Home | CUVINT INAINTE | SCUZE | NOU PE SITE | GENESSIS | GENESSIS II | FRATII MARAMURESENI | COMITATUL SZOLNOK DOBOKA | CONTINUARE I | CONTINUARE II | TARA LAPUSULUI 1876 HARTA | MUSATINII SI MARAMURESUL | 1914 | Blank page | TIRGU LAPUS | TIRGU LAPUS II | TIRGU LAPUS III | FILE DIN ISTORIA LAPUSULUI | ISTORIE A SCOLII LAPUSENE | TARA LAPUSULUI | TARA LAPUSULUI II | TARA LAPUSULUI III | TARA LAPUSULUI IV | MUNTII LAPUSULUI | Tara Chioarului | Blank page | TARA CHIOARULUI II | ISTORIA RELIGIILOR TARII LAPUSULUI | TURISM IN TARA LAPUSULUI ?! | TRASEE TURISTICE IN TARA LAPUSULUI | Blank page | BISERICILE DE LEMN | BISERICI DE LEMN II | PE VREMEA LUI PINTEA | PANORAMA LAPUSULUI | PANORAMA LAPUSULUI II | PANORAMA LAPUSULUI III | FOLCLOR LAPUSAN | TRADITII | BABA | BAIUT | BERINTA | POIANA BLENCHI | POIANA BOTIZII | BOIERENI | BORCUT | DOBRIC | DUMBRAVA | BREBENI | UNGURENI | CERNESTI | CIOCOTIS- | FINATE- | IZVOARELE -BLOAJA | MAGURENI | TRESTIE- | VALENI | POIANA PORCULUI-FINTINELE | DEALUL CORBULUI | INAU | DAMACUSENI | DEALUL MARE | VIMA MICA | DRAGHIA | FAURESTI | GOSTILA | GROSI | GROAPE | JUGATRENI | ASPRA | LASCHIA | LAPUSUL ROMANESC | LIBOTIN | LARGA | MAGOAJA | COPALNIC MANASTIUR | VIMA MARE | COPALNIC | COROIENI | CUFOAIA | COSTENI | CUPSENI | CARPINIS | CURTISIU MIC | ? CIMPIA SASULUI | STRIMBU BAIUT | PRELUCA NOUA | PRELUCA | PETERITEA | CONTINUARE PRELUCA | PLOPIS | RAZOARE | ROGOZ | ROHIA-PAMINTUL CREDINTEI | ROMANESTI | RUSOR | SUCIU DE JOS | SUCIU DE SUS | STOICENI | SALNITA | SURDESTI | SATRA | VAD | FAMILIA CULCER-MEMORII | BLESTEMUL PAMĪNTULUI | BISERICA UNITARA -MARTIRI | MARTIRII TARII LAPUSULUI | INTOARCEREA ACASA | BISERICA BAPTISTA LAPUSANA | PENTICOSTALISMUL IN TARA LAPUSULUI | PASTRATORII TRADITIEI | POVESTE | Melania Dan | CONTINUITATE | DIN BOGATIILE LAPUSULUI | SENZATIONAL | RADACINI | " Halal de mine sunt bunic " | Pentru Boguta | Emotii | Dupa 25 de ani | LAPUSENI UNITIVA !!! | REINTOARCERE IN TRECUT I | REINTOARCERE IN TRECUT II | REINTOARCERE IN TRECUT III | Ultima ceremonie | EROI | Rohia 2 | MUNTELE GAINA | PROFESORI | " PEDAGOGI DE SCOALA VECHE " | CAMPIONAT PE MAIDAN | VIOLENTA | Blank page | " LA PESCUIT , IARNA " | Istoria unui parculet | LIBOTIN | VECHIUL LICEU | MENTORI | La gradinita | FOTOGRAFII CLASELE I-IV | CLASA VIII | CLASA X | CLASA XII "A" | MENTORI II | SASCUT | SASCUT II | Blank page | povestiri | povestiri II | povestiri III | povestiri IV | povestiri V | povestiri VI | Dr. SOLOMON CORNELIU | CULTURA | CULTURA II | CULTURA III | LAPUSENI | Lapuseni II | TOAMNA SE NUMARA ....... | COPILARIA MEA ,SPITALUL | STRADA DOINEI | Lapusul si evreii | Lapusul si evreii II | LAPUSUL si evreii II continuare | Lapusul si evreii III | Lapusul si evreii IV | Lapusul si evreii V | LAPUSUL SI EVREII (ENGLEZA) | URME | PRIN CIMITIRUL EVREIESC DIN TIRGUL LAPUS | CASA RABINICA DE LAPUS | Traditii evreiesti | HOLOCAUSTUL LAPUSAN | YAD VASHEM | HOLOCAUSTUL LAPUSAN (ANTISEMITISM) | DOCTORI | FARA LEGATURA | ALEGERI | Blank page | Blank page 2 | Blank page 3 | Contact Me | About Me | Favorite Links

AMINTIRI DIN TIRGU LAPUS / SASCUT

Melania Dan

LAPUŞENI                                           01.08.09

      Una din dorinţele mele a fost de a stīrni dorinţa altor LĂPUŞENI de a scrie amintiri din viaţa lor legate de Lapus .
Am reuşit īn parte să realizez această dotinţă ,
Am primit īn acesti ani cīteva scrisori de la lăpuşeni din toate colţurile pămīntului .
Acum că m-am "specializat" puţin īn mīnuirea compiuterului , voi īncepe să public īn acest sait , poveştile unor lăpuşeni care au binevoit să-mi scrie ,
 
 
 
Melania Dan to me
show details Jul 6 Reply
 
 Bună ziua,
 Aţi pus atīt de multă căldura sufletească īn cuvintele de pe site-ul
dvs (
http://mariosolomon.tripod.com/index.html) , īncīt nu stiu ceanume m-a induioşat mai tare: citirea lor sau amintirile pe care mi le-au trezit.
 Şi, pentru că aţi lansat invitatia de a impartăşi amintiri, astern şi eu cateva gīnduri, aici, intr-un e-mail, īntrucīt nu am găsit optiunea de a lăsa un comment pe site.
 In urmă cu aproape 25 de ani m-am născut eu, Melania Dan (Iosubacum), īn Tīrgu Lăpuş, pe data de (coincidenta!) 12.11.1984.
 Anul acesta se īmplinesc 10 ani de cīnd am părasit orasul, īmpreunăcu o parte a familiei. Nu am părăsit tara şi ne-am īntors īn viziteuneori, dar destul de rar.
 Īn expunerea dvs. am regăsit orasul copilariei mele, cu unele mici modificări. Am regăsit un Lapus mai 'tīnăr', mai vioi, cu clădirile acelea vechi şi cu arhitectură deosebită in peisajul orasului , funcţionale si pline de forfota, de viata.
Spitatul vechi de care vorbţi apare īn amintirile mele doar ca policlinică. Policlinică īn care mi s-a scos primul dinte de lapte.
 Şcoala maghiară, nu prea mai era maghiară prin anii ’90  , dar exista secţie de limbă maghiară; bănuiesc că şi acum mai este.
 Locul sinagogii evreiesti nu-l stiu cu exactitate, pot doar să intuiesc pe unde ar fi, in rest, citind ce ati scris am revăzut exact, pas cu pas, orasul natal, cele trei biserici din centru, părculeţul, dealul florilor, dealul scolii, scoală din centru, blocurile, hotelul cu restaurant si crama, podul peste Lăpuş, binecunoscuta ciuperca...
 Oraşul s-a schimbat destul de mult in ultimii zece ani. Cu greu mă mai regasesc acum in el.Lapusul copilariei mele e doar in amintiri.
Oraşul de astazi e altfel, din pacate dureros de diferit.
 De Dl Braier īmi aduc si eu aminte cu plăcere. Īl chema mami de sarbători să facem poze cu familia, cu pomu' de Crăciun, cīnd am fost investiti soimi ai patriei, sau chiar fară nici o ocazie speciala.
 Ţin minte că ne alinia pe toti trei (eu, fratele si sora mea), mereu pe mine mă punea īn mijloc si trebuia să-mi ţin amandoua mīinile perfect intinse pe līngă corp. Tot el venea la scoală, cīnd ne facea felicitarile de 8 martie pentru mamici cu poza fiecaruia dintre noi.
Insista să zămbim larg; nu conta dacă aveam dinţi cazuţi. Mama mea s-a amuzat teribil de felicitarea mea din clasa 1-a. Īi zīmbeam cu 2 dinti lipsă. Domnul Braier era un om deosebit. Ca si educatoare noastra dealtfel, doamna Gliga. Vecină de scară cu noi, imi amintesc că de multe
ori veneam cu 'doamna' de la gradiniţa acasa.  Nu doar noi, aducea un card īntreg de copii cu ea de la gradinită, pe toti copii de la blocurile din zonă , ca sa-i scutească pe parinţi de un drum.
O femeie bună , răbdătoare, cu timbrul vocii puţin mai grav, o aud si acum cum ne īnvăta poezioare si cīntecele pentru serbare.
 Īn şcoala primară nu aş putea sa apreciez cine a avut influenţă mai mare aspra mea: īnvăţatoarea sau profesoara de franceză.
Pe amandoua le preţuiesc la fel de mult. Doamna īnvăţătoare Lenuta Hort a fost pentru mine şi īncă este un model perfect de om pedagog.
Cīte bastonaşe nu am facut noi, toti cei 38 de elevi pe care i-a luat īn acel an, cu mīnuţele noastre in maīna ei slabă, finută.
Īn perioada īn care dascălii işi mai permiteau să ciupescă elevii, să le mai scape cīte o palmă peste ceafă sau riglă peste unghii pentru disciplinare, de 'doamna' nu īmi amintesc īn cei patru ani să fi abordat aceste
metode.
Ne īncuraja mereu, ne suna cīnd eram bolnavi, avea grija să treaca cel puţin un coleg pe la noi pe acasa cu lecţiile, dacă eram răciţi. Mi-a placut să īnvăţ de dragul ei. Ne motiva să invăţăm. Era mīndră de noi cīnd o făceam. Odată , dupī ce am citit cu voce tare īn clasă compunerea avută ca temă, mi-a luat caietul, a iesit din clasă, le-a chemat pe celelalte 3 colege īnvăţătoare care aveau ore atunci īn şcoală şi le-a citit compunerea mea. Mult timp dupa aceea am avut o mare īncredere īn mine şi īn capacităţile mele.
Am fost atīt de īmplinită de parcă mi-aş fi mulţumit părinţii , am fost motivată să īnvăţ mai departe la fel de bine, sa fiu un elev silitor.
 D-soara profesoară de franceză, mademoiselle Angela Mutiu, sau simplu ,mademoiselle, era prietena noastră. Privind retrospectiv, domnia sa a fost profesorul alaturi de care am petrecut cei mai mulţi ani de şcoală : 6 pentru mine, 7 pentru colegii mei. O domnisoară plină de
şarm franţuzesc, care, pe langă regularitatea sau iregularitatea verbelor, ne-a deschis ochii spre cultură prima oara.
 Vorbeam la orele ei despre obiceiurile diferitelor popoare, despre evenimente istorice trecute, despre evenimente la care asistam īn prezent, cu implicaţii īn viitorul nostru (  īn perioada aceea se făceau demersurile pentru o
europă unită, politic şi economic), despre politică, religie,
muzică, artă, personalităţi, despre viaţa de fiecare zi.
Am simţit īmpreună cu ea durerea pierderii tatălui ei, şi nu doar eu, ci şi toti cei 16 care eram īn grupa ei.
Ne-a inspirat īncredere īn forţele proprii; obişnuia să
ne spună : "putem face orice ne propunem" .
La vremea aceea, credeam cu putere īn mine , ştiam că am o valoare, ca sunt o valoare şi asa eram fiecare dintre noi.
 Dascălii din Lăpuş nu pot fi comparaţi cu nimeni. Am schimbat 2 şcoli, m-am plimbat īntre 2 universităţi prestigioase si totuşi, influenţa pe care o parte din profesorii din Lăpuş au avut-o asupra dezvoltarii mele este de neegalat.
Ar mai fi de amintit cei 2 diriginţi pe care i-am avut, fiecare īn stilul sau mi-au cīstigat respectul si admiratia.
 Ne-au motivat să muncim, mediile noastre anuale difereau cu cīte o sutime de multe ori, eram toti foarte buni
şi ne ţineam de treabă, participam la olimpiade şi concursuri şi mereu ne īntorceam cu mīndrie de la ele. Eram veseli, plini de viaţă, fară griji, de parcă toată lumea era a noastă.
Şi chiar era.. lumea aceea mică a Lapuşului , era a noastră.
 Şcoala mea de suflet a fost şi va rămane Scoala Generală cu clasele I-VIII din Tīrgu Lăpuş , şi īnţeleg acum care este mīndria sistemului de īnvăţămant din oraş , şcoala şi/sau liceu..
Acum inteleg mai bine motto-ul liceului Petru Rares *" Vom fi iarşi ce am fost şi mai mult decīt atīt! "   şi personal, cred că profesorii care acum activează au o moştenire inestimabilă care-i onorează şi īi responsabilizează  īn acelaşi timp : amintirea a ceea ce a fost şi modelul pedagogilor de altă dată .
 Ştejarul de la liceu era mare , bătrīn şi verde cīnd am plecat , băncuţele din jurul lui īn anul acela fuseseră vopsite īn grena, era frumos.
Şi da , asa este, dealul şcolii, pe care de atītea ori l-am urcat , şi de pe care cobram iarna cu saniuţa pīnă la durm spre disperarea parinţilor, mi-l amintesc şi eu puţin mai inalt. Initial mi-am zis ca am crescut eu de cīnd nu l-am vazut.
 Se vedeau de pe el peste oraş, pădurile in zare, pădurile si dealurile care inconjoara depresiunea Lăpuşului. Peisajul lacului de la Lighet cu greu mi-l amintesc īn īntregime, ştiu doar ca era prin
zonă o pădure cu conifere , unde īn vremurile  acelea se mai făceau ghebe (mami le punea pe iarnă la murat -( o
delicatesa).
 Ieşeam " la iarbă verde " cu familia, ne scăldam cīt era vara de lungă īn Lăpuş, īn rīu, făceam sărituri de pe piciorul podului să ne aratăm grozavia sau de pe cunoscutul " bolovan "  , un pietroi din mijlocul rīului, pescuiam să ne dezvoltăm (cică!) hobby-ul.
Acolo am īnvăţat să iubesc apa, să īnot, să mă joc.
Imi plăcea, cīnd ploua şi venea Lăpuşul umflat, şi să privesc de pe pod apa aceea nămoloasă cum curgea īn vīrtejuri spumoase spre Răzoare, īn dimineţile senine, tot de pe pod, cum se zărea Ţibleşul īn departare. Găseam pufuleţii de la alimentara de pe colt cei mai gustoşi, iar pīinea proaspătă şi caldă de la brutaria de pe strada
pieţei fară concurenţă .
Īmi placea la nebunie să mă dau īn hintă īn parculţul din fata blocului, cīt se putea de tare , " pīnă la bară " cum  ziceam noi.
Īmi amintesc destul de bine cum arăta parculeţul cu ceva ani īn urmī , cu spaţii verzi , băncuţe joase , salcīmi , hinte , balansoare şi un carusel de metal , īnconjurat de un gard de ciment vopsit in alb. Acum, īn locul parcului, regaseşti o imagine dezolantă şi inestetică . 
Vara mīncam corcoduse din copacii de prin spatele blocului, rămaşi , probabil , de la vechile gospodării nţionalizate ; ne adunam cīte 20-30 de copii de la blocurile din jur, ne jucam pīnă seara tīrziu de-a
ascunsa , sticluţa cu otrava , si alte jocuri făcīnd să nu poată să doarmaă nici un vecin.
 Toamna , nici nu erau nucile bine coapte ca nucul dintre blocuri era plin de copii. Primavăra, cīnd īnfloreau salcīmii, īntindeam doar mīna pe geam , de la etajul 2 unde stăteam şi ajungeam la florile albe şi īnmiresmate ale salcīmilor din fata blocului.
 Şi īmi mai placea seara, după ce īnfloreau castanii, să fac o plimbare " īn centru " . Trotuarele erau despartite de sosea de un rīnd castani, care, iluminaţi de neoanele de pe strada făceau centrul să pară de poveste.
Īmi lipsesc iernile geroase de altă data, cīnd " infloreau " geamurile pīnă sus , cu troieni de zăpezi , si aerul curat
şi rece ce īmi intra in fiecare alveola a plămanilor.
 Tīrgu Lăpuş , aşa m-il amintesc eu ,  prin ochi de copil.
 Am aflat multe lucruri pe care nu le ştiam despre oraş. Ca a existat o comunitate ebraică ştiam , mărturie era cimitirul, dar mai mult de aīt nimic. Este un mare păcat ca oraşul nostru nu īşi preţuieşte īndeajuns istoria , ca de altfel īntregul popor.
 Citesc cu plăcere blogul dvs., mă regăsesc īn el, mă simt acasă şi pentru acest lucru vă mulţumesc.
Cu stimă,
Melania (Dan) Iosub
 
 

Enter supporting content here

AMINTIRI