Home | CUVINT INAINTE | SCUZE | NOU PE SITE | GENESSIS | GENESSIS II | FRATII MARAMURESENI | COMITATUL SZOLNOK DOBOKA | CONTINUARE I | CONTINUARE II | TARA LAPUSULUI 1876 HARTA | MUSATINII SI MARAMURESUL | 1914 | Blank page | TIRGU LAPUS | TIRGU LAPUS II | TIRGU LAPUS III | FILE DIN ISTORIA LAPUSULUI | ISTORIE A SCOLII LAPUSENE | TARA LAPUSULUI | TARA LAPUSULUI II | TARA LAPUSULUI III | TARA LAPUSULUI IV | MUNTII LAPUSULUI | Tara Chioarului | Blank page | TARA CHIOARULUI II | ISTORIA RELIGIILOR TARII LAPUSULUI | TURISM IN TARA LAPUSULUI ?! | TRASEE TURISTICE IN TARA LAPUSULUI | Blank page | BISERICILE DE LEMN | BISERICI DE LEMN II | PE VREMEA LUI PINTEA | PANORAMA LAPUSULUI | PANORAMA LAPUSULUI II | PANORAMA LAPUSULUI III | FOLCLOR LAPUSAN | TRADITII | BABA | BAIUT | BERINTA | POIANA BLENCHI | POIANA BOTIZII | BOIERENI | BORCUT | DOBRIC | DUMBRAVA | BREBENI | UNGURENI | CERNESTI | CIOCOTIS- | FINATE- | IZVOARELE -BLOAJA | MAGURENI | TRESTIE- | VALENI | POIANA PORCULUI-FINTINELE | DEALUL CORBULUI | INAU | DAMACUSENI | DEALUL MARE | VIMA MICA | DRAGHIA | FAURESTI | GOSTILA | GROSI | GROAPE | JUGATRENI | ASPRA | LASCHIA | LAPUSUL ROMANESC | LIBOTIN | LARGA | MAGOAJA | COPALNIC MANASTIUR | VIMA MARE | COPALNIC | COROIENI | CUFOAIA | COSTENI | CUPSENI | CARPINIS | CURTISIU MIC | ? CIMPIA SASULUI | STRIMBU BAIUT | PRELUCA NOUA | PRELUCA | PETERITEA | CONTINUARE PRELUCA | PLOPIS | RAZOARE | ROGOZ | ROHIA-PAMINTUL CREDINTEI | ROMANESTI | RUSOR | SUCIU DE JOS | SUCIU DE SUS | STOICENI | SALNITA | SURDESTI | SATRA | VAD | FAMILIA CULCER-MEMORII | BLESTEMUL PAMĪNTULUI | BISERICA UNITARA -MARTIRI | MARTIRII TARII LAPUSULUI | INTOARCEREA ACASA | BISERICA BAPTISTA LAPUSANA | PENTICOSTALISMUL IN TARA LAPUSULUI | PASTRATORII TRADITIEI | POVESTE | Melania Dan | CONTINUITATE | DIN BOGATIILE LAPUSULUI | SENZATIONAL | RADACINI | " Halal de mine sunt bunic " | Pentru Boguta | Emotii | Dupa 25 de ani | LAPUSENI UNITIVA !!! | REINTOARCERE IN TRECUT I | REINTOARCERE IN TRECUT II | REINTOARCERE IN TRECUT III | Ultima ceremonie | EROI | Rohia 2 | MUNTELE GAINA | PROFESORI | " PEDAGOGI DE SCOALA VECHE " | CAMPIONAT PE MAIDAN | VIOLENTA | Blank page | " LA PESCUIT , IARNA " | Istoria unui parculet | LIBOTIN | VECHIUL LICEU | MENTORI | La gradinita | FOTOGRAFII CLASELE I-IV | CLASA VIII | CLASA X | CLASA XII "A" | MENTORI II | SASCUT | SASCUT II | Blank page | povestiri | povestiri II | povestiri III | povestiri IV | povestiri V | povestiri VI | Dr. SOLOMON CORNELIU | CULTURA | CULTURA II | CULTURA III | LAPUSENI | Lapuseni II | TOAMNA SE NUMARA ....... | COPILARIA MEA ,SPITALUL | STRADA DOINEI | Lapusul si evreii | Lapusul si evreii II | LAPUSUL si evreii II continuare | Lapusul si evreii III | Lapusul si evreii IV | Lapusul si evreii V | LAPUSUL SI EVREII (ENGLEZA) | URME | PRIN CIMITIRUL EVREIESC DIN TIRGUL LAPUS | CASA RABINICA DE LAPUS | Traditii evreiesti | HOLOCAUSTUL LAPUSAN | YAD VASHEM | HOLOCAUSTUL LAPUSAN (ANTISEMITISM) | DOCTORI | FARA LEGATURA | ALEGERI | Blank page | Blank page 2 | Blank page 3 | Contact Me | About Me | Favorite Links

AMINTIRI DIN TIRGU LAPUS / SASCUT

GENESSIS II

ALTE UNGHIURI DE VEDERE ALE ISTORIEI  

 
Acest articol l-am primit din Romānia pe adresa mea din internet .
Nu știu cine l-a scris . Important că ne dă o privire logică asupra unor probleme controversate .
Aș adauga aici o amintire din cele citite de mine pe internet , despre Ovidiu , care expulzat la Tomis rīdea de felul cum vorbeau autohtonii pe ”pe limba lor ”.( Dacă cineva ar căuta īn arhivele romane ori cele de la Vatican , ar găsi manuscrisul lui Criton, doctorul lui Traian, care ne descria pe noi, geto-dacii, īn lucrarea lui, GETICA
 Cīnd poetul roman Ovidiu a fost deportat la Tomis (Constanța de astăzi, pe țărmul apusean al Mării Negre) a scris și poeme īn limba localnicilor geți, limba tracilor dar īn alfabet latin limbă pe care a putut s- o īnvețe cu ușurință datorită asemănării limbii latine cu ea. Din păcate, poemul este pierdut pe undeva prin arhivele Vaticanului și nimeni pīnă  īn prezent nu s-a lăsat   convins īn a-l găsi.-Dr. Napoleon Săvescu)
Se pare ca rīdea cum au rīs de mine in moldova neamurile mele pentru dialectul meu Lăpusan cel vorbeam cīnd am fost mic.

                 Dacia


M-am īntrebat de multe ori care
este motorul schimbărilor pozitive īntr-o societate şi trebuie să recunosc că de cele mai multe ori sunt tinerii, care refuză să accepte un adevăr relativ, mincinos, contestabil. Ei sunt cei ce nu sunt legaţi de interese politice ori religioase de moment, ei sunt cei ce caută un adevăr absolut. Deci pe ei īi īndemn să-şi īntrebe profesorii de istorie şi de limba romānă:

- Cāt la sută din Dacia a fost cucerită de romani? Şi dacă profesorul ştie răspunsul: 14 % din teritoriul Daciei (care se īntindea de la vest la est, de la lacul Constanţa-Elveţia de azi şi pānă dincolo de Nipru).

Urmează altă īntrebare:
- Cāţi ani au ocupat romanii acei 14% din teritoriul Daciei? Şi dacă profesorul va răspunde: numai 164 ani, atunci puteţi merge la următoarea īntrebare:

- Soldaţii "romani" chiar veneau de la Roma şi chiar erau fluenţi īn limba latină ? Aici le va fi şi mai greu să vă răspundă, căci acei soldaţi "romani" vorbeau orice limbă numai latina nu!

Cohortele aflate pe pămāntul Daciei cuprindeau soldaţi din diferite părţi ale imperiului roman, uneori foarte īndepărtate. Găsim Britani din Anglia de azi, Asturi şi Lusitanieni din peninsula Iberică, Bosporeni din nordul Mării Negre, Antiocheni din regiunile Antiochiei, Ubi de la Rin , din părţile Coloniei, Batavi de la gurile acestui fluviu, Gali din Galia, Reţi din părţile Austriei şi Germaniei sudice de azi, Comageni din Siria, pānă şi Numizi şi Mauri din nordul Africii (C.C..Giurescu, Istoria Romanilor, I, 1942,p.130).

Şi ultima īntrebare:

- Cum a fost posibil ca īntr-un aşa de scurt interval istoric TOATĂ populaţia Daciei să-şi uite limba şi să īnveţe o limbă nouă, limba latină , de la nişte soldaţi "romani" care nici ei nu o vorbeau?

Cānd toate popoarele civilizate din lume iniţiază, desfăşoară şi promovează valorile istorice care le īndreptăţesc să fie māndre de īnaintaşii lor, găsim opinia unor astfel de "adevăraţi romāni", care, nici mai mult, nici mai puţin, spun despre formarea poporului daco-romān: "soldaţii romani au adus femeile şi fetele dace īn paturile lor şi aşa s-au născut generaţii de copii, care īnvăţau numai limba latină de la tatăl lor, soldatul "roman"...

Cum or fi venit ele din Moldova de azi, din Basarabia, de pe Nistru, Bug şi de pe Nipru, acele soţii şi fete de traco-geţi şi carpi, de la sute şi sute de kilometri depărtare ca să fie "fecundate" de soldaţii "romani"?

După părerea stimabililor, femeile daco-gete erau şi "curve", ba chiar şi mute, nefiind īn stare să-şi transmită limba strămoşească copiilor lor! Cāt despre noi, urmaşii lor, cum ne-am putea numi altfel decāt "copii din flori" apăruţi dintr-o aventură amoroasă a īntregii populaţii feminine daco-gete, la care masculii autohtoni priveau cu "māndrie", aşteptānd apariţia "sāmburilor" noului popor şi grăbindu-se, īntre timp, să īnveţe cāt mai repede şi mai bine noua limbă, limba latină , cānd de la soţii, cānd de la fiicele lor (iubite ale soldaţilor romani cuceritori) ba chiar şi direct, de la soldaţii romani năvălitori ce le-au īnjosit căminele.
La Centrul Cultural Romān [din New York], pe data de 26 octombrie 1999, am aflat de la o altă somitate, de origine romānă, prof.dr. īn arheologie Ioan Pisso, că dacii au īnvăţat latina , de la romani, prin băile de la Sarmisegetuza lui Traian! De ce prin băile romane şi de la nişte soldaţi cam fără haine pe ei?

Nu prea ştiu ce a vrut să spună stimabilul profesor din Cluj despre bărbaţii daci, dar cred că nici un romān, nici măcar īn joacă, nu are voie să facă o astfel de afirmaţie decāt dacă....

De fapt tot dānşii ne spun că ne tragem din "doi bărbaţi cu... braţe tari"! Astfel de declaraţii "istorice" te fac să-ţi doreşti să fii orice, numai romān nu!


Domnilor , Dacia a fost cotropită de romani īn proporţie de numai 14% şi pentru o perioadă istorică foarte scurtă, de 164 de ani. 86% din teritoriul Daciei nu a fost călcat de picior de legionar roman. Este greu de crezut că īntr-o aşa de scurtă perioadă istorică, dacii să fi īnvăţat latina , fără ca pe 86% din teritoriul lor să-i fi īntālnit pe soldaţii romani. Dar dacă nu de la romani au īnvăţat dacii latina , atunci de la cine? - se īntreabă aceiaşi demni urmaşi ai lui Traian?

Herodot ne spune că cel mai numeros neam din lume după indieni erau tracii. Dio Casius ne spune şi el: "să nu uităm că Traian a fost un trac veritabil. Luptele dintre Traian şi Decebal au fost războaie fratricide, iar Tracii au fost Daci". Faptul că dacii vorbeau " latina vulgară", este "un secret" pe care nu-l ştiu numai cei ce refuză să-l ştie.

"Cānd sub Traian romanii au cucerit pe daci la Sarmisegetuza n-au trebuit tălmaci, afirmă Densuşianu şi asta schimbă totul. Deci dacii şi romanii vorbeau aceeaşi limbă!" Dacă astăzi se consideră că 95% din cunoştinţele acumulate de omenire sunt obţinute īn ultimii 50 de ani, să vedem cum şi noţiunile noastre despre istoria poporului daco-romān pot evolua. Cānd nu de mult s-a publicat teoria evoluţiei speciei umane īn funcţie de vechimea cromozomală, s-a ajuns la concluzia că "prima femeie" a apărut īn sud-estul Africii.


Următorul pas uriaş a fost īn nordul Egiptului, iar de aici, īn Peninsula Balcanică. Cānd profesoara de arheologie lingvistică Marija Gimbutas, de la Universitatea din Los Angeles , California , a īnceput să vorbească despre spaţiul Carpato-dunărean ca despre vatra vechii Europe, locul de unde Europa a īnceput să existe, am fost plăcut surprins şi m-am aşteptat ca şi istoricii noştri să reacţioneze la fel. Dar, din partea lor am auzit numai tăcere. Cānd profesorii Leon E. Stover şi Bruce Kraig īn partea "The Indo-European heritage", apărută la Nelson-Hall Inc., Publishers , 325 West Jack son Boulevard, Chicago , Illinois 60606 , vorbesc la pagina 25 despre Vechea Europă a mileniului 5 ī.d.H., care-şi avea locul īn centrul Romāniei de azi, să nu fim māndri? Cānd studiile de arheologie moleculară ne īndreptăţesc să ne situăm pe primul plan īn Europa ca vechime, nu-mi este uşor să le răspund unor persoane care nu citesc nici ceea ce spun inteligent alţii despre noi şi nici măcar ce scriu eu. Studii impecabile cromozomale, la nivel de mitocondrie, folosind PCR (polimerase chain reaction), pot determina originea maternă a unor mumii vechi de sute şi mii de ani.

Teoria genoamelor situează spaţiul carpato-dunărean ca fiind, nici mai mult nici mai puţin decāt, locul de unde a īnceput Europa să existe, locul unde acum 44.000 de ani sosiseră primele 3 Eve şi primul Adam. Cānd am scris "Epopeea Poporului Carpato-dunărean" şi volumele "Noi nu suntem urmaşii Romei", "Īn căutarea istoriei pierdute" şi "Călătorie īn Dacia - ţara Zeilor", m-am bazat pe astfel de cercetări, dar şi pe cartea unei somităţi īn domeniul preistoriei Europei, D-l V. Gordon Childe, profesor la Universitatea din Oxford , Anglia , căruia i se publica, īn anul 1993, la Barnes&Noble Books, New York , "The History of Civilization" , "The Aryans". El explorează īntr-un mod fascinant originea şi difuzarea limbilor īn Europa preistorică. Īntre paginile 176-177 publică şi o hartă arătānd leagănul aryenilor īn timpul primei lor apariţii; şi minune mare, spaţial Carpatodunărean este cel vizat! Cānd roata, plugul, jugul, căruţa cu două, trei şi patru roţi apar pentru prima dată īn lume pe teritoriul nostru, dacic, cānd primul mesaj scris din istoria omenirii se găseşte tot pe teritoriul nostru, la Tartaria, cānd primii fermieri din Europa sunt descrişi pe acelaşi spaţiu, īntr-o perioadă cānd Anglia abia se separa de continent şi din peninsulă devenea insulă - 6,500 ī.d.H., (vezi John North, "A new interpretation of prehistoric man and the cosmos", 1996, Harper Collins Publishers, 1230 Avenue of Americas , New York , 10020, Chronology), nu-ţi vine a crede că tocmai cei pentru care aduni aceste informaţii formidabile despre poporul şi spaţiul pe care īl ocupa ţara noastră, te decepţionează!

Nu de mult, la Primul Congres Internaţional de Dacologie, Bucureşti, hotel Intercontinental, domnul profesor doctor īn istorie Augustin Deac ne vorbea despre "Codex Rohonczy", o cronică daco-romānească, īnsumānd 448 pagini, scrisă īn limba romānă arhaică, " latina vulgara", cu alfabet geto-dac.. Pe fiecare pagină se aflau scrise circa 9-14 rānduri. Īn text sunt intercalate 86 de miniaturi executate cu pana, care prezintă diferite scene laice şi religioase. Direcţia scrierii este de la dreapta la stānga şi textul se citeşte de jos īn sus. Descoperim că īn bisericile vechi, daco-romāneşti, cultul ortodox se exercita īn limba " latina vulgară", chiar pānă īn secolele XII-XIII, cānd s-a trecut la oficierea cultului īn limbile greacă şi slavonă. Codexul cuprinde mai multe texte, ca "Jurămāntul tinerilor vlahi", diferite discursuri rostite īn fata ostaşilor vlahi īnaintea luptelor cu migratorii pecenegi, cumani, unguri, o cronică privind viaţa voievodului Vlad, care a condus Vlahia īntre anii 1046-1091, imnul victoriei vlahilor, conduşi de Vlad asupra pecenegilor, īnsoţit de note muzicale etc. Atunci se miră şi se īntreabă, pe bună dreptate, domnul profesor doctor īn istorie Augustin Deac: "de ce institutele de specialitate ale Academiei Romāne au rămas pasive la descoperirea şi descifrarea acestui document istoric, scris īn limba dacoromānă, latina dunăreană, īntr-un alfabet geto-dacic existent de milenii, cu mult īnaintea celui latin al romanilor?" Dar, după orientarea ideologică ce o au, cei sus amintiţi ar fi preferat ca acest diamant să nu se fi descoperit. Academia Romānă ar fi trebuit să organizeze o mare sesiune ştiinţifică cu caracter nu numai naţional, cāt mai ales internaţional. Dar şi ei, la fel ca şi "romānii adevăraţi", vajnici urmaşi ai lui Traian, vor să arate om enirii ce īnseamnă să fii umil şi să-ţi dispreţuieşti strămoşii, trecutul şi neamul...


Faptul că NOI, Romānii, suntem strămoşii tuturor popoarelor latine şi nicidecum o rudă marginală a latinităţii, ar trebui să ne facă să ne māndrim şi nicidecum să căutam contra argumente, precum cei lipsiţi de īnţelepciune care īşi taie cu sārg craca de sub picioare....



Codexul Rohonczi

O carte veche de 1.000 de ani, păstrată la Budapesta, răstoarnă toate teoriile istorice despre cultura strămoşilor noştri.
Dacii scriau de la dreapta la stānga, iar citirea se făcea de jos īn sus.
De la daci nu au rămas izvoare scrise.
Prea puţine se ştiau despre locuitorii zonei carpato-dunărene, după retragerea romanilor.
O carte veche de aproape 1.000 de ani, păstrată la Budapesta, răstoarnă teoriile istoricilor. Manuscrisul cuprinde primele documente scrise īn această perioadă istorică.
A fost scrisă cu caractere dacice, de la dreapta la stānga, şi se citeşte de jos īn sus. Vorbeşte despre
vlahi şi regatul lor.
Mulţi au īncercat să descifreze Codexul Rohonczi, dar n-au putut.
Arheologul Viorica Enachiuc a tradus, īn premieră, filele misteriosului manuscris.


Dăruită de un grof


Īn 1982, Viorica Enachiuc a aflat dintr-o revistă publicată īn Ungaria de existenţa īn arhivele Academiei Ungare a Codexului Rohonczi.
Se spunea că e redactat īntr-o limbă necunoscută.
A făcut rost de o copie.
Timp de 20 de ani, a muncit ca să-i descifreze tainele.
Manuscrisul se afla īn Arhivele Academiei de Ştiinţe a Republicii Ungaria.
E o carte legată īn piele.
A fost păstrată īn localitatea Rohonczi pānă īn anul 1907.
Groful Batthyany Gusytav a dăruit-o Academiei de Ştiinţe a Ungariei, īn 1838.
Nu se ştie prin cāte māini a trecut de-a lungul secolelor.

"Scriere secretă"

După Al Doilea Razboi Mondial, doctorul Vajda Joysef, preot misionar, īi scria cercetătorului Otto Gyurk, īn legaturaă cu Codexul: "Se găseşte īn Arhivele Academiei de Ştiinţe a Ungariei o carte rară, Codexul Rohonczi. Acest Codex este scris cu o scriere secretă, pe care nimeni n-a reusit s-o descifreze pānă acum. Şi eu am Īncercat. Literele sunt asemănătoare scrierii greceşti. M-am gāndit că seamănă şi cu literele feniciene, apoi am īncercat pe baza vechii scrieri ungureşti, dar n-a mers. Toate īncercările le-am aruncat īn foc".

După ce a studiat Codexul, cercetătorul Otto Gyurk a publicat, īn 1970, o parte din observaţiile sale īntr-un articol, īn care a īncercat să identifice acele semne din manuscris care ar putea semnifica cifre.

Alfabet dacic cu 150 de caractere

Viorica Enachiuc a descoperit că textele Codexului au fost redactate īn secolele XI si XII, īntr-o limbă latină vulgară (daco-romana), cu caractere moştenite de la daci.
"Sunt semne care au aparţinut alfabetului dacic, ce cuprindea aproximativ 150 de caractere, cu legăturile respective. Textele din Rohonczi au fost redactate īn latina vulgară, dar īntr-un alfabet dacic, īn care dominante sunt străvechile semne utilizate de indo-europeni īn epoca bronzului", spune aceasta.

Solii şi cāntece ale vlahilor

Codexul are 448 de pagini, fiecare cu circa 9-14 şiruri.
Īn text sunt intercalate miniaturi cu scene laice şi religioase.
E scris cu cerneală violet.
Cuprinde o culegere de discursuri, solii, cāntece şi rugăciuni, care include 86 de miniaturi. Consemnează īnfiinţarea statului centralizat blak (vlah), sub conducerea domnitorului Vlad, īntre anii 1064 si 1101.
"Sunt informaţii despre organizarea administrativă şi militară a ţării ce se numea Dacia. Avea hotarele de la Tisa la Nistru şi mare, de la Dunăre spre nord pānă la izvoarele Nistrului. Mitropolia
blakilor avea sediul la Ticina - cetatea din insula Pacuiul lui Soare", a descoperit Viorica Enachiuc.

"Jurămāntul tinerilor blaki"

Codexul conţine şi versurile unui cāntec de luptă, numit "Jurămāntul tinerilor blaki", care a fost tradus īn felul următor:

"O viaţă, tăciunele Şarpelui, puternic veghetor,
Īnşelator, să nu primeşti a te uni
Cu prorocirile Şarpelui, anuale, pentru că lovit Vei fi
Cāntecul cetăţii aud īndelung
Mergeţi vioi, juraţi pe căciulă, pe puternica căciulă!
Să juri cu maturitate şi cu convingere!
Să fiu ţie putere vie, trăiesc, īn luptă să fiu!
Alesul jurămānt preţuieşte şoimul tău,
mergi cu jurămānt puternic!"


Notă:
Codexul Rohonczi (grafii alternative: Codicele şi Rohonczy sau Rohonc, īn toate combinaţiile) este un document controversat al cărui sistem de scriere este inedit şi īncă nedescifrat īn mod convingător.
Este numit după orăşelul Rohonc (Rohoncz e grafia maghiară veche; pe germană Rechnitz, pe croată Rohunac), aflat astăzi īn provincia Burgenland din estul Austriei.


Membra UNESCO Viorica Enachiuc e absolventă a Facultăţii de Filologie, secţia Romānă-Istorie, din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, promoţia 1963.
Lucrarea de licenţă şi-a luat-o īn arheologie.
E membră UNESCO din 1983.
Mulţi ani a condus şantiere arheologice īn Oltenia, Muntenia şi Moldova.
A cercetat scrierile vechi din neoliticul mijlociu şi epoca dacică.
Şi-a prezentat lucrările la conferinţe īn ţară şi īn străinătate: Austria, Franţa, Germania, Italia, Israel.
Burse de studiu a primit īn Italia, pe probleme de arheologie, şi īn Danemarca, unde a studiat scrierea runică.

Aceste fapte nu sunt secrete.
Dar mă īntreb şi vă īntreb: de ce tac autorităţile politice şi ştiinţifice de la noi?
Sau mass media.
Pentru că sunt mai importante furturile, violurile sau accidentele auto sau se "vānd" mai bine?
Incompetenţi nu sunt.
Sau au primit ordin să tacă?

                        #

Geto-dacii, se stie, aveau steaguri, in jurul carora se aduna armata in caz de razboi. Aceste steaguri erau de doua feluri:sub forma de drapel (prapuri)si sub forma de stindard (dracones).

Stindardul era un balaur cu cap de lup, cu gura deschisa, fixat cu gitul intr-o prajina, facut din bronz sau argint iar coada din stofa .Printr-un ingenios sistem interior, stindardul dac facea sa se auda, sub actiunea curentilor de aer, un suierat puternic ce avea ca efect imbarbatarea ostenilor proprii si panicarea celor inamici si in plus inducea o stare de nervozitate cailor care nu il mai auzisera.Intreaga simbolistica daca orbiteaza in jurul simbolului LUP, ce a intruchipat fidel o straveche constiinta de neam stravechi si razboinic.LUPUL a inmanunchiat in simbolistica lui insasi obirsia totemica a neamului dac, aflat sub protectia unui zeu propriu, zeu al cerului si al nemuririi si, dacii, potrivit unor reguli magice, au adus pe invinsul zeului lor, ZAMOLXE, pe balaurul zburator alaturi de ei, i-au infipt capul intr-o sulita si pentru a-si infricosa dusmanii cu imaginea lui terifiannta si suieratul nepamintean cit si pentru a arata si inamicilor cum sfirsesc dusmanii lor, il purtau cu ei in razboaie. Dacii, conform cu marturiile antice, dispuneau de o armata puternica, condusa autoritar, disciplinata si temeinic organizata, formata din unitati de pedestrasi si din unitati de cavalerie.Ca razboinici, dacii au fost mai ales apreciati datorita iscusintei cu care minuiau SICA, arma specifica, cu care au intrat in nemurire.Steagul cu balaur—dragonul—alaturi de cavalerii gemeni purtatori de dragon(draco)reprezinta un simbol vexicologic caracteristic intregului neam tracic.Dragonul alaturi de sica sintetizeaza imaginea alegorica a acestui neam care s-a nascut si s-a afirmat sub semnul lupului.

Acest steag, la fel de vechi ca si neamul trac, i-a insotit permanent in lupta pe ostenii daci si a produs o impresie deosebit de puternica asupra tuturor celor cu care slujitorii lui ZAMOLXE au venit in contact. Este cert ca acest semn heraldic a fost preluat oficial de romani dupa desfiintarea statului dac si a dislocarii unei parti de populatie dacica in imperiu.Romanii l-au cunoscut mai intii intre trofeele pe care le-au adus din Dacia, cei ce s-au intors.Dragonul, sinteza dintre sarpe si lup, avind ca atribute orgoliul si forta, le-a impus teama si respect. Imaginea pe care dacii au lasat-o romanilor, in care dragonul desfasurat, insotea trupele dace pedestre sau sarjele cavaleriei catafractare a fost incrustata in piatra si a dainuit pina la noi, spre vesnica aducere aminte despre cei ce au avut curajul sa infrunte cea mai puternica forta a timpului.

Structura cromatica a draconesului a fost reliefata de autorii antici ca fiind existenta si un argument in acest sens este si faptul ca cetatea Aquincum(Buda Veche)avea in stema sa culorile rosu, galben si albastru pe care J.F. Neigebaur le considera "o mostenire a Daciei", fapt plauzibil daca luam in consideratie numarul unitatilor dace din Pannonia.

Imparatul Marcus Aurelius(161—180) a purtat mai multe razboaie cu sarmatii-iazigi aliati cu dacii liberi si intr-unul din aceste razboaie(171) infringindu-i le-a luat, printre trofee, si numerosi "balauri"cu care armata romana a defilat la Roma.Acest eveniment probeaza ca si la aproape un secol de la cucerirea unei parti din Dacia, ce ramasi inafara controlului imperial foloseau ca stindard, acelasi dracon zburator. Un alt argument care probeaza faptul ca stindardul dac—dracon—era tricolor este si faptul ca steagurile care au insotit pe celti in lupta impotriva saxonilor erau stindarde dacice.Prezenta elementului dac pe teritoriul britanic este confirmata de unitatile armatei romane cantonate aici si formate din luptatori daci. Astfel gasim cantonata aici COHORS I AELIA DACORUM formata din 1000 de soldati daci (millitaria) si care a stationat in Britania 200 de ani.Acesti daci erau constienti de originea lor ;avem nume ca :DADA;DACIBALUS;GETA IRELSAURNES sau CLAUDIU MENANDER. Politica Romei era ca aceste trupe sa pastreze armamentul traditional si tacticile de lupta proprii.Ba mai mult acesti militari "romani "se si instruiau in limba lor natala.Avem marturia lui ARIAN, numit pe vremea lui Hadrian, guvernator al Cappadociei.Acesta i-a cunoscut desigur pe militarii daci si a ramas impresionat de modul in care se instruiau, de dirzenia cu care minuiau armele si de disciplina de care dadeau dovada.In acest sens Arian afirma ca:'"ostasii invata strigatele de lupta stramosesti ale fiecarui neam, strigatele celtice pentru celti, strigatele getice pentru geti si cele retice pentru reti"(Arian, Arta tacticii in Fontes ad Historiam Daco-Romaniae Pertinentes) .Un alt exemplu al pastrarii armamentului traditional este si cazul comandantului CLAUDIUS MENANDER care a pus sa fie sculpatata pe piatra pusa de el un cutit incovoiat, o sica.Prezenta dragonului in Britania e logica din moment ce Roma admitea oficial in panteonul sau vexicologic ideile totemice ale trupelor straine ce serveau in armate romana.Este neindoielnic ca urmasii acestor daci au luptat alaturi de celtii locali(britoni, gaeli, belgi) impotriva triburilor germanice ale saxonilor, anglilor si iutilor.

Din aceste timpuri s-a pastrat in sud-estul Angliei—balaurul zburator al dacilor, ca semn de razboi al populatiei din Tara Galilor, semn considerat de cercetatori ca o "relicva a dominatiei romane".Este deci neindoielnic ca dragonul a fost folosit in Britania si dupa retragerea romana.Acest lucru este perfect explicabil intru-cit populatia locala, atit bastinasii cit si cei ce nu au urmat administratia si armata in retragerea sa, au adoptat armele si tehnicile, defensive si ofensive de la romani. Folosind infanteria disciplinata, armura si armele de aruncat la distanta si cavaleria din epoca tirzie a tehnicii romane de lupta combinate cu tactici celtice, britanicii au reusit sa-i respinga o vreme pe anglo-saxoni.Legendarul rege celt ARTHUR a reusit astfel sa obtina dupa mai multe lupte cu saxonii, o victorie asupra acestora in apropierea muntelui BADON Celtii prezenti la locul bataliei au folosit ca stindard , balaurul zburator.Regele Arthur a fost imortalizat ridicind un astfel de dragon in onoarea tatalui sau, UTHER PENDRAGON.Numele de DRAGON(DRACO) a fost intilnit si in trupele de daci stationate in imperiu(Aurel Iulio Draco—cohors I Ulpia Dacorum)! Dragonul purtat de celti era confectionat din tesatura usoara, cu gura deschisa si pe care cea mai mica adiere de vint il determina sa i-a forma de balaur zburator si sa scoata un suierat ascutit.Redat pe un document de epoca(Withney Smith) dragonul devenit acum celtic era structurat cromatic in culorile rosu, galben si albastru! Celebra tapiserie de la Bayeux, care infatiseaza cucerirea Angliei de catre normanzi(1066)ne arata ca trupele engleze, comandate de HARALD aveau ca stindard dragonul considerat un "antic semn de razboi al saxonilor"!

O alta argumentatie este ca legiunile a XIII – GEMINA si a V-a MACEDONICA au pe insigne o succesiune coloristica neobisnuita:rosu, galben si albastru!(Mihail Zahariade, Insemnul tricolor in Dacia Romana).Este stiut ca aceste doua legiuni au participat la razboaiele dacice si dupa 118 e.n. sint singurele ramase in Dacia.

In anul 535 imparatul Iustinian a infiintat provincia Iustiniana Prima, in cuprinsul careia a intrat si Dacia Ripensis si dacia Mediteranea.este important de mentionat ca stema acestor provincii, locuita tot de neamul dacilor, avea in cromatica sa tot cele trei culori dispuse de la dreapta la stinga :rosu, galben si albastru.urcarea celor trei culori in stema celor doua provincii, reprezinta o continuitate de simboluri, preluate de la daci si semnifica refacerea tuturor tinuturilor locuite de catre acestia si apoi de catre dacoromini.

Steagul cu balaur a revenit pe pamintul Daciei simbolizind unitatea neamului dac.Dacii mari, dacii liberi, carpodacii si costobocii s-au intors adesea, uneori patrunzind adinc in imperiu, mereu sub semnul lupului si mereu avindu-l ca stidard.Ei au jucat un rol insemnat in marea rascoala din 117 si apoi frecvent au atacat imperiul ajungind ca 238, impreuna cu gotii sa deschida seria atacurilor care au culminat cu retragerea armatei din Dacia si ulterior cu dezintegrarea imperiului roman.Este de subliniat ca dacii liberi au regindit refacerea Daciei sub protectia lui ZAMOLXE, arcuita in curcubeu deasupra Tarii.Privind acest curcubeu, din care se evidentiaza culorile rosu, galben si albastru, dacii si-au intarit credinta in nemurire si credinta in aceasta nemurire le-a dat dacilor curajul, sa infrunte cerul aruncind cu sageti in nori spre ai determina sa se retraga din fata marelui zeu.Aparitia lui ZAMOLXE sub forma unor sageti de lumina si apoi a curcubeului dupa ploaie, marea increderea dacilor in vremea buna ce urma sa vina si ne demonstreaza ca dacii se considerau fii luminii, prin respingerea intunecimilor de peste zi, zi ale carei culori le-au dat stindardelor lor.Astfel cele trei culori semnificau ziua in intregul ei ROSU—era DIMINEATA; GALBENUL era culoarea AMIEZII si ALBASTRUL semnifica AMURGUL.

Prin dracones, pe care dacii l-au purtat in lupta impotriva scitilor, persanilor, macedonenilor , romanilor si a valurilor de neamuri ce s-au abatut asupra Daciei , mitul poporului dac a ajuns in tot spatiul ocupat de imperiul roman, din Siria pina in Spania si din Britania pina in insasi inima Romei si si-a extins spectrul asupra statelor ce i-au urmat acestui imperiu

 

                    #

 

Celţii īn Transilvania

GRIGORE ARBORE

In a doua etapa a culturii La Tčne, subīmpartita de arheologi dupa criterii functionale, stilistice si cronologice, īn perioadele B1 si B2 (400-250 ī.Cr.), īn lumea celta se īnregistreaza importante schimbari culturale, iar expansiunea teritoriala ajunge la apogeu1. Cuceririle celte (Magazin istoric, nr.4/1969, 8/1976) cuprind, īn aceasta perioada, un teritoriu care se īntinde din insulele britanice – la vest, pāna īn Asia Mica – la est, si din Italia si Grecia – la sud, pāna īn partea centrala si de nord a Germaniei. In Europa centrala marile comunitati tribale celte īsi exind dominatia de-a lungul īntregului sec. IV ī.Cr.

Pe teritoriul Boemiei si, ulterior, al Moraviei si Slovaciei, s-au stabilit triburile boilor, īn timp ce la miazanoapte, īn Cāmpia Panonica, ajung triburile anartilor si, mai jos, īn jurul cotului Dunarii, la nord de Budapesta, cele ale eraviscilor. In jurul anului 60 ī.Cr. teritoriile gruparilor tribale celte mentionate mai sus sunt atacate de getii lui Burebista, care ocupa asezarile fortificate mai importante, cum sunt Zemplin, Budapesta-Gellert, Zidovar.

In spatiul intra – si extracarpatic al regatului dac al lui Burebista, aceiasi celti au exercitat, numai partial īn mod direct, un control militar si politic efetiv, cu interesante influente culturale, pāna pe la mijlocul sec. III ī.Cr. Prezenta lor pe actualul teritoriu al Romāniei este semnalata, pentru prima oara, īn a doua jumatate a sec. IV ī.Cr.

Pe la sfārsitul sec. IV ī.Cr. si īnceputul secolului urmator, se constata avansarea lor, mai mult sau mai putin masiva, spre centrul Transilvaniei. Pe teritoriul de est si nord-est al muntilor Apuseni, īn bazinul Tisei si al afluentilor ei, autohtonii īnvinsi faceau parte din triburile scite sau traco-ilirice, īn timp ce pe cursul Muresului erau asezate populatiile dace si o mica comunitate de triburi.

Se pare ca autohtonii au fost īnvinsi īn urma unor confruntari de mare intensitate. O confirmare īn acest sens o reprezinta din inventarul mormintelor gasite īn necropolele celte documentate arheologice din Transilvania: abund armele si obiectele utile vietii cotidiene ale razboinicului. In necropolele din Apahida, Ciumesti, Aradu Nou s-au gasit resturi de care de lupta, securi, coifuri si scuturi. In Transilvania celtii au pus sub control zonele cele mai fertile pentru agricultura si cresterea animalelor si au valorificat imediat minele de fie si argint.

Se presupune ca, dupa o perioada de ciocniri īntre patura dominanta celta si populatia autohtona a dacilor, īntre ele s-au stabilit raporturi de convetuire: īn zonele locuite prezenta acestora din urma este atestata de obiecte care, din punct de vedere stilistic si tehnic, apartin perioadei anterioare cuceririi.

Cultura materiala a celor īnvinsi era inferioara celei a cuceritorilor. Arheologic, s-a constatat un transfer firesc de forme si tehnici noi catre populatia dominata si comunitatile dace ramase autonome, ca urmare a unei probabile retrageri a populatiei spre zonele deluroase si de munte, mai fertile. Autorii antici nu citeaza nume de triburi celte stabilite īn partea de apus a teritoriului Romāniei de azi. Confruntānd informatiile furnizate īn sec. I ī.Cr. de Cesar (De belló gallico) si sec. II d. Cr. de Ptolemeu (Geografia), se pare ca īn partea de este si de vest a muntilor Apuseni s-au stabilit, īn perioada despre care am vorbit, anartii. La sud, de-a lungul Dunarii, este atestata arheologic prezenta scordiscilor. Este probabil vorba despre o extindere a zonei controlate pe partea dreapta a Dunarii de puternica uniune tribala celta a scordiscilor, aceiasi care, īmpreuna cu membrii triburilor – consolidate īn partea de nord-vest a actualei Bulgarii – si cu dacii, au pus īn dificultate īn sec. II ī.Cr. īntarirea pozitiilor romane la sudul marelui fluviu.

Puterea celtilor n-a depasit lantul Carpatilor. In deplasarea catre est triburilor lor au urmat cursul Dunarii. Periculoasa lor coborāre spre sudul Peninsulei Balcanice, blocata temporar de Alexandru cel Mare si dupa aceea de Lisimah, a devenit imposibil de oprit la īnceputul sec. III ī.Cr.. Pentru Grecia ea s-a transformat īntr–un dezastru semnalat īn anul 278 ī.Cr., cānd au devastat si jefuit pāna si sanctuarele din Delfi. Regrupate partial, dezordonat, catre nord, cāteva grupari au fondat, efemerul regat Tylis, iar altele s-au reīntros īn Illiria, unde au regasit o relativa omogenitate īn jurul uniunii tribale a scrodiscilor care, dupa ce si-au consolidat puterea īn zona cuprinsa īntre Sava si Dunare, zadarniceau īn continuare puterea romana īn crestere.

Cercetarile arheologice probeaza ca civilizatia adusa de celti īn partea de vest a teritoriului actual al Romāniei a atins nivele tehnico-expresive superioare, īn sec. III ī.Cr. necropolele celtice rareori cuprind un numar mai mare de 50-70 morminte. De la aceasta regula fac exceptie numai doua necropole, acela de la Piscolt (judetul Satu Mare) si Fāntīnele (jud. Bistrita Nasaud), care sunt formate din 150 morminte. Daca la aceasta mai adaugam si faptul ca prezenta celta īn partea de vest a romāniei este atestata īn peste 150 de asezari si necropole, avem o idee mai clara despre modul īn care o populatie razboinica a controlat un teritoriu destul de īntins, folosind caile naturale de comunicatie.

In comunitatile tribale celte prezente pe teritoriul Romāniei se pare ca diferentierile sociale n-au fost prea puternice. Inventarul mormintelor lasa de banuit pozitia speciala pe care o aveau razboinicii si, mai ales, anumiti sefi ai clanului īnmormāntati cu armele si vesmintele lor bogat ornamentate. Chiar si īn mormintele sotiilor lor s-a gasit un bogat trusou funerar format din fibre, siraguri, bratari, cordoane din lanturi etc., totul la un loc cu ofrane depuse īn vase de o calitate modesta, prelucrate prin strunjire. De notat ceramica autohtonilor, gasita atāt īn asezarile īn care acestia locuiau īmpreuna cu celtii cāt si īn asezarile unde traiau īn mod autonom ceramica prelucrate īnca manual.

Arheologii romāni au atras atentia, pe buna dreptate, ca, desi cultura celtilor stabiliti īn zonele transilvane apartine tipologic culturii celte central-europene si occidental, anumite caracteristici sunt rezultatul unei “contaminari” produse prin impactul cu populatiile cu care au venit īn contact. Chiar daca īn necropolele celtice, situate īn partea de vest a Romāniei, s-au descoperit morminte fie de īnhumare, fie de incinerare īn urna, īn majoritatea mormintelor ritualul este acela de incinerare īntr-o groapa, practica neuzuala la celtii din Europa centrala si de vest, dar foarte comuna la tracii din grupul cultural Szentes-Vekerzug.

In suita ceramicii celtilor stabiliti īntre Tisa si Carpati se regasesc, īn plus, tipologii greco-trace (brose, cesti etc), care nu se afla printre descoperirile celte din Europa centrala si de vest. In mormintele si asezarile celte din spatiul intercarpatic s-au gasit obiecte de lux de provenienta greaca certa, ceea ce nu exclude contactul – prin intermediul traco-getilor – cu coloniile grecesti de la Marea Neagra. Alte obiecte, descoperite īn asezarile si necropolele celte din Transilvania indica limpede contactul cu populatiile gete, situate la nordul si sudul Dunarii, si cu tracii din sud.

Daca luam īn considerare si trasaturile provenite din mediul dac se poate afirma ca, īncepānd din sec. III ī.Cr., īn lumea celta stabilita īn Transilvania, la est si vest de Apuseni, au fost asimilate o serie de aspecte culturale care au facut din cultura celta a epocii o cultura de avangarda. Fapt este ca, dupa destramarea efectiva a dominatiei celte īn zona, īn sec. II ī.Cr., multe dintre aspectele ultimei faze a culturii celte se vor regasi īn cultura materiala a dacilor. Aceasta “asociere” de tip cultural “sui generis” este sintetizeata īn expresia semnificativa a baterii monedelor. In lumea celta din sec. III ī.Cr. si chiar dupa aceea, au circulat monede care nu au erau altceva decāt imitarea unor monede grecesti, a monedelor macedonene si a dinarilor republicani romani.

Deja, catre sfārsitul sec. III ī.Cr., se pare ca celtii stabiliti īn partea de nord-vest a Dunarii batusera īmpreuna cu dacii, monede de argint, imitānd tetradrahmele lui Filip al II-lea. Este vorba despre emisiuni care corespund tipului Tulghies – Muresu-Mare. Acesta e un caz tipic de “mimesis”, care ne indica tendinta de aliniere a culturilor care au stat la baza economiilor si culturilor mai evoluate.

Īn romāneşte de Gabriela GEROTA

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 


Enter supporting content here

AMINTIRI