Home | Blank page2 | Blank page | ARHEOLOGIA TARII LAPUSULUI SI IMPREJURIMI | Viorel Ciubot, Turuckó Alexandru Prima monografie a Tarii Chioarului | CORESPONDENTE : Duma Lucian | LUCRARI ARHEOLOGICE IN ZONZA VIMA MICA | ALEGERI | pagina in constructie | Pentru Boguta | Emotii | Dupa 25 de ani | LAPUSENI UNITIVA !!! | REINTOARCERE IN TRECUT III | REINTOARCERE IN TRECUT II | REINTOARCERE IN TRECUT I | Ultima ceremonie | EROI | Rohia | MUNTELE GAINA | Pagina neterminata | " PEDAGOGI DE SCOALA VECHE " | CAMPIONAT PE MAIDAN | VIOLENTA | " LA PESCUIT , IARNA " | Istoria unui parculet | LIBOTIN | MENTORI | MENTORI II | SASCUT | SASCUT II | povestiri | povestiri II | povestiri III | povestiri IV | povestiri V | povestiri VI | Dr. SOLOMON CORNELIU | CULTURA | CULTURA II | CULTURA III | LAPUSENI | Lapuseni II | TOAMNA SE NUMARA ....... | COPILARIA MEA ,SPITALUL | Lapusul si evreii | Traditii evreiesti | HOLOCAUSTUL LAPUSAN | DOCTORI | FARA LEGATURA | REÎNTOAECERE | CORESPONDENTE | CORESPONDENTE II | -IUDAICA | Contact Me | About Me | Favorite Links | Blank page W | Blank page | SOME

AMINTIRI DIN TIRGU LAPUS / SASCUT

Viorel Ciubot, Turuckó Alexandru Prima monografie a Tarii Chioarului

REVISTA
ARHIVEI MARAMURESENE
100 ANI DE LA ÎNFIINTAREA
ARHIVELOR STATULUI DIN TRANSILVANIA
nr. 13//2020
Revista cu aparitie anuala
editata de:
ARHIVELE NATIONALE
SERVICIUL JUDESEAN MARAMURES
ASOCIATIA ARHIVISTILOR "DAVID PRODAN" MARAMURES

Prima monografie a Tarii Chioarului scrisa de cunoscutul geograf si polihistor Máthiás Bél în anii 1724 - 1725
(Rezumat)
Lucrarea prezinta, folosind note explicative detaliate, prima monografie a Districtului Chioar scrisa în anul 1725, în limba maghiara, de cunoscutul geograf si polihistor Máthiás Bél, care în anul 1724 a vizitat districtul, astfel ca notarile lui constitue un izvor istoric de prima marime pentru toti istoricii care se ocupa de Chioar.

Eu ca -LAPUSAN- nu m-am putut abtine sa nu copiez aceasta pagina , stiind ca granitile TARILOR din regiunea noastra s-au schimbat pe lungul anilor dupa schimbarile politice si istorice ale acelor vremuri .Satele au trecut de la o forma de organizare teritoriala la alta .
Asa vom intelege mai bine , istoria asezarilor din TARA LAPUSULUI si a TARILOR vecine .




Prima monografie a Tarii Chioarului scrisa de Máthiás Bél (1724 - 1725)
Viorel Ciubota (1),Turuckó Alexandru

Istoria
În anul 1724 celebrul geograf maghiar Máthiás Bél(2) vizita Tara Chioarului, probabil la invitatia capitanului suprem Mihai Teleki al II-lea, care, dorea si el, la fel ca alti conducatori de comitate ale Ungariei de atunci, întocmirea unei lucrari monografice asupra districtului.
Lucrarea a fost terminata în 30 ianuarie
===========================================================
1. Studii universitare la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca între anii 1972-1976. Teza de doctorat si-a sustinut-o tot la Universitatea Babes-Bolyai în anul 2002 cu teza Lupta populatiei românesti satmarene pentru unire. Director al Muzeului Judetean Satu Mare în perioada 1992-2012. Actualmente cercetator stiintific I la aceeasi institutie.
În decursul activitatii sale a scris sau a coordonat circa 25 de carti, monografii, culegeri de studii si peste 150 de articole stiintifice si de popularizare publicate în reviste de specialitate si de cultura.
2. Marele polihistor si geograf era nsscut în 22 martie 1684 la Ocová (Ocsava) în Slovacia de astazi si a murit la Bratislava în 29 august 1749. A fost preot luteran, director de colegiu. Din anul 1716 începe seria de calatorii prin comitatele Ungariei în vederea documentarii pentru întocmirea de lucrari monografice. Avea în proiect întocmirea de astfel de lucrari pentru toate comitatele Ungariei. Ne-au ramas de la el lucrari monografice privind
comitatele Pozsony, Turóc, Zólyom, Liptó, Pest-Pilis-Solt, Nográd, Bars, Nyitra, Hont, Moson, publicate înca din secolul al XVIII-lea, dar si o serie de alte lucrari despre comitatele din Transilvania care au ramas în manuscris:
Timis, Arad, Zarand, Bihor, Crasna, Chioar, Solnocu de Mijloc, Satu Mare, Ugocea si Maramures. Cf. Tóth Gergely, Bél Mátyás kéziratai a pozsonyi evangélikus líceum könyvtárában (katalógus), Gondolat Kiadó, Budapest 2006 si Eva Mârza, Andrea Mârza, Transilvania în opera polihistorului slovac Mathias Bel (1684-1749), în Annales Universitatis Apulensis. Series Historica,13, 2009, p. 115-123.
===========================================================
1725, ramânând apoi în manuscris pâna în anul 1982 când a fost publicata în paginile unei culegeri de izvoare din secolele XVIII-XIX 3. Dintr-o scrisoare pe care în 9 iulie 1732 Bél o adreseaza Consiliului Locumtenential aflam si principalul motiv pentru care autorul nu si-a publicat majoritatea monografiilor transilvanene: respingerea lor de catre cenzura (redditum ex censura)4.
Lucrarea este extrem de importanta pentru ca ne prezinta o situatie aproape reala a starilor de lucruri dintr-o zona puternic româneasca, cu o nobilime româneasca extrem de
numeroasa si care avusese multe perioade de glorie în timpul regilor maghiari si a principilor Transilvaniei.
Vom atrage succint atentia asupra minusurilor si plusurilor
lucrarii lui Bél. În primul rând trebuie sa remarcam ca geograful, care a cunoscut în mod nemijlocit zona, introduce în lucrare multe toponimice, dar si cuvinte românesti: Muncel, Topor, Pestera Carpenet, Rusor, Carbunar, Plopis;, Fânate, Groapa, Preluca, Rumânesti, Jug etc. Transcrierea în grafie latina este corecta, fapt ce atesta ca autorul s-a consultat, probabil, cu preoti români
care aveau exercitiul acestei scrieri cu grafie latina. Spre aceasta concluzie ne duce si consemnarea de la localitatea Românesti unde autorul spune clar ca românii se considera descendenti ai romanilor si se lauda cu aceasta. Aceasta informatie o putea afla tot de la preotul satului. La fel s;i informatiile despre pesterile Chioarului, de la Cozla, Boiu Mare, Prislop si despre rolul lor de adapost în vreme de navaliri puteau veni tot de la localnicii români,
preoti sau mici nobili. Vom aminti câtiva dintre preotii Chioarului dintr-o conscriptie efectuaa de episcopul Ioan Inochentie Micu în anul 1733, deci la opt ani de la terminarea lucrarii de catre Bél. LaRomânesti este notat Popa Iuon, la Boiu Popa Iuon si Popa Ionut, la Prislop Popa Timotei5.
===========================================================
3. În Helytörténeti források és szemelvények a XVIII-XIX. századból, Budapest, 1982, p. 104-123. Cea închinată comitatului Satu Mare a fost publicată în anul 1982 de către Kávássy Sándor, Ismertetések a régi Szatmárrol,
în ,,Szabolcs-Szatmár megyei helytörténetírás”, III-IV, 1982, p. 24-92.
Monografia comitatului Bereg a fost publicată de Balogh István, Bereg megye leírása, în ,,Szabolcs-Szatmár megye helytörténetírás”, V-VI, 1985, p. 9-70.
4. Tóth Gergely, op. cit., p. 78.
5 Costin Fenesan, Izvoare de demografie Istorica, vol. I, Bucuresti, 1986, p. 106.
===========================================================
Un alt plus al lucrarii sunt informatiile nenumarate despre
bogatiile naturale ale Chioarului: marea varietate a vânatului, bogatiile minerale slab exploatate, apele minerale cu calitati terapeutice, padurile nesfârsite, insuficient exploatate. Vorbeste despre folosirea de catre români a apelor minerale care se aflau în diferite localitati (Copalnic, Sacatura, Ciocmani) "pentru bai,
dupa lungi experiente cu folos" pentru tratarea "bolilor mai grave".
Constata ca în district lipsesc pietele comerciale pentru ca locuitorii sa-si poata valorifica produsele si astfel traiesc într-o saracie lucie. Propune, pentru remedierea situatiei câteva activitati menite sa contribuie la ridicarea economica a locuitorilor: exploatarea minereurilor care sunt insuficient cercetate si puse în valoare, exploatari forestiere, carbunaritul ale carui produse se puteau valorifica pentru necesitatile mineritului din zona Baia Mare si altele "care ar asigura un venit stabil pentru populatie".
Informatiile istorice pe care autorul le consemneaza sunt
extrem de interesante si vin în sprijinul multora dintre afirmatiile unor istorici contemporani. Vom mentiona doar afirmatia lui Bél ca în functiile de conducere din district erau alesi doar maghiarii. Astfel, în functiile de capitan general si vicecapitani erau numiti sau alesi doar reprezentanti ai marii nobilimi maghiare care aveau mosii în Chioar. La fel doar maghiarii puteau ocupa functiile
de functionari financiari, încasatori de impozite, notari sau juzi.
Când vreun român ajungea în vreuna din aceste functii mai mici, purtau denumirea de comisari si erau numiti mai ales în perioada când se faceau încartiruiri la casele oamenilor, lucru care stârnea enorm de multe nemultumiri în rândul locuitorilor. Au trebuit sa treaca mai bine de 150 ani pâna când un român sa fie ales în functia de capitan general al districtului Chioar. În 23 martie 1861 congregatia districtului Chioar alegea în functia de capitan general pe Sigismund Pop, personalitate de frunte din district, care se facuse remarcat prin atitudinea sa promaghiara în timpul Revolutiei de la 1848. Ce este de remarcat, este faptul ca George Baritiu, cu origini în Chioar, a fost ales membru al comitetului districtual si notar onorar. Totodata Chioarul, prin rescriptul imperial din 27 decembrie 1860, este alipit Ungariei, alaturi de
comitatele Crasna, Solnocu de Mijloc si Zarand. Pe aceasta baza Sigismund Pop a devenit si membru al Camerei Magnatilor din Ungaria6. Mai mult, în cele doua functii de vicecapitani, patru functii de notar si vicenotari, cinci functii de pretor (din sase), erau ocupate tot de români. De asemenea,si cele sase functii de jurati erau ocupate tot de români. Maghiari erau mai ales în functiile care nu erau supuse alegerii (judecatori, perceptor etc.)7.
Dintre minusurile lucrarii ne vom referi doar la modul
tendentios în care îi descrie pe români, mai ales în prezentarile generale, pentru ca atunci când descrie localitatile vorbeste pozitiv despre românii care le locuiau. De remarcat ca, în toate lucrarile lui, românii sunt caracterizati la modul general, tendentios, ceea ce denota ca autorul si-a cules informatiile de la stapânii locului care nu-si iubeau iobagii români, nesupui si recalcitranti. Despre iobagii români din comitatul Zarand scria ca: "Colonis Valachorum accepit, praedationibus potissimum deditas."8 Nu difera foarte mult nici opinia autorului fata de românii din comitatul Ugocea: :"Sunt et
Valachorum aliqui, qui ruditatis non minus, quam pigritiae, habent plurimum, paupers plerique sunt."9 Românii din Ardeal se "bucura" deasemenea de cuvinte grele: "Valachi, incultum hominum genus, quod loco montoso in villis, rusticationis ergo, collocatum est, et ingenio, et moribus, et decoro, a reliquis natinibus dissident, ad furta et latrocinia cum primis proni."10 Mult mai nuantat este Bél
în monografia comitatului Satu Mare întocmita în anul 1726:
"Valahii, dupa cum am spus, locuiesc în munti si au obiceiuri primitive si duc o viata necivilizata. Cu cât este peisajul mai salbatic cu atât întâlnim colibe mai multe, mai cu seama în muntii care constitue granita cu Ardealul. Valahii sunt descendentii romanilor care au locuit în Dacia. Au foarte putina avere si ce au sunt ascunse
===========================================================
6 George Barit si contemporanii sai, vol. X, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2003, p. 234 si George Barit, Parti alese din istoria Transilvaniei pe doua sute de ani în urma, Editia a II-a, vol. III, Brasov, 1995, p. 196, 210 si 545.
7 Biserica, scoala si comunitate ortodoxa în Transilvania în epoca moderna.
Documente Protopopiatul Cetatea de Piatra ai eparhia Sibiului, vol. II/1, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2011, p. 230-231.
8 M. Bél, Compendium Hungariae geographicum, Editio tertia auctior et corrector, Posonii et Cassoviae, 1777, p. 271.
9. Ibidem, p. 305.
10. Idem, Compendiolum regnorum Slavoniae, Croatiae, Dalmatiae, Galliciae et Lodomeriae magnique Principatus Transilvanae geographicum, Posoni et Cassoviae, 1777, p. 110.
===========================================================
prin paduri, drept pentru care în timpul luptelor sau al razboaielor nu pier asa cum pier ungurii. Ungurii îi privesc ca si concetateni, cultivând relatii bune cu ei, dar în schimb acestia traiesc din furturi si jafuri. Cu atâta dexteritate fura caii încât proprietarii nu reusesc
sa-i împiedice. În loc de cereale cultiva porumb"11.
Pentru a ne explica afirmatiile lui Bél privitoare la românii din Chioar vom apela la un izvor istoric de prima marime care este extrem de credibil deoarece autorul este unul dintre personajele care, prin realizarile lui, a ramas în istorie ca cel mai luminat principe din Transilvania. Este vorba despre Gabriel Bethlen care, într-o scrisoare adresata lui Andrei Doczy, capitanul cetatii Satu Mare, în 21 noiembrie 1615, vorbeste despre suferintele si vechimea nobilimii românesti din Chioar: "Despre ceea ce ni se plânge Ioan Szilágyi (capitanul cetatii n. n.) au fost de la început în tinutul Chioara, în fiecare sat îndeosebi boieri facuti nobili, pe care îi cheama si voievozi. Când Chioarul îl stapâneau oameni privati si nu era în mâna principilor, aceia erau tinuti în libertatea si nobilitatea
lor, pentru ca au privilegiile libertatilor nu numai de la domnul cetatii sau de la domnii pamânturilor, ci de la regii si principii vechi, având si îndatorirea sa slujeasca cetatii cu trimitere calari încoace si încolo. Pe acestia în vremea bietului principe Bathory unii donatari i-au asuprit foarte fara stirea luisi au voit sa-i faca iobagi, dar ei saracii nu s-au lasat, ci au cautat sa scape atunci de iobagie prin emigrari si pierderea întregii lor averi. Acum însa când Chioara a fost restituita din mila Majestatii Sale, venind ei cu cererile lor atât la dieta tarii cât si la noi, judeca dumneata, daca nu eram datori
sa restabilim drepturile atât de vechi....."12. Rezulta ca în Chioar a existat o organizare româneasca sub conducerea unor voievozi înca din timpul regilor si principilor de demult si numai în ultima vreme un proces necontrolat de iobagizare de catre principe a dus la migrari ale locuitorilor.
Ce însemna aceasta iobagizare?
Tot dintr-un document de secol al XVII-lea, si anume o diploma de înnobilare acordata românului din Chioar, Ursul Marginas (Mardsinás Urszul) care fusese dus în robie de catre tatari în anul
===========================================================
11. Kávássy Sándor, Ismertetések a regi Szatmárról, I, în Szabolcs-Szatmár megyei helytörténetírás, III-IV, 1982, p. 38.
12. Andrei Veress, Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei si Tarii Românesti, vol. IX, Bucuresti, 1937, p. 62.
===========================================================
1660, dupa înfrângerea lui Gheorghe Rákóczi al II-lea în Polonia, vorbind despre iobagie o numeste un "jug" care presupune ......" mizerii asemenea cu mizeriile îndurate în Tara Tatarasca si chiar mai aspr"13.
Sunt doua marturii de epoca care explica în buna parte
comportamentul recalcitrant al românilor chioreni fata de
marea nobilime maghiara, care prin tot felul de mijloace reusise sa transforme o buna parte a locuitorilor în iobagi, urmarind ca si pe restul sa-i aduca la aceeasi stare. Asa se explica rezistenta românilor manifestata prin cele mai diverse forme, inclusiv prin haiducie, aici exemplul lui Pintea Viteazul fiind cel mai cunoscut.
Se mai pastreaza un document extraordinar, si anume o
cercetare judecatoreasca efectuata în cele 86 de sate din Chioar imediat dupa marea navalire turco-tatara din anul 1660, deci o epoca de mari tulburari favorizatoare pentru cei care voiau sa comita fapte rele. Ce rezulta din document? Din 33 de sate, martorii ascultati nu declara nimic, deci nu au existat fapte antisociale. Din restul localitatilor, faptele savârsite de acuzati sunt cele obisnuite în viaaa de zi cu zi a tuturor comunitatilor rurale: diferite furturi de grâu, fân-paie, struguri, stupi, vite, boi, vaci, oicapre, diferite obiecte, inclusiv o carte bisericeasca. Urmau apoi bataile si varsarile de sânge, 27 de cazuri în total. Sunt pomenite doua cazuri de atacuri la drumul mare si un jaf de caruta. Mai sunt
pomenite violarea unei fete si doua omoruri care erau considerate fapte deosebit de grave14. Trebuie sa tinem seama ca aceste fapte s-au petrecut într-o perioada de grave tulburari care au favorizat faptele antisociale.
În concluzie, trebuie sa acceptam ideea ca Bél a exagerat în ceea ce-i priveste pe românii chioreni, fiind influentat negativ de nobilii maghiari cu care a intrat în contact.
Dupa cum spuneam, exista o contradictie flagranta între
opiniile generale ale autorului despre români si cele exprimate la descrierea localitatilor. La Sacalaseni, localitate curat româneasca,
===========================================================
13 Nicolae Iorga, Un cântec ardelenesc nou, în Revista Istorica, anul VIII, nr. 10-12, octombrie-decembrie 1922, p. 166.
14 Stefan Metes, Cercetari si sentinte judecatoresti privitoare la românii din tinutul Cetatii de Piatra (Chioara) în secolul al XVII-lea (1661), în ,,Revista
Arhivelor-, vol. VII/1, Bucuresti, 1946, p. 10-56.
===========================================================
scrie ca este "o localitate de frunte datorita fertilitatii solului, sârguintei populatiei (subl. n.) si numarului mare al locuitorilor." La Babeni"Este locuita de români sârguinciosi (subl.n.).." La Purcareti si Valisoara vorbeste de "sârguinta (subl.n.) localnicilor la lucrarile
agricole..." La Satulung scrie ca "Majoritatea locuitorilor sunt români care sunt foarte sârguinciosi în exercitarea agriculturii". La Varaiu noteaza ca este "... resedinta nobililor români, încapatânati, dar foarte staruitori în muncile agricole";. La fel scrie si la Ciula, Valeni,
Miresu Mare unde noteaza sârguinta locuitorilor în agricultura.
În concluzie, putem afirma cu certitudine ca ne aflam în fata unui izvor documentar extrem de important pentru isoriografia româneasca transilvaneana, textul constituind de altfel o prima încercare monografica asupra unuia dintre cele mai fascinante entitati transilvanene românesti, si anume Tara Chioarului.

Istoria districtului Chioar.
Partea generala
Cap. I. Despre asezarea, conditiile naturale si bogatiile
districtului Chioar
Paragraful 1. Districtul Chioar (Districtus Köváriensis)
stramosii i-au dat aceasta denumire, nu cu cuvinte latine, ci doar asa, denumire care a corespuns atât ungurilor, precum si juristilor.
Pentru noi acesta înseamna un teritoriu bine delimitat. În trecut acest tinut mic a apartinut de comitatul Solnocu de Mijloc, de la care s-a rupt mai târziu, dorind sa devina district, ca sa nu se prescrie dreptul celor din Solnocu de Mijloc, deoarece acest tinut a fost una din platile comitatului si sa nu dobândeasca o prea mare mândrie din denumirea de comitat nou. Oricum ar fi, legile regatului
îl pomenesc în mai multe locuri cu aceasta denumire.
Lungimea districtului de la târgul Cavnic care, este la nordul tinutului, si pâns la varsarea parâului Bârsau în râul Somes, în apropierea localitatii Mogosesti, este de aproximativ sase mile15.
===========================================================
15 În Evul Mediu, în Transilvania mila a avut diferite marimi: în secolul al XVII-lea avea 15 kilometri, iar în secolul al XVIII-lea a avut 11, 13 km. Cf. Institutii feudale din Tarile Române. Dictionar, Editura Academiei R.S.R. Bucuresti, 1988, p. 296.
===========================================================
Are o latime de patru mile, de la granita cu Transilvania si se întinde pâns la apusul soarelui de vara.
La nord este comitatul Maramures, la sud este comitatul
Solnocu de Mijloc, la est Transilvania, la vest comitatul Satu Mare.
Aproape pe tot districtul se înalta munti înalti, Carpatii, care se întind pâna aici, având mai multe parti variabile, chiar si munti foarte înalti, iar apoi se lasa în vai care în multe locuri se transforma in sesuri frumoase si înguste care, corespund deopotriva terenurilor arabile si fânetelor.
Paragraful 2. Munti mai importanti sunt urmatorii:
Muntele Chioar are aceasta denumire deoarece pe el se afla
cetatea cu aceasta denumire.
Satra si-a dobândit denumirea dupa forma sa. Este înalt si
foarte frumos. Este asezat lânga satele Fânate si Ciocotis.
Pietrosul este impracticabil datorita stâncilor si pietrelor, în urma carora si-a dobândit aceasta denumire. Este învecinat cu Transilvania.
Muncel este asezat aproximativ în centrul districtului si este despartit deosebit de ceilalti munti. Este asezat între satele Coas si Copalnic.
Carpinis este sirul de munti care despart Chioarul de
Transilvania. Denumirea provine de la copacii de carpen care se gasesc în cantitate mare.
Cavnicul este cunoscut de la straturile de aur si argint, dar acestea sunt foarte slab exploatate în prezent.
Topor care este între cetatea Chioar si târgul Berchez. Nu are o înaltime mare si si-a dobândit denumirea de la forma sa de baltag sau topor.
Restul muntilor consideram inutil de a fi pomeniti si poarta denumirile localitatilor unde se afla. Toti muneii sunt acoperiti de paduri dese si constituie adapost pentru animalele salbatice care tr&aiesc în ele în numar însemnat, precum ursi, dihori, porci mistreti, cerbi, cerbi lopatari, vulpi, iepuri, nevsstuici si deseori râsi, ca sa nu mai pomenim de lupi care prezinta pericol pentru turmele de
oi. Neîndoielnic se povesteste ca daca s-ar pregati bine o vânatoare s-ar putea împusca atâtea animale salbatice care, cu greu ar putea fi transportate cu mai multe carute. Nici nu este de mirare deoarece tinutul este bogat în munti, în paduri si strâmtori greu accesibile!
Nu este mai putin bogat si în pasari printre care amintim cocosi de munte, mai multe feluri de sturzi si mierle. Probabil de aici provine si stema districtului, unde pe o stânca este asezat un soim.
Tot acesti munti adapostesc din când în când si pe tâlhari care, nu numai ca opresc circulatia, dar deseori pradeaza sate întregi.
Paragraful 3. Pesterile care strapung acesti munti deseori
au servit ca loc de refugiu pentru populaeie cu ocazia atacurilor dusmanilor. În româneste se cheama pesteri. Multe dintre aceste pesteri au o capacitate asa de mare, creata de natura, încât omul ar crede ca sunt sapate intentionat pentru poporul fara aparare.
Muntii din Boiu Mare au niste pesteri asa de mari cs pot asigura adapost la mii de oameni, fiind suficiente si pentru locuinte. Au intrari înguste, dar interioarele au spatii mari si sunt ornate de jocul neobisnuit al naturii. Apa care curge printre aceste pietre formeaza stalagtite asemanatoare unor sloi de gheata. Apa care se prelinge pe peretii pesterilor formeaza niste statui care parca sunt create de o înalta stiinta artistica.
Este miraculos ca în aceste pesteri reci curg ape curate care dau viata la salcii care deseori apar pe malurile pârâurilor libere. Parerea mea este ca aceste pesteri pe partea opusa a muntelui au alte intrari pe care intr&a aerul si da viata acestor salcii, deoarece fara aer curat
si proaspat acestea n-ar putea sa ramâna în viata. Asa am auzit ca în anul 1717, când tatarii au atacat acest tinut, s-au refugiat aici mai multe mii de persoane care au ramas în viata. Atacatorii au adus paie la intrarea pesterilor ca sa sufoce oamenii care s-au refugiat aici, dar acest lucru nu a folosit la nimic, chiar dimpotriva fumul si flacara nu
au patruns în interior, cum au dorit inamicii, ci în exterior, parca ar fi fost montate foale pentru înlaturarea acestui pericol. Fara îndoiala acestea s-au întâmplat atunci.
În aceste timpuri vechi refugiul nenorocitei populatii în pester din Cozla s-a terminat foarte jalnic. Turcii care au venit sa pradeze acest tinut, aflând ca populatia s-a refugiat în pestera, au aprins focul la intrare. De atunci, datorita acestui eveniment trist si ca urmasilor sa nu li se mai întâmple aceste lucruri, au încetat sa mai viziteze pestera care, în prezent, este impracticabila.
Dupa aceasta mai putem aminti ponoarele din Miresu Mic. Sunt trei asemenea pesteri care sunt asemsnatoare cu cele din Boiu Mare, deoarece au fire de apa si vegetatie. În ambele locuri cursul acestor fire de apa, dupa ce au traversat un drum mai lung, dispar fiind înghitite de stânci. Aceia carora le place sa cerceteze aceste minuni
ale naturii, desi au încercat cu toata stradania, pâna în prezent nu au reusit sa descopere intrarile adverse sau terminatia pesterilor.
Paragraful 4. În ceea ce priveste râurile sunt importante cele care vin din Transilvania si spala tinutul nostru:
Somesul cu denumirea latina Samosius care are doua izvoare
în Transilvania, un izvor din Gilau, la doua mile de orasul Cluj, iar celalalt izvor în muntii din jurul Bistritei. Curg pe distanta mare în ramuri îndepartate si se unesc lânga orasul Dej, curgând si în Ungaria,strabatând zona dinspre est spre vest, captând mai multe râuri si se varsa în Tisa la Szabolcs. Duce cu el mai multi pesti comuni, dar în special bibani, crapi, somni, cega, din acestia din
urma, de marime mai mica; si mai putini.
Lapusul care izvoraste din muntii de lânga Lapusu Românesc
din Transilvania, curgând de aici, iriga si tinutul nostru. La izvor înca este mic, dar primeste mai multe pârâiase de munte, precum râurile Sasar si Nistru. Curge dinspre nord spre sud iar apoi spre vest. Dupa ce înconjoaa cetatea Chioarului, facând o bucla mare spre nord, iar apoi spre sud si parasind tinutul Chioarului, se varsa în Somes la Ariesu de Padure. Este favorabil pestilor. În locul care
este mai aproape de izvorul sau, unde se afla cetatea si curge prin munti, este bogat în pastravi. De aici mai jos cresc stiuci, crapi, lipani si anghile.
3. Copalnicul, un pârâu cu apa bogaa si repede, deoarece izvoraste din munti înalti. Curge dinspre nord spre sud. Se varsa în Lapus, mai jos de cetatea Chioar, dupa ce s-a unit la distanta de doua mile cu pârâul Cavnic.
4. Bârsaul, cu nimic nu este mai mic decât cele de mai sus,
dar este cu ceva mai blând. Izvoraste din muntiii din vecinatatea Transilvaniei si curge spre nord, iar dupa curba de la Finteusu Mare, curge spre sud. Se varsa în Somes lânga satul Mogosesti. În ambele se afla pesti marunti, precum si pietre pretioase.
Paragraful 5. Nici apele minerale nu lipsesc din districtul
nostru. Aceste ape minerale izvorasc bogat în satul Copalnic. Sunt deosebit de sanatoase si cu efect terapeutic si în ungureste se cheama borkút sau borforrás. În afara de acestea mai este un izvor cu apa mai neagra denumit Apa Neagra care izvoraste din localitatea Carbunari. Culoarea apei negre se poate recunoaste în special la izvorul care este lânga Toplita, la jumatate de mila de Baia Mare. Când curge din izvor si iei din aceasta apa, apare curata si potabila, diferita de cealalta apa neagra. Nu se poate afla daca locuitorii zonei folosesc aceasta apa pentru bai, datorita culorii sale sau chiar efectului benefic. Ei sunt convinsi ca foloseste împotrivabolilor mai grave.
Mai este o apa puturoasa în satul Sacatura, în limba noastra Büdöskút care emana un miros de pucioasa diferit, în functie de anotimp si de atmosfera. În timp secetos mirosul de sulf se simte mai slab, dar când se apropie furtuna, iar norii sunt mai desi, mirosul se întareste de asemenea natura încât abia poate fi suportat, chiar si de aceia obisnuiti cu acest miros. Are un gust acru si eu cred ca poate fi folosita la bai, daca cineva ar încerca acest lucru. Tot un asemenea izvoras este în localitatea Ciocmani, dar acesta are un miros mai slab si majoritatea populatiei românesti o foloseste pentru bai, dupa lungi experiente cu folos.
Paragraful 6. Datorita zonei muntoase omul poate deduce
ca fertilitatea solului, desi nu este deosebita, nu înseala stradania locuitorilor. Se cultiva aici aceleasi cereale care se cultiva în poienile dintre munii, dar cu mai mult rod în zonele de ses. Viile sunt rare. Sunt apreciate cele din Berchez, Ciolt si somcuta Mare. Se stie ca padurile produc multa ghinda. Sunt crescute multe turme de porci,
iar unde muntii se întorc spre nord, ascund zacaminte de aur care, datorita fatalitatii, nu sunt exploatate cum ar trebui. Odinioara acestea au fost exploatate fructuos, dovada fiind coloniile sasilor care s-au asezat în târgul Cavnic numai pentru veniturile izvorâte din exploatarile miniere.
Agricultura se afla în situatii diferite datorita naturii zonei, dar niciodata ca sa nu produca atât care sa ajunga suficient pentru populatie. Aceasta zona este mai nenorocoasa deoarece lipsesc pietele comerciale unde productia rezultata din munca agricola sa poata fi valorificata pe bani. Deoarece acest lucru este general
pentru toata Ungaria, am dezvoltat acest aspect în alta lucrare.
Capitolul doi: Politica
Paragraful 1. Despre locuitorii si conducatorii districtului.
Am pomenit mai înainte ca pamântul Chioarului a constituit
plasa a patra a comitatului Solnocu de Mijloc, dar când si de ce a fost rupt de acesta si înzestrat cu drepturi proprii, este greu de spus, deoarece si istoriografia tace despre aceasta, iar poporul nostru nu are dorinta ca sa noteze aceste evenimente si sa le aseze în arhive.
Se zvoneste ca regii nostri mai vechi au donat cetatea Chioarului si baronia Chioarului cu toate apartenentele unei persoane provenind din familia Homonnay Drugeth16. Deoarece acest titlu purta si dreptul de jurisdictie, stapânitorul acestui drept Homonnay a creat un nou tinut, rupt din comitatul Solnoc.
Dupa aceasta puterea a apartinut principilor Transilvaniei, s-a desfiintat baronia si a fost denumit district. Dar nici cei din Solnoc nu au renuntat înca la drepturile lor, socotind ca poate, oarecând, vor redobândi si vor unifica acest tinut cu al lor. Fiind astfel rupt acest tinut, conducatorii au trebuit sa se adapteze acestor conditii.
Cetatea Chioar fiind supusa unor evenimente de razboi, în mod natural a trebuit sa fie înzestrata cu o garda care, se supunea unui capitan. Astfel întregul district a fost încredintat puterii acestuia.
În aceasta situatie functia de comite suprem al altor parti a fost încredintata capitanului general. În trecut exercita puterea militara si administrativa, iar dupa distrugerea cetatii, ambele functii s-au limitat la administratia districtului, dar nimeni nu ajunge la functia suprema daca nu provine din rândurile marii nobilimi. Chiar si înlocuitorii lor, subcapitanii sau subcomitii trebuiau sa provina din nobilime si sa fie maghiari.
Dupa acesti demnitari urmeaza functionarii financiari si
încasatorii de impozite, notarii si juzii. Acestia toti sunt maghiari. Sunt si români printre ei, dar acestia sunt numiti comisari. Am auzit ca nici unul nu a fost încredintat cu asemenea functii decât în cazuri deosebite când armata trebuia sa fie încartiruita pe timpul iernii,
lucru care a fost încredintat mai mult în seama nobililor români.
===========================================================
16 Titulatura exacta era Drugeth de Gereni si Homonnai, mare familie nobiliara cu origini italiene a carei ascensiune începe în domnia lui Carol Robert de Anjou. În 1710, ultimul descendent masculin, Zsigmond, se stinge având doar trei fete ca mostenitoare. Cf. Nagy Iván, op. cit., III, p. 398-405.
===========================================================
Când trebuiau discutate probleme de importanta comuna sau
trebuia reînoit personalul, convocau adunare în orasul Berchez sau mai rar în alta localitate. Cu aceste ocazii problemele referitoare la finantele statului si la trezoreria regala se hotarau în baza regulilor unguresti, iar celelalte probleme erau hotarâte în baza legilor
transilvanene.
Dintre capitanii districtului am reusit sa cunoastem mai
putini decât speram si doream. Între acestia sunt Kemény Ferenc17, fiul principelui transilvanean Ioan care, a fost ridicat la aceasta demnitate dupa tragicul eveniment al tatalui sau care a fost în anul1662-18-, Mikes-19- din cunoscuta familie de conti care a devenit urmasul lui Kemény, Teleki Mihai -20-, conte al Sfântului Imperiu Roman, care a stat în fruntea acestor treburi din 1680 pâna în 1690, Teleki Mihai al II-lea-21-, conte al Sfântului Imperiu Roman, fiul celui de mai înainte, care l-a urmat în 1691 si a decedat în 1720. Teleki Ioan, conte al Sfântului Imperiu Roman, primul fiu al lui Teleki Mihai al II-lea, din
==========================================================
17 Fiu al principelui transilvanean Kemény Ioan care a trait între anii 1636-1661. Probabil ca principele Kemény odata cu alegerea sa de Dieta de la Reghin din 24 decembrie 1660, a numit în functia de capitan general al districtului Chioar pe fiul sau mai mic din dorinta de a avea un punct de refugiu sigur, apropiat de tinuturile stapânite de Habsburgi. Acest fiu va muri în luna octombrie 1661, dupa o boala de patru zile, în tabara pe care principele o asezase la Satulung în Chioar, pentru a fi aproape de Transilvania unde turcii si tatarii îsi faceau de cap, drept pedeapsa pentru atitudinea ardelenilor.
Nagy Iván, op. cit., VI, p. 174-175; Georg Kraus, Cronica Transilvaniei 1608-1665, Ed. Acad. R.P.R., Bucuresti, 1965, p. 383-384, 413, 442-443 si Nicolae Bethlen, Descrierea vietii sale de catre el însusi, Casa Cartii de Stiinta, ClujNapoca, 2004, p. 311.
18 Kemény János (1607-1662) a cazut prizonier la tatari în anul 1657 si este eliberat în anul 1659 în urma platii unei mari rascumparari. Ajunge principe în anul 1661, nefiind recunoscut de sultan, care trimite o armata sub conducerea lui Kuczuk pasa pentru a-l alunga. Stationeaza cu curtea sa în lunile decembrie 1661-ianuarie 1662 la Bixad, judetul Satu Mare. Moare în lupta de la Seleusu Mare (Keménynagyszöllös), judetul Mures. Cf. Akadémiai Kislexikon, I kötet, Akadémiai Kiadó, Budapest, 1989, p. 926.
19 Este vorba probabil de Mikes Kelemen, mort în anul 1686.
20 Teleki Mihai (1634-1690), cancelar al principelui Transilvaniei Apafi Mihai I, cel mai important om de stat de la curtea acestuia.
21 Era nascut în anul 1671.
===========================================================
mila împaratului Carol al VI-lea22 a ajuns în aceasta functie la 22 august 1721, traieste si în prezent.
Locuitorii districtului partial sunt maghiari, partial sunt
români, dar acestia din urma sunt mult mai numerosi. Si unii si altii traiesc dupa obiceiurile si moravurile lor, în special ungurii care traiesc dupa obiceiurile stramosesti care difera în totalitate de frivolitatea secolului prezent. Dar, totusi, sunt unii care schimba
acest mod de viata nevinovat în favoarea obiceiurilor strainilor. Aproape în totalitate sunt de credinta calvina.
Între familiile distinse care sunt bastinase în acest district si poseda proprietat;i vechi se numara familiile Mariilor Lor contii Kornis, Teleki care se disting si prin titlul de conte al Imperiului Roman, Bethlen si Mikes, de asemenea baronii Bornemissza; dupa acestia prin nobletea lor se disting familiile Bánfi, urmasii familiilor Matskási, Toldy, Katona, Sarmasági-Peley, Nagy, Butsy, Szeley23, Pétsy, Beleny si alte familii, dintre familiile românilor, familia Rátz si alte familii mai recunoscute si cu averi mai modeste.
Paragraful 4. Celalalt tip de familii de români sunt de rând si aproape barbari. I-am putea numi crescatori de tâlhari care privesc traiul din tâlharit ca un trai frumos. Se întâmpla ca din când în când acestia sa se organizeze în grupuri militare, iar dupa ce si-au ales un conducator îi respecta porunca. Fara îndoiala, în secolul trecut un anume Pintea care s-a nascut în comitatul Solnocu Interior, în
localitatea Magoaja (Hollómezo), din neamul sau a adunat 80 de tâlhari24 si cu aceasta adunatura pe care a plasat-o în diferiti munti
===========================================================
22 A trait între anii 1685-1740, fiind ultimul descendent masculin al dinastiei de Habsburg, împarat al Sfântului Imperiu romano-german între anii 1711 si 1740. Cf. Dömötör A., op. cit., p. 181.
23 Familie nobiliara; înobilata de împaratul Ferdinand al II-lea în 14 iulie 1622 si diploma fiind publicata în congregatia nobiliara în anul 1623 (Stefan George si Ioan Szeley). Cf. Siebmacher's grosses und allgemeines Wappenbuch, Nürnberg, 1893, p. 625.
24 Autorul trece sub tacere ca între haiducii lui Pintea erau români si maghiari deopotriva. Este interesanta si repartizarea geografica a haiducilor: 11 din comitatul Maramures, 21 din Satu Mare, 9 din Bihor, 5 din Solnocu Interior, districtul Lapus, doar 7 din districtul Chioar, 20 din Ungaria si Moldova.
Dintre maghiari enumeram pe Ioan Varga din Raczfeiertó, Istok Pap din Diosig, Ioan Vekony din târgul Sâniob, Ioan Csenalossi din Szeged etc. Suzana Andea, Avram Andea, Haiducul Pintea si lumea sa: 1693-1703, Editura Supergraph, Cluj-Napoca, 2003, p. 132-134.
===========================================================
si drumuri, a cauzat o asemenea paguba pe care nu am presupune-o nici de la cel mai mare dusman. Din mila regelui i-a fost crutata viata, deoarece prin juramânt a renuntat la dorul de jecmanire si s-a pustiit în vremea princepelui Rákóczi, caruia i-a oferit serviciile, în timpul când încerca sa sparga portile orasului Baia Mare. Cu aceasta ocazie un cetatean oarecare, dupa ce l-a împuscat în spate în zadar cu gloante de plumb, l-a lovit cu o centura de argint asa de tare, ca de la aceasta singura lovitura a cazut fara suflare25.
Apartine caracterului românilor si faptul ca daca; trec la
credinta romano-catolica trebuie priviti ca persoane care au savârsit o fapta valoroasa, acestia apartinând initial de credinta ortodoxa.
Atât pe seama maghiarilor cât si pe a românilor au ajuns
terenuri mai putin fertile pentru a le asigura traiul. Acest tinut este asezat într-un loc ignorat de Domnul, lipsind cu desavârsire comertul cu vecinii. Tot ce produce câmpul sunt nevoiti sa; pastreze în cadrul hotarelor lor. Este greu sa gasesti solutie care sa faca mai suportabila aceasta viata mai grea daca, nu se va porni la exploatarea mai sârguincioasa s;i mai cu elan a minereurilor din acest tinut si din vecinatate. În aceasta situatie pe lânga veniturile noi care ar rezulta din exploatarea minereurilor, districtul ar deveni mai bogat, produsele obtinute de la cea mai saraca populatie din agricultura si din animalele din gospodarie s-ar ridica la pretul lor real. Sa nu mai vorbim de carbunarit, exploatatii forestiere si altele care ar asigura un venit stabil pentru populatie.
Natura umana chiar de aceea a înzestrat muntii cu minereuri
ca în cazul în care datorita nefertilitatii pamântului tinutul nu poate fi cultivat, atunci trebuie sa strapungem interiorul muntilor si ss scoatem acele comori care ar îmbunatati soarta mizerabila a populatiei. Dar acest lucru l-am pomenit în subsidiar.
===========================================================
25 Moare în 14 august 1703 la asediul orasului Baia Mare. Ibidem, p. 237.
===========================================================
Partea a II-a.
Despre cele doua plasi ale districtului Chioar.
Capitolul I. Plasa Copalnic.
Prima plasa a acestui district se numeste Copalnic deoarece
terenul acesteia este udat de râul cu aceasta denumire. Fara îndoiaa este cultivata deosebit desi este împrastiata prin munti si este renumits prin multimea localitatilor decât prin folosul economic. Aici sunt:
Paragraful 1.
Cetatea Chioar, constructie veche cu asezare înalta, situata pe o stânca. Aceasta a fost o cetate dubla: una, cea de sus, a fost asezata pe vârful dealului, conform traditiei si obiceiurilor vremii, cu palate frumoase si încspstoare26, de aici provine si denumirea care înseamna "cetate de piatra", a doua, cea din jos care, fara îndoiala
a fost potrivita pentru a fi locuita, dar a fost întarita cu bastioane si a servit ca adapost personalului de straja. Degeaba m-am interesat de timpul construirii, deoarece despre asta tac scriitorii. Istvánffi27 pomeneste des cetatea, dar despre originea acesteia nu spune nimic, în afara de faptul ca o numeste o creatie dura a celor de demult: "Aceasta cetate "pomeneste la pagina 310/a, cartea 24- este dubla, fiind construita prin munca dura a celor de demult, cândva a fost proprietatea Dragosestilor". Greseste în schimb asezând cetatea în tinutul Crasnei. Spune tot acesta si la pagina 309/a si în aceasta greseala îl baga si pe Zeiler28, ca "Este asezata în Transilvania în
===========================================================
26 Cercetarile arheologice începute la cetate în anul 1968 de catre dr. Radu Popa au demonstrat veridicitatea afirmatiilor lui Bel: existenta a doua cetati legate între ele printr-un drum si o piata, împrejmuite cu ziduri de incinta, precum si existenta a numeroase cladiri în cele doua perimetre. Cf. Carol Kacsó, Repertoriul arheologic al judetului Maramures, vol. I, Editura Eurotip,Baia Mare, 2011, p. 436-439.
27 Istvánffy Miklós (1538-1615), autor al unei cunoscute "Istorii a Ungariei 1490-1606 (Historiarum de rebus Ungaricis libri XXXIV. Ab a. 1490. Ad a. 1606) tiparita în anul 1622 la Köln. Cf. Magyar Irodalmi lexikon, Ed. Kassák,
Budapest, 1993, p. 390-391.
28 Martin Zeiler (1589-1661), personalitate de prima marime a barocului german, cu o prolificitate a scrisului care stârneste admiratia si astazi (a scris peste 90 de carti!). Aici poate fi vorba despre despre una din lucrarile:
Descriptio Hungariae oder die Beschreibung des Königreich Hungarn, Ulm, 1646, Das Alt und Neu Teutsche Dacia, Neue Beschreibung des Königreich
===========================================================
tinutul Crasna de pe râul Lapus." Istoriograful se încurca aici în doua greseli, pe de-o parte greseste asezarea cetatii, pe de alta parte si cursul râului Lapus îl aseaza în alta parte.
Cât trebuie sa ne miram ca un scriitor nu a cercetat mai exact asezarea acelor locuri pe care s-au desfasurat acele razboaie de trista amintire. Tot pe cale gresita a umblat si Bonbardi29 care în pagina 174 a Topografiei sale a asezat cetatea si întregul domeniu ca apartinând Maramuresului: "În afara de mai multe plasi si
circumscriptii, Comitatul Chioar cuprinde asa zise tinuturi sau plasi proprietatea unor persoane, unde târgul Chioar împreuna cu proprietatile, geografii care descriu zona o socotesc ca o fortareata de bagat în seama." Dar situatia este alta. Am amintit mai mult ca zona noastra a apartinut comitatului Solnocu de Mijloc, iar asemenea târg care ar fi asezat lânga cetate nu cunoaste acest district. Aceste doua greseli trebuie condamnate ca sa nu induca în eroare pe straini.
Aceasta cetate deseori a fost asediata, fiind asezata în
vecinatatea Transilvaniei, în special dupa nenorocita lupta de la Mohács30 care, nu numai ca a plasat Ungaria în cel mai groaznic razboi, dar a creat conflict între Transilvania si Ungaria. În acea vreme cetatea Chioar a apartinut partidei lui Ioan Zápolya31, fiind pazita cu grija, fiind considerata un loc important pentru miscarile
trupelor lui Zápolya. Am citit ca dupa moartea lui Ioan, Schwendi32 i-a rapit-o lui Ioan Sigismund33 care, încercând în anul 1565 sa o redobândeasca, nu a reusit asaltul, deoarece strajerii cetatii s-au
===========================================================
Ungarn, Leipzig,1664, Hungaria, Frankfurt und Leipzig, 1690. Cf. Constantin von Würzbach, Biographisches Lexikon des Kaiserthums Oesterreich, Band 59, Graz, 1890, p. 28.
29 Michael Bombardus (1683-1729), rector iezuit al colegiului din Linz, autor al lucrarii Topographia magni regni Hungariae, Viena, 1718, unde la p. 174 sustine aceasta apartenenta a districtului Chioar la Maramures. Paragraful este intitulat: "Comitatus Marmarosiensis cum Kövariensis Districtus".
30 Localitate din Ungaria unde în anul 1526 ungurii au suferit o înfrângere catastrofala din partea armatelor turcesti.
31 Szapolyai János (1487-1540), rege al Ungariei între anii 1526-1540, partizan al unei politici proturcesti.
32 Lazar Schwendi (1522-1584), comandant al trupelor imperiale habsburgice din Ungaria Superioara, a condus luptele cu Ioan Sigismund.
33 Ioan Sigismund (1540-1571), rege ales al Ungariei si primul principe al Transilvaniei.
===========================================================
aparat eroic. Mai târziu, dupa doi ani, a organizat un asediu mai elaborat si dupa 13 zile de asediu a ocupat cetatea si dupa uciderea aparatorilor, a întarit cetatea cu armata sa (vezi Istvánffy 22, cartea 22 la p. 283 si cartea 24, p.310/a si b). Începând de atunci, prin conditiile de pace care, au fost întarite din când în când, a ramas la principii Transilvaniei.
Renumele cetatii este întarit si de faptul ca; principele
Transilvaniei Sigismund Báthory34 a înlaturat de doua ori pe sotia sa, principesa Kristierna de Austria35 si a trimis-o în exil aici (Istvánffy cartea 30, p. 434/a si cartea 31, p. 452/a).
Razboaiele care au urmat între împarat si transilvaneni au pus cetatea în situatii diferite. Se spune ca a fost locul de refugiu, ba a trupelor imperiale, ba a trupelor transilvanene. Am citit ca în anul 1595 Sigismund Báthory, dorind sa se întoarca la domnie, a poposit aici în asteptarea intentiilor dietei care a avut adunare la Cluj (Idem, cartea 29, p.399/b si 400/a). Deoarece acest r&azboi, din când în când, a reizbucnit, Basta36 înconjurat de partida Báthorestilor, s-a refugiat aici, aducând cu el trupe însemnate ca sa se poata apara în caz daca va fi asediat (Idem, cartea 32, p. 465/a).
Dupa multe vicisitudini prin care a trecut Transilvania cetatea a ajuns în stapânirea lui Ioan Kemény. În anul 1661 Ali Pasa a încercat cu mari eforturi sa ocupe cetatea Chioar, dar aparatorii cetatii au respins cu eroism atacul. Dupa aceasta Kemény a primit
===========================================================
34 A trait între anii 1572-1613, iar principe al Transilvaniei a fost între anii 1588-1599. Nestatornic, a dus o politica care a creat mari probleme Transilvaniei. Cf. Dömötör Attila, Történelmi lexikon, Budapest, 1999, p. 28.
35 Maria Christina de Austria (1574-1621), casatorita cu Sigismund Báthory în anul 1595 care a fost impotent si astfel ca mariajul nu s-a consumat niciodata, fapt ce a servit atunci când în anul 1599 s-a reîntors în Austria si a cerut divortul la Papa. Cf. Dr. Constant von Würzbach, Biographisches Lexikon des Kaiserthums Oesterreich, vol. 16, Wien, 1867, p. 352.
36 Giorgio Basta (1544-1607), general imperial de origine albaneza, nascut în Italia în regatul Neapolului, guvernator al Transilvaniei între anii 1601-1604.
A primit pentru meritele sale militare, din partea împaratului Rudolf al IIlea, titlul de conte de Hust si al Sfântului Imperiu Romano-German. În istoria noastră a ramas ca asasin al lui Mihai Viteazul si ca cel din cauza caruia Transilvania a pierdut o treime din populatie. Cf. Mathias Bernath, Felix von Schroeder, Biographisches Lexikon zur Geschichte Südosteuropas, Oldenburg, 1976, p. 142 si https://fr.wikipedia.org/wiki/Giorgio_Basta.
===========================================================
armata imperiala în cetate. Dupa ce Kemény a fost ucis de turci, cetatea s-a supus lui Apaffy37, pâna când întregul tinut a ajuns sub puterea împaratului.
Cetatea a trecut prin aceste vicisitudini, iar apoi a ajuns de doua ori în mâna rasculatilor. Prima data de Thököly38, dupa care a fost ocupata de Rákóczi39 care a stapânit-o pâna la sfârsitul razboiului civil, când a ajuns din nou sub stapânirea veche. În sfârsit la porunca împaratului Carol al VI-lea40, în 1717 a fost distrusa, recomandat fiind acest lucru de razboiul dus cu turcii pentru ca sa
nu se micsoreze trupele combatante cu aparatorii cetatii, pe de o parte, iar pe de alta parte în cazul în care razboiul cu inamicul nu ar avea succes sa nu fie ocupata de acestia, considerând ca ar fi în favoarea împaratului acest lucru.
Paragraful 2.
La distanta de o jumatate de mila de cetate, se afla târgul
Berchez care merita sa fie pomenit pentru ca este sediul si locuinta barbatilor nobili. Restul populatiei este maghiara care traieste partial din agricultura si partial din mestesugarit. Printre privilegiile târgului putem pomeni cele patru târguri anuale si anume de ziua celor trei magi, de Sfântul Gheorghe si Sfântul Mihail41, precum si primavara târziu. De obicei, aici se tin adunarile districtului, data carora era stabilita de capitanul general sau înlocuitorul acestuia când este necesar.
Nici vinul de aici nu este de dispretuit, daca îl consumam în anul în care s-a produs, dar daca se pastreaza se întinde si se oteteste.
===========================================================
37 Mihai Apafi I (1632-1690) principe al Transilvaniei începând cu anul 1661, pâna în 1690 când a murit. Cf. Dömötör Attila, op. cit., p. 17.38 Thököly Imre (1657-1705) principe al Ungariei de Sus între anii 1682- 1685 si al Transilvaniei din anul 1690. Dömötör Attila, op. cit., p. 390.
39 Francisc Rákóczi II (1676-1735), principe al Transilvaniei între anii 1704-1711. Dömötör Attila, op. cit., p. 336.
40 A trait între anii 1685-1740, împarat al Imperiului Romano-German între anii 1711-1740, ultimul descendent masculin al dinastiei de Habsburg. Cf. Dömötör Attila, op. cit., p. 181.
41 Cele trei zile sunt: 6 ianuarie, 24 aprilie si 29 septembrie. Cf. Documente privind istoria României Introducere, vol. I, Ed. Academiei R.P.R., Bucuresti,
1956, p. 537 si 540.
===========================================================
Paragraful 3.
Tot aici se afla târgul minier Cavnic care este asezat în muntii dinspre nord. Este drept sa-l pomenim deoarece aici se exploateaza filoanele de aur si argint, a caror îngrijire apartine baimarenilor.
Dovada sunt haldele asezate ici-colo din care rezulta ca munca obositoare a exploatarii miniere nu este degeaba. Acest lucru nu s-ar întâmpla nici în cazul în care s-ar depune mai multa stradanie în desfasurarea acestei activitati. Muntii acestui district sunt bogati în filoane, daca ar fi cineva sa le cerceteze mai amanuntit. Locuitorii
sunt de origine germana si se ocupa de minerit, în agricultura fiind nepriceputi.
Paragraful 4.
Acum sa vedem acele sate care apartin plasii Copalnic si care, în majoritatea lor, sunt locuite de români.
1. Berchezoia, este asezata între cetatea Chioarului si târgul Berchez, pe dealuri, astfel ca terenul este neproductiv. Apartine grofului Teleki.
2. Finteusu Mare, localitate însemnata, dar poseda teren agricol foarte putin care, se afla în lunca pârâului Bârsau.
3. Finteusu Mic, nu numai denumirea ci si asezarea este
asemanatoare celei de mai înainte pomenite. Aceasta mosie a
familiei Teleki este modesta si datorita dealurilor are terenul arid.
4. Posta, apartine aceleiasi familii, aproape cu acelasi teren, dar mai bogat în ghinda si semanaturi.
5. Hideaga, dispune de un teren arabil pe care se poate cultiva orice plante agricole. Este în stapânirea familiei Teleki.
6. Coltirea, sat bogat, locuit în majoritate de români în cea mai mare parte nobili. Partea cea mai mare de ses a localitatii este a familiei Peley. Dar are o faima rea, asa se povesteste, datorita pungasiei locuitorilor, carora li se spune "elevii padurii" (scholares montani), care fac nesigura circulatia pe drumurile din împrejurimi.
7. Bozânta Mica, este lânga râul Lapus, are teren agricol pe care se poate cultiva orice produse. Slujesc grofului Kornis42.
===========================================================
42 Familie de conti pomenita pentru prima oara în anul 1393, cu origini în comitatul Abauj, un comitat mic asezat în Slovacia de astazi. A avut mosii mari în comitatele Bihor, Abauj, Zarand, Satu Mare. În epoca când Bél îsi redacteaza lucrarea, traiau doi grofi Kornis: István, comite suprem al comitatelor Alba şi Târnava din anul 1714 şi Zsigmond, guvernator al Transilvaniei între anii 1713-1731. Cf. Nagy Iván, Magyarország családai czimerekkel és nemzékrendi táblákkal, vol. VI, Pest, 1860, p.357-366 si Rolf Kutschera, Guvernatorii Transilvaniei 1691-1774, în "Anuarul Institutului de Istorie Nationala", IX, 1943-1944, p. 153-159.
===========================================================
8. Bozânta Mare, este asezata dincolo de râul Lapus, unde
acesta se varsa în Sasar. Este proprietatea acelorasi conti Kornis. Are teren agricol de marime mediocra.
9. Tautii de Jos, este în vecinatatea comitatului Satu Mare, asezat la locul unde râul Nistru se varsa în Lapus. Locuitorii apreciaza ca vinul de aici este bun. Asezarea terenurilor cu vie este spre sud, iar terenul si clima sunt corespunzatoare. Este în proprietatea contilor Kornis.
10. Sasar, s;i-a dobândit numele de la râul pe malul caruia este asezat. Are dealuri cu vie, dar terenul agricol este neproductiv. Este a contilor Kornis. Locuitorii îsi completeaza veniturile din carausie.
11. Lapusel, este asezat pe malul de est al pârâului Lapus.
Cânva a fost locuit de maghiari, în prezent este locuit de români.Este pomenita ca fiind cea mai bogata comuna din district, datorita numarului populatiei, precum si fertilitatii solului. Apartine familiei Teleki.
12. Ariesu de Padure, are aceasta denumire deoarece se
exploatau, probabil, filoanele de aur, fiind asezata între dealuri. Este proprietatea vesnica a contilor Teleki.
13. Coltau, este singura localitate locuita de maghiari care, îsi îndeplinesc prin excelenta obligatiile. Cultiva foarte sârguincios terenurile cu legume, pe care le valorifica cu beneficiu în Baia Mare. Peste asta are si paduri cu ghinda care contribuie la beneficiile localitatii. Este proprietatea familiei Teleki.
14. Catalina, este asemanatoare cu Coltaul, fiind locuita de maghiari care, în mare parte se ocupa cu gradinaritul. Aici se vad ruinele unei biserici marete.
15. Sacalaseni, o parte este locuita de nobili români, cealalta parte apartine familiei Teleki. Este o localitate de frunte datorita fertilitatii solului, sârguintei populatiei si numarului mare al locuitorilor. Are si o padure mare cu ghinda. La est este brazdata de râul Lapus.
16. Coruia, un sat asezat pe malul vestic al râului Lapus care, prin casatorie a ajuns în posesia familiei Pongrátz43. Terenul larg si productiv este cultivat prin excelenta.
17. Remetea Chioarului, statie de posta de stat, la o distanta de 3 mile, la est de Rivulinus, pe care ungurii o numesc Baia Mare. Are o asezare foarte frumoasa, deoarece este asezata pe un deal de lânga râul Lapus, iar pe cealalta parte este înconjurata de paduri producatoare de ghinda. Unii sunt de parere ca aici a locuit cânva un sihastru care fiind vizitat de multe persoane, astfel a devenit localitate eremita. Fara îndoiala;, originea denumirii corespunde, deoarece cuvântul remete în latina este egal cu eremita. Locuitorii, partial sunt nobili români, partial sunt agricultori sub jurisdictia familiei Teleki.
18. Culcea, proprietatea de veci a familiei nobiliare Katona44. Terenul agricol este mai putin deoarece este ocupat în mare parte de paduri producatoare de ghinda.
19. Coas, este cea mai mare localitate din acest loc, daca privim numarul populatiei care sunt români. Acestora le apartine cel mai mult pamânt. Este bogata în piatra de calcar, ocupatia principala a majoritatii locuitorilor este arsul varului. Servesc familiei Teleki.
20. Curtuiusu Mic, este asezarea de munte a familiei Bánffy45,
===========================================================43 Familie originara din comitatul Liptó, pomenita pe la anul 1230 într-o diploma a regelui Andrei al II-lea. O ramura a ei s-a stabilit în comitatul Satu Mare, unde, în anul 1577, a dobândit mosiile Milota, Cseke, Kisszekeres,
Kölcse. Aici este probabil vorba de baronul Paul Pongrácz, partizan al principelui Francisc Rákóczi al II-lea. Cf. Nagy Iván, op. cit., vol. IX, Pest, 1862, p. 401-443.
44 Istoria acestei familii nobiliare din Chioar începe cu Stefan Katona care la 1630 era în functia de capitan general al districtului Chioar. În vremea lui Bél traia Mihai Katona, nascut în anul 1682. Din familie au fost si altii care au ocupat functia de ctpitan general: Sigismund mort în anul 1809, Mihai, mort în anul 1810, Mihai, mort în anul 1846. Cf. Nagy Iván, op. cit., vol. VI, p.124-125, Kempelen Béla, Magyar Nemes Családok, vol. V, Budapest, 1913, p. , Kövári László, Erdély nevezetesebb családai, Kolozsvártt, 1854, p. 143-144.
45 Una dintre cele mai renumite şi bogate familii nobiliare din Transilvania cu origini în Slavonia. Membri ai acestei familii au ajuns voivozi ai Transilvaniei,iar prin Gheorghe Bánffy primul guvernator al Transilvaniei austriece (1690-1708) si conte, rang pe care îl primeste în anul 1696. Aici se pare ca este vorba despre Gheorghe Bánffy care a fost comite suprem al comitatului Dabâca si
care a murit în 1735. Cf. Nagy Iván, op. cit., vol. I, p. 155-170, Kempelen B., op. cit., p. 342-346, Rolf Kutschera, op. cit., p. 136-149.
===========================================================
care este deosebita pentru padurile de stejar, producatoare de ghinda, dar cu atât mai putin poseda teren agricol.
21. Carbunari, merita pomenita pentru izvorul de apa minerala neagra. Natura zonei este formata îndeosebi din padure si mai saraca în teren agricol. Este subordonata familiei Teleki.
22. Carpinis, locuitorii români o numesc asfel deoarece este împrejmuita de paduri de carpen. Apartin de familia Teleki, dar locuitorii fiind ademeniti de ascunzisurile din munti unde locuiesc, din când în când, ies ca sa tâlhareasca.
23. Berinta, este asezata la limita de nord a zonei. Este locuita de români si împartita de nobilii acestora.
24. Copalnic, comuna a nobililor români asezata pe un câmp
frumos, dispunând de un teren agricol mare dar cu fertilitate redusa. O fac vestita apele minerale care au mai fost pomenite. De aici se înalta muntele Muncel care este adapostul tâlharilor cu reputatie rea.
25. Râusor, localitate care nu poate fi neglijata si care apartine familiei Kornis, dar nelipsind nici nobilimea46 care are proprietati aici.
26. Copalnic Manastur, are o asezare frumoasa brazdata de
râul Copalnic. Pe ambele maluri are teren agricol mare si fertil. Este a familiei Bánffy si a unor nobili din localitate.
27. Vad, este locul de trecere peste râul Copalnic si este asezata pe un teren frumos si fertil. Este posedata partial de contii Misics47 si paraial de nobili locali.
28. Laschia, localitate taiata de râul Copalnic, de aici rezultând si frumusetea localitatii. Are un deal frumos, parca ar fi construit, care este plantat cu vita de vie, iar vinul produs nu poate fi considerat rau, desi zona este foarte arida. Vinul poate fi pastrat luni de zile.Servesc contilor Mikes48.
29. Fauresti, este asezata la intrarea în Valea Cavnicului.
Datorita muntilor are un teren neproductiv. Unii dintre locuitori
===========================================================
46 Mica, româneasca.
47 Familie nobiliara a carei nobilitate a fost proclamata în comitatul Timis, iar în 1764 i-a fost recunoscuta nobilitatea în comitatul Esztergom. Cf. Kempelen B., op. cit., p. 232.
48 Veche familie nobiliara din Secuime pomenita în jurul anului 1500 care în anul 1698 câstiga titlul de conte. Aici ar putea fi vorba de contele Francisc Mikes, mort în anul 1728 sau de fratele lui, Francisc, comite suprem al comitatului Alba.
===========================================================
se ocupa de carbunarit, românii o numesc chiar Carbunari, si transporta carbune pentru furnalele din Baia Mare, altii sunt carausi. Este proprietatea familiei Teleki.
30. Plopis, este asezat între munti foarte înalti iar locuitorii, partial se ocupa de carausie si partial traiesc din tâlha;rie. Datorita zonei terenul este neproductiv, doar porumbul dând roada buna.Este locuit de nobili români.
31. Trestia, este o localitate bogata apartinând fa miliei Teleki, cu teren productiv, bogata si în paduri cu ghinda.
32. Ciocotis, este admirata pentru productia mare de cirese. Are pamânt mult dar neproductiv. Apartine familiei contilor Teleki.
33. Fânate, în româneste înseamna teren pentru fân. Are
asezare frumoasa între munti. Este spalata de râul Copalnic si apartine familiei Sarmaságy49.
34. Cernesti, este cunoscuta atât pentru frumusetea ei, cât si pentru terenul productiv. Este subordonata familiei Bánffy.
35. Magureni, este localitate de munte si cu teren neproductiv. Este mostenirea familiei Teleki.
36. Brebeni, este asezata lânga râul Copalnic si apartine
jurisdictiei contilor Kornis.
37. Preluca Veche, este asezata departe în cotloanele ascunse ale muntilor. Apartine contilor Teleki.
38. Groapa, are denumirea de la natura asezarii sale pe o vale între munti. Are teren mare, dar datorita muntilor nu poate fi socotit arid, dar este foarte prielnic pentru primirea tâlharilor care circula des pe aici. Atât despre plasa Copalnic.
Capitolul II.

Plasa Pe Dealurile, care pe româneste se cheama "Pegyalulire".
Aceasta plasa are denumirea Pe Dealuri deoarece satele sunt asezate, ici-colo, pe dealuri. Ocupa acel teritoriu din district care se întinde dincolo de râul Lapua, cu un lant de dealuri, pâna la râul Somes si care este înconjurat de râul Bârsau.
===========================================================
49 Veche familie nobiliara din comitatul Solnocu Interior care în 1636 intra, prin zalogire, în posesia localitatii Fânate. Aici ar putea fi vorba de Sigismund Sarmaságy. Cf. Nagy I., op. cit., Budapest, 1863, vol. X, p. 68-70, Kádár József, Szolnok-Doboka varmegye monographiája, vol. III, Dej, 1900, p. 461-462, Kempelen B., op. cit., vol. IX, Budapest, 1915, p. 257.
===========================================================
Acum sa vedem care sunt locurile pe care merita sa le amintim.
Paragraful 1
Satulung, a devenit comuna dintr-un târg si din drepturile
vechi si-a pastrat faptul ca pâna în prezent se organizeaza târguri periodice. Este proprietatea familiei Teleki care au si sediul aici, probabil pentru frumoasa si placuta asezare. De fapt este asezata pe malul drept al pârâului Bârsau. Majoritatea locuitorilor sunt români care sunt foarte sârguinciosi în exercitarea agriculturii.
Sa aruncam o privire si asupra celorlalte localitati care sunt împrastiate în diferite locuri.
1. Prislop, care fiind asezat pe dealuri are teren agricol ptin si nefertil. Servesc la familia Toldi50.
2. Boiu Mare, sediu de posta, deoarece pe aici trece drumul
spre Transilvania. Este locuita de nobili români. Pesterile acestei localitati le-am aratat mai înainte.
3. Frâncenii Boiului, este proprietatea românilor care o numesc "Frintsen".
4. Românesti, ca o localitate romana românii o numesc
"Rumonyest". De fapt românii care se considera de origine romana când vreau sa se laude spun ca sunt romani. Datorita asezarii sale, este o comuna; mica si nu are teren agricol.
5. Jugastreni, si-a dobândit denumirea de la paltin care se mai numeste si jugastru. Românii numesc acest lemn "jug" deoarece din acest lemn construiesc jugurile pe care le vînd. Este proprietatea familiei Butsy51.
6. Salnita, are o asezare asemanatoare, dar cu teren mai fertil. Este asezata la est de cetatea Chioar, la distanta de o mila. Este proprietatea contilor Teleki.
===========================================================
50 Veche familie nobiliara maghiara care la jumatatea veacului al XVIII-lea este ridicata la rangul de conte cu titlul de Tholdy de Nagyszalonta si Fekete Bátor. Cf., Kövári László, op. cit., p. 238-239, J. Siebmacher's grosses und allgemeines Wappenbuch, Nürnberg, 1898, p. 98.
51 Familie nobiliara din comitatul Solnocu Interior. În 1689 este pomenit Bucsi István care cumpara de la Ajtay Mihály satul Ciocmani din Chioar. În 1702 este amintit Bucsi Sámuel, fiul lui István, pomenit si în anul 1732. Se
pare ca familia se stinge cu Bucsi Zsuzsána, amintita ca vaduva a lui Galambos József si apoi a lui Keresztély Benedek. Cf. Kádár József, op. cit., II, p. 466.
===========================================================
7. Vilma (Vima Mica) si
8. Sasa, sunt asezate în munti si sunt proprietatea contilor Teleki.
9. Sacatura, este renumita prin apele minerale sulfuroase.
Slujesc pe contii Teleki.
10. Perii Vadului, este asezatape malul nordic al râului Somes si înconjurats de dealuri înalte. Si-a dobândit denumirea de la pomii de par care dau recolta bogata când vremea este corespunzatoare.
11. Mesteacan, este asezata mai la nord si este vestita prin pesterile pe care le are. Este proprietatea contilor Kornis.
12. Rastoci, este asezata pe malul Somesului, la poalele
dealurilor. Este o asezare buna a nobililor români pe drumul care duce spre Transilvania.
13. Lemniu, asezata pe acelasi mal al Somesului, resedinta a nobililor români. Se deosebeste prin frumusetea locului si a terenului roditor.
14. Letca, este asezata mai departe de râul Somes, între munti. Are teren agricol roditor. Este proprietatea nobililor Nagy52.
15. Ciula, se afla în acelasi loc, pe aceeasi munti. Este locuita de asemenea oameni care îsi ispravesc treburile excelent.
16. Cuciulat, deasemenea localitate de munte. Este subordonata familiei nobile românesti Rat53.
===========================================================
52 Familie nobiliara din comitatul Solnoc-Dobâca, înobilata în prima jumatate a veacului al XVII-lea. În Letca este amintit ca proprietar, în anul 1702, Petki Nagy Pál, în 1720 Nagy Zsigmond iar în 1746 Nagy Boldizsár, familia disparând dupa aceasta data, în 1766 aparând proprietar Teleki Sámuel. Cf. Kádár József, op. cit., V, 1901, p. 53-54, Kempelen B., op. cit., vol. VII, p. 321, 362, 396.
53 Familie nobila româna originara din localitatea Lemniu, îna cea mai veche atestare documentara o avem într-un document referitor la Cuciulat, unde în anul 1650, Gheorghe Rákóczy al II-lea dadea zalog localitatea lui Rácz Boldizsár din Lemniu si sotiei sale Péter Borbála (dintr-o alta familie nobiliara româneasca tot din Lemniu cu diploma de înobilare de la Gabriel Bathory din anul 1608). Vom mai mentiona ca în conscriptia nobililor din Chioar din anul 1669 apar în Lemniu "nobilul viteaz Rácz Ioan si fratii mai
mici Stefan Si Dumitru", probabil fii lui Boldizsar despre care se scrie: "si parintele acestora a fost un viteaz carturar, capitan de curte, capitan de târg, purta si titlul de pârcalab al cetatilor Chioar si Ecsed. A fost un om cinstit, slujitor de încredere al principilor." Cf. Kádár J., op. cit., vol. IV, p. 516 si V, p. 47 si Ioan cav. de Puscariu, Date privitoare la familiile nobile române, ed. a II-a, Cluj-Napoca, 2003, p. 293.
===========================================================
17. Soimoseni, localitate asezata între munti, exceleaza prin micimea ei.
18. Babeni, în ungureste se numeste "Câmp de aur", parca ar
fi un câmp de aur. Denumirea a dobândit-o pentru frumusetea
asezsrii sale, ocupând un teren lung pe malul Somesului. Este locuita de români sârguinciosi care obtin recolte bune de pe terenul agricol. Este a familiei Matskásy54.
19. Ciocmani, asezare asemsn&stoare celei de mai înainte. Atât asezarea, cât si terenul agricol sunt excelente. Proprietatea familiei Butsy55.
20. Poenita, asezata pe o vale, la distanta mare între munti. A fost întemeiata de români care au defrisat padurea, de unde îi provine si denumirea. Este proprietatea familiei Katona.
21. Pirosa, aproape asemsnstoare celei de mai sus.
22. Cozla, proprietatea nobililor români. Terenul este cultivat tot de agricultorii acestui neam. Pestera sa de trista amintire a fost pomenita deja în lucrare.
23. Purcareti si Valisoara, sunt asezate pe acelasi segment
de dealuri. O parte este în posesia familiei Katona, cealalta în posesia familiilor de nobili români. Cu cât putem afirma sârguinta localnicilor la lucrarile agricole, viclenia lor fata de oricine este fara asemanare.
===========================================================
54 Familie nobiliara, de origine româna, care se trage din cneazul Struza din Caransebes, pomenit la anul 1299. Familia se maghiarizeaza si patrunde în rândurile marii nobilimi transilvanene, ocupând functii importante. Aici ar
putea fi vorba de Ioan sau Farkas Macskási, ultimul ajungând în anul 1733, colonel. Cf. Kövári L., op. cit., p. 177.
55 Veche familie nobiliara, probabil cu origini în comitatul Solnocu de Mijloc, pomenita pe la anul 1354. În a doua jumatate a veacului al XVII-lea este pomenit Bucsi István care cumpara de la Anna Lonyai, vaduva principelui
Kemény János, mosii zalogite din Chioar, în anul 1675 princepele Mihai Apafi îi recunostea cumpararea mosiei Jugastra, iar în 1689 cumpara Ciocmaniul de la Ajtai Mihály. În 1702 este amintit fiul Samuel Bucsi ca proprietar în Ciocmani. Ultima atestare documentara a familiei în Ciocmani este în 1749 când este amintita Bucsi Zsuzsanna vaduva a lui Galambos József si Keresztély
Benedek. Familia continua sa traiasca în comitatul Salaj în localitatile Diosad si Tasnad. Cf. Kádár J., op. cit., vol II, p. 466, vol. VII, p., Petri Mór, Szilágy vármegye monographiája, vol. V, 1903, p. 242-243, Kempelen B., op. cit., vol. II, p.466.
===========================================================24. Fericea, este ascunsa între munti, terenul sau fiind impropriu agriculturii. Din aceasta cauza principala ocupatie a populatiei este jaful.
25. Curtuiusu Mare, locuita de o numeroasa populatie româneasca. Sunt foarte sârguinciosi în agricultura, desi terenul nu rasplateste sârguinta lor.
26. Varaiu, resedinaa nobililor români, încapatâna si, dar foarte staruitori în muncile agricole. Asezare de munte.
27. Durusa , este asezata între aceeasi munti, partial este
proprietatea nobililor români, partial proprietatea familiei Teleki.
28. Valea Chioarului sau Gaura, si-a dobândit denumirea de la cuvântul care în româneste înseamna gaura. Se afla între
munti într-o pozitie asemenea de o gaura retrasa. Terenul agricol nu este atât de fertil, dar corespunde muncii localnicilor. Este în proprietatea contilor Teleki.
29. Hovrila, posesie vesnica a familiei Suky56. Nu este o localitate mare si este asezats pe o pants. Este locuits de români.
30. Buciumi, asezats la poalele muntilor, pe un teren destul de fertil. Locuitorii sunt români. Este proprietatea familiei Teleki.
31. Valeni, este asezata pe un teren larg si fertil, cultivat cu sârguinta de jelerii români. Viile de aici, datorita solului, produc un vin destul de remarcabil. Servesc familiei contilor Bethlen.
32. Stejera, are denumirea de la stejarii care se afla în numar mare în padurile dimprejur si care produc multa ghinda. Terenul nueste fertil. Este proprietatea familiei Teleki.
33. Iadara, dispune de un teritoriu mare, dar aceasta plebe
valaha nepasatoare îl cultiva neglijent, fiind multumiti doar cu dijma pe care o primesc de la arendatorii vecini. Populatia s-a dedat la tâlharii scandaloase. Viile nici nu ar avea o productie rea de vin, daca ar fi mai îngrijite. Este proprietatea familiei Teleki.
34. Tulghes, este o localitate asezats; pe pantele de dincolo ale dealurilor, având teren agricol putin si modest. Este locuita de români care servesc familiei Teleki.
===========================================================
56 Veche familie nobiliara din comitatul Cluj pomeniti pe la anul 1213. Stapânesc pentru putin timp localitatea pentru ca în a doua jumatate a secolului al XVIII-lea apartine contilor Teleki. Cf. Marius Diaconescu,Structura nobilimii din Transilvania în epoca angevina, Editura Mega, ClujNapoca, 2013, p.357-360 si J. Sibmacher's grosses..., p. 219
===========================================================
35. Remeti (Gyükeres), româneste "Remetz", care înseamna
în româneste radacinos, dar este ambigua aceasta denumire. Atât terenul agricol, cât si padurile au o fertilitate redusa, padurile fiind ocupate de lemn de plop si mesteacan. Apartine familiei Teleki.
36. Miresu Mare, este asezats pe malul excelent al râului Somes. Este locuita de o popultie numeroasa de români care, sunt foarte sârguinciosi în agricultura. Partea dinspre munti este nefertila, dar partea dinspre Somes este foarte fertila;. Subordonati familiei Teleki.
37. Fersig, asezata între munti, indubitabil o comuna bogata daca vezi numarul populat;iei, dar terenul agricol nu este atât de roditor. Este a familiei Pétsy57.
38. Lucacesti, este asezat pe un platou frumos la distanta mica de râul Somes. Are teren agricol întins, foarte roditor. Este locuit de români care slujesc familiei Bornemissza.
39. Danesti, este asezat pe un ses larg si frumos, aproape
asemanator cu satul pomenit anterior. De altfel este proprietatea familiei Beleny58.
40. Pribilesti, are o asezare frumoasa pe malul stâng al
Somesului, cu teren agricol excelent, asemanator de altfel cu localitatea pomenita mai sus. Serveste familia Teleki.
41. Mogosesti, este aproape de râul Somes, unde se varsa Bârsaul în Somes. Denumirea a dobândit-o de la faptul ca terenul are o productie foarte mare , ar fi un depozit de cereale (mag=samânta), adica granarium. Este proprietatea vesnica a familiei Teleki
===========================================================
57 Familie originara din comitatul Sáros de unde s-au raspândit în tot regatul Ungariei. Pécsi Simon este pomenit în 1619 în funcaia de cancelar al principelui Gabriel Bethlen. Cei stabiliti în Transilvania, prin zalogiri,
cumparari sau casatorii au reuait sa puna bazele unui domeniu însemnat. Fersigul ajunge în posesia lor prin zalogire de catre Fisc, dar apoi acesta îl rascumpara si îl vinde familiei Teleki. La începutul veacului al XIX-lea Pécsy Mihály ajunge la rangul de general inginer si moare în 22 februarie 1819 în districtul Chioarului. Cf. Nagy Iván, op. cit., vol. IX, p. , Borovszky Samu, Szatmár vármegye, Budapest, 1909, p. 71-72.
58 Despre aceasta familie stim ca în anul 1674 nobilul Belenyi Zsigmond (om de curte la principele Mihai Apafi, care de altfel îl închide în urma unei conspiratii în cetatea Chioarului), sotia Vitéz Anna si fiul János lasa mosia Letca lui Csebi Pogány Zsófia, iar în anul 1680 Teleki Mihály da mosia Letca la schimb lui Vitéz Anna, vaduva lui Belenyi Zsigmond. Cf. Kádár J., op. cit., vol.
V, p. 53 si N. Bethlen, op. cit., p. 159 si 165.
===========================================================
42. Somcuta Mare, este asezata la nord de râul Somes s;i este strabatuta de pârul Bârsau. Are multe terenuri viticole care produc vinul care este foarte potrivit pentru masa. Este locuita de nobili români. Cealalta parte este a familiei Teleki.
43. Ciolt, este situat mai la nord si are gradini de vie care sunt cultivate cum-necum de locuitorii români. O parte este a familiei Teleki, cealalta parte este posedata de nobilii români.
Pâna aici se întinde plasa "Pe Dealuri".

Însemnarea drumurilor.
I. Drumul tarii care duce din comitatul Satu Mare spre Transilvania.
1. Baia Mare sau altfel Rivulinus.
2. Remetea comuna din Chioar 3 mile.
3. Boiu Mare comuna din Chioar 2 mile.
4. Glod din Transilvania dincolo de dealuri abrupte 2 mile.
II. Spre comitatul Maramureş, pe Valea Cavnicului, drum pedestru sau cu caii, peste muntii foarte înalti.
III. Spre comitatul Solnocu de Mijloc trecând în multe locuri peste râul Somes, unde acesta are vaduri.

Numai Lui Dumnezeu datoram cinstire.
Terminat la 30 ianuarie 1725 pe lânga multele sarcini ale muncilor publice.

Enter supporting content here

AMINTIRI