe o platforma patrata , cu scari pe partile laterale , cu o masa masiva inspre "Dulapul Sfint" , si o banca inspre partea dinspre intrare .
Aici era locul unde se deshidea sulul "Torei " si se citea vineria si simbata si in zilele de sarbatori .
 Deasupra "Dulapului Sfint " , pe peretele de culoare albastra , era pictata o cortina deschisa , prinsa-n parti de " o impletitura  cu ciucuri " de culoare galbena . Plafonul pictat cu stele , avea prins de el candelabre , care atirnau pe un lant de metal . Candelabre mari cu forma geometrica iluminau cu lumina electrica , dupa 1940 .
De jur inprejurul peretilor ,scaune pentru enoriasi .Cei ce erau cetateni de "vaza" si pentru cei ce aveau bani sa cumper locul , au fost trei rinduri in fata "Dulapului Sfint" .Locurile cele mai scumpe si mai cerute , au fost pe rindul de la peretele "Dulapului Sfint" , locuri retinute pentru rabin , conducatorii obstii , sau pentru vizitatorii importanti ,in trecere prin Lapus .
    Partea care a mai ramas din Sinagoga , partea mai mica , era impartita in doua parti inegale . Cea mai mare , era folosita iarna  , ca sala de rugaciune zi de zi , in afara de vinerea si simbata si sarbatori . Incaperea , cu toate conditiile unei mici Sinagogi ,a raspuns cerintelor, in special in anii de mai tirziu cind numarul enoriasilor a scazut si nu se mai putea incalzi marea sala .
Din sala mica , se intra intr-o camera de forma patrata , care avea un geam ce dadea spre sala cea mare , si un mic "Dulap Sfint " pe acelasi perete .
Camera era echipata cu o masa lunga , cu banci pe cele doua laturi , si citeva scaune de rugaciune . Aceasta camera a fost pe vremea copilariei mele  "Heiderul" meu !!! . Din camera se putea iesi printro alta usa , intr-un hol mic , de unde incepeu scarile spre balcon , si se putea iesi in curtea Sinagogii , prin intrarea femeilor.
     In fata si spatele Sinagogii au fost doua cladiri ale comunitatii , pentru cerintele conducatorilor religiosi ai comunitatii , in curte fiind si baia rituala .
     Pe dealul scolii se gaseste cimitirul evreiesc , cu 470 de morminte  , cel mai vechi mormint ,din sevolul XVII .
Aici au fost adusi la  " locul de odihna de veci "  Rabinul Mose Taitelbaum  si Rabinita Haia sotia lui .
Mormintele lor , au fost si sint un loc de pelerinaj pentru evreii originari din Lapus si inprejurimi , care considerau acest loc ca un loc sfint , aducind rugaciuni in amintirea Rabinului , si rugindu-se lui pentru sanatate si prosperitate.
    Rabinul a fost socotit ca "Sfint" inca pe cind era in viata ,la el venind cu probleme ,evrei si nevrei cind erau la necaz .
Se povestea ca avea puteri mari ,in legatura lui cu Divinitatea , ceea ce a facut  sa-i mearga renumele " in toata regiunea , venind la el din cele mai indepartate colturi sa-i ceara ajutorul sau sfatul .
O povestire , ca o legenda pe care am auzit-o aici in Israel ,de la niste originari din Lapus , spune ca intr-o vara secetoasa si calduroasa , a fost un foc mare pe o parte a Lapusului , foc ce preliclita  podul de lemn a orasului ,si ameninta sa treaca si de partea cealalta a asezarii . Rabinul Mose Taitelbaum , a venit , s-a rugat , afacut niste semne Cabalistise in aer si pe pamint , a tras cu piciorul o linie , si iar s-a rugat. Cind focul a ajuns in dreptul liniei s-a oprit , n-a mai inaintat si incetul cu incetul s-a stins .
Poveste , legenda , adevar , asta n-are importanta ! Ceea ce vreau sa arat prin aceasta poveste , este marea putere acreditata  Rabinului ,de evreii Lapuseni , chiar de cei nu l-au prins in viata .
     Toata aceasta viata , a fost sugrumata o data cu primele rabufniri antisemite legate de cel de-al doilea razboi mondial , cu o agravare in urma dictatului de la Viena din 1940 cind Maramuresul a intrat sub stapinirea Ungariei , si a culminat cu deportarile in masa a evreilor maramureseni .
      In anul 1944 lunile mai - iunie , satele din jurul  Lapusului si Lapusul s-au golit de evrei !! -fiind dusi cu trenurile mortii pina la Auswitz , unde majoritatea au fost omoriti  de fiara hitlerista , si arsi in crematoriile naziste .
Putini au scapat cu viata .Familii intregi au disparut de pe fata pamintului .
Cei ce s-au intors , au fost niste epave , care au inceput incetul cu incetul sa-si  refaca viata , care pentru ei s-a oprit in clipa deportarii .
Cu toate acestea, au ramas marcati pe viata , de trauma pe care au trecut-o , si care le revena mereu in memorie .
La intoarcere n-au gasit nimic din ceea ce lasasera , desi trecuse numai un an de la plecarea lor .
Situatia grea, de dupa razboi, a Romaniei , instalarea comunismului , hartuielile securitatii , pierdera increderii intr-un viitor bun , lipsa de incredere in bunatatea aproapelui sau , dupa suferinta din timpul razboiului , crearea statului Israel , a facut ca prin anii '50-'60 majoritatea evreilor din tara Lapusului , care au supravietuit Holocaustul, sa emigreze in Israel ,cu o valiza de haine si lucruri mici de gospodarie nu mai mult de 50 kg .
 Si-au lasat totul , si au plecat cu speranta linistii de miine , cu speranta ca nu vor mai trece clipe de rastriste cum au trecut , cu speranta unui viitor mai bun pentru copiii lor , si de ce sa nu spun ,sa scape de comunism, si poate , ca   sa nu mai auda vesnicul : "ia mai cara-te jidane in Palestina "
   Perioada pe care eu am trait-o , a fost cind putinii care s-au intors , s-au facut mai putini prin plecarea in Israel a majoritatii .
 Putini care au ramas ,dupa o mica perioada s-au facut si mai putini , ajungind ca prin '70 , in Lapus sa fie numai 8 familii , si la plecarea parintilor mei in 1982 Lapusul sa ramina fara evrei .
   Cu toate acestea , am avut norocul sa prind o clipa din viata comunitara a evreimii Lapusene , nu atit de impresionanta cum a fost pe vremuri , dar relevanta pentru acele timpuri .
   Am mai prins baia rituala functionind , am mai vazut soihetul facind taierile rituale ale pasarilor , am intrat in macelaria cu carne caser , am invatat la "heidar " , am participat de sarbatori la ceremoniile religiose .
Din anul 1960 , Sinagoga n-a mai functionat . Pe parcursul anilor cladirile adiacente Sinagogii au fost darimate si s-au construit blocuri .Baia rituala nu s-a mai redeschis , cazind in paragina .
Cladirea Sinagogii , a inceput sa se cojeasca , geamurile sa se sparga , si se deschidea cind un Israelian in vizita prin Lapus vroia sa se roage . Atunci toti barbatii din Lapus , si cu ajutorul a doi evrei binevoitori din inprejurimi , reuseam sa ajungem la 10 barbati , sa se poata face o slujba religiosa .
   Necazul a fost la doua inmormintari , unde au trebuit sa se aduca si din Baia Mare evrei sa se faca inmormintarea dupa datina .
Se mai deschidea Sinagoga si de Pasti . Nu pentru a ne ruga , ci pentru a ne lua azima - pasca  si vinul caser pe care le cumparam de la comunitatea din Bucuresti si pe care le primeam in lazi mari prin posta , si le depozitam in interiorul Sinagogii.
   Prin '72-'73 comunitatea din Bucuresti a inchiriat cladirea la cooperativa de consum , transformind-o in magazie de mobila , avind insa ca magazioner , pe domnul Mitelman care lucra la magazinul de mobila , si prin el s-au facut legaturile dintre cooperativa si comunitatea din Bucuresti .
   Nu peste multi ani , Romani  carora le-a pasat , au venit la noi acasa , sa ne spuna cu indignare , ca s-a vindut sinagoga , ca in curind se va demola , aducind astfel un ultragiu , istoriei evreilor si in special unui lacas de cult.
Acesti Romani de bun suflet ne-au cerut sa intervenim si sa impiedicam aceeasta profanare.
    Dar zarurile au fost aruncate .Nu s-a putut face nimic . Dupa cite am inteles , la Oradea au fost responsabili cu propietatile evreiesti din Transilvania , si care au vindut Sinagoga  " la bucata!!!!!!!" . Au vindut tot ! Pina si cuiele acoperisului de tabla ruginite de vreme .
    Se pare ca candelabrele si o parte din scaunele de rugaciune au fost date Bisericii Penticostare ,dar de asta nu sunt sigur.
    Sulurile Sfinte au fost duse la Baia Mare , Placa memoriala , inchinata victimilor Fascismului a fost scoasa de pe fatada , si aruncata in curtea comunitatii din Baia Mare , fara nici un sentiment din partea conducatorilor comunitatii evreiesti din aceea vreme .
    Ziua cind a inceput demolarea , a fost ca o zi de doliu pentru mine , desi n-am fost si nu sunt religios . Multi din taranii ce treceau , pe acolo , si poate si din Lapuseni, se uitau mirati,isi faceau cruce , si nu intelegeu cum e posibil ca un lacas sfint sa aiba asemenea destin .
   Din ceea ce a fost Comunitatea evreilor din Lapus , a mai ramas cimitirul , care si el , napadit de vegetatie nu-ti da posibilitatea de-a gasi ceea ce cauti .
   Numai mormintele Rabinului si Rabinitei , te mai intimpina la intrare, spunind parca :
                           " Suntem inca aici ! " .
       
        

Enter supporting content here

AMINTIRI