Home | CUVINT INAINTE | SCUZE | NOU PE SITE | GENESSIS | GENESSIS II | FRATII MARAMURESENI | COMITATUL SZOLNOK DOBOKA | CONTINUARE I | CONTINUARE II | TARA LAPUSULUI 1876 HARTA | MUSATINII SI MARAMURESUL | 1914 | Blank page | TIRGU LAPUS | TIRGU LAPUS II | TIRGU LAPUS III | FILE DIN ISTORIA LAPUSULUI | ISTORIE A SCOLII LAPUSENE | TARA LAPUSULUI | TARA LAPUSULUI II | TARA LAPUSULUI III | TARA LAPUSULUI IV | MUNTII LAPUSULUI | Tara Chioarului | Blank page | TARA CHIOARULUI II | ISTORIA RELIGIILOR TARII LAPUSULUI | TURISM IN TARA LAPUSULUI ?! | TRASEE TURISTICE IN TARA LAPUSULUI | Blank page | BISERICILE DE LEMN | BISERICI DE LEMN II | PE VREMEA LUI PINTEA | PANORAMA LAPUSULUI | PANORAMA LAPUSULUI II | PANORAMA LAPUSULUI III | FOLCLOR LAPUSAN | TRADITII | BABA | BAIUT | BERINTA | POIANA BLENCHI | POIANA BOTIZII | BOIERENI | BORCUT | DOBRIC | DUMBRAVA | BREBENI | UNGURENI | CERNESTI | CIOCOTIS- | FINATE- | IZVOARELE -BLOAJA | MAGURENI | TRESTIE- | VALENI | POIANA PORCULUI-FINTINELE | DEALUL CORBULUI | INAU | DAMACUSENI | DEALUL MARE | VIMA MICA | DRAGHIA | FAURESTI | GOSTILA | GROSI | GROAPE | JUGATRENI | ASPRA | LASCHIA | LAPUSUL ROMANESC | LIBOTIN | LARGA | MAGOAJA | COPALNIC MANASTIUR | VIMA MARE | COPALNIC | COROIENI | CUFOAIA | COSTENI | CUPSENI | CARPINIS | CURTISIU MIC | ? CIMPIA SASULUI | STRIMBU BAIUT | PRELUCA NOUA | PRELUCA | PETERITEA | CONTINUARE PRELUCA | PLOPIS | RAZOARE | ROGOZ | ROHIA-PAMINTUL CREDINTEI | ROMANESTI | RUSOR | SUCIU DE JOS | SUCIU DE SUS | STOICENI | SALNITA | SURDESTI | SATRA | VAD | FAMILIA CULCER-MEMORII | BLESTEMUL PAMÎNTULUI | BISERICA UNITARA -MARTIRI | MARTIRII TARII LAPUSULUI | INTOARCEREA ACASA | BISERICA BAPTISTA LAPUSANA | PENTICOSTALISMUL IN TARA LAPUSULUI | PASTRATORII TRADITIEI | POVESTE | Melania Dan | CONTINUITATE | DIN BOGATIILE LAPUSULUI | SENZATIONAL | RADACINI | " Halal de mine sunt bunic " | Pentru Boguta | Emotii | Dupa 25 de ani | LAPUSENI UNITIVA !!! | REINTOARCERE IN TRECUT I | REINTOARCERE IN TRECUT II | REINTOARCERE IN TRECUT III | Ultima ceremonie | EROI | Rohia 2 | MUNTELE GAINA | PROFESORI | " PEDAGOGI DE SCOALA VECHE " | CAMPIONAT PE MAIDAN | VIOLENTA | Blank page | " LA PESCUIT , IARNA " | Istoria unui parculet | LIBOTIN | VECHIUL LICEU | MENTORI | La gradinita | FOTOGRAFII CLASELE I-IV | CLASA VIII | CLASA X | CLASA XII "A" | MENTORI II | SASCUT | SASCUT II | Blank page | povestiri | povestiri II | povestiri III | povestiri IV | povestiri V | povestiri VI | Dr. SOLOMON CORNELIU | CULTURA | CULTURA II | CULTURA III | LAPUSENI | Lapuseni II | TOAMNA SE NUMARA ....... | COPILARIA MEA ,SPITALUL | STRADA DOINEI | Lapusul si evreii | Lapusul si evreii II | LAPUSUL si evreii II continuare | Lapusul si evreii III | Lapusul si evreii IV | Lapusul si evreii V | LAPUSUL SI EVREII (ENGLEZA) | URME | PRIN CIMITIRUL EVREIESC DIN TIRGUL LAPUS | CASA RABINICA DE LAPUS | Traditii evreiesti | HOLOCAUSTUL LAPUSAN | YAD VASHEM | HOLOCAUSTUL LAPUSAN (ANTISEMITISM) | DOCTORI | FARA LEGATURA | ALEGERI | Blank page | Blank page 2 | Blank page 3 | Contact Me | About Me | Favorite Links

AMINTIRI DIN TIRGU LAPUS / SASCUT

HOLOCAUSTUL LAPUSAN

              Izkor

CEREMONIA DE COMEMORARE A VICTIMELOR HOLOCAUSTULUI
comunitate8.jpg
IERUSALAIM MUNTELE TION ORASUL LUI DAVID

                                 IZKOR
  
 
           Astăzi se comemorează în Israel ziua Holocaustului , ziua comemorării victimelor lagărelor naziste şi a taberelor de muncă fortată , si a celor omoriţi pretutindeni  de către nazişti şi aliaţii lor , pentru singura vina : de a fi evreu !!!     6,000,000 de evrei din toate ţările Europei , Asiei ,si nordul Africii , au pierit in această perioadă.
Alaturi de ei , în programul de "curăţare" a Europei programat de nazişti, au pierit si  zemilioane de cetăţeni din toate ţările europei , pentru că erau tigani , handicapaţi , homosexuali sau nu "corespondeau" doctrinei naziste .
       Cuvîntul  IZKOR , cuvînt în ebraică ,se poate traduce  prin : ADUCERE AMINTE   .
 A-ţi aduce aminte de cei morti , a-ţi aduce aminte de cruzimile din acele timpuri , a-ţi readuce aminte ţie si celor tineri de ceea ce a fost .
        Trebuie oare să ne reamintim şi să vorbim de acele atrocităţi ?
Trebuie ca in fiecare an sa se comemoreze oficial ziua Holocaustului?
Trebuie puşi copiii si tineretul sa vadă şi să se exună sufleteşte  acelor atrocitati ?
Mai sunt multe întrebari de acest fel , dar toate au un singur raspuns  :  DA
         Dacă lumea întreagă şi-ar fi reamintit cel putin o dată pe an de ceea ce a fost , n-am fi nevoiti să retăim clipe asemănătoare ce s-au petrecut mai tirziu în Somalia , Sudan , Etiopia , Ruanda , Angola , şi lista înca nu s-a terminat .
Trebuie să ne amintim să nu uitam , şi pentru a nu se repeta asemenea atrocităţi .
        Cu trecerea anilor , martorii acelor timpuri , trec rînd pe rînd în lumea de veci , sau bolnavi fiind nu mai pot povesti .
O mare parte a supravieţuitorilor , n-au povestit copiilor lor prin ce au trecut , şi cum au reuşit să supravieţuiască acestui infern . Numai in ultimii ani cînd nepoţii au fost mai curioşi decît părinţii lor , şi bunicii mai îngaduitori cu nepoţii , au început să se povestească , fragmente din cele petrecute , de multe ori nepovestindu-se tot , că nu sint cuvinte ce pot exprima ceea ce s-a petrecut .
       Bunicii mei m-au " protejat " la fel si parintii mei , aşa ca nu ştiu prea multe , doar nişte fragmente , mici şi neînsemnate din acea perioadă .
 Norocul părinţilor mei a fost c-au scăpat  cu vaţă . În anumite regiuni ale Romaniei au fost omoruri şi deportari în Transnistria , care s-au făcut după programe speciale , stabilite din timp .
O parte din norocul evreilor din Romania , a fost si  " BANII " ...... 
 S-au cumpărat cu bani vieţile a zeci de mi de evrei .(Poate de aici a invătat Ceausescu , comertul cu evreii !!? ) .
Dorinţa de îmbogatire , " obiceiul pamintului "de a da si primi " ciubuc " - " mita " a ajutat comunitatea evreasca de pe pamintul romanesc .
   Trebuie însă recunoscut , şi meritul unor fiinţe umane , fii ai poporului Roman , care au salvat zeci de vieti , sortite morţii .
       În Transilvania de nord , cedată Ungariei hortiste prin Dictatul de la Viena în 1940 , n-au avut norocul asta . După dictatul de la Viena , cînd nordul s-a dat Ungariei  în 1940 , situatia a fost grea si pentru evrei si pentru români .
Cînd armata germană a preluat conducerea Ungariei în anul 1944 , cînd pe cîmpurile de luptă , armata germană era în retragere şi armata rusă se apropia ,  a început  în nordul Transilvaniei deportarea evreilor în masă
De însemnat de asemenea , ca armata hortistă a Ungariei , a "recrutat " barbaţii evrei , dar si romani la muncă fortata pe cîmpurile de luptă .
Aceşti " soldaţi " fără uniformă şi fără arme , aceşti "soldaţi" fără acte ce puteu fi folosite ca legitimaţie de luptător într-o armată regulată , care le-ar fi dat anumite drepturi după legile internaţionale , aceşti  "soldaţi" fără drepturi în "armata" lor , aceşti "soldaţi" lăsaţi să moară de foame şi de frig ,  
mulţi dintre aceţti "soldaţi" duşi la "război" au  căzut prizonieri  la rusi, si care n-au fost omorîţi pe loc , au fost duşi în Siberia ca spioni , începînd astfel o noua detenţie , la fel de grea ca si cea a naziştilor . Mulţi din cei luaţi de rusi au murit din cauza mizeriei în care au trait , bolilor şi muncilor grele la care au fost obligaţi să le facă. Cei ce au scapat s-au întors tirziu  , după terminarea războiului .
         Comunitatea evreiască din Lăpuş şi împrejurimi , aceia ce n-au fost luaţi la muncă forţată , au supravieţuit pînă în luna mai 1944 cînd au fost evacuaţi cu mic cu mare , femei si bărbaţi , şi comasaţi în ghetoul de deportare de la Dej , pentru a fi transferaţi la Auschvitz sau în alte lagare de deportare .
Majoritatea nu s-au mai întors . Morminte n-au rămas dupa ei . Familii întregi au dispărut , neavînd pe cineva  să se roage pentru sufletul lor , sau să-şi reamintească de ei .
 Nu este cine să spună Izkor pentru amintirea numelui lor în fața lui DUMNEZEU .(rugaciunea pentru cei morţi ) .
Cei se s-au intors , niste " epave umane " ,  traiesc pîna  astăzi cu pecetea acelor timpuri .
Cei care s-au reintors si-au recladit încetul cu încetul o nouă familie .
      In 1946 comunitatea evreilor din Lăpuş , a pus o placă comemorială , în amintirea evreilor din Lăpuş şi plasa Lăpuşsului (Ţara Lăpuşului) care au fost omoriţi în lagarele de exterminare . 
Placa a fost prinsă de peretele exterior al Sinagogii din Lăpuş , cu speranţa ca va rămîne de-a pururea şi-n vecii vecilor .
N-a fost să fie aşa . La demolarea Sinagogii , placa a fost luată de comunitatea evreilor din Baia Mare si cine ştie unde se găseşte astăzi .
       Aşi dori ca , Consiliu orăşenesc Tîrgu Lăpuş , să facă o faptă  notabilă şi  de cinste, oraşului , cerînd acea placă, şi pe care  s-o pună pe unul din blocurile ce s-au clădit pe locul Sinagogii ,şi asta în amintire cetăţenilor evrei ai oraşului ce au fost exterminaţi în Holocaust .
Acest act simbolic , ar da orasului o nota buna intrării în Uniunea Europeana , ţi un semn de solidaritate cu evreii Lăpuşeni ce-au supravieţuit Holocaustul .
S-ar arăta astfel un sentiment creştin de compasiune cu victimele Holocaustului Lapusan.
      Aici în Israel , în Cetatea lui David , se găseşte un colţisor , puţin ştiut , plin de plăcuţe memoriale , a unor comunităţi disparute , printre ele şi o placuţă în amintirea Lăpuşenilor exterminaţi în lagărele morţii .
În fiecare an , comunitatea evreilor lăpuşeni , se adună în acest loc , pentru o comemorare religioasă a acestui eveniment . 
Numarul de participanţi la comemorarea victimilor drportarii din Lăpuş , scade de la un an la altul .
Generaţia a III participînd la  ceremonia oficiala a Zilei Holocaustului , nu crede că e nevoie să participe şi la ceremonia "particulară" a Lăpuşenilor , ce se comemorează toamna .
Mai jos , găsiţi date despre ghetoul din Dej , şi despre transporturile cu care au fost deportaţi evreii lăpuseni .
Găsiţi lista victimelor din Lăpuş şi împrejurimi , găsiţi placa comemorativă ce a fost pe sinagoga din Lşpuş , precum şi placa comemorativa din oraşul lui David .
      Cu speranţa ca dorinţa mea , de a se aduce înapoi în Lăpuş  placa comemorativa  se va împlini , inchei aceste rinduri cu " Izkor " pentru cei morti si  cu ajutorul lui Dumnezeu si al nostru :  
                ASA CEVA SA NU SE MAI INTIMPLE !
 
 
 
                                                             02.03.2010
Amănunte despre GHETOUL DIN DEJ  , loc de pornire spre drumul morții !

Dej. Ghetoul din Dej a cuprins cea mai mare parte a evreilor din judeţul Someş. Sub conducerea administrativă a prefectului Béla Bethlen, judeţul a fost reprezentat la conferinţa de la 26 aprilie cu László Endre, la Satu Mare, de: János Schilling, adjunctul de prefect; Jenö Veress, primarul Dejului; Lajos Tamási, primarul Gherlei; Gyula Sárosi, şeful poliţiei din Dej; Ernö Berecki, şeful poliţiei din Gherla, şi Pál Antalffy, comandatul jandarmeriei din Someş. Obiectivele şi deciziile acestei conferinţe au fost comunicate ofiţerilor şefi ai serviciului civil, jandarmeriei şi poliţiei din judeţ la o întâlnire specială convocată şi condusă de János Schilling la 30 aprilie. Ca şi în alte părţi, acţiunea de ghetoizare a început la 3 mai.

Adunarea evreilor din judeţ s-a făcut sub conducerea lui Pál Antalffy. Ghetoul din Dej s-a aflat printre cele mai mizere din Transilvania de Nord. La insistenţa oficialilor locali virulent antisemiţi, acesta a fost stabilit într-o pădure – aşa-numita „Bungur” – situată la aproximativ două mile de oraş. În momentul de vârf, ghetoul cuprindea 7.800 de evrei, inclusiv cei 3.700 de evrei din oraş. Alţii au fost aduşi din comunităţile rurale ale judeţului Someş, mulţi dintre ei fiind adunaţi, iniţial, în reşedinţele de district de la Beclean, Chiochiş, Dej, Gherla, Ileanda şi Lăpuş.24 Cei mai norocoşi dintre locuitorii ghetoului se adăposteau în barăci improvizate, ceilalţi fie în corturi făcute manual, fie trăiau sub cerul liber. Înainte de transferul către „Bungur”, evreii din Dej au fost concentraţi în trei centre din interiorul oraşului, unde au fost supuşi la percheziţii corporale pentru a li se lua obiectele de valoare.

Ghetoul, încercuit cu sârmă ghimpată, era păzit de poliţia locală, ajutată de o unitate specială formată din 40 de jandarmi, adusă de la Zalău. Comanda supremă a ghetoului se afla în mâinile lui Takáts, un “agent guvernamental”. Administraţia internă a ghetoului a fost încredinţată Consiliului Evreiesc, compus din liderii respectaţi ai comunităţii locale. Consiliul îi includea pe Lázár Albert (preşedinte), Ferenc Ordentlich, Samu Weinberger, Manó Weinberger şi Andor Agai. Dr. Oszkar Engelberg era medicul şef al ghetoului, iar Zoltán Singer era reprezentantul economic responsabil cu aprovizionarea.

Condiţiile sanitare din ghetou erau deplorabile, ca şi serviciile de bază şi aprovizionarea. Această situaţie s-a datorat în mare măsură, relei voinţe a lui Jenö Veress, primarul Dejului, şi a doctorului Zsigmond Lehnár, medicul şef. Echipele de anchetatori care căutau bunuri de valoare au fost la fel de crude la Dej ca şi în alte părţi. Printre cei implicaţi în astfel de anchete au fost József Fekete, József Gecse, Maria Fekete, Jenö Takács, József Lakadár şi ofiţerii de poliţie Albert (Béla) Garamvolgyi, János Somorlyai, János Kassai şi Miklós Désaknai.

Ghetoul a fost lichidat între 28 mai şi 8 iunie, din el fiind deportaţi 7.674 de evrei, în trei transporturi. Câţiva evrei au reuşit să scape din ghetou. Printre aceştia s-a aflat rabinul József Paneth din Ileanda Mare, care, împreună cu nouă membri ai familiei sale, se pare că a reuşit să ajungă în siguranţă în România.2

Printre deportații din Dej  se aflau micile comunităţi evreieşti din Beclean, Beudiu, Bobâlna, Icloda, Ileanda, Lăpuş,Mica, Reteag, Şintereag, Urişor şi Uriu.

Data     Originea transporturilor    Numărul de deportaţi

28 mai         Dej                              3150

6 iunie         Dej                              3160

8 iunie         Dej                              1364

In Franta :

      

Samuel (Maurice), ne le 20 novembre 1873 a Magyarlapos (Roumanie), decede le 16novembre 1942 a Auschwitz (Pologne). »

 Marton Solomon -din Oradia
           Born:   1903      MAGYARLAPOS
           Died:   1944     Auschwitz

ADOLF ZWEIG 1880 TARGUL LAPUSULUI , ROMANIA 64 ROMANIA  died 06/06/1944 AUSCHWITZ, POLAND

                                #

HIRSCH FERENC
Source Pages of Testimony
Last Name HIRSCH
First Name FERENC
Gender MALE
Date of Birth 1898
Place of Birth MAGYARLAPOS,SOMES,TRANSYLVANIA,ROMANIA
Marital Status MARRIED
Spouse's First Name EVA
Spouse's Maiden Name HERMAN
Place of Permanent Residence CAREI,SALAJ,TRANSYLVANIA,ROMANIA
Profession INSURANCE AGENT
Place During Wartime MAGYARLAPOS,SOMES,TRANSYLVANIA,ROMANIA
Date of Death 1944
Type of Material Page of Testimony
Submitter's Last Name HIRSCH
Submitter's First Name JAMES
Relationship to victim SON
Date of Registration 12/04/1998

 

                            #

d e p o z i ţ i a

 

martorului Goldstein Iosif

comerciant; etatea: 54 ani; domiciliul: Tg. Lăpuşului

 

[…………………………………………………………………………………………………….]

După ce evreii din Tg. Lăpuşului au fost strânşi în sinagogă, ne-au transportat şi internat în ghetoul din Dej, situat în pădurea Bungurului, într-o pădure împrejmuită cu reţea de sârmă.. În ghetou au fost internaţi aproape toţi evreii din jud Someş, în număr de 8500. Paza ghetoului a fost dată în primirea jandarmilor, poliţiştilor şi fasciştilor nyilaş din Dej. La o casă de lângă ghetou, nişte detectivi, împreună cu nyilaşişti pe care nu pot preciza cum îi cheamă, au organizat aşa numite anchete de torturi, unde au introdus evreii bănuiţi că şi-au ascuns lucruri şi i-au maltratat şi schingiuit în modul cel mai barbar, i-au descălţat şi dezbrăcat şi apoi cu bastoane de cauciuc i-au bătut la tălpile picioarelor şi peste corp încât ţipetele şi vaietele s-au auzit în întreg ghetoul. La torturi au fost supuşi {printre alţii} evreii: Burger Raţi din Tg. Lăpuş şi Rosenfeld Armin deportat, căruia i-au rupt mâna şi l-au dus înapoi la Tg. Lăpuş unde l-au obligat să sape locul unde şi-a ascuns lucrurile. Au mai fost bătuţi şi alţi evrei din Dej pe care nu-mi amintesc cum  îi cheamă.

După 14 zile s-au făcut primele transporturi de evrei în Germania. La ieşirea din ghetou fasciştii nyilaşi din Dej au făcut percheziţii corporale la piele evreilor şi le-au confiscat absolut tot ce au găsit asupra evreilor, până şi actele de legitimaţie şi n-a lăsat evreilor decât un rând de haine îmbrăcat, pe care le-au schimbat cu haine rele anume aduse ca să schimbe hainele bune.

Când a fost percheziţionat dr. Biró Samoil din Tg. Lăpuşului am fost lângă el. Percheziţia ne-a făcut-o inculpatul Gecse Iosif şi mai erau încă acolo alţi trei inşi pe care nu ştiu cum îi cheamă. Percheziţia s-a făcut la uşa ghetoului într-o şură, şopron, iar la o parte s-a făcut afară. Mie, doctorului Biró şi altor evrei din Tg. Lăpuş ne-a făcut percheziţie Gecse Iosif. Eu, dr. Biró şi Rosenfeld Armin ne-am prezentat deodată la percheziţie în faţa inculpatului Gecse Josif cu hainele pe mână şi - când ne-am apropiat în faţa lui - am pus hainele jos dezbrăcaţi fiind în pielea goală. După ce am depus hainele jos înaintea inculpatului Gecse Josif, el a scotocit prin buzunare şi prin haine, şi tot ce a găsit în buzunare a scos afară şi aruncat pe o grămadă formată din lucrurile confiscate. Când inculpatul Gecse Josif mi-a făcut percheziţie, m-a lovit cu un baston de cauciuc peste spate şi când m-am aplecat să-mi ridic hainele de jos, mi-a aplicat o palmă peste faţă, apoi eu mi-am ridicat hainele de pe jos şi am ieşit afară din şopron la 4 paşi ca să mă îmbrac. În timpul ce eu mă îmbrăcam, inculpatul Gecse Josif a luat nişte acte, l-am auzit pe dr. Biró protestând să nu-i ia actele, căci pentru ele a muncit o viaţă întreagă. Atunci inculpatul Gecse Josif l-a lovit cu ciocanul de cauciuc peste spate, peste gât şi peste cap, spunându-i că nu îi trebuie acte căci merge la moarte. După ce i-a scotocit buzunarele şi i-a luat actele, când dr. Biró şi-a luat hainele pe mână şi a încercat să iasă afară, inculpatul Gecse Josif i-a mai aplicat un pumn peste cap în dreptul frunţii, deasupra urechii, în urma cărei lovituri l-am văzut căzând jos. Atunci, eu împreună cu Rosenfeld Armin ne-am repezit la dr. Biró, l-am ridicat ducându-l deoparte de şopron unde l-am îmbrăcat fără ghete, de unde l-am dus până lângă vagon la o distanţă de 150 m, unde atunci când l-am lăsat la pământ am constatat că era mort. În momentul morţii doctorului Biró au fost prezenţi mai mulţi evrei din alte localităţi. După aceasta, eu cu Rosenfeld Armin împreună cu alţi evrei din Tg. Lăpuşului am fost îmbarcaţi şi închişi în vagon, iar cadavrul dr. Biró a rămas lângă vagon cu alţi evrei.

[ ……………………………………………………………………………………… ]

 

Acuzator public                                                                             Martor

Indescifrabil                                                                              Goldstein Iosif

                             #

d e p o z i ţ i a

martorului Steinfeld Desideriu

medic; etatea: 46 ani; domiciliul: Dej

26 Martie 1946

 

Am locuit în Lăpuşul Românesc fiind medic de circă, din anul 1927 până în anul 1940.

În acel timp fiind în apropierea Tg. Lăpuşului am cunoscut şi am avut chiar relaţii de prietenie cu dr. Biró Samoilă din Tg. Lăpuşului.

În luna Mai 1940 am fost internat în ghetoul Bungur, din Dej. Când s-a făcut al doilea transport de evrei din ghetou spre Germania, cu acel transport a fost trimis şi dr. Biró Samoil din Tg. Lăpuş. Când a fost scos din ghetou, împreună cu familiile evreilor Fuchs, Rosenfeld şi Biner, în grup de cca 50, la poarta ghetoului, li s-au făcut percheziţie corporală în grupuri de câte 5-10, percheziţii făcute de detectivi şi nyilaşişti din Dej, dintre care nu reţin şi nu-l cunosc {pe} nici unul. La fiecare grup de percheziţie, erau şi jandarmi. Când li s-au făcut percheziţia, eu eram la o distanţă de cca. 20 metri de şopron. Cum s-a făcut percheziţia şi de cine, n-am văzut deoarece s-a făcut înăuntru. După ce au fost percheziţionaţi, familia dr. Biró şi alţi evrei din grupul lui, am văzut învălmăşeală, ceartă, împinsături când au ieşit din şopron şi din învălmăşeala aceea, unul a strigat chemând doctorul şi jandarmul. După aceasta, am văzut când un jandarm s-a dus în grupul evreilor şi anchetatorilor ce erau împreună cu dr. Biró probabil, după cum îmi amintesc şi l-am văzut, că a căzut jos şi a fost ridicat de către nişte evrei din jurul lui şi {de}soţia lui.

De ce a chemat doctorul, odată cu jandarmul, nu ştiu, am vrut să merg însă nu m-a lăsat.

Că dr. Biró a fost lovit de inculpatul Gecse Josif n-am văzut, şi nici nu-mi aduc aminte că ar fi fost la percheziţionarea lui dr. Biró, însă l-am văzut în mai multe rânduri în ghetou şi la percheziţii. Atunci când a fost percheziţionat şi dr. Biró, erau mai mulţi nyilaşişti şi poliţişti pe care nu-i reţin. Pe inculpatul Gecse Josif nu-l cunosc personal, numai l-am văzut în ghetou.

După ce dr. Biró a murit lângă vagon şi a fost dus înapoi în ghetou, l-am văzut că avea corpul peste tot plin de vânătăi, pe faţă avea mai multe vânătăi, iar la cap lângă tâmplă avea o lovitură mai puternică, dată cu un corp tare, în urma căreia a fost fracturat osul craniului şi era plin de sânge. Pe corp, la umăr şi la piept, am văzut că avea mai multe lovituri dintre care trei erau mai puternice. Cine i-a aplicat acele lovituri nu ştiu, pe jandarm l-am văzut lovind numai o singură dată; unde l-a lovit nu ştiu fiindcă a fost întors cu spatele către mine. Jandarmul care l-a lovit a fost şeful postului de jandarmi din Ileanda Mare.

Cine a chemat doctorul odată cu jandarmul şi pentru ce, nu ştiu şi nici vaiete n-am auzit decât strigăte de mai multe ori după medic şi după jandarmi, probabil pentru dr. Biró, deoarece după ce l-am văzut pe dr. Biró am văzut că avea urme de lovituri şi de unde deduc că a fost bătut.

Precizez în mod categoric, că pe jandarm nu l-am văzut lovind decât o singură dată pe dr. Biró şi nici nu pot preciza unde l-a lovit şi că ar fi murit în urma acelor lovituri. După ce am văzut cadavrul dr. Biró, deduc că lovitura care i-a cauzat moartea i-a fost aplicată în cap fracturându-i osul cranian, însă cine a aplicat-o, nu ştiu.

Eu am văzut pe dr. Biró mort la interval de un ceas după ce fusese încăierarea, iar vestea morţii o auzisem mai înainte cu ceva {timp}.

Acuzator Martor

Indescifrabil Steinfeld Desideriu

                              #

HOLOCAUSTUL IN TRANSILVANIA DE NORD

istorie

 Un  articol de istorie găsit pe internet , din care am luat o parte din articol  referință la ghetourile din Dej și Baia Mare care au legătură cu Țara Lăpușului și zonele învecinate .

Ungaria de dupa primul razboi mondial a fost aliatul natural al celui de-al treilea Reich. Dupa colapsul Imperiului austro-ungar, in 1918, regatul ungar a devenit unul dintre marii perdanti ai razboiului. Dupa o prima apropiere lipsita de succes de democratiile occidentale si de Liga Natiunilor, pentru a rectifica ceea ce era considerat ca nedreptatile de la Trianon, la jumatatea anilor 1930 Ungaria decide sa isi urmeze obiectivele revizioniste in tandem cu cel de-al treilea Reich. Desi nu se aflau intotdeauna in armonie, atat Ungaria, cat si Germania nazista doreau sa anuleze ordinea mondiala creata dupa primul razboi mondial. Prima lor tinta a fost Mica Antanta, ai carei membri – Cehoslovacia, Romania si Iugoslavia – au fost beneficiarii majori ai dezintegrarii Ungariei Mari.

Cu o saptamana inainte de anexarea Austriei de catre Germania, la 12 martie 1938, guvernul ungar a initiat un program de reinarmare, care a fost insotit de adoptarea primei mari legi antievreiesti. Cele doua teme ingemanate, cea a revizionismului si aceea a chestiunii evreiesti, au devenit dominante in politica interna si externa a Ungariei. Alinierea Ungariei la cel de-al treilea Reich a dat primele roade la scurta vreme dupa ce democratiile occidentale au capitulat la München (29 septembrie 1938) in fata cererilor naziste de rezolvare a crizei sudetilor, in Cehoslovacia. In termenii asa-numitului prim arbitraj de la Viena, din 2 noiembrie 1938, negociati de Joachim von Ribbentrop si Galeazzo Ciano, ministrii de Externe ai Germaniei si Italiei, Ungaria obtinea de la Cehoslovacia Provincia de Sus (Felvidék) – o fasie de pamant din sudul Slovaciei – si vestul Ruteniei Carpatice. Dupa dezmembrarea Cehoslovaciei, in martie 1939, Ungaria obtinea, de asemenea, Rutenia Carpatica (Kárpátalja).

Ambitiile revizioniste ale Ungariei erau indirect incurajate de Pactul de Neagresiune Germano-Sovietic din august 1939, in ai carui termeni URSS primea mana libera in cateva regiuni ale Europei de Est, inclusiv in Romania. URSS s-a abtinut sa actioneze impotriva Romaniei atata timp cat Franta, cel mai activ sustinator al acestei tari, era inca socotita cea mai mare putere militara a Europei. Dar, la 26 iunie 1940, la trei zile dupa ce Franta, infranta, a fost silita sa semneze armistitiul, guvernul sovietic a emis un ultimatum: el cerea Romaniei sa renunte la Basarabia si Bucovina de Nord intr-un interval de cateva zile.

Anexarea acestor teritorii a fost precedata de o campanie de presa orchestrata de catre sovietici impotriva Romaniei. Campania a atras atentia oficialilor guvernamentali maghiari, care au inceput sa elaboreze planuri pentru o posibila recastigare a Transilvaniei, sincrona cu asteptata ocupare de catre sovietici a provinciilor estice ale Romaniei. Liderii guvernului si statului maghiar l-au contactat pe Hitler la inceputul lunii iulie 1940 pentru a-i prezenta pozitia lor cu privire la Transilvania. Deoarece Führerul avea nevoie atat de Ungaria, cat si de Romania, ca aliati in planuita invadare a Uniunii Sovietice, liderii celor doua tari au fost sfatuiti sa isi rezolve diferendele prin negocieri.

Arbitrajul de la 30 august 1940

Negocierile romano-ungare, care au inceput la 16 august 1940, la Turnu Severin, in Romania, nu au dus la nici un rezultat si, dupa zece zile de certuri infructuoase, ambele parti au cerut ajutorul Germaniei. Impasul a fost depasit la scurta vreme dupa ce István Csáky si Mihail Manoilescu, ministrii de Externe ai Ungariei si Romaniei, au fost invitati la Viena “pentru a fi sfatuiti prieteneste” de omologii lor german si italian. Textul arbitrajului stabilit de Ciano si Ribbentrop a fost semnat la 30 august. In termenii acestui acord – numit in mod curent al doilea arbitraj de la Viena – Ungaria primea o suprafata de 43 591 km patrati, cu aproximativ 2,5 milioane locuitori. Aceasta suprafata includea jumatatea de nord a Transilvaniei, cuprinzand judetele Salaj[1], Bistrita-Nasaud, Ciuc si Somes, cea mai mare parte a judetelor Bihor, Trei Scaune, Mures-Turda si parti din judetul Cluj.[2] Deasemenea, concesiunile teritoriale dadeau Ungariei dreptul de a restabili in granitele lor de dinainte de primul razboi mondial judetele Maramures, Satu Mare si Ugocsa. Anexarea Transilvaniei de Nord era terminata la 13 septembrie, iar teritoriul a fost in mod formal incorporat Ungariei printr-o lege adoptata de Parlamentul maghiar la 2 octombrie 1940.

Planul director de ghetoizare si concentrare a evreilor

Planul director elaborat de expertii antievrei germani si maghiari recomanda ca ghetoizarea si concentrarea evreilor sa se faca in cateva etape distincte:

· Evreii din comunitatile rurale si din orasele mai mici urmau sa fie adunati si transferati temporar in sinagogi si/sau in cladiri apartinand comunitatii.

· Dupa primele investigatii in cautare de obiecte valoroase, in aceste “ghetouri locale”, evreii adunati din comunitatile rurale si din orasele mici urmau sa fie transferati in ghetourile din orasele mai mari aflate in vecinatate, de regula in resedintele de judet.

· In orasele mari, evreii urmau sa fie adunati si transferati in zone special desemnate care puteau servi ca ghetou – total izolate de celelalte parti ale orasului. In unele orase, ghetoul urma sa fie stabilit in cartierul evreiesc; in altele, in fabrici abandonate sau in stare de nefunctionare, in depozite, caramidarii sau sub cerul liber.

· Evreii urmau sa fie concentrati in centre care dispuneau de facilitati de cale ferata, pentru a putea fi repede imbarcati si deportati.

Pe durata fiecarei etape, evreii urmau sa fie supusi unor perchezitii speciale realizate de echipe formate din oficiali ai Politiei si Jandarmeriei, asistati de Nyilas locali si de alti complici, pentru a-i convinge sa isi predea bunurile de valoare. Planurile de implementare a operatiunilor de ghetoizare si deportare subliniau necesitatea de a se stabili sase zone terito­riale definite ca “zone ale operatiunii de curatare”. In acest scop, tara a fost impartita in sase zone operationale, fiecare dintre acestea cuprinzand unul sau doua districte jandarmeresti.[13] Transilvania de Nord a fost identificata ca zona II, cuprinzand Districtul Jandarmeresc IX, cu cartierul general la Cluj, si Districtul Jandarmeresc X, cu cartierul general la Targu Mures.

Ordinea de prioritati privind deportarea evreilor a fost stabilita tinand seama de o serie de factori militari, politici si psihologici. Timpul era un factor esential, datorita apropierii rapide a Armatei Rosii. Din punct de vedere politic, era mai indicat sa se inceapa din partile estice si nord-estice ale Ungariei, deoarece autoritatile maghiare centrale si locale si populatia locala erau mai putin preocupate de “Galitieni”, “Estici”, “Straini” si de masele de orientare idis decat de evreii asimilati. Adunarea lor pentru “munca” in Germania a fost acceptata de multe cercuri de dreapta maghiare ca fiind de doua ori benefica: Ungaria ar fi scapat de aceste elemente “straine” si, in acelasi timp, ar fi adus o contributie la efortul de razboi, grabind astfel sfarsitul ocupatiei germane si restabilirea suveranitatii depline.

Evreii din Transilvania

Compozitia national-etnica a Transilvaniei a variat in cursul celor trei decenii care au precedat impartirea ei, asa cum se vede in tabelul de mai jos:

Populatia in partea Transilvaniei care a fost cedata Ungariei

Recensamantul din 1910 (unguresc, dupa limba materna)

Recensamantul din 1930 (romanesc, dupa nationalitate)

Recensamantul din 1941

(unguresc)

Maghiara 1 125 732

Romana 926 268

Germana 90 195

Idis

Rutena 16 284

Slovaca 12 807

Altele 22 968

Maghiari 911 550

Romani 1 176 433

Germani 68 694

Evrei 138 885

Altii 99 585

Maghiara 1 347 012

Romana 1 066 353

Germana 47 501

Idis 45 593

Ruteana 20 609

Slovaca 20 908

Romany 24 729

Altii 4 586

Total 2 194 254
Total 2 395 147
Total 2 577 291

C.A. Macartney, October Fifteenth. A History of Modern Hungary, 1929-1945, vol. I, Edinburgh, Edinburgh University Press, 1957, p. 423.

Cifrele de recensamant utilizate in acest tabel sunt dubioase. Autoritatile responsabile cu recensamantul, atat maghiare, cat si romane, se pare ca au intervenit si au modificat cifrele referitoare la minoritatile etnice si nationale pentru a-si sustine interesele lor nationale specifice, legate de revendicarile proprii in regiune. Aceasta observatie este in mod special adevarata in ceea ce priveste tratamentul statistic al minoritatii evreiesti.

Inainte de impartirea Transilvaniei, populatia evreiasca totala se ridica aici la aproximativ 200 000 de persoane. Dintre acestia, 164 052 traiau in teritoriile cedate Ungariei.

Mostenirea istorica si culturala care ii lega pe evreii din Transilvania de Ungaria si realitatile socio-economice si politice care ii atasau de Romania au fost sursa a numeroase con­flicte in perioada interbelica. Este una dintre ironiile si tragediile istoriei ca, dupa impartirea Transilvaniei in 1940, evreii au avut o soarta mult mai rea in partea care i-a revenit Ungariei – tara cu care au mentinut atat de multe legaturi culturale si emotionale – decat in aceea care a revenit Romaniei – stat identificat cu multe excese antisemite in decursul istoriei sale.

Evreii din Transilvania au fost victimele mediului istoric in care au trait. Romanii i-au respins datorita afinitatii lor cu cultura maghiara si, implicit, cu revizionismul si iredentismul ma­ghiar. Ungurii, in special dreapta radicala, i-au acuzat ca sunt “renegati” in serviciul stangii.

Structura socio-economica a evreimii transilvanene era similara cu aceea a evreilor din provinciile vecine. Multi erau implicati in afaceri si comert, iar procentul lor in profesiunile libere si in domeniile birocratice din afara administratiei de stat a fost relativ ridicat. Exista, totusi, si un numar mic de evrei implicati in minerit si in industria grea. Desi nu sunt disponibile date privind distributia veniturilor, multele studii cu privire la Transilvania arata ca exista o proportie considerabila de evrei care abia isi puteau castiga traiul; multi depindeau, pentru supravietuire, de generozitatea comunitatii. In marea lor majoritate, acesti evrei saraci traiau in centrele evreiesti dens populate din nord-vest.

Reactia initiala a multor evrei din Transilvania de Nord la schimbarile istorice din regiune a fost determinata, intr-o mare masura, de experientele lor pe parcursul ultimilor trei ani, cand diferitele guverne romanesti au instituit o serie de masuri antisemite, si de amintirile pe care inca le aveau despre traiul lor in Imperiul austro-ungar. Iluzia multora dintre acesti evrei ca anexarea regiunii de catre Ungaria era un semn al reintoarcerii la “perioada de aur” a lasat repede loc neincrederii si disperarii. Autoritatile maghiare nou instalate nu au pierdut timpul si au trecut la implementarea politicilor si legislatiei antievreiesti care functionau, deja, in restul Ungariei. Ziarele evreiesti au fost suprimate, ca si nenumarate cluburi si asociatii. Presa democratica si moderata din regiune a impartasit aceeasi soarta: cele mai multe dintre periodicele si organele locale de presa au fost transformate in portavoci ale dreptei soviniste.

Masurile discriminatorii i-au afectat deosebit de dur pe evrei mai ales in interesele lor economice si educationale. In vreme ce aceia care lucrau in afaceri si in profesiunile libere au reusit sa reziste prin ocolirea legilor sau profitand de lacunele lor, slujbasii civili, cu rare exceptii, au fost demisi, iar elevii si studentii s-au vazut aproape total exclusi din sistemul de invatamant de stat.[3]

Mana grea a autoritatilor militare maghiare s-a facut simtita in mod deosebit in cele patru judete din zona secuieasca, pe care maghiarii le considerau „sacre”. Evreii din zona au fost supusi unei revizuiri a statutului cetatenesc; ca urmare, multi dintre ei s-au trezit arestati sub motiv de cetatenie “indoielnica”. Cea mai lovita a fost comunitatea evreiasca din Miercurea Ciuc, unde zeci de familii au fost izolate si expulzate.[4]

Dar oricat de dure au fost aceste masuri antievreiesti, ele aveau sa fie depasite de sistemul muncii militare fortate introdus de maghiari in 1939. In timpul primilor doi ani de aplicare a acestei masuri, recrutii evrei de varsta militara, chiar daca au fost supusi multor masuri discriminatorii, s-au descurcat relativ bine. Cu toate acestea, dupa implicarea Ungariei in razboiul impotriva Iugoslaviei, in aprilie 1941, sistemul a capatat un caracter punitiv. Muncitorii evrei erau obli­gati sa serveasca in propriile lor haine civile: ei erau dotati cu o cascheta militara fara insemne si, in locul armelor, cu lopeti si tarnacoape. Pentru identificare, evreii trebuiau sa poarte o banderola galbena; convertitii si crestinii identificati ca evrei potrivit legilor rasiale purtau o banderola alba. La scurta vreme dupa ce Ungaria s-a alaturat celui de-al treilea Reich in razboiul impotriva Uniunii Sovietice (27 iunie 1941), sistemul muncii militare fortate a fost utilizat si ca mijloc de “rezolvare” a chestiunii evreiesti. Multi dintre evreii recrutati pentru acest serviciu erau chemati pe criterii individuale, mai mult decat p 424i88e e grupa de varsta. Prin aceasta practica, autoritatile militare se asigurau de recrutarea cu precadere a celor bogati, a profesionistilor cunoscuti, a industriasilor si afaceristilor de frunte, a liderilor cunos­cuti ai comunitatii si ai miscarii sioniste si, mai ales, a celor denuntati de crestinii locali ca elemente “rebele”. Multi dintre acesti evrei erau total incapabili de munca fizica sau de orice alt efort si au sfarsit prin a pieri in Ucraina, Serbia si prin alte parti. Nu exista date disponibile pri­vind victimele evreiesti din Transilvania de Nord ca urmare a sistemului muncii militare fortate.[5]

Comunitatea evreiasca din Transilvania de Nord a suferit, de asemenea, ca urmare a campaniei purtate de autoritatile maghiare impotriva evreilor “straini”, in vara anului 1941. Foarte greu au fost lovite multe dintre comunitatile din judetele Maramures si Satu Mare, unde un numar nedeterminat de evrei au fost arestati ca “straini”. Intre 16 000 si 18 000 de evrei au fost deportati din intreaga Ungarie langa Kamenet-Podolsk, unde cei mai multi dintre ei au fost ucisi la sfarsitul lui august 1941.

In ciuda numarului mare de victime si de masuri discriminatorii, totusi grosul evreilor din Transilvania de Nord, ca si aceia din Ungaria in general, traiau intr-o relativa siguranta fizica, fiind convinsi ca vor continua sa se bucure de protectia guvernului conservator-aristocratic. Aceasta convingere a fost complet rasturnata dupa ocuparea Ungariei de catre Germania, la 19 martie 1944.

Solutia Finala

Ocuparea Ungariei a avut la baza, intr-o mare masura, considerente militare germane. Hitler era decis sa impiedice Ungaria sa iasa din Axa – un obiectiv pe care maghiarii il urmareau dupa infrangerea zdrobitoare a Armatei a II-a maghiare la Voronej, in ianuarie 1943, si, mai ales, dupa iesirea incununata de succes a Italiei din alianta, in vara aceluiasi an. Ocupatia propriu-zisa a fost precedata de o intalnire intre Hitler si Horthy, la Schloss Klesheim, la 18 martie, in cursul careia seful statului ungar, confruntat cu un fapt implinit, nu numai ca a cedat ultimatumului Führerului, ci a si consimtit la predarea catorva sute de mii de „muncitori evrei pentru a lucra in intreprinderile industriale si agricole germane”. Acest acord a fost exploatat intens de autoritatile germane si maghiare ca un „cadru legal” pentru implementarea Solutiei Finale in Ungaria.[6]

Datorita inrautatirii situatiei militare – Armata Rosie se apropia deja de granitele Romaniei – nazistii si complicii lor maghiari au decis sa implementeze cu viteza fulgerului „solutia” problemei evreiesti in Ungaria. De partea germana, comandoul SS insarcinat cu aceasta misiune era condus de SS-Obersturmbannführer Adolf Eichmann. Desi era mai degraba mic – comandoul numara in jur de 100 de persoane –, a avut succes in indeplinirea misiunii sale, mai ales pentru ca a primit sprijinul deplin al guvernului maghiar nou instalat.

Guvernul lui Döme Sztójay, numit constitutional de Horthy la 22 martie 1944, a pus instrumentele puterii de stat – jandarmeria, politia si serviciul civil – la dispozitia nazistilor. In plus, a adoptat o serie de decrete antievreiesti care erau concepute sa izoleze, sa delimiteze, sa exproprieze si sa ghetoizeze evreii in vederea deportarii lor in masa. Din motive logistice, actiunea impotriva evreilor a avut o baza teritoriala determinata de cele zece districte jandarmeresti in care era impartita tara. Aceste districte, la randul lor, erau divizate in cate sase zone operationale antievreiesti. Transilvania de Nord cuprindea districtele jandarmeresti IX si X si constituia Zona Operationala II.

Detaliile actiunii antievreiesti, ca si unele aspecte ale procesului de deportare, au fost puse la punct la 4 aprilie, in cadrul unei intalniri germano-maghiare care a avut loc la Ministerul de Interne sub conducerea lui László Baky, subsecretar de stat la Ministerul de Interne. Printre participanti s-a aflat locotenent-colonelul László Ferenczy, ofiterul de jandarmi responsabil cu ghetoizarea si deportarea evreilor.

Documentul preliminar referitor la adunarea, ghetoizarea, concentrarea si deportarea evreilor – baza discutiilor de la 4 aprilie – a fost pregatit de László Endre, un alt subsecretar de stat la Ministerul de Interne. El a fost adoptat in secret ca Decretul numarul 6163/1944.res., la 7 aprilie, sub semnatura lui László Baky. Acest document, adresat reprezentantilor organelor locale ale puterii de stat, detalia procedurile care trebuiau urmate in campania de realizare a Solutiei Finale a chestiunii evreiesti in Ungaria.[7] Detaliile specifice suplimentare referitoare la masu­rile care urmau a fi luate impotriva evreilor au fost cuprinse in cateva directive ultrasecrete, subli­niindu-se ca evreii destinati deportarii trebuia sa fie adunati fara a se tine seama de sex, varsta sau starea de sanatate.[8] Ministerul de Interne a elaborat directivele pentru implementarea decretului cu trei zile inainte ca decretul ultrasecret sa fie difuzat. Intr-un ordin secret, Ministerul instruia toate organele primariilor, politienesti si jandarmeresti sa purceada la inregistrarea evreilor pe liste, intocmite cu ajutorul institutiilor evreiesti locale.[9] Aceste liste, cuprinzandu-i toti membrii familiilor, adresele exacte si numele matern al tuturor celor listati, trebuiau intocmite in patru exemplare, cu un exemplar trimis organelor locale de politie, unul comandamentului respectiv de jandarmi si un al treilea catre Ministerul de Interne.[10] Pentru a se asigura ca nici un evreu nu va scapa, Ministerul Aprovizionarii a emis si el un ordin de inregistrare, chipurile pentru a regulariza alocarea proviziilor de hrana pentru evrei.

Fara a-si da seama de sinistrele implicatii ale acestor liste sau ale purtarii Stelei Galbene a lui David – cele doua masuri menite sa faciliteze izolarea si ghetoizarea lor – masele evreiesti din Transilvania de Nord, ca si coreligionarii lor din alte parti ale tarii, au fost de acord cu masurile luate de catre liderii comunitatilor locale evreiesti. Spre deosebire de liderii nationali ai evreimii maghiare, care aveau informatii complete, liderii comunitatilor locale stiau la fel de putin despre scopul acestor masuri ca si masele pe care le conduceau.[11] In comunitatile evreiesti mai mici, mai ales la sate, listele au fost intocmite, in general, de catre secretarul sau registratorul comunitatii; in orasele mai mari, pregatirea listelor a fost incredintata tinerilor care nu fusesera inca mobilizati in sistemul serviciului militar de munca obligatorie. Acestia mergeau, de obicei, cate doi, dornici sa nu scape din vedere nici o strada sau cladire, pentru a nu „lipsi populatia de ratia de provizii”.

Nazistii si complicii lor maghiari au stabilit cartierul general al actiunii antievreiesti la Munkács (astazi Mukacevo, in Ucraina). La o intrunire a conducatorilor responsabili de Solutia Finala, la 7 aprilie, László Endre a detaliat instructiunile pentru implementarea operatiunii antievreiesti potrivit prevederilor Decretului 6163/1944. El stipula, printre altele, ca evreii trebuiau concentrati in depozite goale, fabrici abandonate sau care nu functionau, caramidarii, cladiri ale comunitatii evreiesti, scoli si birouri evreiesti, sinagogi.

Decretul de ghetoizare

Ca si decizia identificarii Ruteniei Carpatice si a Transilvaniei de Nord drept zone militare operationale, decretul care stipula infiintarea ghetourilor a fost adoptat pe o baza ex post facto. Decretul guvernamental, elaborat la 26 aprilie, a intrat in vigoare la 28 aprilie.[14] Andor Jaross, ministrul de Interne, a prezentat motivatia si obiectivele declarate ale decretului in fata Consiliului de Ministri intrunit la 26 aprilie. El a sustinut ca, datorita mai bunei lor situatii economice, evreii care traiau in orase aveau locuinte mult mai bune decat ne-evreii si, de aceea, era posibil sa se creeze o “situatie mai sanatoasa” prin rearanjarea situatiei locuintelor. Evreii urmau sa fie restransi la apartamente mai mici si mai multe familii puteau fi obligate sa se mute impreuna. Securitatea nationala, argumenta el in continuare, cerea ca evreii sa fie mutati din sate si din orasele mici in orasele mari, unde oficialitatile locale – primarii sau responsabilii politiei – urmau sa stabileasca o zona sau un cartier special pentru ei.[15] Prevederile esentiale ale decretului privind concentrarea evreilor erau cuprinse in articolele 8 si 9. Primul prevedea ca evreii nu mai puteau trai in comunitati cu o populatie sub 10 000 de locuitori, iar cel de-al doilea stipula ca primarii marilor orase puteau stabili sectiuni, strazi si cladiri in care evreilor le era permis sa locuiasca. Acest eufemism juridic imputernicea, in fapt, autoritatile locale sa infiinteze ghetouri. Locatia ghetourilor si conditiile din interiorul lor depindeau, in consecinta, de atitudinea primarilor si a ajutoarelor lor.

Conferintele autoritatilor maghiare asupra ghetoizarii

Detaliile cu privire la ghetoizarea evreilor din Transilvania de Nord au fost discutate si finalizate in cadrul a doua conferinte prezidate de László Endre. La acestea au participat inalti oficiali maghiari responsabili cu Solutia Finala si reprezentanti ai diferitelor judete si municipalitati, inclusiv prefectii de judet si/sau adjunctii prefectilor, primari si comandanti ai politiei si jandarmeriei din judetele respective. Prima conferinta s-a tinut la Satu Mare, la 6 aprilie 1944, si a fost dedicata operatiunilor de dezevreizare in judetele din Districtul Jandarmeresc IX, si anume Bistrita-Nasaud, Bihor, Cluj, Satu Mare, Salaj si Somes. Cea de-a doua conferinta s-a desfasurat doua zile mai tarziu la Targu Mures si a avut ca subiect concentrarea evreilor din asa-numitul Tinut Secuiesc, judetele din Districtul Jandarmeresc X: Ciuc, Trei Scaune, Mures-Turda si Odorheiu.

Ghetoizarea celor aproape 160 000 de evrei din Transilvania de Nord a inceput la 3 mai, ora 17. Adunarea evreilor s-a facut potrivit prevederilor Decretului nr. 6163/1944, asa cum au fost detaliate de instructiunile orale date de László Endre si de asociatii sai la cele doua conferinte cu privire la planurile de ghetoizare a regiunii. Evreii erau adunati de echipe stabilite, in general, de biroul primarului local. Acestea erau, in general, compuse din slujbasi civili, adesea incluzand profesori locali de scoala primara sau secundara, jandarmi si politisti, ca si voluntari Nyilas. Unitatile erau organizate de catre comisiile primariilor si actionau sub jurisdictia acestora.

Operatiunea de ghetoizare a fost condusa de un cartier general de dezevreizare cu sediul la Cluj. Aceasta unitate era condusa de László Ferenczy si actiona sub indrumarea catorva reprezentanti ai Eichmann – Sonderkommando. Contactele intre birourile de dezevreizare din Transilvania de Nord si comandamentul central din Budapesta au fost asigurate de doua masini curier-special ale Jandarmeriei, care se deplasau zilnic in directii opuse, intalnindu-se la Oradea – punctul de mijloc intre capitala si Cluj. Comanda operationala imediata a procesului de ghetoizare din Transilvania de Nord era exercitata de colonelul de jandarmi Tibor Paksy-Kiss, care i-a delegat puteri speciale la Oradea locotenent-colonelului Jenö Péterffy, prietenul sau personal si coleg de ideologie.

Evreii din comunele rurale au fost adunati mai intai in sinagogile locale si/sau in cladirile apartinand comunitatii. In unele orase, evreii au fost concentrati in puncte mai mici de colectare in vederea transferarii lor in principalele ghetouri. La fiecare stadiu al operatiunii, ei au fost supusi unui proces de expropriere care a capatat un caracter din ce in ce mai barbar.

Ghetoizarea evreilor din nordul Transilvaniei, ca si din celelalte parti ale Ungariei, s-a facut fara probleme, fara incidente cunoscute de rezistenta, nici din partea evreilor, nici din partea crestinilor. Masele evreiesti, ignorante in privinta realitatilor pe care le implica programul Solutiei Finale, au plecat spre ghetouri resemnate cu o soarta neplacuta, dar pe care nu o presupuneau fatala. Unii dintre ei isi explicau rational “izolarea” ca fiind un pas logic inainte ca teritoriul pe care locuiau sa devina camp de batalie. Altii dadeau crezare zvonurilor raspandite de oficialii politiei si jandarmeriei si chiar de unii lideri evrei, ca vor fi doar relocati la Kenyérmező, in Transdanubia, unde vor munci in agricultura pana la sfarsitul razboiului. Altii chiar nutreau speranta ca Armata Rosie nu era foarte departe si ca, deci, concentrarea lor nu va fi de lunga durata.

Actiunea de ghetoizare in Transilvania de Nord a fost incheiata in linii generale intr-o singura saptamana. Pe durata primei zile a campaniei, au fost adunati aproape 8 000 de evrei. In ziua de 5 mai, la pranz, numarul lor a crescut la 16 144, in 6 mai, la 72 382 si, in 10 mai, la 98 000. Procedura pentru adunarea, interogarea si exproprierea proprietatilor evreilor, ca si organizarea si administrarea ghetourilor a fost, in linii generale, aceeasi pentru fiecare judet al Transilvaniei de Nord. Evreii erau adunati in mare viteza, acordandu-li-se numai cateva minute pentru a impacheta, apoi erau condusi in ghetouri pe jos. Administratia interna a fiecarui ghetou a imputernicit un Consiliu Evreiesc, format, de regula, din liderii traditionali ai comunitatii evreiesti locale.

Dej. Ghetoul din Dej includea cea mai mare parte a evreilor din judetul Somes. Sub conducerea administrativa a prefectului Béla Bethlen, judetul a fost reprezentat la conferinta de la 26 aprilie cu László Endre, la Satu Mare, de: János Schilling, adjunctul de prefect; Jenö Veress, primarul Dejului; Lajos Tamási, primarul Gherlei; Gyula Sárosi, seful politiei din Dej; Ernö Berecki, seful politiei din Gherla, si Pál Antalffy, comandatul jandarmeriei din Somes. Obiectivele si deciziile acestei conferinte au fost comunicate ofiterilor sefi ai serviciului civil, jandarmeriei si politiei din judet la o intalnire speciala convocata si condusa de János Schilling la 30 aprilie. Ca si in alte parti, actiunea de ghetoizare a inceput la 3 mai. Adunarea evreilor din judet s-a facut sub conducerea lui Pál Antalffy. Ghetoul din Dej s-a aflat printre cele mai mizerabile din Transilvania de Nord. La insistenta oficialilor locali virulent antisemiti, acesta a fost stabilit intr-o padure – asa-numita „Bungur” – situata la aproximativ doua mile de oras. In momentul de varf, ghetoul cuprindea 7 800 de evrei, inclusiv cei 3 700 de evrei din oras. Altii au fost adusi din comunitatile rurale ale judetului Somes, multi dintre ei fiind adunati, initial, in resedintele de district de la Beclean, Chiochis, Dej, Gherla, Ileanda si Lapus.[25] Cei mai norocosi dintre locuitorii ghetoului se adaposteau in baraci improvizate, ceilalti fie in corturi facute manual, fie traiau sub cerul liber. Inainte de transferul catre „Bungur”, evreii din Dej au fost concentrati in trei centre din interiorul orasului, unde au fost supusi la perchezitii corporale pentru a li se lua bunurile de valoare.

Ghetoul, incercuit cu sarma ghimpata, era pazit de politia locala, ajutata de o unitate speciala formata din 40 de jandarmi, adusa de la Zalau. Comanda suprema a ghetoului se afla in mainile lui Takáts, un “agent guvernamental”. Administratia interna a ghetoului a fost incredintata Consiliului Evreiesc, compus din liderii respectati ai comunitatii locale. Consiliul ii includea pe Lázár Albert (presedinte), Ferenc Ordentlich, Samu Weinberger, Manó Weinberger si Andor Agai. Dr. Oszkar Engelberg era medicul sef al ghetoului, iar Zoltán Singer era reprezentantul economic responsabil cu aprovizionarea.

Conditiile sanitare din ghetou erau deplorabile, ca si serviciile de baza si aprovizionarea. Aceasta situatie s-a datorat in mare masura, relei vointe a lui Jenö Veress, primarul Dejului, si a doctorului Zsigmond Lehnár, medicul sef. Echipele de anchetatori care cautau bunuri de valoare au fost la fel de crude la Dej ca si in alte parti. Printre cei implicati in astfel de anchete au fost József Fekete, József Gecse, Maria Fekete, Jenö Takács, József Lakadár si ofiterii de politie Albert (Béla) Garamvolgyi, János Somorlyai, János Kassai si Miklós Désaknai.

Ghetoul a fost lichidat intre 28 mai si 8 iunie, din el fiind deportati 7.674 de evrei, in trei transporturi. Cativa evrei au reusit sa scape din ghetou. Printre acestia s-a aflat rabinul József Paneth din Ileanda Mare, care, impreuna cu noua membri ai familiei sale, se pare ca a reusit sa ajunga in siguranta in Romania.[26]

Baia Mare. Ghetoizarea evreilor din Baia Mare si ai diferitelor comunitati din districtele sud-estice ale judetului Satu Mare s-a facut urmand liniile de baza stabilite la cateva zile dupa conferinta de la Satu Mare. Intrunirea liderilor locali a avut loc la sediul Partidului Crucilor cu Sageti din Baia Mare, la ea participand si László Endre. Orasul a fost reprezentat, la inceput de adjunctul de primar Károly Tamás, dar acesta a fost inlocuit curand de István Rosner, un ajutor al sefului politiei, care s-a dovedit mai maleabil. Printre altii, au fost prezenti Jenö Nagy, seful politiei; Sándor Vajai, fost secretar general al biroului primarului; Tibor Várhelyi, comandantul unitatii de jandarmi; Gyula Gergely, liderul Partidului Crucilor cu Sageti din Transilvania de Nord; József Haracsek, presedintele Asociatiei Baross (o asociatie virulent antisemita a oamenilor de afaceri crestini).

Ghetoul pentru evreii din orasul Baia Mare a fost stabilit pe terenurile virane ale Fabricii de sticla König; evreii apartinand diferitelor comunitati din districtele Baia Mare, Somcuta Mare si Copalnic Manastur au fost cantonati in niste grajduri din Valea Borcutei, aflate la aproximativ doua mile de oras. Adunarea evreilor si perchezitiile dupa bunuri de valoare s-au facut sub comanda lui Jenö Nagy si Gyula Gergely, cu participarea SS-Hauptsturmführer Franz Abromeit. Ghetoul din Baia Mare cuprindea aproximativ 3 500 de evrei, iar cel din Valea Borcutului, in jur de 2 000. Dintre acestia din urma, numai 200 si-au gasit adapost in grajduri; ceilalti au fost cantonati sub cerul liber. Comandantul sef al ghetoului a fost Tibor Várhelyi. Evreii din ghetoul de la Baia Mare au fost supusi torturilor si metodelor de ancheta obisnuite in toate ghetourile. Printre cei implicati in aceste anchete, condusi de Nagy si de Várhelyi, au fost Károly Balogh si László Berentes, asociati la Fabrica Phoenix din Baia Mare, ca si Haracsek, Péter Czeisberger, Zoltán Osváth si detectivii József Orgoványi, Imre Vajai si István Bertalan. Raspunderea generala pentru administrarea judetului ii revenea, la vremea respectiva, lui Barnabás Endrödi, care a fost numit prefect al judetului Satu Mare de catre guvernul Sztójay, la 25 aprilie 1944.

Cei 5 916 evrei din cele doua ghetouri au fost deportati in doua transporturi, intre 31 mai si 5 iunie

Conditiile din ghetouri

Conditiile de trai in ghetouri ale evreilor din Transilvania de Nord, inainte de depor­tarea lor, erau tipice pentru toate ghetourile din Ungaria. In centrele de adunare – ghetouri de judet – asigurarea hranei tuturor evreilor, inclusiv a celor transferati din comunitatile vecine, a devenit responsabilitatea Consiliilor Evreiesti. Masa principala si, adeseori, singura consta intr-o supa subtire de cartofi. Chiar si cu aceste ratii minuscule, problema hranei a devenit acuta dupa primele cateva zile, la terminarea proviziilor aduse de evreii din zona rurala. Conditiile de trai din ghetouri erau extrem de dure si, adeseori, profund inumane. Teribila inghesuiala din locuintele ghetoului, cu conditii total inadecvate pentru prepararea hranei, spalat, facilitati sanitare, a dus la o mizerie intolerabila si la tensiuni intre ocupantii locuintelor. Dar oricat de deplorabile ar fi fost conditiile din ghetourile oraselor, ele nu se puteau compara cu conditiile nemiloase din caramidarii si din paduri, unde multi evrei au fost tinuti cateva saptamani sub cerul liber. Malnutritia, absenta facilitatilor sanitare, lipsa posibilitatilor de a se spala, ca si vremea nefavorabila au cauzat, in multe locuri, serioase probleme de sanatate. Provizia de apa pentru miile de locuitori ai ghetourilor consta, in general, intr-un numar limitat de cismele, dintre care unele erau adeseori defecte zile in sir. Santuri sapate chiar de evrei erau folosite ca latrine. Afectiunile minore si racelile obisnuite erau, desigur, practic omniprezente. Multe persoane au pierit de maladii grave precum dizenteria, febra tifoida si pneumonia.

Starii de sanatate dezastruoase i s-a adaugat comportamentul in general barbar al ofiterilor de politie si jandarmerie care pazeau ghetourile. In fiecare ghetou, autoritatile au destinat o cladire separata pentru a servi ca “monetarie” – un loc unde jandarmi si detectivi urmau sa tortureze evrei pentru a-i determina sa spuna unde si-au ascuns averile. Tehnica lor era, in general, aceeasi peste tot. Sotii erau adesea torturati in fata sotiilor si a copiilor; frecvent, sotiile erau batute in fata sotilor, iar copiii torturati in fata parintilor. Metodele folosite erau crude si incredibil de barbare. Victimele erau batute la talpi cu bastoane de lemn sau de cauciuc; erau lovite peste fata sau cu picioarele pana isi pierdeau cunostinta. Barbatii erau, de cele mai multe ori, loviti la testicule; femeile, adeseori tinere fete, erau perchizitionate vaginal cu colaborarea unor femei voluntare si a moaselor, care nu luau nici o precautie de igiena, de multe ori in fata barbatilor care le interogau. Unii anchetatori deosebit de sadici foloseau dispozitive electrice pentru a-si determina victimele sa marturiseasca. Unul dintre capetele unui astfel de dispozitiv era fixat in gura, iar altul in vagin sau legat de testicule. Aceste torturi brutale au dus multe victime la nebunie sau la sinucidere.[20]

Desi in unele comunitati au existat oficiali care s-au straduit sa se poarte cat mai uman posibil in acele conditii extraordinare, exemplul lor a fost mai degraba o exceptie decat o regula.

            #

Scriitorul Augustin Buzura , născut în Brebeni , sat aparținînd comunei Copalnic Mănăstur , a scris aceste rînduri in una din cărtile de memorialistică pe care le-a scris .

 

Imi vine acum in minte un episod pe care l-am omis la vremea respectiva. In satul nostru isi aveau gospodariile mai multi evrei, pe care administratia horthysta ii obligase sa poarte stele galbene. Copiii lor erau de varsta noastra, asa ca ne jucam impreuna.

Toti aveam stele galbene, ca si ei. Intr-o noapte, i-au incarcat si i-au dus de acolo; copii si adulti... Erau oameni foarte religiosi... Sambata, mama mergea sa le aprinda focul, pentru ca ei nu faceau nici o miscare. De sarbatorile lor in care aveau voie sa petreaca - de Purim, de pilda -, il chemau, insa, pe tata la chefuri. Se innodau niste discutii absolut fantastice. Se imbatau amandoi si, invariabil, tata intreba: “Ce-ati facut voi cu Hristos?!”. Sigur ca totul se termina in cearta. Intr-un final, ziceam, i-au dus, iar noi i-am condus, tin bine minte, pana au iesit din sat. Nu s-a mai stiut absolut nimic despre ei, pana tarziu, cand, dupa terminarea razboiului, unul singur dintre ai lor s-a intors, dar apoi, foarte repede, a plecat in Israel. Am tinut legatura cu el cat s-a putut si am aflat, la un moment dat, ca a murit in Sinai

                      #

Încă o poveste a evreilor din nordul Transilveniei cedat in 1940 prin Dictatul de la Viena si trimisi pe front în detasamentele de muncă . Doi dintre protagonișt , doi Lăpușeni

 

În iarna lui 1944, în Ucraina, Mihai Eisikovits a întâlnit şi oameni de omenie

De-a lungul anilor am ascultat relatările multor supravieţuitori ai lagărelor naziste şi detaşamentelor de muncă, unii dintre ei povestindu-mi întâmplări pilduitoare despre omenia unor localnici întâlniţi în cale. Ecaterina Kallós (fie-i ţărâna uşoară) mi-a descris momentul în care convoiul, alcătuit din deţinutele zdrenţăroase şi epuizate, a ajuns într-un sat cehesc unde femeile le-au aruncat în şosea tăvi cu cozonaci şi pâini rumene, ţărăncile mai curajoase alergând, chiar sub ameninţarea gloanţelor, pentru a turna lapte în cănile legate la brâul prizonierelor. Aaron Fischer, unchiul mamei, (trecut şi el la cele veşnice) mi-a povestit că l-a nimerit un glonţ şi a căzut fără cunoştinţă într-o pădure din Ucraina. Peste o vreme s-a trezit într-un bordei unde nişte momâi smolite îi oblojeau rănile cu plante. L-au întremat cu ceaiuri şi supă, ca apoi să-i dea şi nişte merinde de drum. Aşa a scăpat cu viaţă, a ajuns cumva la unitatea lui de muncă obligatorie, ca apoi să fie luat prizonier de sovietici…Amintirile lui Mihai Eisikovits, povestite cu prospeţime şi ilustrate cu desene originale, se înscriu în aceeaşi tematică.
Pe drumuri periculoase
de Mihai Eisikovits
În iarna anului 1944 mărşăluiam la un nou loc de muncă. Drumurile pe care le parcurgeam erau foarte lungi şi grele. Vara pe arşiţă, toamna în ploi şi noroaie. De data aceasta drumul era înzăpezit şi viscolul ne biciuia faţa. Lopata, dar mai ales târnăcopul, apăsa greu pe umerii noştri. Eram escortaţi de soldaţi unguri înarmaţi. Unii dintre ei nu erau prea severi cu noi, pentru că nici viaţa lor nu era „roză”. În vreme de război şi ei erau cu gândul la cei rămaşi acasă, la fel ca şi noi, cei din detaşamentul pentru muncă.



Mihai Eisikovits depănând amintiri din cuvinte şi desene


Mergeam în formaţie, dar la un moment dat am fost atacaţi cu focuri de armă. Cu toţii am aruncat uneltele şi ne-am refugiat unde am putut. Asta au făcut şi soldaţii care ne escortau şi apoi nu s-au mai arătat. Au fost şi câţiva răniţi; pe unul am apucat să-l văd. Avea în pulpă o rană mare deschisă, nu mai putea să meargă şi a rămas pe loc, de soarta lui nu am mai auzit niciodată. Atacatorii în uniforma neagră, făceau parte din gărzile naţionaliste ucrainene. Ne-au luat trei căruţe, şase cai şi , desigur, toate proviziile. Eu am luat-o la fugă cu prietenul meu Hirsch. După ce am traversat un dâmb înalt, am ajuns la un drum cu zăpada bătătorită, convinşi că ne duce la o aşezare locuită, cel puţin un sat sau cătun, dar am dat de o şosea lată şi o zonă împădurită. Nu puteam merge pe drum. Fiind fugari şi pe deasupra evrei, ne păşteau multe pericole, aşa că ne-am hotărât să intrăm în pădure, dar nu prea adânc să nu ne rătăcim. Mergeam anevoios din cauza zăpezii înalte. Treptat începea să se întunece şi frigul s-a înăsprit; trebuia să găsim un loc unde să înnoptăm. Din marginea pădurii priveam spre întinderea albă şi unde vedeam o licărire de lampă, bănuiam o casă locuită. Ne-am îndreptat în direcţia luminiţelor. La prima casă am cerut găzduire pentru o noapte. Ne-au primit în casă şi ne-au dat şi o oală de cartofi fierţi în coajă, care au fost bineveniţi, că aveam o foame de lup. Gazda, un ucrainean omenos, ne-a dat nişte repere legate de drumul nostru. La ieşirea din casă am mai primit cartofi, pe care i-am pus în traistă şi care au fost gustoşi şi de folos, chiar şi după ce au îngheţat. Ieşiţi din casă, ne-am îndreptat tot spre pădure. După câteva ore de mers, am văzut pe şosea venind doi oameni şi ne-a fost puţin teamă să nu ne iasă în cale oarece duşmani. Dar când s-au mai apropiat i-am recunoscut, Nathan Rosenfeld şi N. Izsák, ambii din Târgu Lăpuş, fugari şi ei…Ni s-au alăturat şi ne-am continuat drumul. Spre seară, iar ger, iar foame, trebuia să găsim un adăpost, dar de data asta pentru patru. Am procedat ca în prima seară orientându-ne după luminiţe. Într-o altă casă de ucraineni am primit găzduire, cartofii fierţi şi câte o cană de lapte acru. Dimineaţa, după ce le-am mulţumit pentru toate, ne-am îndreptat spre pădure. După câteva ore de mers , fără mare spor, am văzut de la distanţă mare doi oameni cu doi cai. Eram sigur că sunt ucraineni şi nu ştiam ce ne va aduce întâlnirea cu ei. După ce s-au mai apropiat i-am recunoscut: unul era Andrei Reich din Oradea, celălalt Rosenberg din comuna Petriceni. Ca şi primii doi şi aceştia făceau parte din detaşamentul nostru de muncă. Am ascultat pe scurt şi povestea lor, şi ni s-au alăturat. Ştiam că de-acum eram şase de găzduit pentru noapte. Seara, în timp ce ne căutam loc de înnoptat, am observat de la distanţă un alt om. Când s-a apropiat, l-am recunoscut pe Jóska Izsák din Oradea, tot din detaşamentul nostru de muncă. Şi el avea multe de spus. Casă am găsit după ce se lăsase de mult întunericul. Ca să nu stârnim panică, mergând cu toţii spre casă, ne-am înţeles ca mai întâi să mă duc singur, să vorbesc cu gazda, iar ei să vină după ce le fac semn cu mâna. M-am dus, am bătut încet în geam şi am zărit un om care s-a apropiat încet de geam. I-am cerut voie să înnoptez. Ucraineanul a ieşit din casă şi abia atunci i-am spus că nu sunt singur şi le-am făcut semn camarazilor meu. Cu toţii am intrat în casa încălzită, gazda a adus nişte paie şi ne-a făcut aşternutul pe podea. Am adormit buştean, dar la un moment m-a trezit gazda care trăgea de mine să fugim afară. Era lumină ca ziua, întrucât casa din vecini ardea în vâlvătăi . Eu, nedezmeticit şi rupt de oboseală, m-am aruncat în aşternutul de paie şi mi-am zis că până nu ard paiele de sub mine nu mă mişc şi am adormit înapoi.

N-am păţit nimic, iar dimineaţa când eram gata de plecare, gazda noastră ne-a dat o pâine neagră şi o oală neagră de lut cu lapte. Am împărţit pâinea în şapte părţi şi ne-am aşezat în cerc şi oala am purtat-o roată din mână în mână, bând fiecare câtei o sorbitură până ce s-a terminat şi ultima picătură. Ne-am luat rămas bun şi am luat-o din nou către pădure, dar pentru asta trebuia să traversăm şoseaua.

Deodată, din dosul unei movile înzăpezite apar în faţa noastră trei indivizi, în uniformă neagră şi cu arma automată atârnată de gât. Unul din ei strigă HALT. Am încremenit, ştiind că luptătorii gărzilor ucrainene comiteau lucruri odioase. Unul din indivizi ne-a întrebat în limba germană: cine suntem, unde mergem, dacă avem bani, arme. Le-am răspuns. Apoi au început să caute în rucsacurile ponosite. Negăsind nimic interesant, s-au uitat ce avem în picioare. Orădeanul avea cizme bune, aşa că l-au obligat să şi le scoată şi s-au făcut nevăzuţi. A rămas bietul nostru camarad în nişte ciorapi rupţi, în plină iarnă. Ce era să ne facem? Ne-am gândit să tăiem mantaua unuia dintre noi şi să-i facem încălţări din postav. când apar două femei în uniforme negre, înarmate. Ne-a adresat aceleaşi întrebări ca şi ceilalţi. Le-am povestit ce păţise colegul nostru din cauza celor trei camarazi ai lor şi le-am întrebat „ist das menschlich?” (Este omenesc?). Femeile au dispărut, fără o vorbă. Trebuia să tăiem mantaua, dacă voiam ca picioarele lui Andrei să îngheţe. Dar nu a mai fost nevoie pentru că am văzut zburând spre noi o cizmă şi, peste vreun minut, cealaltă. Atunci ne-am dat seama că ucrainenii aveau buncărul sub movila înzăpezită, de unde supravegheau şoseaua. Cu un cuţit am tăiat carâmbii ca cizmele lui să nu mai tenteze pe nimeni.

Scăpaţi de ucraineni, am intrat în pădure, am găsit şi o potecă bătătorită. La câţiva kilometri de mers, am văzut tot mai multe urme de sânge. Nu era a bună, dar ne-am continuat drumul sperând să ne fofilăm cumva şi să ajungem într-o zonă mai sigură. Spre seară ne-au apărut în drum alţi doi oameni… De data asta erau doi jandarmi unguri. „STAI! Cine sunteţi, de unde veniţi?” Am relatat cum fusese atacat detaşamentul nostru şi cum ne-am reîntâlnit apoi. Jandarmii ne-au escortat până la o casă mare de bârne, acolo era sediul companiei maghiare de grăniceri. De planul nostru de evadare se alesese praful.
Dimineaţa ne-au îmbarcat într-un tren şi apoi am fost transbordaţi într-un mărfar şi închişi într-un vagon. Aşa am ajuns la Debreţin unde, timp de trei săptămâni, ne-au luat în primire câţiva ofiţeraşi, care ne-au făcut o instrucţie severă cu salturi peste garduri înalte, căţărări pe stâlp şi altele şicane, drept pedeapsă pentru fuga noastră. De mâncare nu ne-u dat, dar am primit câte ceva, din bunăvoinţa bucătarilor…
După mai bine de două săptămâni am fost îmbarcaţi din nou şi retrimişi în Ucraina, în oraşul Calus, de unde după alte două săptămâni am ajuns la unităţile noastre, unde am constatat că peste o sută de oameni din detaşamentul nostru îşi pierduseră viaţa. Şi totuşi, pot spune că:
- Unitatea noastră a fost printre cele mai norocoase, faţă de multe altele care au fuseseră decimate. E drept că după câteva luni am ajuns prizonieri de război la sovietici, unde aveam să mai tragem patru ani.a lui 1944, în Ucraina, Mihai Eisikovits a întâlnit şi oameni de omenie

                                               11.04.2010
 Astăzi ca in fiecare an aici în Israel se comemorează ziua HOLOCAUSTULUI .Au trecut cîţiva ani de cînd am postat pe internet această pagină , ca amintire a victimelor holocaustului din Lăpuş .
Astăzi am să adaug lista vitimelor , ce am preluat-o din cartea lui IJAC ARIE , carte de memorii , şi o mică istorie a comunităţii evreieşti din Lăpuş . 
 
 
                              #
 
 
Last Name: GROSZMANN
First Name: Josef
Title:
Birth Day: 21
Birth Month: Oct
Birth Year: 1902
Birth Place: Kapolnokmonoster
Came From: Auschwitz
Residence (town): Magyarlapos
Residence (street): Szolnok Goboka
Prisoner Number: 71609
Date of Arrival: zug. 18 Jun 1944 Au.
Disposition: befr. Kauf.
Disposition (translated): liberated. Kauf.
Comments:
Category: Sch. Ung. J.
Category (translated): prisoner. Hungarian. Jew.
ID: 21669
Page: 1912/Su
Disk: 2
Image: 91
 
Last Name: LAZAR
First Name: Ibolya
Title:
Birth Day: 06
Birth Month: Jun
Birth Year: 1929
Birth Place: Magyarlapos
Came From: Auschwitz
Residence (town): Magyarlapos
Residence (street): Föter 529
Prisoner Number: 120451
Date of Arrival: 27 Oct 1944 Ausch.
Disposition: befr. Kaufering
Disposition (translated): liberated. Kaufering
Comments:
Category: Sch. Ung. J.
Category (translated): prisoner. Hungarian. Jew.
ID: 189337
Page: 3313/Ky.
Disk: 4
Image: 1450
 
Last Name: KAUFMANN
First Name: Erny
Title:
Birth Day: 25
Birth Month: Feb
Birth Year: 1924
Birth Place: Ferebanya
Came From:
Residence (town): Magyar Lapos
Residence (street):
Prisoner Number: 90385
Date of Arrival: v. 06 Aug 1944 Wa.
Disposition: befr. MĂĽhldorf
Disposition (translated): liberated. MĂĽhldorf
Comments:
Category: Sch. Ung. J.
Category (translated): prisoner. Hungarian. Jew.
ID: 148099
Page: 2657/Sch.
Disk: 3
Image: 524
 
 
                                         #
 

BURGER JOSEF

Source Pages of Testimony
Last Name BURGER
First Name JOSEF
First Name YOSEF
Gender MALE
Date of Birth 1875
Place of Birth FEREST,MARAMURES,CRISANA-MARAMURES,ROMANIA
Marital Status MARRIED
Spouse's Maiden Name MARKOVITZ
Place of Permanent Residence MAGYARLAPOS,SOMES,TRANSYLVANIA,ROMANIA
Profession BAKER
Place During Wartime MAGYARLAPOS,SOMES,TRANSYLVANIA,ROMANIA
Place of Death AUSCHWITZ,CAMP
Date of Death 1944
Type of Material Page of Testimony
Submitter's Last Name FRID
Submitter's First Name RIVKA
Relationship to victim NIECE
Date of Registration 10/04/1957

 

HANZEL MIHAIL

Source Pages of Testimony
Last Name HANZEL
Last Name HENZEL
First Name MIHAIL
First Name KHAIM
Father's First Name DAVID
Father's First Name ARIE
Mother's First Name TOVA
Gender MALE
Date of Birth 1890
Place of Birth LAPOS,SZABOLCS,HUNGARY
Marital Status MARRIED
Spouse's First Name KHANA
Spouse's Maiden Name SHIMON
Place of Permanent Residence MAGYARLAPOS,SOMES,TRANSYLVANIA,ROMANIA
Profession TAILOR
Place During Wartime MAGYARLAPOS,SOMES,TRANSYLVANIA,ROMANIA
Place of Death AUSCHWITZ,CAMP
Date of Death 1944
Type of Material Page of Testimony
Submitter's Last Name NEMESH
Submitter's First Name* AMALIA
Relationship to victim DAUGHTER
Date of Registration 26/02/1956

WAJNBERGER RACHEL

Source Pages of Testimony
Last Name WAJNBERGER
Last Name* VEINBERGER
First Name RACHEL
First Name RAKHEL
Gender FEMALE
Date of Birth 1880
Place of Birth ROMANIA
Marital Status MARRIED
Spouse's First Name AVRAHAM
Spouse's First Name HERSH
Spouse's First Name* HIRSH
Place of Permanent Residence MAGYARLAPOS,SOMES,TRANSYLVANIA,ROMANIA
Profession HOUSEWIFE
Place During Wartime MAGYARLAPOS,SOMES,TRANSYLVANIA,ROMANIA
Place of Death AUSCHWITZ,CAMP
Date of Death 1944
Type of Material Page of Testimony
Submitter's Last Name KIRALI
Submitter's First Name AVIGDOR
Date of Registration 10/03/1957

 

Full Record Details for Pollak David
Source Nevek - Victims of Hungarian Labour Battalions, The Beate Klarsfeld Foundation and Yad Vashem, 1992
Last Name POLLAK
First Name David
Mother's First Name REGINA
Mother's Maiden Name TELLER
Gender Male
Date of Birth 06/03/1912
Place of Birth MAGYARLAPOS,SOMES,TRANSYLVANIA,ROMANIA
Place during the war BJELGOROD,KURSK,RUSSIA (USSR)

Type of material

List of Hungarian labor battalion victims

 
 
Pollak Samuel
Source Pages of Testimony
Last Name POLLAK
First Name SAMUEL
First Name BENIAMIN
First Name AVRAHAM
First Name SHMUEL
First Name BINIAMIN
Father's First Name MOSHE
Mother's First Name SERAH
Mother's First Name SARA
Mother's Maiden Name SOFER
Gender Male
Date of Birth 1929
Place of Birth MAGYARLAPOS,SOMES,TRANSYLVANIA,ROMANIA
Citizenship HUNGARY
Marital Status CHILD
Permanent Place of Residence MAGYARLAPOS,SOMES,TRANSYLVANIA,ROMANIA
Place during the war MAGYARLAPOS,SOMES,TRANSYLVANIA,ROMANIA
Place of Death AUSCHWITZ,Camp
Date of Death 1944
Age 15
Type of material Page of Testimony
Submitter's Last Name POLAK
Submitter's Last Name PELEG
Submitter's First Name YSHAI
Relationship to victim COUSIN

 

 

Full Record Details for Salamon Rachel
Source Pages of Testimony
Last Name SALAMON
Last Name SHALAMON
First Name RACHEL
First Name RAKHEL
Maiden Name FERENCZ
Maiden Name FRANTZ
Father's First Name JAKAB
Father's First Name YAAKOV
Mother's First Name ROZA
Gender Female
Date of Birth 1884
Place of Birth MAGYARLAPOS,SOMES,TRANSYLVANIA,ROMANIA
Marital Status MARRIED
Spouse's First Name JAKAB
Spouse's First Name YAAKOV
Permanent Place of Residence HAGYMASLAPOS,SATU MARE,CRISANA-MARAMURES,ROMANIA
Place during the war HAGYMASLAPOS,SATU MARE,CRISANA-MARAMURES,ROMANIA
Place of Death AUSCHWITZ,Camp
Date of Death 1944
Age 60
Type of material Page of Testimony
Submitter's Last Name ROSENFELD
Submitter's First Name MORICZ

Relationship to victim

 

                    

Full Record Details for Paneth Adolf

 

 

 

ACQUAINTANCE

#

 

Source Pages of Testimony
Last Name PANETH
First Name ADOLF
First Name AVRAHAM
Father's First Name LEIBISH
Father's First Name LEOPOLD
Mother's First Name SHIFRA
Gender Male
Date of Birth 15/10/1900
Place of Birth MAGYARLAPOS,SOMES,TRANSYLVANIA,ROMANIA
Marital Status MARRIED
Spouse's First Name REGINA
Spouse's First Name RIVKA
Spouse's Maiden Name KOHN
Permanent Place of Residence MAGYARLAPOS,SOMES,TRANSYLVANIA,ROMANIA
Place during the war DEJ,GHETTO
Place of Death AUSCHWITZ,Camp
Date of Death 29/05/1944
Type of material Page of Testimony
Submitter's Last Name PANETH
Submitter's First Name YECHESKEL
Relationship to victim SON
 
 
 
 
Full Record Details for Izsak Simon
 
Source Pages of Testimony
Last Name IZSAK
Last Name IZAK
First Name SIMON
First Name SHIMON
Gender Male
Date of Birth 1900
Place of Birth MAGYARLAPOS,SOMES,TRANSYLVANIA,ROMANIA
Marital Status MARRIED
Spouse's First Name ILONKA
Permanent Place of Residence GALATI,COVURLUI,MOLDAVIA,ROMANIA
Place during the war MAGYARLAPOS,SOMES,TRANSYLVANIA,ROMANIA
Place of Death AUSCHWITZ,Camp
Date of Death 1944
Age 44
Type of material Page of Testimony
Submitter's Last Name SNOW
Submitter's First Name ISABELLA
Relationship to victim NEPHEW
 
                           #
 
Full Record Details for Sauber Emma
 
Source Terezinska Pametni Kniha/Theresienstaedter Gedenkbuch, Terezinska Iniciativa, vol. I-II Melantrich, Praha 1995, vol. III Academia Verlag, Prag 2000
Last Name SAUBER
First Name EMMA
Date of Birth 18/11/1928
Place of Birth MAGYARLAPOS,SOMES,TRANSYLVANIA,ROMANIA
Place during the war MAGYAR LAPOS
Name of Camp AUSCHWITZ,Camp
Name of Camp HERTINE,Camp
Type of material List of Theresienstadt camp inmates
 
 
 
Full Record Details for Grunstein Adolf
Source Pages of Testimony
Last Name GRUNSTEIN
First Name ADOLF
Father's First Name MORDECHAJ
Gender Male
Place of Birth MAGYARLAPOS,SOMES,TRANSYLVANIA,ROMANIA
Marital Status MARRIED
Permanent Place of Residence GYERGYOSZENTMIKLOS,CIUC,TRANSYLVANIA,ROMANIA
Place during the war GYERGYOSZENTMIKLOS,CIUC,TRANSYLVANIA,ROMANIA
Date of Death 1944
Type of material Page of Testimony
Submitter's Last Name GRUNSTEIN
Submitter's First Name SALOM
Relationship to victim NEPHEW
 
 

HANZEL MIHAIL

Source Pages of Testimony
Last Name HANZEL
Last Name HENZEL
First Name MIHAIL
First Name KHAIM
Father's First Name DAVID
Father's First Name ARIE
Mother's First Name TOVA
Gender MALE
Date of Birth 1890
Place of Birth LAPOS,SZABOLCS,HUNGARY
Marital Status MARRIED
Spouse's First Name KHANA
Spouse's Maiden Name SHIMON
Place of Permanent Residence MAGYARLAPOS,SOMES,TRANSYLVANIA,ROMANIA
Profession TAILOR
Place During Wartime MAGYARLAPOS,SOMES,TRANSYLVANIA,ROMANIA
Place of Death AUSCHWITZ,CAMP
Date of Death 1944
Type of Material Page of Testimony
Submitter's Last Name NEMESH
Submitter's First Name* AMALIA
Relationship to victim DAUGHTER
Date of Registration 26/02/1956
 
                                     #
 
Last Name: HENZEL
First Name: Antal
Title:
Birth Day: 16
Birth Month: Aug
Birth Year: 1898
Birth Place: Magyarlapos
Came From: Auschwitz
Residence (town): Kolozsvar
Residence (street):
Prisoner Number: 72109
Date of Arrival: v. 18 Jun 1944 Auschw.
Disposition: befr. Kaufering
Disposition (translated): liberated. Kaufering
Comments:
Category: Sch. Ung. J.
Category (translated): prisoner. Hungarian. Jew.
ID: 157800
Page: 2121/Sch.
Disk: 3
Image: 1063
 
 
 

BURGER JOSEF

Source Pages of Testimony
Last Name BURGER
First Name JOSEF
First Name YOSEF
Gender MALE
Date of Birth 1875
Place of Birth FEREST,MARAMURES,CRISANA-MARAMURES,ROMANIA
Marital Status MARRIED
Spouse's Maiden Name MARKOVITZ
Place of Permanent Residence MAGYARLAPOS,SOMES,TRANSYLVANIA,ROMANIA
Profession BAKER
Place During Wartime MAGYARLAPOS,SOMES,TRANSYLVANIA,ROMANIA
Place of Death AUSCHWITZ,CAMP
Date of Death 1944
Type of Material Page of Testimony
Submitter's Last Name FRID
Submitter's First Name RIVKA
Relationship to victim NIECE
Date of Registration 10/04/1957

                           #
Marton Solomon
Born: 1903 MAGYARLAPOS
Died: 1944 Auschwitz
Relationship to submitter: Father
 
 
                       #
 
Full Record Details for Pollak Samuel
Source Pages of Testimony
Last Name POLLAK
First Name SAMUEL
First Name BENIAMIN
First Name AVRAHAM
First Name SHMUEL
First Name BINIAMIN
Father's First Name MOSHE
Mother's First Name SERAH
Mother's First Name SARA
Mother's Maiden Name SOFER
Gender Male
Date of Birth 1929
Place of Birth MAGYARLAPOS,SOMES,TRANSYLVANIA,ROMANIA
Citizenship HUNGARY
Marital Status CHILD
Permanent Place of Residence MAGYARLAPOS,SOMES,TRANSYLVANIA,ROMANIA
Place during the war MAGYARLAPOS,SOMES,TRANSYLVANIA,ROMANIA
Place of Death AUSCHWITZ,Camp
Date of Death 1944
Age 15
Type of material Page of Testimony
Submitter's Last Name POLAK
Submitter's Last Name PELEG
Submitter's First Name YSHAI
Relationship to victim COUSIN
 
                    #
 
Full Record Details for Polak Asher
Source Pages of Testimony
Last Name POLAK
First Name ASHER
First Name YITZKHAK
Father's First Name KHAIM
Mother's First Name LEA
Gender Male
Date of Birth 1902
Place of Birth LAPISZ,SOMES,TRANSYLVANIA,ROMANIA
Marital Status MARRIED
Spouse's First Name PEREL
Spouse's Maiden Name MARKOVITZ
Permanent Place of Residence LAPISZ,SOMES,TRANSYLVANIA,ROMANIA
Profession MERCHANT
Place during the war REGIN,MURES,TRANSYLVANIA,ROMANIA
Type of material Page of Testimony
Submitter's First Name MEIR
Relationship to victim BROTHER
 
                           #
 
POLLAK ZOLTAN
Source Pages of Testimony
Last Name POLLAK
First Name ZOLTAN
Father's First Name AVRAM
Mother's First Name TUBY
Gender MALE
Date of Birth 1905
Place of Birth MAGYARLAPOS,SOMES,TRANSYLVANIA,ROMANIA
Marital Status MARRIED
Spouse's First Name YOLAN
Spouse's Maiden Name MOSKOVITS
Place of Permanent Residence DUNAFOLDVAR,TOLNA,HUNGARY
Profession CHIEF RABBI
Place During Wartime DUNAFOLDVAR,TOLNA,HUNGARY
Date of Death 1944
Type of Material Page of Testimony
Submitter's Last Name LORINCZ
Submitter's Last Name POLLAK
Submitter's First Name TEREZIA
Relationship to victim DAUGHTER
Date of Registration 01/08/1998
 
 
 
 

Hozzátartozokat keresünk » Mandel Móric gk. vez.

Képek
Név: Mandel Móric gk. vez.
Születési év 1907. júl. 12.
Sír helye Podol-Kuzinyovka-i zsidó temető
Születési hely Károlyfalva
Utolsó lakhely Magyarlapos
Anyja neve Ivel Pepi
Apja neve
Katonai alakulat VII. beszerző oszlop Alakulat VII. besz. oszl. Rendfokozat kmsz.
Egyéb KIJEV-PODOL-KUZINYOVKAI zsidó temetőben eltemetett, 1942 novembere és 1943 szeptembere között elhunyt munkaszolgálatosok névjegyzéke. Holocaust füzetek 1999/12
Felrakás dátuma 2009-01-05 01:01:39

 
 
 
Last Name: GOLDSTEIN
First Name: Sandor
Title:
Birth Day: 12
Birth Month: Aug
Birth Year: 1912
Birth Place: Magyar Lapos
Came From:
Residence (town): Nagysomkut
Residence (street):
Prisoner Number: 90180
Date of Arrival: zug. 06 Aug 1944
Disposition: befreit MĂĽhldorf
Disposition (translated): liberated MĂĽhldorf
Comments:
Category: Sch.Ung.J.
Category (translated): prisoner.Hungarian.Jew.
ID: 26911
Page: 1792-Scha.
Disk: 2
Image: 216
 
 
Last Name: GOLDSTEIN
First Name: Sara
Title:
Birth Day: 28
Birth Month: Dec
Birth Year: 1922
Birth Place: Budfalva
Came From: Auschwitz
Residence (town): Budfalva
Residence (street): Maramoros Krs.
Prisoner Number: 83094
Date of Arrival: 27 Jul 1944 Auschw.
Disposition: befreit MĂĽhldorf
Disposition (translated): liberated MĂĽhldorf
Comments:
Category: Sch.Ung.J.
Category (translated): prisoner.Hungarian.Jew.
ID: 26912
Page: 1792-Scha.
Disk: 2
Image: 216
 
 
Last Name: GOLDSTEIN
First Name: Rosa
Title:
Birth Day: 14
Birth Month: May
Birth Year: 1924
Birth Place: Budfalva
Came From: Auschwitz
Residence (town): Budfalva
Residence (street): Maramores Kr.
Prisoner Number: 83091
Date of Arrival: 27 Jul 1944 v. Au.
Disposition: befr. MĂĽhldorf.
Disposition (translated): liberated. MĂĽhldorf.
Comments:
Category: Sch.Ung.J.
Category (translated): prisoner.Hungarian.Jew.
ID: 26902
Page: 1791/Bg.
Disk: 2
Image: 215
 
                          #

Bracha Fajntoch was born in Magyarlapos, Romania in 1875. She was a housewife and married to Yitzkhak. Prior to WWII she lived in Magyarlapos, Romania. During the war she was in Magyarlapos, Romania. Bracha was murdered/perished in 1944 in Auschwitz, Poland. This information is based on a Page of Testimony (displayed on left) submitted by her relative.

 
 
 
 
Noemi Grunstein was born in Magyarlapos, Romania in 1936 to Ilonka nee Silberstein. She was single. Prior to WWII she lived in Magyarlapos, Romania. During the war she was in Magyarlapos, Romania. Noemi was murdered/perished in 1944 in Auschwitz, Poland. This information is based on a Page of Testimony (displayed on left) submitted by her father.
 
Source: Pages of Testimony
Last Name: Grunstein
First Name: Noemi
Father's First Name: Salom
Father's Last Name: Grunstein
Mother's First Name: Ilana
Mother's First Name: Ilonka
Mother's Maiden Name: Silberstein
Gender: Female
Date of Birth: 1936
Place of Birth: Magyarlapos,Somes,Transylvania,Romania        
Marital Status: SINGLE
Permanent Place of Residence: Magyarlapos,Somes,Transylvania,Romania    
Place during the war: Magyarlapos,Somes,Transylvania,Romania    
Place of Death: Auschwitz,Camp,Poland    
Date of Death: 1944
Type of material: Page of Testimony
Submitter's Last Name: Grunstein
Submitter's First Name: Salom
Relationship to victim: FATHER
Is the Submitter a Survivor?: NO
Item ID: 861972 
 
 
 
 
 
 
 
Juda Grinstein was born in Magyarlapos, Romania in 1932 to Hana. He was married to Hana nee Silberstein. Prior to WWII he lived in Magyarlapos, Romania. During the war he was in Magyarlapos, Romania. Juda was murdered/perished in 1944 in Auschwitz, Poland. This information is based on a Page of Testimony (displayed on left) submitted by his father.
 
 
Source: Pages of Testimony
Last Name: Grinstein
First Name: Juda
First Name: Mordechaj
Father's First Name: Salom
Mother's First Name: Hana
Gender: Male
Date of Birth: 1932
Place of Birth: Magyarlapos,Somes,Transylvania,Romania        
Marital Status: MARRIED
Spouse's First Name: Hana
Spouse's Maiden Name: Silberstein
Permanent Place of Residence: Magyarlapos,Somes,Transylvania,Romania    
Place during the war: Magyarlapos,Somes,Transylvania,Romania    
Place of Death: Auschwitz,Camp,Poland    
Date of Death: 1944
Type of material: Page of Testimony
Submitter's Last Name: Grinstein
Submitter's First Name: Salom
Relationship to victim: FATHER
Item ID: 1527816 
 
 
 
Lea Hershkovitz nee Vaksman was born in Magyarlapos, Romania to Shmuel and Ester nee Teikhtal. She was a wig-dresser. Prior to WWII she lived in Bistritz, Romania. During the war she was in Bistritz, Romania. Lea was murdered/perished in Auschwitz, Poland. This information is based on a Page of Testimony (displayed on left) submitted by her brother, a Shoah survivor.
 
 
Source: Pages of Testimony
Last Name: Hershkovitz
First Name: Lea
Maiden Name: Vaksman
Father's First Name: Shmuel
Father's First Name: Yaakov
Mother's First Name: Ester
Mother's Maiden Name: Teikhtal
Gender: Female
Place of Birth: Magyarlapos,Somes,Transylvania,Romania        
Permanent Place of Residence: Bistritz,Nasaud,Transylvania,Romania    
Profession: WIG-DRESSER
Place during the war: Bistritz,Nasaud,Transylvania,Romania    
Place of Death: Auschwitz,Camp,Poland    
Type of material: Page of Testimony
Submitter's Last Name: Vaksman
Submitter's First Name: Yekutiel
Submitter's First Name: Zalman
Relationship to victim: BROTHER
Is the Submitter a Survivor?: YES
Item ID: 1997921 
 
 
 
 
Berta Halpert nee David was born in Spermezeu, Romania in 1892 to Iuda. She was a housewife and a widow. Prior to WWII she lived in Magyarlapos, Romania. During the war she was in Magyarlapos, Romania. Berta was murdered/perished in 1944 in Auschwitz, Poland. This information is based on a Page of Testimony (displayed on left) submitted by her son.
 
Source: Pages of Testimony
Last Name: Halpert
First Name: Berta
Maiden Name: David
Father's First Name: Iuda
Father's First Name: Laib
Father's First Name: Yehuda
Father's First Name: Iuda
Mother's First Name: Gizi
Mother's First Name: Khava
Mother's First Name*: Guta
Gender: Female
Date of Birth: 1892
Place of Birth: Spermezeu,Somes,Transylvania,Romania        
Marital Status: WIDOW
Permanent Place of Residence: Magyarlapos,Somes,Transylvania,Romania    
Profession: HOUSEWIFE
Place during the war: Magyarlapos,Somes,Transylvania,Romania    
Place of Death: Auschwitz,Camp,Poland    
Date of Death: 29/05/1944
Type of material: Page of Testimony
Submitter's Last Name: Halpert
Submitter's First Name: Bernat
Relationship to victim: SON
Item ID: 1641385 
 
 
 
 
 
Lili Ronai nee Grinshtein was born in Gyergyoszentmiklos, Romania in 1917 to Adolf and Paula. She was a housewife and married to Latzi. Prior to WWII she lived in Magyarlapos, Romania. During the war she was in Magyarlapos, Romania. Lili was murdered/perished in the Shoah at the age of 27. This information is based on a Page of Testimony (displayed on left) submitted by her nephew.
 
Source: Pages of Testimony
Last Name: Ronai
First Name: Lili
Maiden Name: Grinstain
Maiden Name: Grinshtein
Father's First Name: Adolf
Father's First Name: Avraham
Mother's First Name: Paula
Gender: Female
Date of Birth: 1917
Place of Birth: Gyergyoszentmiklos,Ciuc,Transylvania,Romania        
Marital Status: MARRIED
Spouse's First Name: Latzi
Spouse's First Name: Ladislav
Permanent Place of Residence: Magyarlapos,Somes,Transylvania,Romania    
Profession: HOUSEWIFE
Place during the war: Magyarlapos,Somes,Transylvania,Romania    
Age: 27
Type of material: Page of Testimony
Submitter's Last Name: Weisz
Submitter's Last Name: Atzmoni
Submitter's Last Name: Vais
Submitter's Last Name*: Veis
Submitter's First Name: Amnon
Relationship to victim: NEPHEW
Is the Submitter a Survivor?: NO
Item ID: 1112141 
 
 
 
 
Ida Halasz nee Grunstein was born in Magyarlapos, Romania to Mordechaj. Prior to WWII she lived in Gyergyoszentmiklos, Romania. During the war she was in Gyergyoszentmiklos, Romania. Ida was murdered/perished in 1944 in Gyergyoszentmiklos, Romania. This information is based on a Page of Testimony (displayed on left).
 
Source: Pages of Testimony
Last Name: Halasz
First Name: Ida
First Name: Ida
Maiden Name: Grunstein
Father's First Name: Mordechaj
Gender: Female
Place of Birth: Magyarlapos,Somes,Transylvania,Romania        
Permanent Place of Residence: Gyergyoszentmiklos,Ciuc,Transylvania,Romania    
Place during the war: Gyergyoszentmiklos,Ciuc,Transylvania,Romania    
Place of Death: Gyergyoszentmiklos,Ciuc,Transylvania,Romania    
Date of Death: 1944
Type of material: Page of Testimony
Submitter's Last Name: Grunstein
Submitter's First Name: Salom
Item ID: 935876 
 
 
 
 
Lotti Moskovits nee Isak was born in Poeni, Romania in 1895 to Yona and Mindl. She was a housewife and a widow. Prior to WWII she lived in Magyarlapos, Romania. During the war she was in Magyarlapos, Romania. Lotti was murdered/perished in 1944 in Auschwitz, Poland. This information is based on a Page of Testimony (displayed on left) submitted by her daughter, a Shoah survivor.
 
Source: Pages of Testimony
Last Name: Moskovits
Last Name: Moshkovitz
First Name: Lotti
First Name*: Lote
Maiden Name: Isak
Maiden Name*: Azak
Father's First Name: Yona
Mother's First Name: Mandal
Mother's First Name: Mindl
Gender: Female
Date of Birth: 1895
Place of Birth: Poeni,Somes,Transylvania,Romania        
Marital Status: WIDOW
Permanent Place of Residence: Magyarlapos,Somes,Transylvania,Romania    
Profession: HOUSEWIFE
Place during the war: Magyarlapos,Somes,Transylvania,Romania    
Place of Death: Auschwitz,Camp,Poland    
Date of Death: 29/05/1944
Type of material: Page of Testimony
Submitter's Last Name: Halpert
Submitter's First Name: Iozefina
Submitter's First Name: Josefina
Relationship to victim: DAUGHTER
Is the Submitter a Survivor?: YES
Item ID: 914040 
 
 
 
 

 


                                                   #
 
 

Translated by Susan Geroe

On October 15, 1944, the Soviet Army liberated Magyarlápos. On the same day, people hiding in the woods returned to the community. Later, little by little, stranded young men from retreating labor battalions also returned. They opened up their parents' homes, but were yet unable to move in. They were incapable to start a new life alone. They pooled together into collectives, ate together, and also jointly, they reopened the store of Rosenfeld Armin. It was in this manner that they awaited with great expectation until the end of the war, when in May 1945, the German concentration camps were liberated and their famished survivors, in rags, started to linger back home. With the exception of a few middle aged men, solely young kids returned. There were hardly any adults among the women who returned either. Everyone admired one exceptional case: Nemes Izsak, who was over the age of sixty, returned with his adopted daughter and five sons. He was about the only one of his breed, a blessing for the community in a way, since the house of Nemes Izsak was a home that stood always open for everyone, its owner invariably ready to offer advice, guidance, and help.

Although the number of returning survivors reached seven percent, in Magyarlápos, that translated to no more than fifty persons. They couldn't stand the destroyed environment, and the local population. Some moved to Des a few days after their return, because it seemed easier to start a new life in a larger community. Those who stayed started to reorganize the community once they were able more or less to make a living. They renovated the synagogue, and placed a memorial plaque on its wall. They employed a kosher slaughterer not that much for the sake of ritual slaughtering, because these young people, even though from previously observant families, lost most of their faith. The shochet, however, symbolized belonging to the community. In those days, he was the only spiritual leader, and he also performed wedding ceremonies, which became increasingly frequent.

This community, made up of young people, could not even be referred to as having lost its ground, for thus far, it has never been master of its own fate. Yet, they were unable to grow roots in that scorched, poisoned land. Even though each one of them saw the future in an independent Jewish national community, nobody had time or strength specifically to start up Zionist organizations. First, with support from the Des community, small groups left illegally through Germany, and then went to Israel via Cyprus. Later, after the great aliyas of the 1950s, only a few of them remained in the community.

Today, only five Jewish families live in Magyarlápos. Their Jewish activities consist in maintaining the synagogue, where they gather during holidays, but there are not enough people for a minyan. They also take care of the cemetery.

The days of the Jewry of Magyarlápos are numbered. They will have no legacy in Lapos. However, those who came to Israel, melted in the great Jewish resurrection and through their children, they upkeep all that was beautiful and noble, that which seemingly was destroyed, but lives in their descendants, from generation to generation,

And Israel will live in security in its own country.
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

victime1.jpg

victime2.jpg

victime3.jpg

victime4.jpg

victime5.jpg

victime6.jpg

victime7.jpg

victime8.jpg

victime9.jpg

victime BURGER IOSEF SI HANA
soa1.jpg

VICTIME BURGER DVORA 9 ANI BURGER ISRAEL 9 ANI
soa2.jpg

VICTIMA AIZIC ELIAHU
soa4.jpg

PLACA COMEMORATIVA DIN LAPUS
comunitate9.jpg

PLACA COMEMORATIVA DIN IERUSALIM
irusalim1.jpg

Enter supporting content here

AMINTIRI