Imbarcat la bordul unui Ford Focus
, strabatem ultimii kilometrii spre intersectia din Gilgau , unde voi lua drumul spre Lapus.
Inima imi batea cu putere , parca vroia sa sara din piept , sa fuga singura cit mai repede spre destinatia
finala: Tirgu Lapus .
Au trecut 25 de ani de cind facusem drumul acesta in sens invers
, cu destinatia Israel .
Eram nerabdator sa intru pe drumul spre Lapus , si sa retraiesc zile de mult apuse , bogate in amintiri atit
de placute de pe aceste meleaguri natale .
Intrarea in Cheile Babei , m-a facut sa caut cu ochii cuptoarele de var ,
care ramasesera pe marginea drumului asa cum le stiam eu .
Ii explic lui Amit ,fata mea ,care s-a nascut in Israel , despre aceste cuptoare , despre aceasta indeletnicire
a locuitorilor locului , despre piatra folosita , piatra care arzind in aceste cuptoare , se transforma in var.
Incetul cu incetul ,refac in memorie traseul , remintindu-mi fiecare
particica de drum , fiecare sat in care intram , fiecare loc pe care-l vizitasem , aparindu-mi in memorie , figuri de colegi
din aceste sate ,uneori numai numele unor persoane , figurile lor stergindu-se din memorie mea cu trecera timpului
.
Ajungind la podul din Razoare , n-am mai avut
rabdare. Nici o data nu mi s-au parut cei sapte kilometri care desparte Razoare de Lapus , atit de lungi .
In sfirsit am intrat in Lapus . M-a apucat o stare de euforie.Gura nu-mi tacea. Treceam pe linga case
, enumarind rind pe rind , cine a locuit in fiecare casa.
Am vazut si constructii noi , ce nu fusesera pe vremea cind stateam in Lapus.
Ajunsi spre centru , i-am aratat lui Amit , locul unde comunitatea
evreasca din Lapus isi avea sediul , unde a fost Sinagoga si baia rituala si cladirile adiacente.
Acum un sir de blocuri vechi scorojite de vint si ploaie , datind de pe vreme " impuscatului".
Mai incolo la intersectia cu strada Doinei , pe locul cladirii unde locuisem in copilarie , casa a
parohiei , se ridica acum o noua constructie .
Pe partea stinga pe directia mea de calatorit , casa lui Dr Dragos , nescimbata ; parca n-au trecut
25 de ani de cind am vazut-o ultima oara .
Politia a luat locul Primariei , primele blocuri construite in Lapus cu magazine la parter au ramas
neshimbate , fostul spital-policlinica este in stadiu de restaurare ,( un om de afaceri il va transforma in hotel ),
scoala maghiara din centru neschimbata .
Aici se termina placerea revederii , si de
aici incepe calvarul . Un "oras nou" , fara o conceptie arhitecturala ,scorojit de vremuri , cu anexe ascunse dupa blocuri
, ce dau locului o uritenie de nedorit .
Singura " oaza " de frumusete , si asta nu deplina , este parcusorul din fata casei de cultura , cu monumentul
Eroilor cu tunurile asezate pe laturi . Ar trebui dat mai mult fast , acestui parculet.
Am trecut pe linga blocul unde am trait ultimii ani in Lapus , si in sfirsit am ajuns la pod.
Vechiul hotel , vechiul restaurant , crisma , mi-au adus aminte de vremuri de mult apuse , cind
locul era in floare si plin de viata.
Podul care ar trebui putin reamenajat , ca sa capete un aspect mai cochet
, te aduce in fata fostei Intreprinderi Forestiere , azi localul Primariei.
Fosta cladire a "Lapusanei" sta inca pe locul ei ,aducindu-mi aminte de zilele cind producea energie
electrica in Lapus .
Pe partea cealalta a podului , celebra ciupercuta ," bufetul " doamnei Marton ,
transformat in " bar " dupa cum am auzit , asteapta o "mica" reparatie , cel putin pe din afara.
Pe drum, spre locul unde vom fi gazduiti , trecem pe strada stadionului
, unde numai stadion nu pot sa spun ca mai este . S-a distrus !!!!! - Lapusenii au uitat cine au facut stadionul si cine
a fost nevoit sa faca: munca fortata pentru construirea lui . (Primaria ar trebui sa se intereseze
de la batrini si de la dosarele securitatii daca e adevarat ceea ce am scris , si daca e adevarat , sa reamenajeze locul si
sa puna si o placa memoriala pentru acei oropsiti ai soartei ce au lucrat la ridicara terenului.!!!!!!!)
Treceam pe linga case , a caror propietari imi erau cunoscuti , unu dupa
altul . Eram curios sa stiu daca mai sunt in viata , ce s-a intimplat cu copii lor , si cite si mai cite.
In scurt timp am intrat in Lighet , spre " Hotelul " nostru : "Cabana lui Jenel".
Asezata la poalele dealului , deal acoperit cu o padure de brazi frumoasa , in acea vale care a fost
pe vremuri "coada lacului" . Cabana construita in stil rustic , adaposteste familia lui Jenel , si citeva camere
de oaspeti , un restaurant , si o terasa .
Cine isi inchipuie ca va primi un hotel de 5 stele , greseste .
In schimb va primii o sedere la o cabana de 5 inimi , care e mai inportanta decit toate .
Ai curatenie in camera, ai baie cu veceu in camera ,si cei mai
important o atmosfera de basm al locului ce se impleteste bine cu mincarea , ca la mama acasa si bautura care stropeste meniul
.
Atmosfera de familie creata de Jenel si sotia lui , da locului farmecul de 5 inimi ,de care
pomenisem inainte .
Daca mai intilnesti si prieteni , atunci placerea este si mai mare , asa cum am avut eu ocazia .In
curind se va deschide un drum pina la Manastitirea Rohia care este peste deal.Asta va da locului un punct de plecare in perelinaj
pe jos pina la Manastire .
Ajunseram spre seara , asa ca ne-am pus valizele in camera , si am coborit
sa bem o palinca de Lapus , de bun venit cu Jenu . N-a trecut mult timp ca Biguto ( Dr. Daniel Vasile ) cu sotia si-au facut
aparitia pe terasa , si am inceput un chef pina tirziu in noapte , lasind pe masa citeva sticle goale , a caror continut
ne-a incalzit sufletul si trupul de la frigul ce s-a lasat pe la acele ore tirzii .
A doua zi , incarcati cu forte proaspte am plecat in centru sa ne invirtim
si sa pornim in recunoastere ; la propriu si la figurat.
Am urcat dealul scolii , care parca se cam tesise de apasarea pasilor
care l-au strabatut pe parcursul anilor .
Trotuarul , care n-a fost refacut de pe vremea cind il urcam eu ca elev a scolii , ma prevenea
ca nimic nu s-a schimbat .
Am intrat in curtea fostului meu Liceu , care adaposteste azi Scoala generala
din Lapus.
In mijlocul curtii batrinul copac sta sa-si deie " duhul " , asteptind parca o " doftorie
" care sa-l tamaduiasca .
N-a avut grija sa-si faca vlastare, care sa-i continuie traditia , si in special sa arate lumii intregi
ca din generatie in generatie , a ramas pe loc si nu s-a instrainat , si n-a "vindut" locul pentru alti straini
!
Linga Scoala , bustul lui Petru Rares , stapinul acestor meleaguri
, care ne aduce aminte ca nu numai Tara Maramuresului a avut un cuvint de spus in istoria Moldovei , ci si Tara Lapusului
care a adapostit la vreme de rastriste , domnii Moldovei .
Cu ajutorul lui Adi (Paina Adrian) am intrat si in sala de sport , unde elev
fiind , mi-am intarit corpul sub supraveghera vigilenta a Domnului Crisnic , profesor de sport cu accent banatean .
Tot cu ajutorul lui Adi am vizitat noul Liceu ,situat pe malul riului , departe de centru , cu drumuri de
acces invizibile .
Liceul , inca neterminat . Asteapta fonduri pe care nu le primeste !! Aripa terminata , arata bine
.Sala de sport , care e si sala de sport a orasului , o binecuvitare pentru Lapus , sala la standartul sportului
de performanta , cu tribune si cu afisaj electronic .
In aceasta zi am intrat cu piosenie in cimitirul evreiesc ,
intrind si in incaperea construita peste mormintul Rabinulul Lapusului , un Rabin considerat sfint pentru evreii din
Lapus .
Rabinul , a caror radacini se gasesc intr-o veche familie evreiasca de rabini cu renume mare ,
a condus comunitatea lui la o inflorire fara precedent , in aceasta Tara a Lapusului .
M-am rugat la mormintul lui , pentru binele familiei si a prietenilor mei si pentru prosperitatea celor
doua tari ale mele Romania si Israel.
Aici in aceasta atmosferea de piosenie mi-am revazut o parte din prieteni
, care auzind ca sunt la cimitir , au urcat dealul ca sa ne putem revedea .
A fost o scena surealista.Pe de-o parte mortii cu linistea lor , pe de alta parte
Viata -cu bucuria reintilnirii.
Casa de Cultura s-a mai inbogatit cu un etaj , a primit putina culoare .
Dupa ea s-a ras de pe fata pamintului toate casele pina la coltul strazii . Si casa cu etaj a familiei Harnic
n-a mai ramas in picioare .
Placerea de a demola a "inundat" Lapusul .
Aceeasi placere a fost si pe locul unde s-a construit noul spital . Cladire
impunatoare mare , dar ce folos . N-are maternitate . Femeile nasc la Baia -Mare . Ce sa-i faci nu sunt fonduri !!!
Celelalte strazi ale Lapusului si-au pastrat farmecul locului peste timp.
Toate acestea si poate si timpul scurt ce l-am petrecut in Lapus ,
m-a facut sa nu ma plimb mai mult , ca sa nu-mi stric amintirile , ca numai pe ele le mai am .
Am avut insa o mare dorinta . Sa-mi vad invatatoarea care mi-a
pus creionul in mina , si diriginta care m-a facut ceea ce sint .
Dorinta s-a realizat. Dar despre asta si alte intimplari in alta povestire.
