|
IV Imaginea evreului īn cultura populara contemporana
1. Portret fizic; 2. Portret intelectual; 3. Portret moral; 4. Portret religios;5. Portret profesional; 6. Culoare politica
7. Evreii sīnt uniti; 8. Evreul -erou civilizator; 9. Obiceiuri; 10. Casa evreiasca; 11. Evreii, de unde au venit si unde
au fost dusi? 12. Maxim al īncetatenirii unui portret etnic
Richard Clément demonstreaza existenta unei tendinte la membrii grupului minoritar de a se identifica cu alt grup lingvistic
cu o vitalitate ridicata si sasi piarda identitatea originala, fiind asimilati .Īn acest caz, membrii grupului majoritar pot
dobīndi o identitate secundara fara sa-si piarda identitatea originala. (Chelc ea; Ilut; 2003: 371) Evreii reprezinta un
caz aparte. Corespondenta o etnie - o religie si respectarea comunitatii ca surogat al patriei-mama, īi face inasimilabili.
Īnsusindu-si limba grupului īn mijlocul caruia traiesc, ei nu-si abandoneaza limba care īi defineste, nelasīnd identitatii
lor supape prin care sa transpire pierderi si sa intre inovatii externe, vazute ca daunatoare. Īn aceeasi masura, īnsa, grupul
majoritar din cazul studiat " fie el alcatuit din romāni, ucraineni sau maghiari " īsi va pastra idenitatea, raportīndu-se
la grupul minoritar prin intermediul procesului de diferentiere (conotata pozitiv sau peiorativ).
Principalele coordonate ale imaginii evreului, descrise īn acest capitol, se regasesc īn imaginarul taranilor din Maramures
īntr-o distributie neuniforma;. Este vorba despre stereotipuri raspīndite si interiorizate diferit, uneori contradictorii
chiar. Dintre acestea, cu cea mai larga circulatie, se remarca evreul acuzat de deicid si evreul comerciant, mai mult sau
mai putin speculant. Iata de ce portretul religiossi cel profesional apar ca atīt de bine reprezentate.
Portretul religios contine numeroase contradictii care, la nivelul mentalului popular, nu reprezinta o problema. Astfel,
evreul este ucigas;ul lui Iisus, lucur pentru care nu poate fi iertat si pentru care apare ca pedepsit de Dumnezeu prin deportare,
dar īn acelasi timp el este credinciosul care respecta cu cea mai mare strictete prescriptiile religioase, atragīnd dupa sine
respectul īntregii populatii, fie ea romāneasca, ucraineana sau maghiara. Mai credincios decīt crestinul, dar "īn legea
lui", evreul religios īl antreneaza;si pe vecinul ssu romān īn ritualurile saptamīnale, apelīnd la acesta pentru
treburile ce nu puteau fi īndeplinite īn ziua sabatului. Romānul īsi face astfel intrarea īntr-o lume īn linii mari inaccesibila,
patrunzīnd īn casele evreiesti, descoperindu-i acestuia obiceiurile culinare si nu numai. Alteritatea, privita de dupa fereastra
securizanta, este astfel apropiata atunci cīnd contactul cu ea prilejuieste o personalizare de mult asteptata.
Cuvīntul asteptata nu e īntīmplator aici. E vorba de asteparile create prin intermediul povestirilor care preced experienta
- īn cazul copiilor deveniti "ajutoare de sīmbata". Ne putem īntreba daca, īn cazul unei generatii de mult timp
disparute, experienta a precedat povestirea, fiind chiar locul de origine al acesteia. Īnsa alteritatea radicala reprezentata
de evreu impune o distanta cu greu anihilata, un paravan īn spatele caruia este posibila nasterea oricarei povestiri despre
vecinul ciudat, cu barba si perciuni, de peste drum.
O categorie nou aparuta o constituie evreul comunist, cel care a adus comunismul īn Romānia sau perceptorul satesc. Desigur,
nu trebuie pentru nici o clipa sa uitam ca
analiza noastra ramīne la nivelul imaginarului popular. Acest lucru va determina o imagine aparte, guvernata de stereotipuri
ce nu apartin sferei culte sau vreunei
propagande antisemite. Īn general, imaginile evreului se bazeaza pe experienta informatorului sau pe īnsusirea unor povestiri
despre evrei, devenind, la rīndul lui sursa
pentru un alt ascultator si creīnd, astfel, o noua varianta.
Portretul robot al evreului este īnfatisat aici din punctul de vedere al informatorilor, de multe ori chiar cu cuvintele
lor, spre a permite cititorului o īntelegere
cīt mai fidela a mecanismelor de gīndire. Partile componente ale imaginii evreului sīnt reunite aici tematic. O analiza
cantitativa este de dorit īntr-o lucrare viitoare, menita sa aprofundeze subiectul atīt de complex al reprezentarii evreului,
pentru stabilirea nodului central al acesteia.
Imaginea evreului difera de la un informator la altul, īn functie de educatia primita, de bagajul de informatii preluate,
de influenta pe care a avut-o mas-media asupra
lui si de experienta acestuia : unele imagini seamana, altele sīnt diferite fara a fi contradictorii, unele reprezinta
negatii puternice ale altor reprezentari. Remarcam, de asemenea, diferentieri pe sate, ceea ce conduce la ipoteza circulatiei
restrīnse a anumitor
stereotipuri.
Comparīndu-l pe Celalalt cu singura matrita cunoscuta, el-īnsusi, romānul va crea prin povestire o imagine de sine. Categorizarea
Celuilalt se face īn functie de sine, prin
raportare, si are nevoie, uneori, de-o unitate de masura. Iata de ce, "avoir des liaisons avec l’altérité
était quelque chose de réprouvable. La solution ? Faire l’altérité ressembler ą l’identité ! Le bon juif
c’est « le juif comme un paysan " de multe ori, anumite īnsusiri ale evreului sīnt vazute conform unui anumit
tipar: ei erau atunci asa cum sīntem noi azi, si asta cu referire la īmbracaminte, dansuri etc.
Acest mecanism de gīndire explica de altfel si imaginea evreului ca erou civilizator, caci el avea atunci ceea ce noi
avem abia azi: bicicleta, haine fabricate in serie, īncaltaminte, radio si lista poate continua. Se-ajunge astfel la o valorizare
a evreului, acesta fiind privit si ca mijloc de modernizare, ca un exemplu demn de urmat,
portretul evreului neaparīnd ca fondīndu-se pe un antisemitism popular, ci pe aparente contradictii la nivelul mentalului
popular si continīnd, īn ciuda aparentelor, pe cīt de multe īnsusiri negative, pe-atīt de multe calitati. Modalitatea de adresare
a romānilor,
"jupīn","jupīneasa", tradeaza o forma de respect, evreii fiind considerati domni din punct de vedere
comportamental si material. Etnonimul "jidov", forma populara a lui "evreu", este lipsit de īncarcatura
discriminatorie: asa cum palaria se numeste clop īn Maramures, evreului i se mai spune si jidov.
Sicanele dintre copii (frecatul la gura cu slanina, din cauza interdictiilor alimentare, de exemplu) le consideram ca
ramīnīnd, īn general, īn sfera copilariei inocente. Totusi, informatorii vorbesc despre romānii care"sohtareau"
pasarile pe ascuns sau despre cum furau ouale din carul īn care evreica le colecta spre a le vinde mai departe.
Acestea apar astazi ca situatii hilare, umorul constituind o modalitate de pastrare si transmitere a portretului evreului.
"Avoir des liaisons avec l`altérité était quelque chose de réprouvable. La solution ? Faire l`altérité ressembler
ą l`identité ! Le bon juif c`est « le juif comme un paysan ."
1. Portret fizic -Barba, pistrui, par, īmbracaminte
Am grupat īntr-o prima categorie aceste patru componente ale potretului fizic datorita numitorului lor comun: sīnt īnsusiri
fizice atribuite evreilor, dar care nu īi fac pe
acestia īnspaimīntatori sau ciudati, ci doar " cel mult " diferiti, dar diferiti īntr-un sens neconotat peiorativ.
Este vorba de barba purtata de barbati, uneori de cei mai batrīni, alteori de cei mai religiosi. Pistruii sīnt unul dintre
stereotipurile fizice destul de slab reprezentate si nu apar īnsotiti de explicatii. Parul este descris cu referire la evreice
si apare ca īngrijit, semn al unei igiene si al unui respect de sine demne de urmat. Singurele curiozitati le reprezinta aici
peruca purtata de femei, sau baticul care le acoperea capul īn permanenta (chiarsi cīnd se spalau!), dar aceste credinte au
niste aparitii singulare). Īmbracamintea de fabrica, contrastanta cu cea a romānilor, facuta īn casa, este de cele mai multe
ori descrisa pe tiparul "ei se īmbracau cum ne īmbracam noi acum" si doar rareori individualizata: manta, palarie
cu blana etc. Desi īmbracamintea nu este explicit descrisa ca fiind neagra, aceasa trasatura devine implicita atunci cīnd
se povesteste despre multimea de evrei iesind din sinagoga, care īnnegrea drumul.
Extrem de raspīndita este imaginea evreului cu nasul lung si uneori este īnsotita de :fata alungita".
Evreul urīt, evreica frumoasa .
Urītenia evreiasca este atribuita īn general barbatilor. Atunci cīnd un evreu este frumos, acesta coincide cu evreul simpatizat
de informator (a se vedea Tuti - evreul pe cale de a deveni erou de legenda īn satul Baba). La antipod se afla evreica frumoasa.
Pe tiparul mai sus mentionat, evreica frumoasa coincide de cele mai multe ori cu evreica careia informatorul i-a facut curte
īn tinerete. Inaccesibilitatea le dadea acest halou? Sau frumusetea se explica prin posibilitatile materiale superioare celor
ale romāncelor, care le facea sa fie īmbracate elegant, spalate cu sapun "accesoriu considerat degradant de catre femeile
romānce, caci doar o femeie de moravuri usoare īl poate folosi".
Evreul murdar, evreu care pute .
De cele mai multe ori, igiena evreiasca este remarcata. Baia rituala, inexistenta la crestini, statea īntotdeauna drept
dovada. Totusi, exista credinta conform careia evreii ar avea paduchi, dar, trebuie sa mentionam, este una singulara.
Murdaria evreiasca poate fi cauzata de penele de gīsca (evreii aparīnd drept crescatori de gīste prin excelenta) si este
deseori asociata cu mirosul evreiesc. Acest miros atribuit evreilor " stereotip foarte bine reprezentat la nivelul mentalului
popular " este fie pur si simplu un miros "jidovesc", caci orice natie are un miros specific, fie un miros
"jidovesc", dovada a necredintei acestuia īn Iisus, fie un miros de ceapa/ usturoi/ ulei, alimente privite drept
caracteristici ale mīncarurilor atribuite evreilor.
2. Portret intelectual
Proverbiala inteligenta evreiasca nu poate fi pusa la īndoiala. Drept dovada stau afacerile niciodata falimentare ale
evreilor, educatia primita (la scoala din sat sau la heder), usurinta cu care acestia vorbeau, pe līnga idis, limba romāna
sau limbile romāna, maghiara si germana īn sate multietnice, īnselaciunile atribuite evreilor (fie ca este vorba de cīrciuma
unde vindeau bautura pe datorie cu scopul de asi īnsusi pamīnturile ";romānilor mai prosti", fie de orice alta īnselaciune
care ar fi putut sa le aduca vreun cīstig).
Rareori am īntīlnit credinta conform careia evreul este ori foarte destept, ori foarte prost, iar informatorii mai blajini
i-au descris pe evrei ca aparīnd ";īn toata forma."
3. Portret moral
Cele mai des īntīlnite stereotipuri sīnt cele ale evreului care, prin tertipuri, a reusit ss puns; stspīnire pe pamīnturile
romānilor, si ale evreului comerciant. Cel dintīi, fiind īntotdeauna conotat afectiv, aduce īn scena un evreu diabolic, nemilos,
care, īn scurta vreme īsi īnsuseste psmīnturile cele mai bune pentru agricultura, din punct de vedere al fertilitatii, si
cele mai bune strategic, pentru locuire si desfasurarea meseriei de comerciant sau cīrciumar, situate īn centrul satului.
Datorita īncarcaturii emotionale, aceasta trasatura specific evreiasca este descrisa īn lungi povestiri, acestea putīnd constitui
o tema aparte, cea mai bine reprezentata, īn cadrul povestirilor despre evrei. Sīnt aduse argumente de tot felul, printre
care cel mai convingator este trecerea povestirii īn realitate, atunci cīnd romānul pagubit est reprezentat de una din rudele
informatorului. Se vorbeste, astfel, despre bunici ce si-au baut avuturile si de parinti obligati sa munceasca pe pamīnturile
de-acum stapīnite de evrei, īn contul datoriilor facute la "fogadau" de catre parintii lor.
Putine imagini sīnt īnsa exprimate foarte ferm. Printre acestea, evreul n-a muncit niciodata la munca cīmpului (si afirmatia
vine īntotdeauna cu semn de exclamare) si pe
evreu nu l-ai putut vedea niciodata beat. Aceasta din urma trasatura;, aparent pozitiva, se transforma īntr-una negativa,
caci pe evreu nu l-ai vazut beat, dar el a cautat sa īi īmbete pe romāni. Povestirile despre acapararea pamīnturilor vorbesc
despre adevarate conflicte īntre datornic si evreu, care degenereaza pe alocuri īn drame familiale. Īn satul Baba am īntīlnit
una dintre cele mai complexe astfel de povestiri, cu atīt mai mult cu cīt explica detaliat cucerirea pas cu pas de catre comunitatea
evreiasca a pamīnturilor ai īntemeierea ei, printr-un īntreg proces bine conceput Si aplicat: evreicele au venit prima oara
īn sat cu cosarca de horina; datornicii au fost citati la judecata, dar sfatuiti sa nu se duca; printr-un complot ungaro-evreiesc,
datoria acestora se dubleaza ori de cīte ori procesul se judeca īn lipsa; romānii ajung sa-si piarda pamīnturile, iar evreii,
īn circa 20, 30, 40 de ani, sa sta;pīneasca mai mult de jumatate din pamīntul arabil, din pasunea si padurile satului. Ochiul
imagologului va sesiza aici conturarea īnca unei Alteritati, de data aceasta ungare.
Cīstigarea pamīnturilor a dus cu timpul la acapararea de catre evrei a celor mai bune locuri, spun informatorii, iar această
frustrare avea sa se adauge peste cea a monopolizarii centrului satului, romānii locuind "mai de-o latura", avīnd
probabil sentimentul ca Celalalt a īncetat sa mai fie un Altul, si ca ei, romānii au devenit Celalalt, ei reprezinta acum
out-group-ul, straini īn propriul sat.
Evreul comerciant, atunci cīnd nu īnsala, este deosebit de serviabil. El te pofteste īntotdeauna īn magazin cu vorbe dulci,
si dupa ce treci pragul, facīnd sa sune clopotelul de la usa, acesta īsi arata marfuri de calitate, aranjate īngrijit, dispus
fiind sa-ti etaleze īntreaga marfa pentru a vinde cīt de putin. El are marfa de calitate, adusa uneori de peste mari si tari,
a carei vīnzare poate fi īnlesnita prin cīteva rate.
4. Portret religios
Corespondenta evreu - iudaic īi face pe acestia lesne de recunoscut ca o categorie aparte, puternic individualizata. Cazurile
de trecere la iudaism sīnt foarte rare, iar cel īn cauza nu-si pierde totusi apartenenta etnica ; evreul botezat este reprezentat
de monahul Nicolae Steinhardt, calugar la manastirea Rohia, din apropierea satului Baba, si acesta, desi devenit crestin,
nu īnceteaza de a mai fi evreu. Deci īn mentalul popular, evreu = de religie iudaica, iar inversarea termenilor pastreaza
valoarea de adevar a propozitiei. Aceasta imagine puternica a religiei evreilor vine a fi īntarita de puterea credintei lor.
Comparatia cu credinta crestinilor este de cele mai multe ori defavorabila acestora din urma. Evreii sīnt vazuti ca un
popor "mai credincios ca noi, foarte credincios". Sīmbata este īnteleasa ca echivalentul Duminicii crestine, dar
sarbatoarea este cu atīt mai diferita cu cīt īncepe īn ajun, īnca de vineri. Nelipsiti sīmbata de la sinagoga, acestia respeca
cu strictete sabatul, cu toate interdictiile si prescriptiile lui, precum si regulile de zi cu zi, precum comportamentul alimentar.
Acesta din urma totusi, pentru a mai destinde si a mai umaniza putin aceasta prea riguroasa credinta iudaica, conduce extrem
de des la situarii vazute ca pline de umor. Astfel, pentru evreul care nu vrea sa manīnce porc, exista un remediu: frecarea
cu slanina; pe la gura, contra vointei lui (este vorba de jocurile copilaresti dintre colegi de banca). Daca, īn schimb, evreul
matur alege din proprie initiativa sa manīnce porc pe furis, aceasta īl va face foarte popular printre romāni, el devenind
brusc simpatic. Pe alocuri, se ajunge chiar si la explicatii de tipul "el a scapat de moarte, nu a fost dus la Auschwitz,
pentru ca mīnca slanina", īncalcarea prescriptiilor alimentare ale Torei aducīndu-i acestuia nu doar simpatia generala,
ci si absolvirea de la moarte. Totusi, evreul habotnic va disparea dupa cel de-al doilea razboi mondial, restrictiile alimentare
nu vor mai fi atīt de respectate, casatoriile mixte, aproape de neconceput īn perioada interbelica, vor deveni banale.
Acasa sau la sinagoga, evreii, fiind altfel - iar īn cazul religiei reprezentīnd Alteritatea prin excelenta " nu
pot sa se roage decīt altfel. Descrierile obiceiurilor religioase se rezuma de cele mai multe ori la onomatopee menite sa
īnfatseze caracterul ermetic al practicilor iudaismului, din prisma taranilor maramureseni.
Necrezīnd īn Iisus si nerecunoscīnd Noul Testament, evreul nu poate ramīne doar diferit. El este anticrestin, caci L-a
ucis pe Hristos si nu se sfiieste ss reitereze deicidul. Īn acest sens, informatorii povestesc despre bucati de aluat, reprezentīnd
pe Domnul Iisus, aruncate īn foc sau despre rabini ce jignesc o Marie "cu burta la gura"si necontrolata de un ginecolog
pentru dovedirea miracolului. Profund anticres;tine sīnt si ritualurile la care este imperativa folosirea sīngelui de crestin.
Dintre sarbatorile iudaice, cel mai amanuntit descrise sīnt Pastele si sarbatorile de toamna", ambele adīncind o
reprezentare a unui Celalalt suspect si suspectat. Fie ca "īi umplea rīia", fie ca "īi mīncau paduchii",
evreii nu treceau neobservati printr-o sarbatoare mai importanta.
Punct culminant al accentuarii diferentelor dintre evrei si crestini, Paatele naste conflict e interetnice īn aceeasi
masura īn care naste situatii dintre cele mai hilare. La salutul "Hristos a īnviat", raspunsul cel mai des īntīlnit,
venind din partea evreilor este: "De-o īnviat, e vai de noi! De n-o-nviat, e vai de voi!". Alteori, evreul īl batjocoreste
pe Iisus sau pe cel care a salutat, iar uneori raspunde chiar asemenea unui crestin: "Hristos a īnviat, dl. Bercovici!".
"Adevarat c-o īnviat."
Una din practicile cele mai socante din perioada pascala este reprezentata de obiceiul aruncarii cu pietre pe casele evreilor,
dupa slujba de īnviere. Identificat īn Rozavlea, Budesti, Dragomiresti si Ieud (sate apartinīnd Maramuresului istoric), el
este necunoscut īn celelalte patru sate ce au facut obiectul cercetarii, ramīnīnd, deci, un obicei cu caracter local. Īn unele
descrieri, acesta apare ca performat de copii, īn altele īnsa maturii sīnt actantii principali, acestia fiind si destinatarii
slujbei religioase care reactualiza, prin citirea Evangheliilor, rastignirea lui Cristos. Sentimentul descris de informatori
este īmpartasit si dincolo de granitele Romāniei: "Evreul traieste īn ritmul unei duble temporalitati. Raportul sau cu
lumea este ritmat de clopotnita bisericii de pe pamīntul crestin sau de chemarea muezinului de pe pamīntul islamic, prin calendarul
sarbatorilor crestine sau musulmane. Evreul stie, de exemplu, ca trebuie sa evite sa iasa īn zilele de predica sau atunci
cīnd crestinii retraiesc Patima lui Cristos, deoarece, nu rareori, se īntīmpla ca proaspat reīnnoita «fervoarea religioasa»
a credinciosilor sa se faca simtita la iesirea din biserica." (Azria; 2000: 49) Īn acealasi sens, Andrei Oisteanu noteaza:
"Probabil casituatii similare au generat proverbul maghiar « īi e frica precum evreului īn Vinerea Mare »." (Oisteanu;
2004: 361
Vom vorbi īn ultimul rīnd la capitolul "religie" despre credinta potrivit areia evreii au nevoie pentru practici
rituale de sīnge de crestin. Este vorba de sīnge necesar evreilor la nastere, pentru "botezul" unui copil evreu,
la casatorie (ocazie pentru care sīngele de crestin era pastrat īn sticle!!!) sau pentru pasca. Respins ca acuzatie
=================
(4 "Sīmbata ei n-ar fi aprinsa focul. Chema coconi de pa drum, care merea, dar noi nu meream, pe noi ne-o-nfricat
mama noastra «Sa nu mereti la evrei sa aprindeti, de va chema sa-i aprindeti focul, cav-a prinde si v-a duce.» C-o zis ca;
demult asa o fost. O fost o cocoana cam de 13 ani, 12-13 ani. Era cu o sumnita rosie si cocoana aceea tat merea la evrei sa
le-aprinda focul sīmbata. Si-i dadea poame uscate, pere uscate ori bomboane, platea ceva. Si de la o vreme n-o mai vazut cocoana,
gata! N-o mai iesit de la... O zis c-o bagat-o īn pivnita si-o spart-o din sulhac si-o stors sīngele din ea si-apoi o dus-o
si-o aruncat-o acolo pa apa, sa zica ca s-o īnecat, si o aflat-o apoi la vreo trei zile, i-o fluturat sumnita rosie pe apa
si o aflat fetita. Si-o scos-o de-acolo si-o vazut ca tata o fost sparta, cum o spart-o cu sulhacul si-o stors sīngele. Ca
īmi spunea mama mea c-o zis ca evreii, ei cīnd se casatorea, ei le da trei picuri de sīnge de romāni, ca altfel o zis ca
ei nu facea coconi lipeni, deci sanatosi. Trei picuri le da īntr-un pahar. Ei pastra sīnge de romān, īl pastra īn sticle sa
aiba ei,si cīnd se casatorea trei picuri de sīnge de romāni da la mireasa; sa beie, poate si la mire. Un sulhac asa de fier
ascutit, ca un corn de furca O zis ca cocoana o fo grasa, mīndra, grasa si roscovancs, si-o aflat-o acolo asa moarta mama
mea si cu tatal meu. Si nu m-as fi dus la evrei. Ferea Dumnezeu ce ne temeam de evrei! Era ei prea sīngerosi, prea rai cu
romānii, cruzi, rai mai pa scurt, n-avea suflet, as, de mila! O sama nu se temeau, care nu stia sa le spuie parintii. Noi
stiam ca ei nu-s crestini. Ei avea dusmanie pa noi, noi aveam dusmanie pa ei, ca nu-s crestini si daca nu-s crestini ca noi,
ne era fric&a de ei. Tīrguiai ce-aveai si te duceai, nu stateai ca ti-era frica. Ca si cīnd te-ai duce, cum īs amu tigani
din astia cu palarie cu pana mare, asa-i ca ti-e frica de ei? Noi, chiar asa purtam noi frica de evrei, exact asa. Eu īs batrīna
si eu īntre tiganii de-astia n-as sta, ca mi-e frica de ei." (Maria Deac lu` Simion n. 1933, Dragomiresti)
=========================================
defaimatoare, omorului ritual īi este recunoscut de catre cercetatorul Lazar Saineanu caracterul de stereotip, acesta
putīnd fi astfel plasat īn contextul imagologiei (Saineanu, Lazar, Calumnia luarei sīngelui. Istoricul ei īn Romānia, īn Benjamin
antolog.; 2004: 58) Īn privint evreilor, acuzatia este consemnata din secolul al XII-lea, iar pentru Romānia, Saineanu considera
drept cauza a raspīndirii acestei "calumnii" scrierile antievreiesti traduse si de clerul romān, mult mai recente
decīt cele ale altor tari Prima mentiune de acest fel, īn literatura antievreiasca romāna se g&aseste īn "Īnfruntarea
jidovilor asupra legii si obiceielor lor, cu dovedire din sfīnta si dumnezeiasca Scriptura, atīt īn cea veche cīt si īn cea
noua" a unui evreu botezat, publicata la Iasi īn 1803 prin stradania ieromonahului chir Macarie, duhovnicul sfintei Mitropolii
si a ierodiaconului tipografiei, Gherasim.
Īn cazul satelor cercetate, o explicatie realista (oferita chiar si de unul dintre informatori) ar putea fi aceea ca parintii
īsi educau copiii pentru a nu se amesteca cu evreii, evitīnd riscul de a fi omorīti. Evreul putea servi astfel drept un Baubau
ad hoc, foarte usor de extras din galeria personajelor negative cu rol educativ, si foarte real pentru un copil : perciuni
la bsrbati, haine negre, numar mare de "exemplare", deci cu putere mare exemplificare si de convingere.
AcuzaTia de infanticid ritual este resimsita de catre unii informatori drept o poveste, faracorespondent real, menita
sa pastreze o "buna distanta" īntre crestini si evrei. Definitorie ar fi, deci, pentru religia iudaica, acuza&tia
de deicid, care devine īn ochii informatorilor explicatie pertinenta a deportarii evreilor.
5. Portret profesional
Evreul negutator are o lunga cariera de succes, fiind mentionat īnca de Cantemir (Cantemir; 1965: 211-212). Acesta ocupa
de departe figura centrala a portretului ocupational, fiind urmat īndeaproape de evreul cīrciumar. Pravalia este anuntit descrisa,
marfurile fiind dintre cele mai utile, dar si dintre cele mai fine pentru prima jumatate a secolului al XX-lea, smochinele,
portocalele nefiind o raritate printre marfuri. Descrierile informatorilor de sex feminin fac referinta la materialele aduse
de comerciantii evrei, de atele de cusut sau de vopselurile pentru īmbracaminte, de maramele frumoase, pastrate īnca de informatoare
īn dulap .
Inteligenta evreului comerciant contrasteaza cu lipsa acesteia printre cumparatori, lucru care face posibila deschiderea
unor noi "bloduri". Evreul se stabileste acolo unde populatia īi permite, iar populatia īi permite doar daca e slaba
de īnger. Modalitatile de tīrguire ale negutatorului sīnt puternic individualizate, īn comuna Cīmpulung la Tisa, de exemplu,
vorbindu-se de achizitionarea merelor de catre comercianti īnainte ca pomul sa rodeasca. La antipod, gasim credinta conform
careia "meritul lor era de a descoperi golul asta īn organizarea asezarilor crestine."
O categorie profesionala aparte o reprezinta proprietarul de fabrica, de moaa, gater, acesti evrei fiind perceputi ca
foarte īnstariti.
Meseriasul, īntotdeauna serios, de un profesionalism iesit din comun, poate fi pantofar, croitor, cojocar, fierar, rotar,
urmat īndeaproape de carutas, brutar, macelar, aceasta īntreaga descriere conducīnd la aceeasi concluzie de nestramutat: evreii
nu munceau pamīntul. Īn strīnsa legatura cu pamīntul pe care-l poseda si-l lucreaza, modalitate de subzistenta, alaturi de
cresterea animalelor, romānul va fi cu-atīt mai intrigat de atitudinea evreului fata de pamīnt. Cīstigat prin mijloace necurate,
asa cum am vazut, pamīntul nici macar nu e muncit, fiind "dat īn parte la romāni", acestia din urma ajungīnd uneori
" ca o ironie dureroasa sa muncesca pamīntul care pīna nu demult le-a apartinut. Patrunzīnd īn limba romāna, "munca"
a suferit o schimbare de sens. Acest cuvīnt īsi are originea īn "monka" (sl.), care īnsemna "chin". A
locui īn mediul rural presupune a lucra pamīntul, a munci, deci a te chinui pentru pīinea de pe masa. A nu-l lucra, indiferent
de gradul de saracie, iata un lucru de ne-nteles pentru taranii romāni.
Totusi, evrei muncind banuim c-au fost zariti, īntrucīt altfel nu s-ar explica comparatiile de tipul "cosesti ca
un jidov"; pentru cineva care nu se pricepe la cosit.
Proverbele atesta existenta ambelor credinte: evreii nu munceau/ munceau fara sa sepriceapa si fara sa le placa.
Aceste credinte converg catre o alta: un bun evreu este acela care... seamana unui romān, "evreul ca un taran",
mai detaliat, evreul care ar lucra pamīntul si care ar īngriji animale. Evreul care ar... munci! Este vorba de reducerea Celuilalt
la Sine, ca modalitate de "civilizare" a "salbaticului", "crestinare" a "ereticului"
etc.
Mult mai violente au fost īnsa reactiile la īntrebarea: "Erau ciobani evrei?", formulata īn urma atestarilor,
dar neregasita īn īntreg Maramuresul, ba infirmata chiar cu o fermitate de neclintit.
De remarcat este faptul ca universul ocupational īi priveste doar pe barbatii evrei, femeile fiind vazute drept casnice
si, implicit, "doamne". Rareori, evreica este croitoreasa sau cīrciumareasa. Īn majoritatea cazurilor, ea are grija
de copii, face mīncare, coase, transformīnd interiorul casei īntr-un spatiu prin excelenta feminin. Totusi, uneori, ei īi
este rezervata o imagine nu prea flatanta: evreica descīntatoare / ghicitoare/ vrajitoare, contracarata de cea a evreicei
moase / cu leac.
6. Culoare politica
Cu o aparitie locala, evreul comunist reprezinta o noua imagine īn raport cu cea canonica, bazata pe culegeri folclorice
anterioare celui e-al doilea razboi mondial si instaurarii comunismului. Atunci cīnd apare, evreul comunist este reprezentat
de perceptorul cotelor si al taxelor, dusman declarat al taranilor constrīnsi sa accepte colectivizarea. El este asociat evreului
ca membru mai important al partidului comunist, deci ca autoritate īn masura sa ia decizii, iar nu ca perceptor, ca cel care
a adus comunismul īn Romānia sau ca tragīnd īn armata romāna īn retraagere dupa cedarea Basarabiei doar de acei informatori
cu un nivel mai ridicat de cultura. Dincolo de el, īnsa,
-------------------------------------------------
"Odată au vrut Ovreii sa plece la secera si s-a īntīmplat sa fie Sīmbataa (Zanne; 1901: 249); ";Cīnd
or veni jidanii de la secere. Adica niciodata" (Zanne; 1901: 179) vs. "Se īntorc ca Ovreii de la secerat. Adica
suparati, neplacīndu-le munca prea obositoare a cīmpului." (Zanne; 1901: 249)
----------------------------------------------------------
īntrezarim imaginea evreului care";oricīnd o fo cam prin partea comunismului", asteptīnd sosirea armatei rosii
si actionīnd īn ilegalitate
7. Evreii sīnt uniti
Lipsi&ti de patrie, evreii apar ca tinīnd legatura īntre ei, fiind uniti si ajutīndu-se reciproc. "Substitut
al statului evreu defunct, comunitatea evreiasca se compune din institutii, care īncadreaza, organizeaza si reglementeaza
existenta tuturor si a fiecaruia. Īndrumata de un cod care se inspira din sursele traditiei religioase, comunitatea serveste
drept adspost, fata de dusmania lumii exterioare, si drept structura de rezistenta, fata de tentatiile acesteia." (Azria;
2000: 46) Este una din calitatile atribuite evreilor, rteta sigura de reusita īn cadrul comertului (datorita unui sistem-retea
de relatii, foarte bine pus la punct)
8. Evreul- erou civilizator
Posibilitatile materiale net diferite de cele ale romānilor, sistemul de relatii creat pentru aprovizionarea pravaliilor,
posibilitatea de a calatori si īn afara tarii faceau din evreu unul din principalii factori de modernizare a satului. Īn Rozavlea,
sub denumirea "La Favici" -era niste jocuri de copii, era papici si cu o bila, sa-nvīrti popicii aceia nu stiu cum,
si sa platea. Merea si romāni." rata ce facea legatura īntre Rozavlea si Sighet a fost introdusa de un evreu, pe vremea
cīnd motoarele reprezentau un lucru īnfricosator pentru oameni; evreicele erau cele care le īnvatau pe romānce croitoria si
uneori chiar... bucataria, mai ales cum sa pregateasca prajituri; radioul, raritate interbelica, putea fi ascultat numai īn
cīteva case evreiesti.
9. Obiceiuri:
Nunta
Teritoriul dragostei, al logodnelor, al idilelor interzise si al casatoriilor este unul care lasa loc manifestarilor diferentei.
Celalalt are astfel, printr-o distanta deformatoare,un parcurs deviant si īn privinta dragostei si a sexualitatii: fie se
casatoresc frati īntre ei sau veri dulci, fie evreii au cīte doua sotii, fie le este interzis contactul sexual timp de la
9 zile dupa menstruatie, fie sotii evrei dormeau īn paturi diferite utilizīnd un cod de semne īn cazul īn care se dorea contactul
sexual. Prilejurile de īntīlnire dintre tineri sīnt diferite, evreii neparticipīnd, īn general, la jocul din sat, dar alti
informatori vorbesc de baluri mixte, unde evreii apareau cu pantofi de lac.
Īnainte de al doilea razboi mondial, casatoriile mixte reprezentau o raritate. Acest lucru nu īmpiedica īnsa nasterea
unor noi idile ascunse. Iata de ce o informatoare vorbeste de grija pe care o avea familia īn īncercarea de a īmpiedica īntīlnirile
interetnice dintre tineri: la magazinele unde vindeau tineri evrei nu mergeau sa faca cumparaturile tinerele romānce.
Nunta evreiasca a reprezentat un punct de atractie pentru copii. Astfel s-au nascut amintiri despre dansurile diferite
de cele "taranesti", despre muzica care se auzea fara ca muzicantii sa poata fi zariti pe undeva, despre farfuriile
din "marmura" folosite, ce contrastau cu blidele romānesti, despre spartul paharului si dansul miresei.
-----------------------------------------------------------
"evreicele nu se culcau cu barbatul īn pat, nu. Ele avea patul lor si barbatul avea patul lui. si el arunca s;apca
la sotie: daca īi arunca sapca īnapoi, merea la ea; daca nu-i arunca sapca, nu merea la ea, asa sa stiti. De la parinti [stie
acestea]. [rīde]."(Maria Deac n. 1933, Dragomiresti)
===========================================================
Īnmormīntarea
Observata de la distanta (nici un informator, cu exceptia īngrijitorilor de cimitire nu a asistat la o īnmormīntare evreiasca)
sau descrisa din descrierile altora, īnmormīntarea evreiasca reprezinta o alta expresie a distantei presupuse de Alteritate.
Recuzita descrisa apare ca cīt se poate de bizara: giulgiu alb, īn care e īnfasurat mortul, lada de lemn (deci nu sicriu),
eventual improvizata, nebatuta īn cuie, hīrburi puse pe ochi, explicate uneori īn cheie proprie: "Sa nu vada cīnd o
zini dracu ' sa-i duca." . Lipsa unui cult al mortilor pare de neīnteles, de parca; evreii s-ar teme de moarte, iar doliul
nu este evident.
Cimitirul, asezat mai īntotdeauna "de-o latura", nu prezinta interes pentru romāni, dar asta numai īn mod aparent.
Vom reveni asupra cimitirului atunci cīnd vom analiza prilejurile actuale de performare a povestirilor despre evrei.
10. Casa evreiasca
De cele mai multe ori, ea este expresia unei mai bune conditii materiale: podita, iar nu cu pamīnt pe jos, acoperta cu
sindrila, iar nu cu paie. Totsi, ea apare ca murdara, nema;turata, dezordonata, plina de pene ai de puf de gīsca,";īmputita",
īn ea se simte mirosul specific evreiesc. De cele mai multe ori recognoscibila arhitectural, casa ramīne o marturie a existentei
comunitatilor evreiesti, dar si o cauza a persistentei acestora, īn ciuda absentei lor.
11. Evreii, de unde au venit si unde au fost dusi?
Deoarece parintii si bunicii informatorilor s-au pomenit cu evreii īn sat, originea lor este necunoscuta si nu pare sa
prezinte interes. Statorniciti prin pamīnturile posedate, evreii sīnt vazuti ca diferiti, īnsa nimeni nu le acorda statutul
de "veniti:, "venetici", trasatura pe cīt de detestatape atīt de periculoasa. Venitul, prin originea sa necunoscuta,
devine susceptibil de cele mai īngrijoratoare īnsusiri: el poate fi chiar strigoi, reprezentīnd un potential pericol pentru
comunitatea īn care s-a stabilit si care nu-i va acorda īn veci īncrederea totala. De cealalta parte, discriminarea si defavorizarea
la care este supus veneticul este surprinsa de proverbe care vorbesc despre viata grea "printre straini" si despre
dorul nemarginit de casa. Evreul, totusi, nu beneficiaza de acelasi tratament, fiind receptat ca un vecin de alta etnie si
alta religie, dar totusi ca un vecin. Iata de ce o situatie īn care doi evrei se cearta, unul jignindu-l pe celalalt prin
apelativul "vinitule"(forma regionala a lui "venitule"), nu stīrneste react;ii īn rīndul romānitatii.
Daca de unde au venit, mai nimeni nu pare sa stie, unde-au fost dusi este o problema rezolvata de fiecare, conform cu
interesul pentru comunitatea evreiasca. Unii informatori vorbesc despre sapunuri facute din "jizi". Unii evrei au
fost aruncati īntr-un tau, altii castrati si eliberati īn rīndul oamenilor, unii - trimisi la munca, altii - arsi de vii īn
Palestina, iar ipotezele nu se opresc aici. Informatorii īsi reclama aceste pareri de la evreii care s-au īntors dupa razboi
si-au povestit, de la cartile citite (vezi "Am fost doctor la Auschwitz"), de la emisiunile televizate pe care le-au
urmarit, iar altii pretind ca au vazut "cu ochii lor", pe viu, si ca povestirea despre deportare este de fapt o
marturie, iar nu un zvon a carui origine nu mai este cunoscut.
Alesi pe criteriul vīrstei, cei mai multi informatori s-au dovedit competenti īn a relata deportarea evreilor, unii dintre
ei fiind participanti activi la deportare, executīnd silit ordinele autoritatilor, precum cei care i-au transportat īn lagare
si ghetouri cu carul propriu sau cu trenul, ca mecanici de locomotiva, īn timp ce altii descriu cum i-au ajutat pe evreii
īnchisi cu apa; si mīncare.
Majoritatea relatarilor cu privire la deportare sīnt īncarcate afectiv. Īntristarea creste atunci cīnd se face socoteala
celor care s-au īntors, īntoarcerea lor fiind prezentata uneori īntr-o atmosfera demoralizanta. De cele mai multe ori sīnt
compatimiti īn primul rīnd evreii cunoscuti īndeaproape, abia apoi comunitatea ca īntreg.
Paradoxale la o prima vedere, atitudinile cu privire la deportare exprima durerea fata de pierderea vecinilor, iar uneori
chiar a prietenilor evrei, dar si un fel usurare, centrul satului eliberīndu-se si nemaisufocīnd romānitatea. Ca urmarea a
faptului ca evreii apar ca facīnd multi copii, spre a se īnmulti si a se ajuta astfel reciproc, predictiile informatorilor
cu privire la viitorul comunei īn cazul īn care evreii nu ar fi fost deportati, sīnt cīt se poate de sumbre. Evreii, acaparatori
si bogaei, i-ar fi īnghitit pe de-a-ntrgul pe romāni, acestia disparīnd sau fiind asimilati, Alteritatea īnghitind Sineitatea
si luīndu-i locul. Aceasta credinta este raspīndita doar īn satele unde comunitatea evreiasca era foarte bine reprezentata
.
De ce au fost dusi evreii? Majoritatea opiniilor converg catre pedeapsa divina, pe care ei singuri si-au cerut-o. Exista,
apoi, credinta ca deportarea era dinainte prezisa, fara īnsa a fi precizata temporal: evreii au stiut ca vor fi dusi, dar
n-au stiut care generatie va fi cea de sacrificiu. Totusi, desi pedepsiti pe drept cuvīnt - doar ei l-au omorīt pe Hristos
- de Dumnezeu, soarta evreilor este deplīnsa, dar si plīnsa, informatorilor "curgīndu-le inima de durere- sau īntorcīndu-se
cu carele goale"betegi de suparare-. Aceasta atitudine este remarcata si de preotul greco-catolic Gheorghe Cosma din
Botiza, care noteaza īn anul 1944 ca nici un crestin nu s-a bucurat de soarta evreilor, din contra, i-au compatimit foarte
mult. Mila crestina s-a manifestat din plin cu aceasta ocazie." (fila de jurnal expusa la casa memoriala "Elie Wiesel";
din Sighetul Marmatiei)
Disparitia evreului comerciant, de cele mai multe ori speculant, este si ea, paradoxal, deplīnss, caci la evreu ai putut
vinde pasari, animale sau produse ale acestora īn schimbul banilor - adevarata raritate īn satul romānesc interbelic, singurii
salariati ai acelor vremuri fiind popa, primarulsi īnvatatorul. Foarte rar se vorbeste de oameni care au rasuflat usurati
la plecarea "speculantului" si, de remarcat, aceasta atitudine este pusa pe seama unei foarte neutre persoane a
treia, careia nu i se poate astfel reprosa nimic.
Ajutorul romānilor nu se opreste īnsa la mīncare. Acestia pretind ca au pastrat pentru evrei haine si carti, si totul
dezinteresat. Mult mai interesant este īnsa subiectul comorilor ascunse, evreii fiind perceputi drept posesorii unor adevarate
averi, ascunse privirilor indiscrete ale satenilor. Ca un laitmotiv al deportarii revine obsedant imaginea evreului ce si-a
ascuns comorile -bijuterii, bucati de aur masiv, carti de rugaciune, haine "; spre a le regasi, daca se va īntoarce.
Īn cadrul acestor povestiri, exista formule recurente cu privire la o atitudine testamentara a celor ce urmau a fi deportati,
de tipul: "de ma voi īntoarce, sa mi le dati de nu, fie ale voastre".
12. Maxim al īncetatenirii unui portret etnic
Īn fine, ultimul capitol al portretului evreului se refera la modalitatile mnemotehnice ale conservarii acestui portret.
Evreul devine astfel erou al bancului, al proverbului sau al unor simple vorbe, intrate īn constiinta satenilor si folosite
cu regularitate, imaginea lui capatīnd astfel o dimensiune umoristica. O prima sursa de umor ar fi imitarea felului evreiesc
de a vorbi, mai cīntat si cu un accent usor recognoscibil.
Comparatia "parca esti un jidan" statorniceste si raspīndeste imaginea evreului comerciant, care nu face tīrg
fara profitul scontat.
|
