Home | CUVINT INAINTE | SCUZE | NOU PE SITE | GENESSIS | GENESSIS II | FRATII MARAMURESENI | COMITATUL SZOLNOK DOBOKA | CONTINUARE I | CONTINUARE II | TARA LAPUSULUI 1876 HARTA | MUSATINII SI MARAMURESUL | 1914 | Blank page | TIRGU LAPUS | TIRGU LAPUS II | TIRGU LAPUS III | FILE DIN ISTORIA LAPUSULUI | ISTORIE A SCOLII LAPUSENE | TARA LAPUSULUI | TARA LAPUSULUI II | TARA LAPUSULUI III | TARA LAPUSULUI IV | MUNTII LAPUSULUI | Tara Chioarului | Blank page | TARA CHIOARULUI II | ISTORIA RELIGIILOR TARII LAPUSULUI | TURISM IN TARA LAPUSULUI ?! | TRASEE TURISTICE IN TARA LAPUSULUI | Blank page | BISERICILE DE LEMN | BISERICI DE LEMN II | PE VREMEA LUI PINTEA | PANORAMA LAPUSULUI | PANORAMA LAPUSULUI II | PANORAMA LAPUSULUI III | FOLCLOR LAPUSAN | TRADITII | BABA | BAIUT | BERINTA | POIANA BLENCHI | POIANA BOTIZII | BOIERENI | BORCUT | DOBRIC | DUMBRAVA | BREBENI | UNGURENI | CERNESTI | CIOCOTIS- | FINATE- | IZVOARELE -BLOAJA | MAGURENI | TRESTIE- | VALENI | POIANA PORCULUI-FINTINELE | DEALUL CORBULUI | INAU | DAMACUSENI | DEALUL MARE | VIMA MICA | DRAGHIA | FAURESTI | GOSTILA | GROSI | GROAPE | JUGATRENI | ASPRA | LASCHIA | LAPUSUL ROMANESC | LIBOTIN | LARGA | MAGOAJA | COPALNIC MANASTIUR | VIMA MARE | COPALNIC | COROIENI | CUFOAIA | COSTENI | CUPSENI | CARPINIS | CURTISIU MIC | ? CIMPIA SASULUI | STRIMBU BAIUT | PRELUCA NOUA | PRELUCA | PETERITEA | CONTINUARE PRELUCA | PLOPIS | RAZOARE | ROGOZ | ROHIA-PAMINTUL CREDINTEI | ROMANESTI | RUSOR | SUCIU DE JOS | SUCIU DE SUS | STOICENI | SALNITA | SURDESTI | SATRA | VAD | FAMILIA CULCER-MEMORII | BLESTEMUL PAMĪNTULUI | BISERICA UNITARA -MARTIRI | MARTIRII TARII LAPUSULUI | INTOARCEREA ACASA | BISERICA BAPTISTA LAPUSANA | PENTICOSTALISMUL IN TARA LAPUSULUI | PASTRATORII TRADITIEI | POVESTE | Melania Dan | CONTINUITATE | DIN BOGATIILE LAPUSULUI | SENZATIONAL | RADACINI | " Halal de mine sunt bunic " | Pentru Boguta | Emotii | Dupa 25 de ani | LAPUSENI UNITIVA !!! | REINTOARCERE IN TRECUT I | REINTOARCERE IN TRECUT II | REINTOARCERE IN TRECUT III | Ultima ceremonie | EROI | Rohia 2 | MUNTELE GAINA | PROFESORI | " PEDAGOGI DE SCOALA VECHE " | CAMPIONAT PE MAIDAN | VIOLENTA | Blank page | " LA PESCUIT , IARNA " | Istoria unui parculet | LIBOTIN | VECHIUL LICEU | MENTORI | La gradinita | FOTOGRAFII CLASELE I-IV | CLASA VIII | CLASA X | CLASA XII "A" | MENTORI II | SASCUT | SASCUT II | Blank page | povestiri | povestiri II | povestiri III | povestiri IV | povestiri V | povestiri VI | Dr. SOLOMON CORNELIU | CULTURA | CULTURA II | CULTURA III | LAPUSENI | Lapuseni II | TOAMNA SE NUMARA ....... | COPILARIA MEA ,SPITALUL | STRADA DOINEI | Lapusul si evreii | Lapusul si evreii II | LAPUSUL si evreii II continuare | Lapusul si evreii III | Lapusul si evreii IV | Lapusul si evreii V | LAPUSUL SI EVREII (ENGLEZA) | URME | PRIN CIMITIRUL EVREIESC DIN TIRGUL LAPUS | CASA RABINICA DE LAPUS | Traditii evreiesti | HOLOCAUSTUL LAPUSAN | YAD VASHEM | HOLOCAUSTUL LAPUSAN (ANTISEMITISM) | DOCTORI | FARA LEGATURA | ALEGERI | Blank page | Blank page 2 | Blank page 3 | Contact Me | About Me | Favorite Links

AMINTIRI DIN TIRGU LAPUS / SASCUT

BISERICA BAPTISTA LAPUSANA

Enter subhead content here

 

 
      Un email primit īn ultimele zile , mi-a deschis din nou " focul " scrisului pe aceste pagini .
Pastorul Vasile Bel al Bisericei Baptiste " Sfinta Treime " din Tīrgu Lăpus , mi-a reamintit de o problemă a creştinismului Romānesc , de pe teritoriul  Tării Lăpuşului , aşa cum l-am văzut eu īn urma cu mulţi ani . Dīnsul mi-a dat o lumina noua acestei probleme , dīndu-mi şi o mică istorie a acestei Biserici pe teriteriu satului Rohia . Am să revin mai jos cu această problemă .
        Īmi aduc aminte ca de mic am auzit despre " POCĂIŢI" .
Folosirea īn vocabularul din acelei vremi a acestui cuvit era un perogrativ , aşa cum s-ar spune despre evrei "jidani" . Cīnd se vorbea despre pocăiţi , se vorbea ca despre un "om bolnav" , ca de o "boală" de care trebuie să te fereşti .
Pocăiţii erau priviţi cu ochi răi atīt de autorităţile comuniste , cīt şi de comunitatea " creştină "  .
La noi Īn Lăpus , era o cumunitate mică , din care am cunoscut o parte din ei . Ţin minte pe Mărieş  grădinarul parcului , şi pe familia Molnar măcelarul .
Pe parcursul timpului , am auzit şi de alţii ce au trecut la " POCĂIŢI " , punīndu-se această trecere pe baza ajutorului material cel primeau pe acele timpuri din străinătate . Nu ştiu cīt de adevărată este această teză , īntrucīt din cīteva materiale citite de mine pe internet , majoritatea acestor Biserici sunt īndependente una de alta şi nu aveau o conducere centrală . Pe de altă parte , nu cred că conducerea comunistă din acele timpuri ar fi dat voie unor Biserici din America sau din Europa să subvenţioneze aceste religii "anti statale " şi ne tolerate de politica comunistă .
Bisericile Creştine clasice nu au tolerat această " credinţă " , considerīnd-o o blasfemie , şi condamnīnd cu vehemenţă aceste comvertiri.
       Numai acum , cīnd am citit pe internet despre aceste religii , am văzut că ele sunt  Biserici Creştine .   
 
Biserici creștine

Această categorie are următoarele 3 subcategorii :

 Adventism

 Biserica Catolică

 Neoprotestantism

 

Adventism

Christadelphian
Seventh-day Adventist Church
Church of God (Seventh-Day)
Church of God General Conference
Church of the Blessed Hope
Seventh Day Adventist Reform Movement
Davidian SDA (Shepherd's Rod)
United Seventh-Day Brethren
Branch Davidian
Primitive Advent Christian Church

 

Biserica Catolică

  • Biserica Penticostală
  • Biserica Reformată
  • Biserica Romano-Catolică
  • Biserica Romānă Unită cu Roma, Greco-Catolică
  • Biserica Vetero-Catolică
  • Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă
  • Biserica ortodoxă coptă
  • Biserica ortodoxă etiopiană
  • Biserica suedeză
  • Biserici catolice de rit oriental
  • Bisericile baptiste
  •           Fiecare religie īşi are istoria ei , povestirile şi legendele ei , martirii ei , şi oameni ei . Citiţi şi luaţi lucrueile aşa cum sunt scrise , ne făcīnd un " război" din legende şi povestiri din cele scrise mai jos . 

     

     

     

     

    ROHIA

    Sămānţa  peste care luceşte Lumina

    Evangheliei lui  HRISTOS

    De ce război?

     „Sau sună cineva cu trāmbiţa īntr-o cetate, fără să se īnspăimānte poporul? Sau se īntāmplă o nenorocire īntr-o cetate, fără s-o fi făcut Domnul?” Amos 3:6  

     Toţi avem o aversiune faţă de război şi suntem īngroziţi numai cānd ne gāndim cāt rău aduce el. Īn cartea sa  “Scrisorile lui Zgāndărilă” C.S.Lewis la cap.XXVIII scrie: Cānd ţi-am spus să nu-ţi umpli scrisorile cu fleacuri despre război, am vrut  să spun, desigur, că   nu -mi trebuie rapsodiile tale infantile despre moartea    oamenilor şi distrugerea oraşelor, īn privinţa modului īn care războiul afectează īntr- adevăr starea spirituală a pacientului, fireşte că vreau rapoarte complete. Şi īn privinţa asta pari deosebit de mărginit. Astfel, īmi spui cu bucurie că ai motive să te aştepţi la puternice raiduri aeriene asupra oraşului īn care locuieşte creatura asta. Acesta e un  exemplu  strigător de ceva de care m-am plāns deja, uşurinţa cu care uiţi problema cea mai importanta  īn imediata savurare a suferinţei umane. Tu nu ştii că bombele omoară oameni? Sau nu-ţi dai seama că īn acest moment  moartea pacientului este exact ceea ce vrem să evităm? A scăpat de prietenii lumeşti cu care ai īncercat să-l īncurci”.

    Diavolul cel bătrān, Zgāndărilă,  īi spune nepotului său mai tānăr, Pelişor, că informaţiile despre război şi distrugeri nu sunt rapoarte serioase că īn război mor şi oamenii Domnului şi asta nu place diavolului. Scopul lui este să abată de la calea cea bună şi să se īntoarcă omul pe calea largă .

    Lupta care o duce diavolul ca să-l despartă pe om de Dumnezeu ar opri şi războiul şi totuşi Dumnezeu are ultimul cuvānt şi īn această problemă.

    Vestea īnceperii primului război mondial  vine şi īn satul Rohia, un sat liniştit cu oameni simpli şi buni gospodari pe peticul de pămānt ce aveau. Oamenii īncep să fie mai neliniştiţi cānd aud că unii au primit ordin de īncorporare şi că autorităţile īnscriu oamenii din sat care vor participa la război. Aşa se face că acest ordin vine şi īn casa lui Ionuc a lui Oniţa, pentru fiul lor Grigore,  care era un tānăr frumos, ştia să citească şi era cāntăreţ bun īn strana bisericii din sat. Să meargă el la război? Dar cine cānta aşa de frumos ca acest  tānar care-şi vede spulberate toate şansele lui de viaţă ? Ce nu ar fi făcut mama sa ca el să nu mergă la război! Lacrimile ei ce se prelingeau pe obraz nu le vedea nimeni, nici chiar bunul Dumnezeu  cel din ceruri şi īn a cărui slujba cānta. Se auzi că au mai venit ordine şi la cutare, şi la cutare, vai săracii de ei, şi oamenii discutau  de dimineaţa pānă seara numai de recruţi şi război şi mare jale s-a aşternut peste īntreg satul.

    Cosma Ioan al Oniţii era epitrop II = administrator membru īn comitetul Bisericii Ortodoxe şi cu toate acestea din casa lui au plecat trei tineri la război:

    -              Cosma Simion, fiul cel mare a lui Ioan. Acesta a fost căsătorit, dar nu s-a mai īntors de pe front, iar fratele lui, Miron,  a pus numele unui copil Simion, īn amintirea celui ce nu a avut şansa să treacă peste ororile războiului.

    Cosma Miron, avea doar 18 ani cānd a fost concentrat şi a fost dus īmpreună cu Vasile Gherman a lui Diordiuc a lui Mustaţa din Dāmb şi nu s-au despărţit  pānă au venit acasă din Rusia. Aceştia au fost luaţi prizoneri īn Rusia şi lucrau pe moşia unei doamne care avea cam 300 de hectere de pămānt, dar ei lucrau la grajdurile de cai şi primeau māncare de la doamna aceea. Īntr-o noapte s-a furat o pereche de cai şi doamna i-a īnvinuit pe ei dāndu-i pe māna judecătorului, care i-a audiat, iar ei au spus că nu au furat nimic şi că nici nu ştiu cine a furat caii. Spre seară i-au īnchis pe amāndoi īntr-un butoi.  Acolo, cei doi discutau īntre ei: „de ce ne acuză doamna, că noi nu am furat, nu ştim nimic şi trebuie să suferim pe nedrept”. Anchetatorii īi  ascultau ce vorbeau ei, iar dimineaţa le-au dat drumul. A īnceput Revoluţia Bolşevică, a venit armata roşie, a luat caii şi pămāntul de la doamnă  şi l-au dat la ţăranii din sat, iar ei au venit singuri acasă că nu mai era cine să-i supravegheze.

    -              Cosma Grigore, avea 22 de ani şi nu era căsătorit.

    Nu au fost recrutaţi toţi deodată ci fiecare pe rānd, īn īmprejurări diferite, şi nu au avut aceleaşi condiţii, aceleaşi şanse sau  aceiaşi camarazi.

    Tānărul de 22 de ani Grigore, īnsă nu privea aşa lucruile, el ştia că există Dumnezeu şi că izbăveşte de rău pe oamenii plăcuţi Lui. Şi aşa şi-a luat ziua bună de la părinţi şi a plecat cu toţi cei mobilizaţi pentru război īn  oraşul Dej,  unde au fost instruiţi timp de trei luni şi apoi trimişi pe front. Au luptat alături de armata ungurească.

    Dacă pentru unii să pleci la război a īnsemnat moarte,  pentru Grigore nu a īnsemnat decāt moartea eului lui şi naşterea lui īntr-o altă familie despre care oamenii din sat nu mai auziseră.

    Războiul a fost lung şi cu multe primejdii. Īntr-o zi, el şi camarazii lui de arme au fost īnconjuraţi şi nu mai aveau nici un chip de scăpare. Se trăgea din greu şi cădeau şi dintr-o tabără şi din alta. Grigore le-a spus camarazilor că Dumnezeu este cel care īi poate scăpa din această primejdie, dar unul din ostaşi i-a spus: „cum să scapi din aşa īncercuire şi cu bombardamentul acesta īngrozitor – să vedem cum te va scăpa pe tine Dumnezeu?”

    Cānd  lupta era mai īn toi, cānd multe vieţi au fost curmate, Grigore a ridicat glasul către Dumneze şi, deşi nu-L ştia aşa de bine, a zis: “Doamne dacă mă scapi de aici, īţi voi sluji toată viaţa !” īn acelaşi timp, moartea făcea prăpăd pe cāmpul de luptă. Soldaţii trăgeau cu mitraliere şi se trăgea şi cu  artileria grea, iar inamicul se apropia periculos de mult de el şi parcă-şi pierduse speranţa, īnsă un obuz a căzut īn apropierea soldatului ce-l urmărea şi acesta a murit pe loc, iar Grigore s-a putut refugia din faţa focului şi s-a retras la cazarmă raportānd că toţi colegii lui sunt morţi. El era şi trist pentru camarazii lui, dar bucuros că Dumnezeu l-a scăpat teafăr.

     Pe frot a văzut că un soldat citeşte īntr-o carte şi i s-a părut destul de ciudat.

    -  Ce carte citeşti, camarade?

    -  O, prietene, o carte ce am primit-o de la Creatorul şi se numeşte Biblia.

    -  Cum Biblia? Asta este Biblie? Şi nu  ţi  s-a uscat māna că ai pus-o pe ea?

    -  Ia-o şi tu, vezi ce scrie, ştii să citeşti?

    -  Ştiu sigur, sunt cāntăreţ īn strană şi citesc apostolul şi tot ce-i scris īn cărţile sfinte.

    -  Atunci ia-o şi uită-te la ea!

    -  Nu mi se va īntīmpla nici un rău?

    -  Te asigur, pentru că ea este scrisă şi pentru tine şi chiar ţi se      adresează.

    Grigore pune māna pe Biblie şi se īndrăgosteşte de ea, citeşte şi parcă īl īnţelege mai bine pe Dumnezeu. Parcă īi pare rău că se termină razboiul şi trebuie să plece acasă  şi nu mai are această carte minunată, ce să facă,  a venit liberarea şi, supărat, Grigore se īntoarce īn sat .

    Oamenii se bucură că un consătean se īntoarce, dar se īntristează că au căzut īn război mulţi şi īn zadar erau aşteptaţi, chiar un frate al lui Grigore pe nume Simion  a căzut īn luptă.

    Īn anii 1914-1918, Rohia trăieşte drama şi eroismul participării la primul  război mondial. Au căzut, cu gāndul la cei de acasă şi la marele ideal de libertate şi unitate naţională a tuturor romānilor, aşa după cum a īnsemnat ,,preotul Nicolae Gherman īn Condica sa: Haragīş a lui Dumitru, Ioan Oana a Florii,Vasile Oana a Florii, fraţi; Andrei Bud (ginerele Ionuli Bobii), Teodor Pop - ginerele lui Georgică, Ioan Man lui Ionu Tomii, Alecsa Cosma a Petri lui Ioan, Ioan Cozma a Petrii lui Ioan, fraţi; Ioan Mereş, Alexandru Gherman lui Ionu lui Mihai, Augustin Oană lui Simion lui Ion lui Iacob, Gherman Victor lui Irimie, Ion Haragīş lui Vasile, George Dumitru, Ion (Haragāş lui Tăbăcanul), Simion Gherman lui Irimie a Fătului, Simion Cozma a lui Ionu Oniţii, Simion Gherman lui Irimie lui Grigorie, Ion Horvat lui Ignat, Alexandru Moldovan lui Toader, Gheorghe Haragīş lui Ion (Tătăran), Dumitru Şleam a lui Costar, Zahei Şleam a lui Costan. Fraţii Petru lui Ioan, Grigore , Oana  a Mariei, Ioan Pop a lui George a lui Ion a Marii, Simion Ghira ginerele fătului, Ion Paliac a Petrii, Simion Martin a lui George. 

    După război, īn anul 1923, din iniţiativa pr. Nicolae Gherman, īn memoria celor căzuţi pe cāmpul de luptă s-a īnălţat un monument īn „Gura Uliţei". Pe una din laturi citim inscripţia: „Eroii duşi din lumea lor/ Ne strigă nouă - tuturor:/ Nepoţi şi strănepoţi/ Cīnd Patria vă cheamă/ Săriţi voioşi cu toţi/ Căci ni-e scumpă mamă".

    Supărat am plecat, supărat vin, dar ce să fac, aş citi īn Cartea Sfāntă, dar de unde?  Nimeni nu are aşa ceva la noi.

     

    Īncepe războiul căutarii Cuvāntului

     

    Terminarea războiului, unirea cu Romānia a dat o nouă speranţă oamenilor care aşteptau multe lucruri să se īntāmple numai că ei tot trebuiau să trudească pe bucăţica de pămānt ce aveau ca să-şi īntreţină familia, dar nimic spectaculos.

    Īn anul  1919 februarie 12 se căsătoreşte  cu Anica Florii şi lucrurile merg tot mai bine. Preotul īl pune cāntăreţ pentru că avea o voce minunată. Totuşi pe Grigore nu-l alina nimic, el avea nevoie de Biblie, dar unde să o găsească? Īntr-o zi işi ia inima īn dinţi şi se duce la preot. După ce salută şi schimbă cāteva cuvinte, Grigore vede Biblia pe raft şi zice către preot:

    -         Ce carte e aceea, părinte?

    -         Biblia, Grigore, dar de ce īntrebi?

    -         Aş vrea să citesc şi eu īn ea, spune cu glas hotărāt.

    -         Grigore, tu nu poţi să citeşti īn ea, ci numai preotul care este sfinţit.

    -         Părinte, dar am văzut īn război oameni care citeu īn ea.

    -         Grigore, numai preotul poate citi că numai el o īnţelege, oamenii de rānd nu au voie să pună māna pe ea. Apoi, oricui pune māna pe ea, i se uscă māna.

    Grigore făcu un gest cam nepoliticos, se īntinse şi luă Biblia de pe raft,  fără să ştie preotul şi plecă. Preotul  află de această faptă şi-i spuse tānărului:

    -         Acuma eu trebuie sa mă rog pentru tine ca să nu ţi se usuce māna.

    -         Părinte, nu trebuie dumneata să te rogi  că toţi tebuie să citim şi să ne pocăim.

    -         Grigore, ce te-a apucat să citeşti īn Biblie, măi, tu ai copii, trebuie să lucrezi, trebuie să-ţi intreţii familia, lasă tu astea. Şi preotul i-a luat  Biblia şi a zis: „tu nu o să citeşti din Biblia mea”.

    Acum, Grigore nu ştia ce să mai facă şi cum să-şi găsească el Biblie, era tot mai supărat.

     

     

    Conflictul cu preotul īncepe să se adānceasc . Anul 1923 aduce lui Grigore alt conflict cu preotul care voia să construiască o mănăstire şi avea nevoie de oameni de īncredere şi credibili pentru a regiza un mit, pentru ca oamenii să fie de acord să zidească mănastirea īntr-un loc greu accesibil, astfel īncāt toată lucrarea să primească o notă mistică.

    Aşa că preotul Gherman, Grigore diacul şi Şandorul lui Sămoaie se duc īn  Dealul Viei, unde era o  rāpă şi pun crucea acolo. Preotul le spune celor doi să afirme că aici a căzut crucea din cer şi că acesta este locul ales de Dumnezeu.

    Grigore parcă fulgerat de propunerea preotului zice:

    -         Să mint eu pentru mănăstirea asta, părinte?

    -         Grigore,  păcatul ăsta īl iau eu asupra mea.

    Grigore nu a avut de ales, iar preotul a răspāndit minciuna aceasta cum că crucea s-a mutat singură şi oamenii l-au crezut, drept dovadă, īn acelaşi an a şi īnceput construcţia.

     

     

     Presiunea creşte mereu

     

    Preotul văzānd că diacul lui ia distanţă de el şi că doreşte să se pocăiască, se duce la soţia acestuia şi īi spune Domnului, dacă este şi ea mijlocitor aceşti fraţi au spus: „numai Domnul Isus este singurul Mijlocitor” . De atunci unii oameni nu mai mergeau la adunări şi  ziceau că aceştia sunt rătăciţi. Nici bunica mea, Teodora nu a mai mers la aceste adunări.

    Dinspre Canci şi Chiuieşti veneau fraţi la tārg īn Lapuş, iar miercuri seara cereau găzduire la cei din Rohia să se odihnească peste noapte şi joia să fie īn tārg. Aşa că primul Baptist a fost găzduit īn casa lui Grigore a lui Novri, o familie ce stătea aproape de ieşirea din Rohia spre Lăpuş. Fraţii au primit găzduire, şi-au aşezat animalele, le-au dat de māncare, apoi au īnceput să le spună din Biblie celor din casă. Acestora li s-a părut neobişnuită această vorbire şi se tot gāndeau ei ce poate să fie, ca oameni simpli să vorbescă din Biblie despre māntuirea lui Dumnezu.

    Joi dimineaţa, fraţii īşi iau ziua bună, mulţumesc pentru găzduire şi pleacă la tārg. Gazda abia aştepta să-i plece musafirii ca să spună prin sat ce musafiri suspecţi a avut. Lucrul acesta a fost auzit şi de Grigore a lui Anica (de acum nu mai era a lui Ionucul Oniţii, ci a lui Anica, după numele soţiei), acesta a fost interesat de aceşti oameni şi i-a spus că de or mai veni să-l anunţe ca să vină să vorbească şi el cu ei.

    Nu după multă vreme, neobişnuiţii musafiri apar  şi īncep discuţia, iar gazda le spune că este īn sat un om interesat de cuvāntul lor şi pleacă repede după el.

    -         Hai bade Grigore fuga, că au venit oamenii dumitale, sunt la noi acasă şi iar au īnceput să vorbească din Biblie.

    Grigore lasă totul baltă şi fuge să-şi īntālnească oamenii mult doriţi.

    Acolo, ei incing discuţii pāna tārziu īn noapte, Grigore īntreabă, fraţii răspund cu multă dragoste şi īnţelepciune. Īn sfārşit, Grigore găseşte ce īl framīnta īncă de pe cīnd era pe front şi īi cheamă pe aceşti oameni la el acasă. Discuţiile s-au aprofundat tot mai mult spre īmplinirea sufletească a celui ce făcuse legămānt cu Domnul īn cele mai grele momente din viaţa lui. Un frate din Gostila i-a dat o Biblie mare şi Grigore putea acum citi nestingherit din Cuvīnt, dar preotul făcea īn continuare presiuni asupra lui. Īn timp ce Grigore a lui Anica era tot mai interesat de Cuvīnt, Grigore a Novri deşi a fost primul care a auzit, nu şi-a predat viaţa Domnului aşa cum īl īndemnau bunii lui oaspeti.

    Īn aceeaşi vreme, după anul 1930, īn sat a venit un frate din Canci pe nume Poienaru Constantin care făcea draniţă, adică acoperiş de casă, pe la oamenii din sat şi acesta predica Cuvāntul lui Dumnezeu şi era o bună mărturie pentru săteni. Ştia foarte bine    să vorbească  şi  cunoştea foarte bine Scriptura, iar oamenii īl chemau să le lucreze, dar şi să-l audă. Aşa ajunge şi la casa lui Miron a lui Ionuţ, frate cu Grigore şi acesta este interesat de Cuvānt şi tot īntreba Miron pe fr. Constantin şi acesta īi deschidea Scripturile pentru a fi īnţelese, iar Miron fiind copleşit, a primit Cuvāntul īn inima lui. Niculaie era copil atunci şi īi auzea povestind, iar el mi le-a povestit adeseori mie.

     

    După lupta găsirii Cuvāntului īncepe lupta primirii

     

    După ce Miron se hotărăşte să se pocăiască, Grigore este tot mai hotărāt şi el să facă acest pas, dar cum să o scoată la capăt cu popa? S-a gīndit că trebuie să o rupă cu ortodoxia,  cu cāntatul īn strană şi că nu mai trebuie să calce acolo, şi aşa a făcut. Preotul, neavānd cīntăreţi, a trimis pe jandarmi la el acasă să-l aducă. Acum, preotul şi-a dat seama că nu are rost să-şi aducă cu forţa cāntăreţul şi īn cele din urmă l-a lăsat să se pocăiască, dar pe jandarmi īi punea să-i tot necăjească pe cei hotărāţi pentru pocăinţă.

    A venit īn sat fratele Petruţ Petru din Chiuieşti şi a botezat īn secret, īntīi pe Miron, iar mai tārziu pe Grigore şi aşa a luat fiinţă prima adunare Baptistă din Rohia. Botezul celor doi a avut loc īn jurul anului 1936, după aproape 18 ani de la venirea de pe front a lui Grigore, ani care au fost plini de lupte, frămāntări , cercetări asidue, renunţări la mari privilegii, asumarea unor riscuri destul de mari prin a aduce īn sat o credinţă de care nu se ştia, o credinţă „eretică”, cum o numeau preoţii. Optsprezece ani īn care Sămānţa semănată pe cāmpul de luptă a īncolţit şi a rodit pentru slava Domnului. Īn toată această luptă, Dumnezeu a ieşit biruitor īn toată slava Lui pentru care noi cei de azi īi mulţumim foarte, foarte mult.

     

    Pleacă  popa pārācios şi vine popa bătăuş

     

    Īn anul 1937, fratele Nicolae Cosma era copil īn clasa a doua,  cānd, īntr-o zi,  văzu că intră īn clasă 4 femei care voiau să vorbească cu īnvăţătorul Cotuţ, care era şi preotul satului de cānd preotul Gherman ieşi la pensie. Aceste femei erau: Marton Anuca a Roşului, Ana Iovuţului, Mariuca Pursului şi Floarea lui Obăr. Ele i-au spus preotului că ar dori să se pocăiască şi īl roagă să le dea transferul de la  Ortodocşi la Baptişti. Īn acel moment, preotul ia foc, şi fără să-i pese de copii, īncepe o ploaie de cuvinte care nu se potriveau cu haina de preot.

    - Ce v-a apucat măi femeilor?  Vreţi să vă pocăiţi?  Lasă că vă arăt eu pocăinţă ...vă dau eu pocăinţă, nu vă temeţi!

    Furios, ia o bātă şi īncepe să lovească femeile cu putere.  Acestea au fugit din faţa preotului, dar nu s-au speriat să fugă şi din faţa Domnului, de aceea ele au acceptat Cuvāntul Domnului şi au fost botezate īn Pārāul morii, lāngă casa şi moara fratelui Grigore. Botezul a fost oficiat de către fratele pastor Precup Gheorge din Canci, azi Dumbrăveni, şi s-au botezat cele 4 surori bătute şi Grigoraş, fiul lui Grigore. Botezul s-a ţinut ziua şi era adunată multă lume să vadă un botez adevărat după cum scrie īn Sfānta Scriptură. Unii erau atenţi la ce se făcea, alţii ziceau: „ia, pocăiţii se aruncă ca broaştele īn tău”, alţii rādeau, dar oamenii erau puşi īn faţa adevărului lui Dumnezeu, se semăna Cuvāntul şi acesta era un lucru ce trebuia făcut.

     

    Īn luptă un popă, un călugăr şi un fierar, dar Cuvāntul nu poate fi īnfrānt

     

          Era prin anul 1938 cānd un tānăr iscusit şi ager la minte, pe nume Petrule Iov, īmbrăţişează credinţa nou apărută, dar tatăl său nu-i dă voie să mergă la pocăiţi, propunāndu-i o īntālnire cu preotul din sat, unde fiecare să-şi prezinte argumentele şi cel ce va fi de partea adevărului, va cāştiga. Iovul s-a bucurat şi a acceptat provocarea ducāndu-se cu Biblia la preot să-şi susţină părerea. Iovul a citit mai multe pasaje din Biblie pe care preotul nu le-a putut justifica cu Biblia, ci cu Sfānta Tradiţie. Ioan, tatăl lui Iovu, a dat dreptate fiului său şi nu l-a mai persecutat, ba chiar l-a lăsat să meargă şi să se boteze.

    Prin anul 1939 a venit īn sat un călugăr şi a adunat aproape tot satul la şcoală ca să vorbescă īmpotriva pocăiţilor şi cāt sunt de rătăciţi aceşti oameni. Un om a spus călugărului că este un pocăit printe ei, Petrule Iov. Călugărul chiar a fost īncāntat şi l-a provocat adresānd mai apăsat vorbe de scădere la adresa pocăiţilor. Iovul trimite pe un om la Paulina Pal a lui Iosib să-i dea Biblia că aceasta stătea aproape de şcoală, femeia i-a dat-o cu bucurie. Călugărul prezenta de zor cāt de greşită era calea pocăiţilor şi că nu este bine să aleagă această cale. Oamenii deveneau tot mai curioşi, şi l-au lăsat şi pe  Iovul să vorbească. Acesta a citit din Biblie şi a adus argumente că pocăinţa este poruncită de Domnul Isus, că nu este o altă cale spre cer decāt cea prin pocăinţă, că singura cale este Domnul Isus, nu biserica. Oamenii au īnceput şi ei să discute pro şi contra.

    Īn urma acestei dispute, oamenii s-au dus de la adunare mai confuzi decāt veniseră şi nu ştiau ce să creadă despre lupta asta a preoţilor cu pocăiţii.

    Nici fierarul satului pe nume Pal Iosib nu era prea liniştit pentru că soţia lui Paulina mergea la pocăiţi şi dorea să se boteze, dar preotul aţāţa pe Iosib să nu o lase pe nevastă-sa să se pocăiască pentru  că īl va face de ruşine īn sat, mai ales că el era cunoscut ca un bun meseriaş. Iosib īşi ameninţa soţia īn fel şi chip spunānd că dacă se botează o omoară, dar cu toate astea, Paulina se boteză, iar soţul cānd află veni val-vārtej la ea  īn casă zicāndu-i:

    - De ce te-ai botezat? Nu ţi-am spus eu să nu te botezi? Şi tu te botezi fără să-mi spui nimic, faci pe ascuns. La care, soţia inspirată de Duhul Sfānt, răspunde:

    - Da ai vrut să te botezi şi tu? Astfel, omul iese din casă dānd din mānă şi bombănind singur.

    Aşa se petreceau lucrurile atunci, de demult şi aşa veneau oamenii la credinţă, fără ruşine şi fără de teamă că semenii īi ocărau, īi ameninţau sau īi băteau ca pe nişte făcători de rele.

     

    Sămānţa creşte şi rodeşte

     

     Biserica se īnmulţeşte şi īn decurs de aproape 5 ani, ajunge la 12 membri:

    1. Cosma Grigore.
    2. Cosma Anica, soţia lui Grigore.
    3. Cosma Miron, primul botezat baptist.
    4. Cosma Ana, soţia lui Miron.
    5. Cosma Anuca,  fiica lui Miron.
    6. Cosma Ioan, fiul lui Miron.
    7. Cosma Grigoraş, fiul lui Grigore.
    8. Marton Anuca, femeie bătută de preotul Cotuţ.
    9. Gherman Ana a Iovuţului, bătută şi ea.
    10. Mariuca  Pursului, a treia bătută.
    11. Oniga Floare a lui Obăr, ultima din grupul de femei bătute de preot.
    12. Zaharie Veronica, a Florii.

    Aceasta era mica turmă a Domnului care era īncolţită, dar nu se temeau că aveau promisiunea Domnului şi se ţineau strāns de aceasta.

     „ Nu te teme, turmć mică; pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere Īmpărăţia.”  - Luca 12:32.   Aşa era credinţa fiecaruia, īncercată şi bine fondată.

    Primul pastor al Bisericii Baptiste din Rohia a fost fratele Precup Gheorge din Dumbrăveni. El venea, dădea Cina Domnului, făcea boteze,  predica  Evanghelia.

     

    Problemele nu dispar, deşi adunarea credincioşilor este formată

     

      Un om ce locuia aproape de  Grigore, fiind morar, ca fratele nostru, pe nume Dumitru lui Anişca īl tot pīra pe Grigore la jandarmi că face propagandă bolşevică (acesta poate că era  invidios pe Grigore că avea şi el moară). Din această cauză, şeful de post Bolboş, i-a arestat, le-a luat Bibliile şi cărţile ce le aveau şi i-a dus la tribunal īn Dej, pentru că Rohia era atunci  īn judeţul Someş. La tribunal, după ce judecătorul i-a audiat, şi-a dat seama că nu este un caz penal, iar acuzatorii nu aveau  motive bine īntemeiate, aşa că li s-a dat drumul acasă. Nu aceeaşi soartă au avut-o fraţii din Dealul Mare, care, după cercetări au primit 6 luni de īnchisoare.

    Īn această vreme, fraţii se adunau pe furiş pentru că preotul Gherman īl aţīţa pe Dumitru lui Anişca să-i spioneze pe pocăiţi şi preotul īi pāra la jandarmi, dar fraţii se adunau pe la căsoaiele de pe locurile departe de sat, prin pădurea din jur, ca să nu fie tulburaţi cānd făceau adunare.

    Īn 1941 a primit Cuvāntul Domnului, Găman Gheorge şi a dorit să fie botezat, dar preotul i-a acuzat pe fraţi de propagandă şi politică bolşevică, iar autorităţile ungureşti i-au şi arestat ducāndu-i la Tg. Lapuş. (Īn 1940 Ardealul a fost cedat ungurilor pānă īn 1944). Aici, fraţii nu s-au putut apăra pentru că autorităţile nu ştiau romāneşte, dar Găman şi-a chemat un prieten ungur să fie translator şi acesta a tradus jandarmilor unguri că aceşti oameni nu fac deloc politică şi nu sunt interesaţi de bolşevici, ci doar se adună īn Numele Domnului Isus şi citesc din Biblie, predică şi cāntă cāntări religioase. Jandarmii i-au īntrebat:

    -         Din ce cult sunteţi?

    -         Baptişti, au răspuns fraţii.

    - „Baptişti jό!” au exclamat jandarmii, adică baptiştii sunt buni, apoi aceştia i-au īndemnat pe fraţi să meargă la Oradea să-şi scoată autorizaţie de funcţionare ca să nu mai aibă nicio problemă şi să nu mai poată fi pārāţi de preot.

    Totuşi, preotul nu s-a lăsat intimidat şi l-a acuzat pe Găman că a venit din Oltenia să facă  politică şi pānă la urmă, Găman a fost expulzat  din Ardeal īn Oltenia. Acest episod   mi-a fost povestit chiar de fiul lui, profesorul Găman Ioan care era foarte supărat pe preot pentru că mama lui a avut de suferit fiind singură, fără soţ şi cu un copil īn timpul războiului.

    Sub ocupaţia ungurească, fraţii nu au mai avut probleme cu jandarmii pentru că aveau autorizaţie de funcţionare ca Biserică Baptistă. Adunările se făceau īn casa lui Cosma Miron. Īntr-o duminică, unchiul meu, Bodea Simion,  se īntorcea acasă de la Biserica Ortodoxă şi era cu vecinul lui, Şleam Vasile, zis Ciulu bătrānu. S-au oprit īn dreptul casei unde erau adunaţi fraţii care cāntau şi batrānul a zis: „dacă aceştia n-or merge īn cer, apoi nici noi nu l-om vedea” . Omul acesta era convins că aceşti oameni nu pot fi rătăciţi, cum le spunea mereu preotul la Biserică şi īn loc să predice Evangelia, predica despre cāt erau de rătăciţi pocăiţii.

    Trei preoţi l-au īmpins pe Grigore să se pocăiască, dar după aceea l-au acuzat că s-a rătăcit. Primul a fost Gherman, care l-a forţat să mintă şi el nu a vrut să facă acest lucru. Apoi succesorul lui Gherman, preotul Man Augustin, care era foarte lacom de bani şi lua bani de la oameni săraci, iar diacul Grigore nu putea să sufere această purtare. Al treilea, a fost preotul Cotuţ, care citea blesteme pe oameni. Dar īn toate acestea era māna atotputernică a lui Dumnezeu care a cercetat şi această zonă cu Cuvāntul Său.

     

    O faptă de lumină īntr-o mare de īntuneric

     

    Īn timpul celui de-al doilea război mondial foametea era mare. Mama mi-a povestit că oamenii māncau linte, un produs care nu era bun la gust şi pe mama o bătea bunica dacă nu mānca mămăliga de linte, dar mai bine accepta bătaia şi se hrănea cu lapte de la vaca lor. Atunci, o zi de sapă la porumb, se plătea cu un pumn de făină, oamenii erau foarte săraci. Aşa a fost tot războiul şi chiar după terminare oamenii o duceau foarte greu.

    Īn anul 1944 unii bărbaţi erau pe front chiar şi băiatul fratelui Grigore, pe nume Grigoraş. Īn sat bāntuia foamea, chiar şi pentru cei mai īnstăriţi, pentru că oamenii trebuiau să dea cote la stat.

    Īntr-o zi, sora Anica, soţia lui Grigore, atrage atenţia soţului şi copiilor să nu mai dea faină că nu mai este decāt o cupă şi nu mai are din ce să facă mămăligă pentru că nimeni nu mai vine la moară că nu au cu ce. Dar īn curtea lor apare un om sărac din sat pe nume Pop Ioan a lui Fugăuş, care pe un ton slab şi dureros spune:

    - Bade Grigore, dă-mi un pumn de făină că mama este grav bolnavă şi nu a māncat de trei zile.

    Fratele, fără să stea cel puţin pe gānduri sau să se scarpine īn cap se duce īn moară şi adună toată faina ce era īn coş şi o dă omului să facă mămăligă şi să mănānce ca să nu moară femeia. Fapta aceasta bună nu a fost bine răsplatită de soţie, care s-a aprins foc şi pară.

    - Ce crezi tu acum, ce vă fac eu  de māncare diseară? Ţi-am spus că nu mai este, şi tu tot ai dat-o.

    Fratele s-a pregătit īn tăcere să plece la munca cāmpului, iar după ce soţia a īncetat de a mai face gălăgie, a spus:

    - Lasă, femeie, că Domnul se va īngriji şi de noi să avem ce mānca pe diseară. Şi cu acestea au plecat amāndoi la cāmp ramānānd acasă doar Anuca, una din fiicele lor de 14 ani să aibă grijă de casă.

    Pe la amiază, a venit din Lăpuş o căruţă plină cu saci de grāu şi mălai să macine la moara lui Grigore, dar căruţa a trecut pe lāngă moara lui Dumitru lui Anişca, chiar dacă morarul era īn drum şi aştepta să vină oameni la moară. Cānd a văzut că se apropie o căruţă, tare s-a bucurat şi l-a chemat să intre la moara lui, numai că omul acela i-a zis: „eu numai la badea Grigore am măcinat şi acuma merg tot la el”. Acest morar era foarte mānios pe fratele Grigore şi de aceea īl dădea şi la poliţie şi īi zicea: „oamenii vreau numai la tine să vină” şi de multe ori Dumitru căuta ceartă cu Grigore.

    Omul cu căruţa s-a dus la moara preferată, a descărcat caruţa cu saci, iar Anuca a turnat grăunţe īn moară şi a pornit-o. Apoi a spus omului că pleacă după tatăl său să vină să pornească şi moara care macină grāu.

    Grigore a venit repede şi i-a măcinat omului tot ce avea. Pe seară a mai sosit o căruţă care avea de măcinat, iar seara, cānd să facă Anica cina, erau 25 kg de făină şi a avut să facă şi pāine īn cuptor.

    Aşa era credinţa lui Grigore, iar Dumnezeu era cu el şi īn adevăr Domnul avea grijă ca īntr-un sat cu multe lipsuri şi sărăcie ei să nu ducă lipsă de pāinea cea de toate zilele.

    Toate acestea mi le-a povestit chiar Anuca, de mai multe ori, cānd īmi povestea despre credinţa tatălui său, dar le-am scris īn 08.05.2006.

    Al doilea pastor al Bisericii a fost fratele Poienaru Constantin. El venea şi dădea Cina Domnului şi predica Evanghelia, lucru ce-l făcea şi atunci cănd venea prin sat cu sticla īn spate.

    Odată cu terminarea războiului şi īnlăturarea Comunismului s-a făcut şi reorganizarea administrativă, iar satul Rohia nu a mai aparţinut de oraşul Dej, ci de Baia Mare. Atunci şi fraţii şi-au schimbat privirea spre Biserica Baptistă din Baia Mare şi au venit fraţi din acea zonă.

    Īn anul 1947 s-a botezat fratele Niculaie Cosma, fiul lui Miron şi nepot a lui Grigore. Botezul s-a oficiat īn satul Măgoaja, īn vale. Cel care a oficiat botezul  a fost fr. Bododea din Arad şi s-au botezat mai mulţi tineri, atāt baptişti cāt şi penticostali īmpreună deoarece atunci īncă nu se ştia de toţi membri bisericii că sunt două grupări.

    In 1948 se boteaza sora Ana, zisă Anuca, fiica lui Grigore, căsătorita Paşca, căreia i se spunea Anuca lui Onisim.

     

    Lupte şi  īn interiorul bisericii

     

    Fraţii cāştigau īncetul cu īncetul cāte o luptă, ba cu preotul, ba cu călugărul, ba cu fierarul, ba cu jandarmii. S-a īnjghebat  o adunare de credincioşi baptişti, care se adunau la Miron şi una de penticostali, care se adunau la Sultănica lui Gheorge a Cionii. Se pocăiau oameni tineri, care urmau să se căsătorească si să aducă  un pic de bucurie īn mijlocul Bisericii, care, deşi era īmpărţită īn două tabere, era formată din  pocăiţi.

    Era anul 1950 şi se anunţa cāte o nuntă īn fiecare tabară. Fratele Grigore īi lămureşte pe cei doi miri: Petrule Petrea, penticostal şi Onisim Paşca, baptist, să facă nunţile īmpreună că dădea bine la oameni, care puteau vedea unitatea pocăiţilor. Mirii au acceptat, dar fiecare şi-a chemat pastorul lui, penticostalul pe fr. Latis din Răzoare şi baptistul pe fr. Precup Gheorge din Dumbrăveni.

    Pastorii nu s-au īnţeles īnsă să lucreze īmpreună. Fr. Precup zicea că ei, baptiştii, deţin autorizaţie de funcţionare şi au mai mult dreptul să predice, aşa că s-a īncins vorbire multă şi destul de mulţi oameni care au venit la prima nuntă de pocăiţi şi-au pierdut răbdarea. Atunci fratele baptist Petrule Iov a luat autorizaţia şi s-a dus la miliţie să prezinte situaţia. Miliţianul era fiu de baptist şi observă că lucrurile se agită neplăcut. Iovu īi spune că pastorul baptist se teme să predice cu predicatorul penticostal, că el nu are autorizaţie. Atunci miliţianul īi spune lui Iovu: „noi să vă facem vouă ordine, nu vă este ruşine?” Nunta a īnceput, dar ruptura s-a produs şi au īnceput unele frecuşuri īntre cele două tabere . Am scris şi acest episod pentru o informare corectă şi o prezentare a  faptelor aşa cum mi le-au povestit fraţii.

    2 Corinteni 7:5 -  „Căci şi după venirea noastră īn Macedonia, trupul nostru n-a avut nicio odihnă. Am fost necăjiţi īn toate chipurile: de afară lupte, dinăuntru temeri”.

    Din 1953 – 1957 vine īn Rohia ca pastor fratele Ghiţă Alexandru, care avea un duh blānd şi de unitate, nu făcea nici el diferenţa īntre baptişti şi penticostali, care se adunau īnsă separat, el īndemnāndu-i să se adune o dată la unii şi data viitoare la ceilalţi, ca să nu fie pricină de poticnire pentru oameni .

    In 1955, fr. Ghiţă botează īn casa lui Miron, pe Pal Aurica căsătorită Cosma şi mai tārziu īi spune fratele că este baptistă. Aurica şi cu Nicolaie se căsatoresc şi la nunta lor este invitat să predice fr.  Miclăuş Nicolaie, un bun predicator īn zona Baia Mare şi Satu Mare.

    Īn acelaşi an se botează un tānăr din afara bisericii, pe nume Pop Ioan a lui Teodora Cionii, care īn septembrie se căsătoreşte cu Reghina, una din fiicele lui Grigore, care era si ea botezată . Cununia religioasă s-a ţinut la  adunarea din casa lui Miron şi a fost oficiată de fr. Pastor Ghiţă, iar masa la moara lui Grigore.

    Īn acest an 1955, Biserica număra 13 membrii şi lucrarea īncepea să meargă destul de bine, dar īn anul 1957 fr. Ghiţă pleacă din Baia Mare.

    Baia Mare aduce un nou pastor īn persoana fr. Dragu Petru, care nu era prea īngăduitor cu penticostalii şi a adāncit ruptura  tot mai mult pānă ce, cam prin anul 1962 acest frate ridică autorizaţia de funcţionare şi o duce la Baia Mare, fără să ştie restul fraţilor ce s-a īntāmplat cu ea. Fratele pastor mai acuza că biserica din Rohia nu cotiza cu bani la īntreţinerea pastorului şi nu a mai venit. Dragu se retrage şi din lucrarea din Baia Mare īn 1962 şi revine ca pastor doar īn Baia Mare īntre anii 1965- 1970, după care pleacă la Oradea.

    După anul 1948, comuniştii făceau presiune asupra bisericilor, prin anul 1954 Ministerul Cultelor a introdus „reglementări serviciilor religioase” care aveau  drept scop reducerea substanţială a numărului de servicii şi alte activităţi īn biserică. [1]

    Statul se amesteca violent īn treburile cultelor şi unii pastori mai cedau sub presiune. Aşa īncepe declinul Bisericii Baptiste din Rohia. Unele familii se mută īn altă parte pentru că īn sat nu mai era nici o posibilitate de serviciu din cauza comuniştilor care  au naţionalizat morile, pe unele le-au īnchis, pamāntul l-au luat la colectiv şi oamenii au fost dezorientaţi.

    Īn 1960 familia Pop Ioan şi Reghina se mută īn Baia Mare şi revin īnapoi doar după căderea comunismului, dar īn acest timp ei vin acasă īn Rohia.

    O altă fiică a lui Grigore, Oniţa se căsătoreşte cu fratele Gongola Ioan şi se mută şi ei la Baia Mare, apoi se mută īn Reşiţa unde au 2 copii, un băiat şi o fată, dar īn 1990 este asasinată īn apartamentul lor īntreaga familie, fără să se afle cine şi de ce.

     

    O luptă cheamă altă luptă

     

    Pe lānga luptele deschise dintre baptişti şi penticostali, apare o altă ameninţare care loveşte mai puternic direct īn nucleul de bază al bisericii.

    Biserica Baptista s-a adunat o vreme īn casa lui Cosma Grigore. Acum erau singuri pentru că penticostalii se adunau la altă casă, nu departe, dar erau separaţi. Fratele Dragu, forţat de comunişti retrage autorizaţia de funcţionare a bisericii şi pe acest fond de tensiune apar martorii, care īncolţesc biserica şi reuşesc să o rupă, aşa că  cei doi fraţi care au luptat pe frontul primului război mondial şi s-au īntors sănătoşi acasă au luptat cu propriile lor concepţii şi cu autorităţile şi au cāştigat, acum se despart. Miron cu familia lui trec la martori, iar Grigore cu familia lui rămān credincioşi baptişti.

    Lumea discută īn sat pānă īn ziua de azi, zicānd : „Doi fraţi şi nu au aceeaşi credinţă!” şi poate şi asta a condus la a nu se mai pocăi oameni din sat la nici o grupare, aşa că azi sunt puţini credincioşi atāt la  baptişti şi penticostali, cāt şi la martori.

    Mulţumim Domnului că unii oameni din sat s-au pocăit prin ţară, cum este Nicu Zaharia care acum locuieşte īn Tārgu Lăpuş, Ioan Bel care locuieşte īn Oarţa de Sus, Vasile Bel locuieşte din 2000 īn Rohia, Cosma Dina, căsătorită Gulea, care locuieşte la Iernut, Vlasin Diana, căsătorită Tapu , care locuieşte la Cluj.  Poate mai sunt şi alţii, dar nu avem la acest moment cunoştinţă de ei.

    Despre ororile comuniste scrie şi Alexa Popovici īn “Istoria Baptiştilor din Romānia 1856-1989”, ediţie revizuită, editura Făclia, pag. 681-853, volumul III (1944-1989).

    După 1965, fratele Gheorge Pop, penticostal a cerut fraţilor baptişti care nu mai aveau autorizaţie să li se alăture ca să fie un grup mai mare ca să poată obţine şi ei autorizaţia de funcţionare. Fraţii s-au adunat īmpreună cu penticostalii, dar fără să facă cerere de trecere, aşa că acum toţi erau penticostali. Īnmormāntarea lui Cozma Grigore a fost ţinută de către penticostali, īn anul 1974.

     O prezenţă baptistă a fost īn 1975, cānd la īnmormīntarea unei surori penticostale au venit corul şi pastorul Bisericii Baptiste din Baia Mare.

    Azi 10.03.2010 sunt doar 4 fraţi, care fac parte din Biserica Creştină Baptistă "Sfānta Treime" din Tārgu Lăpuş. Ne rugăm Domnului să se formeze iar o Biserică Baptistă īn această zonă, īn care ortodoxia stapāneşte.

     

    Persoane care au primit Cuvāntul īn alte localităţi

     

    Nelu Bel s-a īntors la Domnul īn Baia Mare, locuind īn chirie la fam. Pop Ioan şi plecānd la adunare cu dumnealor. Domnul a lucrat la inima lui şi s-a hotarāt să-şi predea viaţa Domnului şi īn 1973 primeşte botezul īn Biserica Baptistă. Īn 1975 cāştigă inima tinerei Rodica Mesaroş şi se hotărăsc să se căsătorească. Domnul i-a binecuvāntat cu 4 copii Dana, Adrian, Adriana şi Camelia, acum ei sunt la casele lor. Nelu şi Rodica s-au retras din Baia Mare la Oarţa de Sus. Biserica l-a ales de pastor, dar păstoreşte şi cāteva familii de albine.

                                                                                              

    Dina Cosma, căsătorită Gulea, fiica  fratelui Nicolae şi Aurica Cosma. Iată-i mărturia:

    “Īn 1974 am fost botezată. Botezul a avut loc īn localitatea Suciu, iar fratele care ne-a botezat, fratele Mihis Augustin, ne-a pregătit la casa unei surori pe nume Parasca. Evenimentul a avut loc noaptea, fiind botezate 14 persoane tinere.

    La liceu, am fost trasă la răspundere de către diriginta Crisnic Maria, deoarece m-am botezat şi a fost chemat tatăl meu să dea socoteală pentru mine. Totodată m-a ameninţat că o  sa trimită o hārtie la facultatea unde voi da examen de admitere şi mă asigura ca nu voi fi admisă.

    Īn 1976 am terminat liceul iar īn 1977 am intrat la Facultatea de Ştiinţe Agricole din Cluj Napoca. Aici am frecventat Biserica Baptista “Iris” unde era pastor fratele Vadan. Īn anul II de studiu l-am invitat la biserica şi pe prietenul meu(viitorul soţ) Gulea Virgil care s-a pocăit şi a fost botezat īn 1979. Anul următor ne-am căsătorit , cununia fiind făcută de fratele Lateş Ioan din Răzoare.

    Īn anul 1981 am terminat studiile şi am fost repartizaţi la CAP Şeulia de Mureş. Următorii ani, cu ajutorul Domnului şi al fraţilor Voaideş Aurel şi Sfărcuş de la Baia Mare am găsit Biserica Baptistă din Tg. Mureş pe care am frecventat-o pānă la revoluţie. Īn 1990, siliţi de īmprejurări ne-am mutat īn oraşul Iernut unde suntem membri īn Biserica Baptistă Emanuel.”

    Prin ajutorul Domnului au 2 copii Daniel şi Daniela.

    Fratele Virgil este acum prezbiter ordinat īn Biserica din Iernut.

     

     

    Diana Ţapu fostă Vlasin

    “M-am născut īn data de 29.01.1978 la  Tg.Lăpuş, īntr-o familie ortodoxă. Tatăl meu este originar din Rohia.

    Am īnceput să citesc Biblia īn jurul vārstei de 13-14 ani, tot atunci au apărut primele īndoieli  şi conflicte cu ceea ce ştiusem eu pānă atunci. Nu am reuşit să găsesc răspunsul īntrebărilor mele şi nu ştiam că există şi o altă cale īn afară de ortodoxie. La acea vārstă fragedă  şi avānd cunoştinţe şi īnţelegere puţină am trecut de la starea de a crede că este ceva īn neregulă cu mine pentru că mă īndoiam de anumite practici religioase , la a ma īndoi de existenţa lui Dumnezeu.

    Primul contact cu mediul neoprotestant a fost prin soţul meu şi familia lui. Atunci am īnceput să īnţeleg că nu este nimic īn neregulă cu mine şi  am īnceput să găsesc  răspunsul īntrebărilor mele şi să īmi găsesc drumul spre Dumnezeu. A urmat o perioadă īn care Dumnezeu cu grijă şi răbdare ne-a īndreptat paşii spre El.  A venit apoi ziua cand am realizat ca nu mai pot trăi o viaţă fără El şi īmpreună cu soţul meu ne-am botezat īn Biserica Baptistă Betel,  Cluj īn data de 7.12.2008, zi īn care s-a oficiat şi căsătoria religioasă, pastorul  care a oficiat căsătoria a fost Marius Sabău, pastor al Bisericii Baptiste Betel Cluj.

    Poate că mai sunt şi alţi fraţi īmprăştiaţi prin ţară sau străinătate, dar de care noi nu ştim.

     

     

     

     

     

     

     

     

     

                      Tārgu Lăpuş

     

     Īn oraşul Tārgu Lăpuş nu a existat Biserică Baptistă numai din 09.01.2000, dar erau veniţi  fraţi din alte părţi, care s-au aşezat aici cu familiile lor. Īi voi prezenta īn funcţie de anii īn care s-au mutat, pānă īn anul 2000.

    Sigartău Atanasiu, zis Tănase, s-a botezat īn 1961 īn localitatea Chiuieşti. După o căsătorie nereuşită s-a căsătorit a doua oară cu o tānără din Lăpuş, de religie ortodoxă, iar cununia religioasă a fost oficiată de preot ortodox.. S-a stabilit īn Tārgu Lăpuş īn anul 1982. Īn acest timp el şi soţia lui frecventau din cānd īn cānd Biserica Baptistă din Chiuieşti, dar fiind unul baptist şi unul ortodox. Īn 1999, cānd au văzut afişul pus de Nicu Zaharie din partea Bisericii Baptiste pentru filmul Isus, s-a lipit de micul grup şi au format apoi Biserica Baptistă. Soţia lui, Victoria, s-a botezat īn 29.01.2008 la casa pastorului Vasile Bel.

    Matyaş Alexandru,  zis Şoni s-a mutat din Dej īn Tārgu Lăpuş la bunicul său Balint Alexandru. El era  botezat din anul 1983, de către fratele Ionel Mānzat. S-a dus apoi īn Baia Sprie la şcoala de tāmplari şi a frecventat Biserica Baptistă din oraş, luānd parte la misiunile tinerilor.

    Īn Tārgu Lăpuş frecventa Biserica Penticostală īntrucāt bunicii lui erau penticostali, dar cānd dorea īnvăţătură mai bună din Scripturi pleca la Dej.

    Īn 1999 cānd s-a mutat Nicu Zaharia, s-au īmprietenit, pentru că erau vecini, şi au contribuit la deschidera Bisericii Baptiste īn anul 2000.

    Filip Varvara Zorica, s-a botezat īn anul 1997 la Biserica Baptistă Nr. 3 din Timişoara, a fost membră acolo pānă īn 1998, cānd s-au mutat īn Tārgu Lăpuş pentru a o ingriji pe soacra ei.

    A  frecventat Biserica Penticostală, unde s-a cunoscut cu Nicu şi Ana Zaharia. Fiind informat de Nicu, am vizitat-o acasă pe data de 16.08.2000,  si i-am spus că s-a īnfiinţat Biserica Baptistă īn Lăpuş şi am invitat-o să vină. A venit īntr-o duminică şi şi-a făcut cerere de primire īn biserică, iar  de atunci este membră a bisericii.

    Nicu şi Ana Zaharia au fost membrii īn Biserica Baptistă din Baia Mare din anul 1969, respectiv 1966, dar īn anul 1998 şi-au cumparat o casa īn Tārgu Lăpuş şi s-au mutat aici, frecventānd Biserica Penticostală unde au īntālnit şi  alţi baptişti veniţi īn oraş pāna īn 2000, cānd au format un grup ce se aduna la Casa de cultură, sub numele de baptişti.

    Īn luna octombrie, 1999, fratele pastor Chereji a avut viziunea de a forma o biserică baptistă īn oraş. Mai multe detalii sunt īn mărturiile fraţilor direct implicaţi īn acest lucru.

    Īn acest timp s-au făcut cercetări pentru a cumpăra un spaţiu pentru biserică şi s-a găsit o casă ve vānzare pe strada Ţibleşului. A dată casa cumparată erau multe lucrări de făcut la ea.  A fost şi atelier pentru proprietar, care era de meserie tăbăcar şi lucra pieile la parter. Un timp casa a fost părăsită şi primăria a dat īn chirie o camera din cele patru la o bătrānă ce nu avea pe nimeni, iar primăria plătea chiria la proprietar.

     Acum trebuia rezolvată problema batrānei. Primăria i-a găsit o altă locaţie şi īn data de 06.09.2000, am mutat-o acolo, fără ca femeia să spună ceva īmpotrivă. De cānd  s-a cumpărat casa şi pānă ce a fost posibilă mutarea femeii, dānsa s-a retras īntr-o cameră din spate, iar noi aveam altă intrare şi am amenajat o cameră la etaj unde ne-am putut aduna la Īnchinare.

    Ultimul serviciu la Casa de Cultură a fost īn 25.06.2000. Luna iunie a fost luna cumpărării  şi s-a īnceput renovarea la o cameră de sus, unde nu era aşa  deteriorată tencuiala şi era ceva mai uşor de refăcut.

    Primul serviciu īn noua casă s-a făcut īn data de 19.06.2000, a doua zi de Rusalii, cānd am venit din Chiuieşti cu fratele Vasile Danciu şi un frate american Jimmy Morse, care lucra īn zona Dej şi l-am adus cu gāndul să ajute şi el cu ceva lucrarea nou infiinţată. La această īntālnire au participat īn total 17 persoane. Fratele Vasile Danciu are interes să sprijine lucrarea din Lăpuş pentru că are un frate aici, care īncă nu s-a īntors la Domnul, dar care a ajutat foarte mult biserica prin faptul ca ne-a făcut copii xerox pentru actele ce le īntocmeam şi alte lucrări, fără ca să ne ia bani. Pentru o mai  mare apropiere a Dejului de Lăpuş, fratele Danciu Vasile a chemat pe data de 24.06.2000, fraţi din Lăpuş care au răspuns cu plăcere invitaţiei de a participa la o īntālnire a Cercului Misionar Someş, īntālnire ce s-a ţinut īn aer liber, lāngă Viile Dejului.

    Au participat din Lăpuş fraţii : Nicu şi Ana Zaharia, Ioan şi Reghina Pop şi Vasile şi Aurica Bel.

    Am mulţumit Domnului că fraţii apreciază ceea ce facem şi am slăvit pe Domnul că fraţii sprijină lucrarea din Lăpuş.

    Al doilea serviciu de īnchinare s-a făcut pe data de 29.06.2000, ziua de joi. Fratele Ionel Mānzat a venit ca reprezentant al LARCA, organizaţie ce se ocupă de sponsorizarea pastorilor şi a dorit să stea de vorbă cu fraţii şi să se documenteze la faţa locului, pentru a face un raport cu scopul de a obţine īn continuare sponsorizarea mea. Fraţii din SUA au fost īncāntaţi şi au decis să continue să mă sprijine īn lucrarea de la Tārgu Lăpuş.

    Pentru acestea şi multe alte lucruri se cuvine toată slava numai Domnului, care face lucruri minunate īn vieţile oamenilor.

    Īn data de 02.07.2000 avut loc primul serviciu de Īnchinare, de duminica dimineaţa, făcut după īncetarea contractului cu Casa de Cultură. Fraţii erau īn sfārşit īn Casa Domnului, casa cumpărată prin putera Lui şi pe care ne-a dăruit-o să o folosim ca loc unde copiii Lui să-L poată glorifica.

    Īn 30.07.2000 s-a ţinut primul serviciu de duminică după masă, cānd am fost 17 persoane : 11 fraţi, 4 copii şi 2 prieteni.

    Īn data de 02.07.2000 a avut loc adunarea generală de constituire a bisericii ca Biserică filială a Bisericii Creştine Baptiste “Sfānta Treime” din Baia Mare. Adunarea a fost condusă de fratele pastor Iosif Morcan. Mai multe sunt scrise īn mărturia dumnealui, iar tabelul cu cei ce compun Biserica se poate consulta īn rubrica Anexe. Din această dată s-au făcut demersuri pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a Bisericii. La 01.08.2000 am dat dosarul complet la fratele Iosif, care l-a depus la Comunitatea Creştină  Baptistă de la Cluj, de unde aparţinem ca organizare a bisericilor.

    Īn 02.09.2000 am spart gardul de beton pe unde ni s-a dat acces la casă ca sa ne facem drum, pentru că intram la Biserică prin curtea proprietarului, dar ne-a dat şi drum separat. Am  spart betonul şi am turnat cei doi stālpi pentru porţi.

    Īn data de 29.09.2000 am ţinut primul serviciu de vineri seara. Eram 9 persoane : 7 fraţi, 1 copil şi 1 prieten. De aici serviciile au continuat cu ajutorul Domnului pānă īn ziua de azi.

    La sfārşitul anului 2000, Biserica se bucura de prezenţa Domnului, avea un locaş de īnchinare şi număra 12 membri.

    Īntre 15-18 martie 2001, am avut prima evangelizare, la care au participat  mulţi prieteni, invitaţi şi a fost o mare bucurie pentru noi.

     Īn luna martie, anul 2001 am plantat gardul viu, am pus şi brazi īn colţ, iar mai spre rāu şi pomi, apoi, din luna aprilie, am īnceput să facem o renovare şi modificare la parterul clădirii . La parter, casa era īmpărţită īn 2 camere şi avea intrare la etaj. Noi am demolat  peretele de la mijloc, am turnat 2 stālpi laterali şi o grinda de susţinere īn locul peretelui ca să fie o singură cameră şi am turnat beton pe jos īn noua cameră formată.

    Acest an a fost biecuvāntat de Domnul, iar īn 01.07.2001, doi prieteni au fost botezaţi la Biserica din Baia Mare, este vorba de Vasile Alexandru Pop şi Mihaela Gergely. Acesta a fost anul īn care a avut loc căsătoria fratelui Matyas Alexandru cu sora Erzsebet Kozma din Aghireş, jud. Sălaj.

    Am fost vizitaţi şi anul acesta de mai mulţi fraţi din străinatate care au sprijinit lucrarea.

    Din cauza banilor nu am putut īnainta cu lucrările pāna īn 10.06.2002, cānd s-a īnceput renovarea casei şi consolidarea ei īn partea din spate. Īn acest timp la fratele Şoni s-a făcut parchetul şi lambriurile pe care le-am montat, am făcut amvonul,  le-am lăcuit şi vopsit. Toate aceste lucrări, interior şi exterior, au ţinut pāna īn 21.10.2002, cānd totul era gata şi porneam īntr-o nouă etapă a bisericii.

    Īn 13.08.2002, am fost vizitaţi de fratele Jesse Pawers, un frate care finaţa lucrări de cunstrucţie pentru biserici .

    Ziua deschiderii oficiale a fost pe  27.10.2002, zi care pentru toţi membrii bisericii a fost o zi de mare bucurie, că am ajuns  să punem deoaparte un locaş unde oamenii să se adune pentru a slăvi pe Domnul. Prezenţa a fost peste aşteptările noastre. A venit fanfara din Chiuieşti īmpreună cu dirijorul Marius Selin şi  pastorul Aurel Boşca, Jimmy Morse cu soţia, Vasile Danciu din Viile Dejului, pastor Claudiu Handaric din Baia Mare, Mircea Drule, pastor Nelu Bel de la Oarţa de Sus, Danciu Grigore, au fost apoi musafiri din Arad, Timişoara, Dej, Chiuieşti, Boiereni, Rohia, Rogoz, Tārgu Lăpuş, Baia Mare, Seini, Oarţa de Sus, fraţi de la Biserica Penticostală din Tārgu Lăpuş, prieteni din oraş, īn total au fost īn jur de 160 de persoane. Am dat cuvānt la toţi musafirii, din fiecare localitate, ca toţi să poată saluta Biserica. Pentru această lucrare singurul care merită lauda, este Dumnezeu Tatăl, Fiul Său şi Duhul Sfānt, care ne-a călăuzit. După deschiderea bisericii, ne-am adunat īn sala mare de la parter.

    Īn perioada 31.10—08.11.2002 a venit din SUA fratele Herman Spence cu un grup de 31 persoane cu care am plecat īn Boiereni, Rohia şi Lăpuş, am vizitat şi şcolile din aceste localităţi, după un program stabilit de ei. Fratele Herman s-a īndrăgostit de noi şi a venit şi īn anii următori ca să ajute Biserica financiar, foarte mult, la extinderea din spate. Prin grupul lor s-a dezvoltat un program de sāmbăta cu copiii, susţinut material de Herman, iar aici se ocupau de ei sora Maria Buda şi fratele Costică Bel.

    Īn 2004 noiembrie 09, Herman a rulat la Casa de Cultură filmul “Patimile lui Hristos” de Mel Gibson, la care au participat mulţi oameni. O altă evanghelizare am făcut tot la Casa de Cultură īn data de 22.06.2007 cu fratele Achim Barbos, īnsoţit de o echipă din SUA şi corul Bisericii Baptiste din Baia Mare.

    Pe data de 12.09.2002 s-a eliberat autorizaţia de funcţionare a Bisericii.

    Lucrarea Domnului a mers din ce īn ce mai bine, veneau fraţi din ţară şi străinătate şi ne vizitau, ne īncurajau pentru că vedeau că suntem puţini.

    Īn anul 2002 s-a mai adăugat īncă un membru bisericii noastre, prin botez, care a avut loc tot la Baia Mare. Sora se numeşte Pop Alexandra Mihaela, dar după un timp s-a transferat la Biserica Penticostală īmpreună cu tatăl ei, botezat cu un an īnainte.

    Anul 2003 a fost cel mai bogat, prin faptul că trei suflete au primit Cuvāntul īn inimă şi s-au adaus bisericii prin botez. Sora Voichiţa Bel, din Rohia, botezată la Biserica Baptistă din Oarţa de Sus şi Buda Maria din Tārgu Lăpuş  şi Pop Irina din Boiereni, botezate īn Biserica Baptistă Baia Mare. Soţul surorii Irina era pe cale să se boteze, dar a murit fără să mai apuce. Īnmormāntarea au făcut-o preoţii ortodocşi, dar am fost invitaţi şi noi ca Biserică Baptistă şi mie mi s-a dat voie să predic şi cu biserica am cāntat cāntări.

    Īn perioada 01-07.09.2003 am sponsorizat prin ajutorul Domnului primul misionar care a plecat īn Ucraina īntre romāni, pe sora  Daniela Cristina Bel, care a lucrat acolo īn agricultură la familii mai sărace şi le-a spus din Biblie, invitāndu-i  seara  la Casa de rugăciune. Oamenii au fost uimiţi că cineva īi ajuta gratuit.

    Cel mai implicat īn a sprijini lucrarea a fost fratele Herman şi cei din grupul lui din Biserica  Chickamauga şi bineīnţeles prietenii din America ai lui Herman, pentru că ne-au adunat o sumă mare de bani pentru extinderea clădirii şi crearea altor facilităţi precum baptister, sală pentru copii, grup social , bucătărie şi apartament pastoral la etaj. 

    Īn 09.05.2005, cu ajutorul Domnului am īnceput lucrarea de extindere a clădirii. Herman ne-a trimis banii, noi am făcut proiect de extindere care ni s-a aprobat şi am angajat o echipă de meseriaşi care au executat lucrarea. Īntre 07-16.07.2005, Herman a venit cu un grup care a lucrat alături de meseriaşii noştri plătiţi. După ce au ridicat zidurile, au făcut acoperişul să fie un īntreg cu restul şi au făcut şi un turn ca să dea clădirii aspect de biserică, după cum spuneau meseriaşii, chiar dacă noi nu am dorit turn. Īn data de 13.07.2005, clădirea era terminată, dar partea de extindere era doar īn roşu.

    Īntre 18-22.07.2006 s-a făcut baptisterul, a fost un meseriaş sponsorizat special pentru această lucrare. Īn acest an s-au mai adăugat bisericii noastre īncă 3 persoane: Cosma Ioan şi soţia lui Morgit, şi Bel Emil.

    Domnul a făcut să tot creştem, pānă am ajuns la numărul de 21 de membri şi am făcut demersuri să obţinem autorizaţie de funcţionare ca Biserică cu personalitate juridică, ca să nu mai fim filială a Bisericii din Baia Mare.

    Īn data de 07.01.2007, am avut adunare generală de constituire a Bisericii cu  personalitate juridică . Biserica a ales prin vot secret pastorul şi comitetul, compus din 3 membri:

     

    1.      Vasile Bel,  pastor;

    2.      Nicu Zaharia, secretar;

    3.      Constantin Bel, membru īn comitet.

    S-au făcut demersurile necesare şi īn 17.04.2007, s-a eliberat autorizaţie tranzitorie pentru că atunci s-a schimbat Legea Cultelor şi toate autorizaţiile trebuiau schimbate după noua lege, dar am făcut iar cerere de schimbare a autorizaţiei şi īn 23.03.2009, s-a eliberat noua  autorizaţie, vezi Anexa Documente.

    Anul 2007 a īncheiat lucrările de finisare interioare şi exterioare ale clădirii. Herman ne-a trimis o sumă de bani prin care am făcut toate lucrările. Am angajat o eghipă de muncitori care au tencuit īn exterior şi īn interior, au pus fainaţa şi au dat lucrarea gata. Domnul ne-a ajutat şi zidurile sunt gata, totul este gata. Acum ne străduim ca  Biserica vie să fie gata şi să fie o lumina puternică īn Tārgu Lăpuş şi să lumineze pentru slava Domnului.

    Īn anul 2008, Cuvāntul a lucrat la inima surorii Victoria Sigheartău, care L-a primit pe Domnul şi a fost botezată la casa pastorului.

    Tot īn acest an au venit prin transfer 3 fraţi din Răzoare, familia Gheţe Mircea şi Sanda, īmpreună cu copiii lor Ionuţ şi Iulius  şi fratele Licau Constantin, singurul pocăit din familie, dar a cărui soţie, Lili, īl īnsoţeşte la adunare. Domnul le-a dat o fetiţa şi au adus-o la Binecuvāntare īn Biserică.  Sora Sanda cāntă īn prezent la orgă.

    Īn 07.05.2009, a venit comisia de recepţie a clădirii, compusă din proiectantul primăriei, inspector pompieri, Inspectoratul de Stat īn Construcţii să verifice dacă am respectat proiectul şi dacă lucrările corespund, iar īn 01.06.2009, Nicu a ridicat autorizaţia de funcţionare a clădirii ca Biserică de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă (pompieri).

    Īn anul 2009, am pierdut prin deces primul membru al bisericii, sora Reghina Pop, o  soră care a adus oameni la Domnul.

    Azi biserica se bucură de pace, iar Domnul ne-a binecuvāntat şi prin fratele Dorel Pop, din Spania fiul fam Pop, care ne-a cumpărat o staţie de  amplificare, familia Şugar Marius şi Dana, din Seini, care au donat bisericii retroproiectorul şi familia Danciu Cornel şi Zorica īmpreună cu fiicele lor Ana, Raluca şi Corina care ne-au sprijinit prin multiplicarea documentelor necesare de-a lungul timpului şi tipărirea de pliante pentru biserică. Mulţi alţii au contribuit la consolidarea bisericii, cărora le mulţumim.

    Pe 20.02.2010 a plecat la Domnul fratele Sigheartău Tănase. Cu această ocazie oamenii din vecini au auzit Cuvāntul, dar pentru noi a fost o pierdere, īnsă Domnul poartă de grijă Bisericii Sale, astfel că pe data de 28.02.2010 au venit două persoane din Băiuţ, dornice să cunoască Cuvāntul Domnului şi să se boteze. A fost pentru noi o uimire şi o mişcare din partea Domnului, să nu ne temem, pentru că El este īn control.

    Ce urmeaza acum este ca noi să ne facem datoria şi mai mult, să-L lăudăm pe Domnul şi să fim buni credincioşi. Dacă Biserica Domnului nu va veghea asupra căii de mers, va muri, dar Domnul va ridica alt popor prin care să fie slăvit.

    Trebuie să fim o bună mărturie azi, cum au fost cei ce au trecut prin mari īncercări şi totuşi au fost credincioşi şi aşa a ajuns credinţa pānă la noi.

    Vom fi noi īn stare să ducem stindardul Evangheliei mai departe? Puterea noastră este slabă, dar Domnul ne ajută, doar noi să lucrăm īn Via Lui şi El īşi va revărsa  din belşug binecuvāntarea Lui. A lui să fie slava, cinstea şi īnchinarea.

    Īn continuare redăm mărturiile celor implicaţi īn formarea acestei biserici.

     

    Mărturia fratelui pastor Iosif Morcan

     

      “Tārgu Lăpuş este asezat īntr-o zonă mirifică a Maramureşului şi este a şaptea localitate ca mărime din judeţ.

      Īn această zonă a judeţului nu era prezenţă baptistă, aşa că era o dorinţă a Bisericii Creştine Baptiste “Sfănta Treime” din Baia Mare să planteze o biserică īn această localitate.  Domnul  a adus oportunitatea prin mutarea din Baia Mare şi stabilirea īn Tārgu Lăpuş a familiei Nicolae şi Ana Zaharia, īn anul l998. Fratele Zaharia a fost activ īn a căuta să se planteze o biserică īn localitate. Astfel, īn luna noiembrie 1999 au fost invitaţi fraţii de la Asociaţia "Alege Viaţa" să ruleze filmul “Viaţa Domnului Isus” la Casa de Cultură. Apoi īn luna decembrie a aceluaşi an au fost invitaţi un grup de tineri din Jibou pentru un concert de colinde şi au īnceput īntrunirile cu cei care şi-au exprimat dorinţa de a cunoaşte mai mult din Scriptură, īn casa fr. Sandu Pop.

     Observāndu-se o prezenţă īncurajatoare la aceste īntruniri, am hotarāt īn comitetul Bisericii Creştine Baptiste " Sfānta Treime" din Baia Mare să īnchiriem o īncăpere la Casa de Cultură a oraşului, iar fratele Mircea Drule a fost īmputernicit de către comitetul Bisericii să se ocupe de această lucrare, lucru care l-a făcut cu dăruire. Aşa că, īncepānd cu data de 9 ianuarie 2000, s-au ţinut servicii religioase săptămānal īn Casa de Cultură a oraşului.

     Fraţii au găsit o casă de vānzare cu un teren mare şi īntr-o zonă foarte bună, pe strada Ţiblesului nr. 43.  Comitetul Bisericii din Baia Mare a hotărāt să cumpere această proprietate,  hotarāre care a fost apoi validată de adunarea generală a bisericii īn şedinţă din 22 octombrie anul 2000, cu suma de 110.000.000 lei. (  Conform Statutului de Organizare şi Funcţionare a Cultului Baptist procurarea sau instrăinarea de bunuri imobile pentru biserică, pot fi aprobate numai de adunarea generală a bisericii.)

    Pe data de  13 iunie 2000 s-a īncheiat un  antecontract de vānzare-cumpărare cu proprietarii Duma Alexandru şi Duma Istvan şi biserica a īnceput să-şi desfăşoare serviciile religioase īn această clădire. Īn 21 septembrie 2001 s-a legalizat contractul oficial şi s-a achitat īntreaga sumă. Dumnezeu a fost binevoitor cu noi şi īn această problemă, am apelat pe la unii fraţi din Spania şi Austria, a contribuit şi biserica din Baia Mare, au adunat şi fraţii din Tārgu Lăpuş şi am reuşit să achităm la timp īntregul preţ, onorāndu-ne cuvāntul faţă de vānzători. De asemena am fost ajutaţi şi de către fr. Jesse Power prin Comunitatea Creştină Baptistă Cluj.

      Clădirea necesita unele renovări şi schimbări pentru a sluji scopului pentru care a fost cumpărată. Īn luna martie 2002 am fost īn SUA şi am avut o īntālnire cu  pastorul Henry Darrell, pastor senior īntr-o biserică baptistă cu peste 1.000 membri dintr-o localitate mică  - Chicamauga - dar cu rezonanţă mare īn istoria SUA (Aici a avut loc o mare bătălie din timpul războiului civil din sec, XIX). Am decis să intrăm īn parteneriat. Aşa că pe data de 30 octombrie 2002, au venit cincisprezece fraţi şi surori din acea biserică. Cinci dintre ei i-am repartizat la Tārgu Lăpuş, īntre ei fiind şi un fr. cu numele Herman Spence, care s-a ataşat de lucrarea de la Tārgu Lăpuş şi a ajutat mult financiar renovarea şi alte lucrări ale bisericii. El a vizitat de mai multe ori biserica de aici.

     Constituirea , īn mod oficial ca biserică a grupului de fraţi şi de surori  din Tārgu Lăpuş a avut loc īn  data de 2 iulie 2000.  Ei s-au constituit ca biserică filială a Bisericii "Sfănta Treime" din Baia Mare. Īntre timp s-a mutat la Rohia, localitate īnvecinată, venind de la Chiueşti, şi fr. pastor Vasile Bel, cu familia.  S-a stabilit aici pentru a īngriji de mama lui care era īn vārstă.  Fraţii l-au ales şi pe el sluijitor īmpreuna cu  fr. Mircea Drule.  ( După un timp fr. Mircea Drule a fost ales pastor īn Biserica Creştina Baptistă din Gārdani).

       Primele două persoane din această localitate s-au botezat īn Biserica din Baia Mare īn data de 01 iulie 2001, urmate de alte două, botezate tot īn Baia Mare, la botezul din 20 iulie 2003.

       Personal am vizitat această biserica de 20 ori : de trei ori īn vizite pastorale, de trei ori am īnsoţit fraţi din SUA  şi de patrusprezece ori pentru a predica.

     

    Doresc, din toată inima, ca bunul Domn să le dea fraţilor harul de a prinde viziunea Lui pentru lucrarea din această zonă şi să se dedice cu entuziasm pentru zidirea bisericii şi lărgirea Īmpărăţiei.  Este o localitate strategică īn această zonă, iar Domnul are mult norod īn cetate şi īmprejurimi.A Lui să fie slava, īn veci. Amin”.

     

     

    Mărturia fratelui Nicu Zaharia, secretar al Bisericii Creştine Baptiste “Sfānta Treime” Tārgu Lăpuş

     

    “Īn 1947 - 15 aprilie, imediat după al doilea război mondial, am văzut lumina zilei īn localitatea Rohia,  raionul Tārgu Lăpuş, īntr-o familie mixtă. Mama era credincioasă baptistă şi tata ortodox, de aceea am alternat īntre cele două religii. Perioada cāt am fost copil, mergeam cu mama la adunare la fr. Grigore Cosma şi cu tata la mănăstire. Comuniştii au retras autorizaţia de funcţionare a Biserici Baptiste din casa lui Grigore şi s-a produs  o ruptură īn biserica, o parte din fraţi au trecut la penticostali, iar alţii la martorii lui Iehova.

    După ce am terminat şcoala īn Rohia, m-am mutat la Baia Mare, unde m-am angajat la mina din Săsar şi am locuit īn chirie la familia Pop Ioan şi Reghina,  care provin din satul meu şi erau baptişti. Am plecat cu dānşii la Biserica Baptistă, unde am cunoscut mai bine Cuvāntul Domnului. Īn 1969 m-am hotarāt să-mi predau viaţa īn braţul Domnului şi īmpreună cu Pocol Ştefan, Pop Augustin am fost gata de botez. Īn Biserica din Baia Mare nu puteam să fim botezaţi pentru că nu proveneam din familii baptiste. Ne-am deplasat la Jibou şi am fost botezaţi pe ascuns de fratele Taloş, dar am făcut parte din Biserica Baptistă din Baia Mare pānă īn anul 1998, cānd ne-am mutat īn oraşul Tārgu Lăpuş.

    Aici nefiind biserică baptistă, am frecventat Biserica Penticostală pānă īn luna octombrie 1999, cānd am primit un telefon de la fratele pastor Daniel Chereji, de la Biserica Baptistă Baia Mare prin care mă ruga să primesc un frate din Alianţa Evanghelică  de la Oradea să facă filmul “Viaţa lui Isus” şi să merg cu el la autorităţi să inchiriem sala de la Casa de  cultură a oraşului. Am obţinut aprobări, am lipit afişe cu anunţul acesta şi a rulat filmul. După film am organizat un concert creştin cu sprijinul Bisericii Baptiste “Sfānta Treime” din Baia Mare, iar după concert am hotărāt să ne īntālnim īmpreună pe data de 09.01.2000. Am inchiriat o sală mică la Casa de cultură, unde ne-am adunat īn fiecare duminică dimineaţa pānă īn luna iunie, ultima duminică. Biserica din Baia Mare l-a īncredinţat pe fratele Mircea Drule să vină şi să conducă programul şi să dea īnvăţătură din Cuvānt.

    Īn această perioadă am căutat o casă să  īnchiriem şi să ne adunăm acolo şi am găsit-o pe str. Ţiblesului. Am rugat pe proprietar să ne lase īntr-una din case, că avea două, să ne adunăm şi să-i plătim chirie. După un timp ne-a căutat doamna proprietar şi ne-a īntrebat: “Nu vreţi să cumpăraţi casa, că eu vreau să o vānd?” I-am răspuns că trebuie să discut mai īntāi cu fraţii din Baia Mare. Fraţii au căzut de acord să o cumpărăm la preţul de 110.000.000 lei, dar la cursul mărcii germane. Am īmprumutat suma de 20.000.000lei de la fratele Şoni, bani ce i-am dat ca avans, dar fratele nostru nu i-a mai luat īnapoi ci i-a lăsat īn Numele Domnului. Restul de bani trebuiau achitaţi īn trei rate. Dar īn scurt timp, Domnul ne-a ajutat şi am plătit suma de bani şi am īntabulat casa pe Biserica Creştină Baptistă “Sfānta Treime” din Baia Mare.

    Am amenajat o cameră la etaj şi din luna iulie ne-am adunat īn propria casă de adunare. Am adus patru scaune taburet şi am pus pe ele scāndură de poştă ca să avem unde sta. După aceea am amenajat partea de la parter, am făcut lambriuri şi amvon, am parchetat şi ne-am mutat jos la parter, unde am avut condiţii bune.

    Īn anul 2002 ne-a vizitat un frate din SUA, pe nume Herman, care ne-a ajutat şi am construit īn spatele clădirii o sală pentru copii şi un grup social la parter, iar la etaj camera de zi , bucătărie şi baie. Cu acestă ocazie s-a refăcut acoperişul şi muncitorii constructori au pus şi turnul la clădire ca să primească aspect de biserică.

    Pānă azi s-au īntors şi alţi oameni la Domnul. Dumnezeu mi-a ascultat rugăciunea şi a reīnviat mişcarea baptistă īn zona oraşului Tārgu Lăpuş.”

     

    Mărturia fratelui Bel Constantin

    “La sfārşitul anului 1999 am văzut pe străzile oraşului Tārgu Lăpuş afişe prin care se anunţa că Biserica Baptistă prezintă filmul “Viaţa lui Isus” la Casa de Cultură.

    Am  participat şi eu alături de  foarte mulţi oameni de toate confesiunile. Au venit mai mulţi fraţi din Baia Mare care au făcut program, conduşi de Mircea Drule. L-am invitat la mine acasă, ne-am īmprietenit cu el şi cu Zaharia Nicolae, care este din Tārgu Lăpuş şi cu foarte mulţi alţi fraţi. Īntrucāt eram botezat la Biserica Penticostală, cunoşteam Biblia şi vorbeam īn acelaşi mod. Mai aveam un bun prieten, pe Gabi Nedina şi am primit şi cărţi de studiu. Aici s-a făcut studiu biblic care mi-a plăcut mult, am īnceput să ne īnmulţim, am cunoscut pe familia Pop Ioan şi Reghina din Rohia, mai tārziu Sighiartău Tănase şi alţii. Nu am venit cu gāndul să trec la Biserica Baptistă, eram īncurajat să o fac , dar nu am acceptat. Īn urma mai multor programe m-am legat tot mai tare şi īmi plăcea dragostea frăţească, căldura şi atmosfera din biserică. Fără voia mea, am acceptat să trec la Biserica Baptistă. Cineva de sus īmi spunea că trebuie să rămān aici, deşi cu fraţii penticostali nu aveam nimic rău, īi iubeam. Conducerea bisericii de acolo m-a descurajat, fiind rudeniile mele şi soţia de asemenea.

    Cu toate acestea am primit o carte  de cāntări de la o soră şi mi-a spus că Dumnezeu mi-a dat glas să-L laud şi atunci am auzit o voce : “Aici trebuie să cānţi. Din anul 2000 am rămas īn această biserică, unde am cumpărat īmpreună cu ceilalţi fraţi o casă şi am muncit la renovarea ei.

    Īn anul 2000 fratele pastor Bel Vasile şi ceilalţi fraţi din biserică mi-au īncredinţat lucrarea cu cāntările, pe care o fac şi acum īn 2010 fericit şi mulţumind Domnului.”

     

    Mărturia fratelui Herman Spence, din SUA

     

    “Am venit īn Tārgu Lăpuş ca parte a unei echipe. Motivul principal pentru care ne-am aflat acolo a fost să vedem cum sau ce putem face să vă ajutăm ca pastor. Īmi amintesc faptul că pastorul Iosif Morcan de la Baia Mare a vizitat biserica noastră din Chickamauga. El a rugat pe pastorul nostru să vină īn Romānia şi să īmpărtăşească modul īn care noi ne īnchinăm aici.

    Eu nu am mai fost īntr-o călătorie ca aceasta īnainte. Nu ştiam ce voi face cānd voi ajunge acolo. Dar ştiţi ceva ? Domnul ştia! Īi sunt atāt de recunoscător! Nu am īntālnit oamenii pe care mă aşteptam să-i īntālnesc, ci a fost mult mai bine, oamenii erau mult mai buni.

    Īmi amintesc cum mergeam la şcoala din Rohia. Acolo eram īntr-o zi cānd dv. , pastor Bel, m-aţi īntrebat dacă pot să vă īnsoţesc īntr-o vizită. Atunci am īnceput să iubesc Romānia, deschiderea şi sinceritatea oamenilor. Mi-a fost foarte clar atunci ce pastor devotat sunteţi şi cāt vă iubesc oamenii.

    Ce altceva mai puteam face? Mi-a devenit clar. Biserica dv. avea nevoie de ajutor, īncurajare pentru pastor şi lucrătorii din biserică. Aveam nevoie de sprijin şi de asemenea de nişte bani. Īmi amintesc odată cānd am avut nişte idei, mi-aţi spus : „ Ei bine, nu ştiu dacă o să meargă treaba, dar puteţi īncerca, dacă vreţi!”

    Am avut Şcoala Biblică de vacanţă, care a fost un mare succes. Cānd eram gata de plecare, unul dintre fraţi, Nicu, m-a rugat să ascult care era visul său pentru biserică. M-a dus pe mine şi pe Cristina īn spatele bisericii şi mi-a arătat. Dorea să mărească biserica, mi-a arătat exact căt de mult, făcānd paşi īn lung şi īn lat. L-am īntrebat cāt crede el că ar costa lucrarea aceasta, iar el a răspuns că 15.000 dolari americani. „Acum avem şi 20 de copii care vin īn fiecare săptămānă, ca urmare a Şcolii Biblice de vacanţă! Nu pentru asta există Biserica?” Ba da !!! Domnul a spus : „Mergeţi şi faceţi ucenici” , nu numai pe cei curaţi sau educaţi sau ascultători, ci pe oricine vă va ieşi īn cale, adulţi sau copii.

    După ce Nicu mi-a spus visul lui care ar costa 15.000 dolari, m-am gāndit la o predică pe care am ascultat-o cu cāteva săptămāni īnainte de a veni īn Romānia, pastorul nostru a predicat la un serviciu : „ Cum să cunoşti voia lui Dumnezeu”. Aşa că am īnceput să pun ceea ce mi-a spus Nicu alături de ideile din acea predică. Cāteva puncte erau:

    -    Dumnezeu īşi va lua gloria.

    -    Există o nevoie adevărată

    -    Aceasta va răni sau   va īmpiedica   pe cineva?

    Visul lui Nicu mi s-a părut a fi voia Lui Dumnezeu. Doream să fiu şi eu o parte din ea, aşa că i-am spus lui Nicu : „trasează fundaţia că vom face construcţia aceasta la biserică”.

    Mergānd pe drum către Rohia, eram atacat de frică şi īndoială. Cine eram eu să spun acestor fraţi dragi romāni că ne vom lua aceasă sarcină? Eu nu aveam bani şi nici nu ştiam cum să fac rost de ei. „A, ştiu, o să-mi vānd motocicleta!” Dar eram īntr-adevăr cuprins de īndoială dacă am făcut un lucru bun sau nu.

    La două luni, după ce m-am īntors acasă, am avut o conversaţie telefonică cu un prieten de-al meu, Mike, care este constructor şi frate īn Hristos. El m-a īntrebat cum a decurs călătoria mea īn Romānia şi i-am explicat despre proiectul pe care doream să-l īncepem la biserica din Tārgu Lăpuş. A fost īncāntat, fapt care mi-a  reīnnoit şi mie speranţa. Mi-a spus că donează şi el 500 dolari., şi l-am rugat să facă donaţia prin biserica mea  din Chickamauga. Cam după o săptămānă, secretara bisericii mă sună şi mă anunţă că s-a făcut o donaţie pentru proiectul din Romānia, īn valoare de 1.000 dolari. Acum eram cu adevărat īncurajat. Mai aveam nevoie doar de 14.000 dolari.

    Īncă aşteptam. Nu puteam să-mi dau seama la cine să apelez să ne ajute.

    Louis şi cu mine predam la o clasă lunea seara, īn acea perioadă. Īntr-o seară, unul dintre participanţi a venit mai devreme şi mi se părea interesat de vizita noastră la Lăpuş. Iarăşi cineva mă īntreba despre ce făceam īn Romānia. I-am explicat acestui frate despre studiile biblice din vacanţă, despre cāt eram de īncāntat  că pot face parte din lucrarea  lui Dumnezeu din Lăpuş. I-am spus cum vrem să facem o anexă la biserică, iar el m-a īntrebat cāt cred că ar costa un astfel de proiect. “15.000 dolari “ i-am răspuns. M-a mai īntrebat cāţi bani avem deja şi i-am spus că 1.000 de dolari. A rās şi a spus că suma era foarte mică, iar eu i-am spus că pānă īn iulie vom vedea cāţi se vor mai aduna şi ce vom putea face cu ei. Vom īncepe construcţia chiar dacă nu o vom putea termina pānă vom mai găsi bani. Apoi prietenul meu a mai avut o singură īntrebare: “ Vrei să-ţi dau eu banii de care ai nevoie?” Eram foarte surprins :  Da, bineīnţeles ! i-am răspuns.  OK, voi ruga pe secretara mea să-ţi trimită un cec”.

    Dumnezeu era la lucru! NU am cerut nimănui nici un ban! Dumnezeu guvernează lumea!

    Acest proiect a fost foarte important pentru mine ca om şi pentru creşterea mea spirituală ca creştin. Cum să nu vreau să continuu să fiu o parte din această comunitate din Romānia?

    Foarte mult mi-au plăcut vizitele pe care le făceam la casele oamenilor cu pastor Bel. Aşa cum a fost cea īn care, vorbind cu soţul despre Domnul, soţia s-a hotărāt pentru El. Mi-a plăcut să văd copiii celor de etnie rromă stānd la studiu biblic alături de ceilalţi copii, plini de bucurie că puteau participa şi ei, să văd cāt de conştiincioasă profesoară le era sora Maria.

    Nu există nici o măsură pentru a măsura sau explica cāt de mare binecuvāntare este aceasta. Putem spune doar : „ A Domnului să fie gloria!”

    Sunt māndru şi mulţumitor să pot sta īn umbra lucrării care s-a făcut şi se mai face īncă la Tārgu Lăpuş. 

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

                    Ciocotiş

     

    Lucrarea a īnceput aici după primul război mondial prin două persoane :

    1.Ghergel Pantea.

    2.Barboş Simion a lui Damian.

    Aceştia au venit pocăiţi din Rusia, unde, fiind prizoneri s-au īntālnit cu alţi prizoneri pocăiţi din ţările occidentale, iar după izbucnirea revoluţiei bolşevice, prizonierii au scăpat şi s-au īntors acasă, care cum au reuşit.

    Aceşti fraţi au legături cu fraţii din Negrileşti şi au mers acolo ca să cunoască tot mai mult din Cuvānt. Fraţii din Negrileşti au vrut să-i ajute şi au trimis pe fratele Dunca Gavril īmpreună cu Şogorean Ştefan. Ei au plecat cu căruţa cu cai şi i-au  īnsoţit şi două surori. Aici, īn Ciocotiş, s-au adunat mai mulţi oameni şi fraţii le-au explicat Cuvāntul Domnului, dar cineva i-a pārāt la jandarmi şi au fost nevoiţi să-şi īntrerupă şederea acolo, īntorcāndu-se acasă. Jandarmii i-au căutat, dar ei au trecut peste deal şi s-au īndepărtat de sat scăpānd de urmăritori.

    Fratele Costea Simion scrie īn cartea sa “O viaţă de slujire” īntāmplările de mai sus şi mai spune că acolo au apărut īn acest timp şi prooroci penticostali care voiau să despartă pe fraţii  baptişti ca să treacă la penticostali.

    Īn data de 14.01.2010, īmpreună cu fratele Constantin Bel, am plecat  īn Ciocotiş şi primului om care ne-a ieşit īn cale, i-am spus că vrem să ne interesăm despre un pocăit batrān, care ar putea să ne informeze despre cum au ajuns īn sat pocăiţii. Omul respectiv ne-a spus că au venit din primul război mondial doi oameni pocăiţi, ne-a dat numele celor doi de mai sus şi ne-a īndreptat spre familia Ionce Ştefan, la care, spunea omul, este o femeie pocăită care are peste 90 de ani. I-am mulţumit interlocutorului, am dat māna şi l-am rugat să ne spună numele său, iar, spre surprinderea noastră era preotul Bisericii Ortodoxe din sat, Roman Gheorge.

    Ajunşi la casa lui Ştefan, ne-am prezentat, i-am spus de ce am venit, dar a mărturisit că nu ştie multe lucruri pentru că el este penticostal din 1958. Ne-a mai dat şi alte nume: a lui Ionce Ioan a lui Ilie, născut īn 1895, care se pare că era baptist, Ghergel Arsinte şi Grigorescu Gavrilă. Ne-a dus la camera  Elisabetei Marc, născută īn 1919 şi botezată īn 1940 de către fratele Sima, de la Cluj, frate baptist, dar care coopera şi cu penticostalii şi nu era văzut de bine de către baptiştii clujeni, după cum mi-a mărturisit fratele Ionel Mānzat. Sora  ne-a spus că botezul   s-a  făcut noaptea pentru că jandarmii nu dădeau voie să se facă aşa ceva, iar pe vremea aceea se ştia doar de pocăiţi, nu ştiau dacă sunt penticostali sau baptişti.

    Despre lucrarea din Ciocotiş scrie şi Alexa Popovici īn “Istoria Baptiştilor din Romania 1856-1989, ediţie revizuită”, editura Făclia. Din greşeală, acolo  scrie “Clocotiş” īn loc de Ciocotiş, dar faptele se potrivesc cu ce spune fratele Costea īn cartea sa.  Fratele Alexa scrie despre plasa “Copalnic Mănăştur”, care este īn apropiere, dar acum nu mai este īmpărţirea administrativă  pe plase ca atunci. Şi fratele Alexa confirmă prigonirea pocăiţilor din Ciocotiş.

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

                                        Răzoare

     

    Biserica Baptistă din Răzoare s-a format după primul război mondial şi a devenit una din bisericile mari din zonă. Informaţiile pe care le avem sunt puţine pentru că toată biserica după anul 1944 a trecut la penticostali, care acum nu vor să ofere informaţii spunānd doar că nu ştiu nimic. Totuşi avem 3 persoane care astăzi sunt īn viaţă . Simon Man din Ciucastău a venit la biserică īn Tārgu Lăpuş şi era bucuros că s-a deschis o biserică baptistă pentru că şi el a fost baptist. Mai avem mărturia surorii Veja Rozalia, născută Nechita, fiica lui Gavril şi Maria de la Părău, născută īn 1925 şi botezată īn 1944. Sora s-a căsătorit cu fratele Veja Gavril din Cāţcău.

    Perioada īn care eu am fost pastor īn Cāţcău (1991 – 1996) mi-a povestit că īn satul Răzoare erau numai baptişti, dar după apariţia penticostalilor, fratele Latiş a īnceput să lămurească fraţii să treacă la penticostali, a venit chiar la dānsa la Cāţcău cu acest scop. Lucrul acesta īl dovedeşte şi fratele Ionel Mānzat, pastor la Dej (1972 – 1990), care a fost īn Răzoare, ca tānăr şi chiar a participat la căsătoria surorii Rozalia, plecānd cu un convoi de căruţe din Cāţcău după mireasă. Fratele mărturiseşte că penticostalii şi-au zidit bisericile pe fundaţia bisericilor baptiste.

     

    Redăm mai jos mărturia fratelui Bel Constantin, născut īn Răzoare

    “M-am născut īn localitatea Răzoare īn data de 10.07.1955. Am īnceput să aud īncă de mic copil, aproximativ 10 – 12 ani,  poveşti despre cum au apărut pocăiţii prin satul nostru. Cel care īmi spunea aceste lucruri era bunicul meu din partea mamei, Morar Andrei, zis Indrei de la Răstignire. El povestea că imediat după al doilea război mondial, nu a menţionat anul exact, a venit  o persoană, numită Ionu lui Dodi, care s-a pocăit acolo pe front şi acuma se ducea la adunare īn satul Gostila, dar şi la adunările pe care le aveau pe dealurile dinprejur pocăiţii din Dealu Mare, Gostila, Rohia şi Răzoare.

    Tot īn prejma acestor ani s-a botezat şi bunicul meu, fiind printre primii botezaţi, undeva pe o vale. La īnceput li s-a dat numele de pocăiţi, mai tārziu s-au numit Biserica Baptistă, iar un frate, Vasālie din Gostila le dădea şi cina.

    Au venit mai mulţi predicatori din părţile Bistriţeişi s-au pocăit mai multe persoane din Răzoare, printre care şi Latiş Gavril, care mai tārziu a devenit pastor. Mai erau fraţii Ungur Ioan a lui Todor, Vlaşin Ioan, Gavriş Vele (de la Alexa), Nechita, dar şi multe femei. Toţi formau Biserica Baptistă şi mulţi veneau din localităţile Ciocotiş, Trestie, Gostila, Rohia şi se botezau īn Răzoare.

    Acei predicatori din Bistriţa, Dionisie din Vărarea, Ilisie din Nepos au trecut la penticostali şi au venit īn Răzoare, unde mulţi au trecut de partea lor, rămānānd numai două familii baptiste : Gavriş de la Alexa şi Simon Man din Ciucastău care mai tārziu s-a mutat la Satu Mare, trăieşte şi azi şi are īn jur de 90 de ani, fiind pastor la Biserica Penticostală din Satu Mare. Bunicul mi-a povestit că s-a făcut mare zarvă şi mulţi nu ştiau ce să facă, unii au trecut la penticostali pentru că erau mai mulţi, alţii au rămas baptişti.Gavril Latiş a trecut mai tārziu, spunānd că el se duce unde sunt mai mulţi, că trebuie să fie păstor. El avea 7 clase şi vorbea bine din Cuvānt.

    Multă vreme mergeau īmpreună şi acel Vasālie din Gostila le dădea cina pānă cānd au fost ordinaţi Latiş şi Ungur Ioan apoi Vlaşin Ioan. La Ionul lui Dodi s-a format Biserica Penticostală, iar la Gavriş de la Alexa, undeva lāngă podul mare, Biserica Baptistă.“

     

                

     

                            Mărturia familiei Gheţe

    „Mă numesc Gheţe Sanda Rodica, născută īn   jud. SM, am 38 ani şi sunt căsătorită cu Gheţe Mircea, născut tot īn jud. SM şi īmpreună avem doi copii, de 17 şi respectiv 14 ani. Atāt eu cāt şi soţul meu provenim din familii ortodoxe.

     Īn 1993 se năştea primul nostru copil, Ionuţ, urmat de Iulian īn anul 1996. Au fost un prilej de bucurie pentru noi.

    Anul 1995 a fost anul īn care ne-am mutat īn casa părintească a soţului meu din localitatea Răzoare.

     Nu īntodeauna au fost bucurii īn familia noastra, au apărut necazurile, lipsurile,certurile pe fondul patimei alcoolului soţului meu , īn urma careia m-am simţit singură şi lipsită de atenţia lui.

    Fiind nou veniţi īn această zonă a Lăpuşului eram departe de rude şi nu aveam cui să  cer un sfat şi īn acele momente mi-a trecut prin minte să citesc BIBLIA.

    Cu cāt citeam mai mult, cu  atāt doream să aflu mai multe şi īmi găseam refugiul īn EA, umplāndu-mi golul din suflet.

    Atunci s-a născut relaţia mea cu Dumnezeu... īn vreme de strāmtorare am chemat numele Lui şi nu a zăbovit să īmi vina īn ajutor. Citind BIBLIA am īnţeles voia Sa şi am lăsat ca lucrarea Duhului să se facă şi īn viaţa mea şi pe 15 iunie 1997 am făcut legămānt cu Domnul.

    Īncercările parcă erau şi mai mari, īnsă acum īl aveam pe Dumnezeu de parte mea. Soţul meu simţindu-se abandonat şi părăsit s-a adāncit şi mai mult īn patima lui , ba īncă i se oferea şi alcool gratuit din partea prietenilor de pahar, īnsă nu am renunţat, rugāndu-mă pentru māntuirea lui, īmpreună cu Ionuţ , copilul nostru mai mărişor, atunci īn vārstă de 4 ani.

    Aceasta patimă l-a condus la ideea că este abandonat şi părăsit şi că nu are pe nimeni care să-l īnţeleagă īnsă nu vedea nici o scăpare din situaţia lui.

    Cu toate acestea,  cercetat de duhul lui Dumnezeu a luat hotărārea de a-şi pune soarta īn māinile Domnului şi după 9 luni, pe 26 aprilie 1998, a intrat īn apa  botezului marturisindu-şi credinţa. Apoi, soţul meu a trebuit să facă faţă rāsului batjocoritor şi ironic al prietenilor, cu care  altădată se unea la acelaşi potop de desfrāu.

     

    Timp de 10 ani ne-am bucurat īmpreună cu credincioşii penticostali īn biserica din Răzoare. Deşi mă bucuram īmpreună cu fraţii penticostali, tānjam dupa acea manifestare a Duhului Sfānt īntr-un duh al omului blānd şi smerit. Atāt eu cāt şi soţul meu am primit botezul īntr-o biserică baptistă şi ne īndrăgostisem de acel fel de īnchinare.

    De aceea am mers la Biserica Baptistă din Tārgu Lăpuş. Aici am găsit īnchinarea şi  partaşia dorită de sufletul meu.  Īn prezent activăm īn această biserică, unde ne adunăm cu fraţi şi surori din Tg.  Lăpuş, Băiuţ şi Rohia la părtăşie bucurāndu-ne de māntuirea ce ne-a fost dată īn dar, cu dorinţa ca şi copiii noştri să ne urmeze credinţa”.

    Ceea ce spune fratele Constantin īn mărturia sa legat de faptul că predicatorii baptişti alergau acolo unde erau mai mulţi credincioşi este confirmat şi de alţi fraţi. Pe cānd eram pastor la Chiuieşti, īntre anii 1990 – 2000, discutam mult cu un frate penticostal, Sighiartău Gheorghe, zis Gheorghe din Coastă,  care īmi era vecin şi īmi spunea uitāndu-se către clădirea bisericii noastre : „Şi eu am fost aici, dar fraţii nu īmi prea dădeau dreptul la Cuvānt, iar eu le-am spus că plec acolo unde pot să predic mai mult”. Şi a plecat, pentru că fraţii penticostali nu aveau vorbitori atāt de buni, la baptişti īnsă erau şi alţii care predicau cu putere Cuvāntul, cum ar fi fratele Petruţ Petru.

    La ora actuală īn Răzoare sunt 3 fraţi baptişti: Gheţe Mircea cu soţia Sanda şi Licău Constantin.

     

    Băiuţ

     

    Īn 1979 prima familie de baptişti se mută īn localitate. Fratele Ioan Vāţ este repartizat ca şef de sector la Exploatarea minieră Băiuţ şi se mută cu sora Florica īn comună. Īn ’81 şi ’85 Domnul le dăruieşte 2 băieţi cu care īn continuare vor frecventa Biserica Baptistă Sfānta Treime din Baia Mare.

    Īn 1999 băiatul lor cel mare este admis la Universitatea Baptistă Emanuel din Oradea, iar īncepānd cu acest an, cu ocazia sărbătorilor de iarnă īmpreună cu studenţi şi absolveţi ai Universităţi Emanuel au loc evanghelizări prin colind.

    Īn vara lui 2004 are loc prima lucrare cu copiii făcută īn cadrul Misiunii CountrySide unde mai mulţi studenţi ai Universităţii Emanuel, timp de o săptămānă vopsesc geamurile şcolii şi stālpii din localitate iar după-amiezele le petrec īmpreună cu copii din localitate īnvăţāndu-i jocuri şi cāntece creştine.

    Īn iarna lui 2005 Biserica Baptistă din Satu Mare donează mai multe cadouri pentru copii (primite la rāndul lor de la Samaritean Purse). Din anul 2006 Biserica Baptistă Golgota din Arad se implică īn proiectul cadouri de Crăciun şi timp de trei ani trimite echipe de tineri şi īnvăţători de copii cu ocazia sărbătorilor de iarnă.

     

    Boiereni

     

    Aici s-a īncercat să se aducă credinţa adevarată şi din Rohia a venit fr. Cosma Grigore, dar oamenii īl cunoşteau căci mergeau la moara lui cu ce aveau de măcinat, dar cānd a īncercat să le spună despre pocăinţă, oamenii l-au scos din sat, dar nu cu forţa şi i-au spus: “ bade Grigore la noi să nu mai vii cu din astea” şi fratele s-a dus acasă.

    Mi s-a povestit că o familie din Boiereni s-au pocăit undeva īn ţara şi s-au gāndit să se īntoarcă acasă şi să fie o bună mărturie dar oamenii i-au scos şi pe ei din sat.

    După revoluţie lucrurile s-au schimbat iar după deschiderea Bisericii Baptiste din Lăpuş au fost aduşi oameni din Boiereni să asculte Cuvāntul Domnului. Domnul a lucrat la inima lui Pop Irina şi īn 2003 şi-a predat inima Domnului şi L-a primit pe Domnul īn inima ei.

    Soţul dānsei o aducea la Biserică şi el era hotarāt să se predea Domnului, dar din cauză că suferea de inimă, pe neaşteptate a murit īnainte să primească botezul. La īnmormāntare ni s-a dat voie să predic şi să cāntăm. Acum sora este singura baptistă din localitate şi locuieşte cu fiica  dumneaei Natalia.

     

     

                                Cerneşti

     

    Eram la Biserica Baptistă din Baia Mare cam prin anul 1986 şi īntr-o duminică fratele Rusu Simion a anunţat de la amvon că un frate din Cerneşti  va recita o poezie. Mie mi-a stārnit interesul că nu ştiam că īn Cerneşti să fie fraţi Baptişti fiind pe ruta mea de mers acasă la Rohia. Cānd fratele a venit īn faţă īnainte să recite poezia a spus că se numeşte Octavian Latiş este din Cerneşti şi că el este baptist la origine dar aşa s-a īntāmplat şi acuma umbla la penticostali.

    Din cartea dānsului de poezii “La izvorul de sub stāncă” am  descoperit că s-a născut īn 1921, iar la vārsta de 18 ani, adică īn 1939 s-a botezat.

    Am luat legatura cu familia fratelui şi mi-au spus că ei nu ştiu să fi fost baptist, ci penticostal, iar cānd le-am zis ce a spus pe cānd traia, la Baia Mare, ei au spus „noi nu zicem că nu” şi ginerele fratelui s-a interesat de la o soră mai batrānă şi nici ea nu ştia să fi fost baptişti īn zonă.

    Am văzut că şi la Ciocotiş cele mai corecte informaţii ni le-a dat preotul din sat, fraţii penticostali sunt prea māndri poate să accepte că unii dintre ei au fost baptişti şi că īn timp au trecut la penticostali.

                Avem totuşi o scurtă mărturie a fratelui Traian, care īntālnindu-se cu un frate din biserica noastră l-a īntrebat ce biserică frecventează, iar la răspunsul fratelui nostru „la baptişti...” mărturisi că „mai bine era sub baptişti, că de cānda venit Latiş din Răzoare şi Diordica din Lăschia numai probleme am avut, numai lupte au fost īntre ei”.

                      

                       Fānaţe

     

    Īn Fānaţe nu am avut o Biserică baptistă, dar credem că Domnul va lucra prin familia Barbos Achim. Fratele a trăit īn SUA o perioadă, fiind pilot de avion. La un zbor de agrement īmpreună cu un prieten au suferit un accident. Prietenul lui a făcut infarct şi a căzut pe manete, provocānd prăbuşirea avionului, dar Dumnezeu l-a salvat şi a rămas īn viaţă. Atunci s-a hotărāt să-L slujească pe Dumnezeu toată viaţa sa, de aceea s-a īntors acasă, īn satul său natal şi anul acesta organizează la Fānaţe o tabără Internaţională  pentru copii  creştini şi alţi copii din  ţările dinprejur   şi din SUA  orfani , şi pentru fraţii credincioşi cu familiile lor din Bisericile din zonă.

    Īn anul 2008, fratele Achim a organizat şi o seară de evanghelizare la Casa de Cultură din Tārgu Lăpuş, īmpreună cu Biserică Baptistă din Baia Mare.

    Ne rugăm ca Domnul să dea multă putere fratelui Achim şi dorim să se formeze o biserică baptistă cu ajutorul Lui

     

                         

    Enter supporting content here

    AMINTIRI