Home | Blank page2 | Blank page | ARHEOLOGIA TARII LAPUSULUI SI IMPREJURIMI | Viorel Ciubot, Turuckó Alexandru Prima monografie a Tarii Chioarului | CORESPONDENTE : Duma Lucian | LUCRARI ARHEOLOGICE IN ZONZA VIMA MICA | ALEGERI | pagina in constructie | Pentru Boguta | Emotii | Dupa 25 de ani | LAPUSENI UNITIVA !!! | REINTOARCERE IN TRECUT III | REINTOARCERE IN TRECUT II | REINTOARCERE IN TRECUT I | Ultima ceremonie | EROI | Rohia | MUNTELE GAINA | Pagina neterminata | " PEDAGOGI DE SCOALA VECHE " | CAMPIONAT PE MAIDAN | VIOLENTA | " LA PESCUIT , IARNA " | Istoria unui parculet | LIBOTIN | MENTORI | MENTORI II | SASCUT | SASCUT II | povestiri | povestiri II | povestiri III | povestiri IV | povestiri V | povestiri VI | Dr. SOLOMON CORNELIU | CULTURA | CULTURA II | CULTURA III | LAPUSENI | Lapuseni II | TOAMNA SE NUMARA ....... | COPILARIA MEA ,SPITALUL | Lapusul si evreii | Traditii evreiesti | HOLOCAUSTUL LAPUSAN | DOCTORI | FARA LEGATURA | REÎNTOAECERE | CORESPONDENTE | CORESPONDENTE II | -IUDAICA | Contact Me | About Me | Favorite Links | Blank page W | Blank page | SOME

AMINTIRI DIN TIRGU LAPUS / SASCUT

SASCUT

Familia din Sascut                                20.03.2007

        Viata !
Unul de elementele de baza a vietii este apa . Din aceasta cauza , asezarile omenesti , s-au injghebat in jurul unei surse de apa.
     Nu e de mirare ca multe din asezari , au in numele lor legatura cu sursa de apa a asezarii . Ca sa dau un singur exemplu din Cartea Sfinta , BEERSHEVA , oras asezat in pustiul Neghevului , numele provine de la cele sapte fintini sapate de Avraham. (beer =fintina , sheva=sapte )
     Si in Romania multe asezari poarta nume de origine romaneasca , maghiara , germana ,slava ; nume , care la baza au o sursa de apa : Fintinele , Borcut , Sascut .
      Sascut , asezare pe drumul principal care strabate Moldova de la un capat la altul , cu un nume de provenienta maghiara ,( fie  , "o suta de fintini " ; fie  , fintina sasului -asta depinde de interpretare )
      Numele , da raspuns la originea locuitorilor care s-au asezat pe aceste locuri prin secolul XII , "ciangai " , a caror origine este interpretabila , unii spun ca-s unguri , altii spun , cumani (interpretare interesanta ) , cert este ca folosesc limba ciangailor , o limba maghiara . S-au asezat aici ,si in alte asezari in aceasta zona Moldoveana , adusi de regii Unguri pentru apararea granitelor Ungariei .
     Sascutul , sau mai bine zis Sascut-sat , asezat la deal , a fost se pare prima asezare.
     Prin 1875 , Menachem Jackues Elias , evreu bogat din Bucuresti , a hotarit sa-si investeasca banii in construirea unei fabrici de zahar , cu ajutorul si tehnica unor Belgieni , dupa cit stiu din amintirile mele, din povestile bunicului meu.
     Care a fost cauza construirii fabricii aici , nu stiu.
Speculatia pe care o scriu , este a mea , fara sa am o informatie veridica.
Elias , om bogat , cu multe propietati , se vede ca avea paminturi in aceeasta zona , si faptul ca aceasta zona era legata de restul tarii , prin drumul care trecea prin viitoarea asezare , si  putindu-se folosi si de calea ferata care strabatea locul ,a preferat Sascutul si nu alt loc.
     Dintr-o data , dintr-o mica asezare asezata pe un deal , Sascutul a devenit un punct important in istoria industriei Romaniei , dechizind portile celei de-a doua fabrica de zahar din Romania .
Fabrica , a dat avint si agriculturii locale , taranii incepind  sa cultive sfecla de zahar , materia prima a fabricii .
    Cum o fabrica nu poate lucra fara lucratori , s-au construit case pentru lucratori , s-a construit un sir de magazine , situate la drumul principal , magazine cu locuinte  la etajul cladirii , magazine date in arenda viitorilor comercianti ai viitoarei asezari .
    S-a construit scoala primara , s-a adus doctor penru fabrica , dar care a deservit si populatia .
Si asa incetul cu incetul a inceput sa se construiasca fabrica si sa se populeze asezarea .
    Locul a atras un numar mare de evrei , care cu timpul au construit si o Sinagoga mica , din lemn , in spatele magazinelor , pe strada care mergea spre stadionul de fotbal , si terenuri de tenis , volei , terenuri ce se aflau in spatele salii de spectacole care a fost si cinematograf .        
      Elias a facut totul ca personalul de conducere si personalul administrativ , ( printre ei erau, se pare si straini  , Belgieni ), sa aiba toate conditiile necesare unui trai prosper  in mica asezare.
   Fabrica  asezata si ea la drumul principal , legata de calea ferata , printr-o linie secundara de legatura , avea doua locomotive mici , locomotive cu aburi , care au lucrat pina tirziu , fiind pentru mine una din punctele de atractie cind veneam vara la bunici in Sascut  , si ma uitam in gara la "manevre-le de tren , in special in orele dupa amiezii.
   La poalele fabricii , la drumul principal , precum si in gara , erau izvoare cu apa minerala , cu un gust sarat , care delectau gustul  Sascutenilor , sau celor care treceau prin Sascut , fie pe drum , fie in timpul stationarii trenului , in "faimoasa gara Sascut" ,loc de "promenada" a Sascutenilor din acele timpuri si de mai tirziu , ajungind de ris , in satira teatrelor de revista mai tirziu .
   Se pare ca nu numai Elias a avut paminturi in aceasta zona .
Familia Regala , prin anii '20-25 dupa povestirile tatalui meu , venea cite odata in aceasta zona a Moldovei , fiind intimpinata cu mic , cu mare de populatia Sascutului si satelor invecinate .
 Drumul era acoperit de covoare in cinstea alaiului Regal , flori de toate culorile curcubeului , erau presarate peste tot .
Tarani in porturi populare , intr- o adevarata sarbatoare cimpeneasca  ,  acompania alaiul Regal pina la resedinta de vara sau de vinatoare, asta n-am reusit sa aflu .
   De multe ori trenul Regal facea numai o mica oprire , in aceasta mica statie de cale ferata , in calatoriile familiei Regale spre nordul tarii.
    In afara de trenul Regal , mai opreau din cind in cind si acceleratele , cu vagon restaurant , si atunci se delectau Sascutenii cu o inghetata buna ,sau un suc .
    In aceasta atmosfera , a patruns si familia tatalui  meu. Bunicul, originar din unul din satele invecinate , om intreprinzator , a inchiriat un magazin si l-a facut "Magazin Universal" , magazin in care gaseai de toate.De la ac si ata , la haine , si pinzeturi . de la cuie , la tot ce trebuie intr-o gospodarie , de la masline de Rhodos , la halva turceasca , de la hamsii  sau " tir"  la scrumbie de Dunare. Bauturi , binenteles vinul pe primul loc , si in sfirsit depozit de petrol si lemne.
Sa nu credeti ca magazinul a avut dimensiuni mari , cum au astazi magazinele universale.
A fost  o incapere mare , cu tejghea pe trei laturi ale incaperii, cu peretii acoperiti cu rafturi  pline cu marfa , sertare si sertarase a caror continut atragea clientela de la sate , butoaie cu ulei si cu peste , si alte lucruri puse la vedere , pentru a atrage ochiul si a goli punga cumparatorului.
Cea care a stiut sa daie culoare , viata , si " vad" locului , a fost :"Cucoana Creata " ,  bunica mea , nevasta lui Iancu .
 Magazinul , avea o pivnita destul de mare , sa poata adaposti , o parte din marfa ce nu incapea pe rafturi sau in camara  -magazia , de linga magazin.
     Iancu  Solomon , s-a nascut in anul 1888 , intr-o familie de evrei religiosi , care locuiau in unul din satele din apropieria Bacaului .
Strabunicul meu , Strul ,  si strabunica mea Hava , in singura fotografie pe care o am , aratau ca oameni simpli de la tara , cu credinta-n Dumnezeu , lucrind din greu pentru intretinera familiei lor cu 15 copii.
Strabunicul meu , se pare ca a lucrat pamintul pe care-l avea , dar isi complecta cistigurile prin comert , in special cu lemne.
    Mutarea  familiei la Sascut este neclara . Aici in Sascutul acelor ani , Iancu a cunoscut-o pe Sofia ( " Sura " sau "Creata"  mai tirziu, porecla data de tarani din cauza parului ei cret ) .
   Ca impamantinit al locului , a fost recrutat in armata Romana in anul 1909 luna a-XI  la Centrul de recrutare  Putna . Dupa spusele lui , a participat in razboiul Balcanic din 1913 . In noiembrie 1916 , a parasit Sascutul , retragindu-se cu familia la Iasi , unde se retrase si familia Regala , guvernul , si conducatorii armatei.
        La Iasi a fost recrutat din nou , facind o parte din razboi la Arsenalul Armatei Romane . Alta parte din razboi a petrecut-o pe front , si in alte misiuni militare , pe care le-a primit . 
 Nu prea ne-a povestit despre perioada asta , decit tirziu , la insistentele noastre si in special ale fratelui meu , care-l inregistrase pe banda de magnetofon , povestind citeva amintiri , (  inregistrare care s-a pierdut spre regretul nostru ) .
 Una din povestirile pe care le-a povestit , a fost in perioada cind a fost de garda , in spatiul de joaca ale copiilor familiei Regale. Ne-a povestit de dragostea unuia din acesti copii , pentru masini , copil ce avea o masina , masina jucarie, pe care el trebuia din cind in cind sa o inpinga , spre bucuria Printului .
     Faptul ca o parte din razboi l-a petrecut la Iasi , i-a dat posibilitatea sa se intilneasca cu familia , ce se inbogatise cu o fetita ,pe numele de : Stela , sau Steluta cum o numeau ei .
In acea perioada a bintuit se pare , o epidemie de diphterie , boala cere a primit-o si Steluta lor . Prin protectie  au ajuns la "mecena " medicinei de copii din acele timpuri , care bine inteles nu a putut face nimic pentru salvarea fetitei ,care a incetat din viata , la virsta de 6 ani .
    In anul 1918 a fost demobilizat , si s-a intors sa-si refaca viata , si pravalia distrusa de razboi .
       In anul de gratie 1920 , luna aprilie , ziua 5 , din Inaltul Ordin al Majestatii Sale Regelui Ferdinand  I  s-a conferit soldatului Solomon Iancu : " Crucea Comemorativa a razboiului 1916-1918 " fara berete .  
 Brevet semnat de Directorul Superior si Inspectorul Tehnic  al Armamentului , General de Divizie  ... semnatura indescifrabila , Directorul Arsenalului.... semnatura indescifrabila .
    Dupa razboi, iarasi a pornit de la zero , reusind in scurt timp sa-si refaca magazinul si casa.
   Bunica mea "Creata" ,  din familia Kuperman , ( Hertel si Eva numele parintilor ei ) , de loc din Rimnicul Sarat .
 Avind un unchi si o matusa care locuiau in Sascut , care cunoscind familia Solomon ,  si pe  Iancu , au facut petirea ei , casatorindu-se in Sascut .
  A fost o femeie energica in tinerete , care a stiut ce vrea , a stiut sa conduca cu mina forte magazinul , a stiut sa vorbeasca cu clientii in asa fel  , ca i-a mers vestea de buna comercianta.
In anii comunismului , cind nu mai avea magazinul , multi tarani care o cunoscusera , cind veneu la tirg in Sascut , o vizitau , stateau de vorba cu ea , si ii aduceau cadou ,din putinele produse ale gospodariile lor ,din respectul  si dragostra pe care i-o purtau .
      " Creata" , era o femeie "masiva" cu o frumusete aparte .A stiut sa inpleteasca munca cu "placerile vietii". I-a placut jocul de carti , in casa lor avind , adevarate turnire de poker care continuau de multe ori doua zile , cu intreruperi , numai pentru luarea unei mese copioase , stropita din belsug , cu un vin bun , adus din beci , asta asa , ca sa fie la o temperatura buna de baut  . A stiut sa petreaca , vara  la mare , la Techergiol  , Vatra Dornei , sau in alta statiune de vara , care aparusera la inceputul acestu secol ,  pentru desfatarea  elitei tarii .
    In anul 1920  , in 8 august ,l- a adus pe lume pe tatal meu , copil care a devenit mindria sufletului ei , dindu-i un nume cu rezonanta romana : Corneliu . Sau pe scurt ,  Nelu , pentru familie si prieteni.
       In aceasta perioada , apare in familia Solomon , un nou personaj : Ana Sandor , sau Anisca ,cum a fost "strigata" toata viata  .
Anisca o fata de vreo 15 ani , pe care viata a aruncat-o la o virsta frageda , dintr-un sat din secuimea pasului Oituz , a venit la Sascut ca fata in casa , pe urmele fratilor ei , care lucrau la fabrica de zahar ca sezonieri ,  in perioada de toamna cind fabrica functiona.
A venit si n-a mai plecat , raminind in familie , ca membra de familie pina la moarte .
 A fost o catolica practicanta , mergind duminica si de sarbatori la biserica din deal .
Si ea a fost o femeie energica , harnica , buna bucatareasa, si o luptatoare pentru drepturile familiei Solomon , in vremurile de rastriste si de trista aducere aminte, din perioada , celui al doilea razboi mondial .
 A aparat bunurile ramase-n casa cind s-a facut evacuarea evreilor din Sascut , n-a iertat pina-n ultima ei zi de viata , pe cei vinovati de tragedia evreilor Sascuteni , cei ce-au imbracat camasa bruna ,sa-si faca mendrele pentru interese personale , si imbogatire imediata.
       Anisca , l-a crescut pe tata , si pentru ca nu s-a casatorit , l-a "adoptat" pe tata ca si copilul ei , idolatizindu-l peste masura .
       Studiile primare  tata ,le-a facut in Sascut cu familia Mihailescu , invatatori din aceea perioada in Sascut .
A continuat studiile o perioada de timp la Bacau , locuind la o familie , cu care bunicul avea legaturi de afaceri in aceea perioada.  Perioada bacauana n-a durat mult timp , transferindu-se la Adjud.
        Liceul l-a continuat la Rimnic , fiind astfel in legatura strinsa cu familia mamei lui , si in special cu Rebeka , sora bunicii , o femeie de o frumusete nemaipomenita , femeie cu o cultura mare , care l-a luat pe tata sub aripa ei .
In liceu s-a remarcat tata , ca un elev bun , sportiv bun  , si fiindca avea o voce buna , a fost luat in corul Biserici Ortodoxe , cu toate ca era evreu.
  La terminarea liceului s-a intors la Sascut , pregatindu-se pentru universitate , gindindu-se sa se inscrie la drept , la fel ca Max ,  varul lui . Dar n-a fost sa fie asa. Legile rasiale l-au impiedicat sa-si indeplineasca visul , si s-a intors de la Bucuresti la Sascut.
       Varul sau Max n-a avut norocul de-a se intoarce acasa la Sascut . In anul doi  la drept , a parasit studiile si Romania , fiind urmarit de legionari si de siguranta , sub acuzarea de-a fi comunist , el care nu a facut politica , si nu a fost membru in nici un partid . Simtindu-se incoltit , a trecut in Basarabia , si de acolo in URSS din acele timpuri , ajungind la Niepopetrosk , casatorindu-se apoi cu o femeie de pe acele meleaguri , care-i salvase viata , in zilele in care ajunsese acolo , bolnav , flamind , si fara nimic !
Prin anii ' 59 ' cind situatia lui s-a limpezit acolo , si cind a fost posibilitatea , a reluat legatura cu noi , venind in vizita in Moldova , la bunicii mei ,  ca din familia lui nu ramasese nimeni . A venit si in Lapus , asa ca l-am cunoscut personal .
La un an dupa vizita lui , parintii mei l-au vizitat , la Nepopetrosk , vizita cu peripetii , care e o alta poveste.
       In anii dintre cele doua razboaie , afacera bunicului a mai fost distrusa in doua rinduri de catre foc , asa ca bunicu a inceput din nou de la zero , nefiind pe atunci polite de asigurare.
      Lovitura cea mare a fost in cursul celui de-al doilea razboi mondial , cind a fost evacuat din Sascut , intr-o caruta , impreuna sotia si cu tatal meu , cu minimul necesar pentru supravietuire pentru citeva zile , cu citeva haine de schimb , celelalte lucruri au fost jefuite de "prieteni sascuteni" adeptii  doctrinei legionare.
  Dupa legile din acele timpuri au fost "concentrati " la Focsani , impreuna cu toti evreii din acea regiune a Moldovei . Asta , pentru a putea fi supraveghiati mai usor , si a fi la indemana autoritatilor la nevoie.
  Aceasta "concentrare" a unei mari populatii in Focsani , a creat probleme de cazare , aprovizionare , sanatate . Ai mei au avut noroc sa gaseasca o camera unde sa locuiasca. N-am amanunte din aceea perioada. Bunicul si bunica nu mi-au povestit , tata nu stie prea mult , fiind dus la munca obligatorie , la Falesti .
       In acele vremuri grele , au fost si OAMENI , care au stiut sa-si pastreze demnitatea si spiritul de om , dind ajutor celor la nevoie . Unul din acestia , a carui nume , spre marea mea parere de rau , nu-l stiu , a fost ,  maior in "retragere" care a avut  legaturi de afaceri , cu bunicul , si se cunosteau din perioada primului razboi mondial .
   Acest OM , a ajutat familia mea , trimitind prin Anisca ajutor in bani si alimente , ajutor ce a usurat suferinta bunicilor , ajutor care a contribuit si la ajutorarea tatalui meu , prin pachetele trimise .
Continutul pachetelor , a fost "moneda forte " de cumparare a vietii , de la conducatorii lagarului de munca , si ale soldatilor ce-i pazeau.
Acolo la Falesti , datorita vocii sale , si a unui repertoriu de cintece pe care-l stia , tata , cu prietenul lui Marcel - acordeonistul , au reusit sa aline sufletul celor dusi la munca departe de casa , si sa cumpere bunavointa si putina mincare de la conducatori lagarului , prin " micile reprezentatii " pe care le dadea , la petrecerile , pe care conducatorii le faceau , destul de des.
 Din mincarea pe care o primea , se impartea cite putin la cei ce au locuit in aceasi baraca cu tatal meu.
Cu toate ca au primit bani , bijuterii , mincare , ce au fost trimise detinutilor, de familie , autoritatile , uitau dupa citeva minute  de cele primite , comportindu-se in asa fel , sa reaminteasca detinutilor , cine e "seful" si ca inca nu s-a terminat cosmarul.
   Catre sfirsitul sederii lui la Falesti , cind trupele rusesti se apropiau , conducerea lagarului a disparut , impreuna cu paznicii , asa ca tata , cu un numar de detinuti au luat drumul casei . 
Pe drumul de intoarcere , intr-o gara au fost pusi de rusi sa goleasca vagoane cu munitie de artilerie ale armatei germane.
 Spre surpriza lor , intr- unul din vagoane au gasit lazi cu ciocolata , si cutii cu fasole pentru armata germana , avind grija sa-si puna putin de oparte si pentru ei , inainte de a le preda la rusi.
       Dupa 23 august 1944 s-au intors cu totii la Sascut si au incercat , sa refaca afacerile din trecut si sa deschida magazinul . 
  " Simtind de unde bate vintul " si-au cumparat un petec de pamint , la drumul principal ,pe aceeasi linie si nu departe de magazinul lor , incepind  incetul cu incetul , sa-si ridice o casa , sub forma de vagon , cu o prima incapere  cu iesire la strada , camera cu doua geamuri mari (pentru vitrina) , camera pregatita pentru a fi transformata  in magazin .
  Nationalizarea n-a prea avut mult de nationalizat , doar depozitul de petrol si benzina , care nu stiu daca a fost plin sau gol , si marfa ce o avea in magazin  dupa razboi ,  care dupa cum va inchipuiti , nu  putea sa fie in cantitate mare .
     Tata a plecat la Iasi unde in 1945 in iarna , a inceput cursurile universitare intrerupte de  catre razboi .
N-a avut o studentie usoara, in acele vremuri nesigure de dupa razboi , cu rusii pe cap si comunismul in spate , cu lipsurile de zi cu zi .  
 A stiut insa ,  sa-si faca prieteni , sa se distreze , si bineiteles sa invete , terminind medicina cu note mari , ce putea sa-i dea posibilitatea de a ramine la Iasi , la Facultate  , ca preparator .
   In Sascutul erei comuniste  , bunicul , bunica si Anisca , au locuit in casa lor , nereusind sa deschida iarasi magazinul.
Bunicul a lucrat citva ani la depozitul de lemne ca salariat .
 Bunica, a cazut intr-o depresie la care s-a adaugat un diabet , fiind  tratata cu insulina . S-au adaugat si altele boli legate de diabet , ceea ce a facut sa fie mai putin energica , iesirile ei din casa au fost pina la poarta , si numai in doua rinduri , a venit la Lapus la noi , la nasterea mea si la nasterea fratelui meu .
   Placerea bunicii , ca de altfel , si a celorlalti Sascuteni , era de a sta pe banca , in fata portii , dupa amiaza , privind manevrele din gara , masinile care treceau pe drumul principal , sascutenii  ce au iesit la plimbarea de seara , asteptind cu rabdare cunostintele ,care in trecere , se opreau , stateau cu ea pe banca , comentau , birfeau , puneau tara la cale , si toate acestea la un pahar de cafea , sau "o dulceata " , toate  cu un pahar de " apa rece scoasa din  beci ".
   In acest timp bunicul cu Anisca au fost ocupati cu "stropirea" micii  gradini de legume  , precum si cu mulsul vacii " DEMANDICA "  , vaca care dadea o cantitate mare de lapte , fiind o campioana , printre vacile din regiune .
       Imi amintesc de mirosul " borhotului " , rezidiu de la fabricarea  zaharului , pe care-l cumpara in fiecare an si-l  tinea , intr-o groapa din curte , linga grajd .
       In acele timpuri ale copilariei , cind am fost de-o schioapa ,totul mi sa parut mare , grandios , frumos .
      Peste ani , vroind parca sa fie in pas cu stapinii , grajdul si-a micsorat dimensiunile incovoindu-se , ca nu se mai putea intra in el .
  Cu  " Domindita " in perioada verii cind vizitam bunicii , iesiam la pascut dupa amiaza , inpreuna cu bunicul sau cu Anisca , bunica avind grija sa-mi puna intr-o tolba , citeva felii de piine alba cu dulceata de cirese amare , facuta in casa !
N-am sa uit gustul salatei de hamsii , sau de scrumbie , pe care bunicu le facea cu ceapa si rosii (inima boului ) culese atunci din gradina.
N-am sa uit vinul tinut la rece in pivnita din curte .
N-am sa uit pepenii raciti in galeata , la "cismea " in curte . 
N-am sa uit ,  serile linistite  parfumate de mirosul crinilor albi din curte , curte iluminata de un bec slab ca puteai sa vezi  intunericul .
Noroc cu luna care dadea , destula lumina , facea o admosfera de feerie . 
Toata familia statea  in curte . Adultii se distrau povestind amintirile lor .  Eu si Romy , ascultam , cascam  si iarasi ascultam ,  si  plictisindu-ne de moarte ,  fugeam la poarta , la fiecare intrare a unei garnituri de tren in gara , punctul culminant era trecera  aceleratului de 10 noaptea .Dupa aceea adormeam linistiti , in alintarea noptilor de vara , pina cind caldura zilei , destepta mustele  prinse de tavan , care facindu-si zborul lor de desteptare , se opreau si pe fetele noastre , trezindu-ne  dis de dimineata.
      Placerea de a ne intruni  toata familia , a fost curmata de moartea bunicii , in anul 1965 .
      In anii urmatori , vizitele au fost mai scurte , nu mai stateam pe banca dupa amiaza . Sederile familiei ,noaptea ,in curtea casei bunicului , au fost mai rare , asta si din cauza televiziunii , care incepuse sa transmita ,  noi inghesuindu-ne la familia Zarnescu sa vedem programele de seara .
     Domandica si-a luat drumu spre grajdurile fermei locale Sascutene . Groapa cu borhot a fost astupata , si locuitorii casei, bunicul si Anisca , au inceput sa-si arate cu adevarat virsta.
     Aceasta forma a vietii , acontinuat in casa bunicului meu , pina in tragicul an  ,1981 , cind "Grandomania  Comunismului " , a comunismului local , a hotarit sa evacueze populatia din casele particulare ce dadeau la drumul principal , si  construirea  " de BLOCURI " pentru populatia rurala .
   Pe bunicul meu , l-au mutat la bloc . La virsta lui n-a suportat traumatismul mutarii . Pierdera bucatii de pamint pe care-si facea de lucru zi de zi , in mica gradina a lui , greutatea de a cobori si urca de mai multe ori pe zi scarile , l-au darimat la pat . Citeva luni dupa mutare a murit "in bratele " fratelui meu , ultima lui dorinta a fost de-a bea inca un paharel de vin din regiune , vin pe care l-a iubit asa de mult  .
      Anisca a mai supravietuit inca citva ani , ramanind in casa ,  singura , avind grija de bunurile familiei , bunuri care-au disparut la moartea ei , reamintindu-mi o scena dintr-un film de mult vazut .
  A  fost inmormintata ca o buna crestina , in cimitirul Catolic din Sascut , in locul ales si platit de ea , cu slujba religioasa platita de ea . A fost condusa pe ultimul drum de un pumn de cunostinte , noi,
familia ei, fiind departe , aici in Israel , neavind posibilitatea de a ajunge la ceremonia de inmormintare . 
     Daca comunismul a distrus Romania ,  dupa 1989 , capitalismul continua s-o distruga .
  Fabrica de zahar Sascut si-a inchis portile , inchizindu-se astfel  o pagina din istoria industriei Romanesti , lasarea pe drumuri a muncitorilor  din fabrica , si  ducind la disparitia unei ramuri a agriculturii : cultivarea sfeclei de zahar.
   Inceputul sfirsitului ????!!    Sper sa gresesc . 
      

Enter supporting content here

AMINTIRI