Home | CUVINT INAINTE | SCUZE | NOU PE SITE | GENESSIS | GENESSIS II | FRATII MARAMURESENI | COMITATUL SZOLNOK DOBOKA | CONTINUARE I | CONTINUARE II | TARA LAPUSULUI 1876 HARTA | MUSATINII SI MARAMURESUL | 1914 | Blank page | TIRGU LAPUS | TIRGU LAPUS II | TIRGU LAPUS III | FILE DIN ISTORIA LAPUSULUI | ISTORIE A SCOLII LAPUSENE | TARA LAPUSULUI | TARA LAPUSULUI II | TARA LAPUSULUI III | TARA LAPUSULUI IV | MUNTII LAPUSULUI | Tara Chioarului | Blank page | TARA CHIOARULUI II | ISTORIA RELIGIILOR TARII LAPUSULUI | TURISM IN TARA LAPUSULUI ?! | TRASEE TURISTICE IN TARA LAPUSULUI | Blank page | BISERICILE DE LEMN | BISERICI DE LEMN II | PE VREMEA LUI PINTEA | PANORAMA LAPUSULUI | PANORAMA LAPUSULUI II | PANORAMA LAPUSULUI III | FOLCLOR LAPUSAN | TRADITII | BABA | BAIUT | BERINTA | POIANA BLENCHI | POIANA BOTIZII | BOIERENI | BORCUT | DOBRIC | DUMBRAVA | BREBENI | UNGURENI | CERNESTI | CIOCOTIS- | FINATE- | IZVOARELE -BLOAJA | MAGURENI | TRESTIE- | VALENI | POIANA PORCULUI-FINTINELE | DEALUL CORBULUI | INAU | DAMACUSENI | DEALUL MARE | VIMA MICA | DRAGHIA | FAURESTI | GOSTILA | GROSI | GROAPE | JUGATRENI | ASPRA | LASCHIA | LAPUSUL ROMANESC | LIBOTIN | LARGA | MAGOAJA | COPALNIC MANASTIUR | VIMA MARE | COPALNIC | COROIENI | CUFOAIA | COSTENI | CUPSENI | CARPINIS | CURTISIU MIC | ? CIMPIA SASULUI | STRIMBU BAIUT | PRELUCA NOUA | PRELUCA | PETERITEA | CONTINUARE PRELUCA | PLOPIS | RAZOARE | ROGOZ | ROHIA-PAMINTUL CREDINTEI | ROMANESTI | RUSOR | SUCIU DE JOS | SUCIU DE SUS | STOICENI | SALNITA | SURDESTI | SATRA | VAD | FAMILIA CULCER-MEMORII | BLESTEMUL PAMÎNTULUI | BISERICA UNITARA -MARTIRI | MARTIRII TARII LAPUSULUI | INTOARCEREA ACASA | BISERICA BAPTISTA LAPUSANA | PENTICOSTALISMUL IN TARA LAPUSULUI | PASTRATORII TRADITIEI | POVESTE | Melania Dan | CONTINUITATE | DIN BOGATIILE LAPUSULUI | SENZATIONAL | RADACINI | " Halal de mine sunt bunic " | Pentru Boguta | Emotii | Dupa 25 de ani | LAPUSENI UNITIVA !!! | REINTOARCERE IN TRECUT I | REINTOARCERE IN TRECUT II | REINTOARCERE IN TRECUT III | Ultima ceremonie | EROI | Rohia 2 | MUNTELE GAINA | PROFESORI | " PEDAGOGI DE SCOALA VECHE " | CAMPIONAT PE MAIDAN | VIOLENTA | Blank page | " LA PESCUIT , IARNA " | Istoria unui parculet | LIBOTIN | VECHIUL LICEU | MENTORI | La gradinita | FOTOGRAFII CLASELE I-IV | CLASA VIII | CLASA X | CLASA XII "A" | MENTORI II | SASCUT | SASCUT II | Blank page | povestiri | povestiri II | povestiri III | povestiri IV | povestiri V | povestiri VI | Dr. SOLOMON CORNELIU | CULTURA | CULTURA II | CULTURA III | LAPUSENI | Lapuseni II | TOAMNA SE NUMARA ....... | COPILARIA MEA ,SPITALUL | STRADA DOINEI | Lapusul si evreii | Lapusul si evreii II | LAPUSUL si evreii II continuare | Lapusul si evreii III | Lapusul si evreii IV | Lapusul si evreii V | LAPUSUL SI EVREII (ENGLEZA) | URME | PRIN CIMITIRUL EVREIESC DIN TIRGUL LAPUS | CASA RABINICA DE LAPUS | Traditii evreiesti | HOLOCAUSTUL LAPUSAN | YAD VASHEM | HOLOCAUSTUL LAPUSAN (ANTISEMITISM) | DOCTORI | FARA LEGATURA | ALEGERI | Blank page | Blank page 2 | Blank page 3 | Contact Me | About Me | Favorite Links

AMINTIRI DIN TIRGU LAPUS / SASCUT

FOLCLOR LAPUSAN

Enter subhead content here

 
 
 
 
                                       
2008. Proiect initiat de Scoala cu Clasele I-VIII Ostra, judetul Maramures.
 
Scoala Culturala Romaneasca
 
În partea de nord-vest a Depresiunii Transilvaniei sub umbrele Ţibleşului şi ale Şatrei se întinde ţara doinitorilor din frunză şi fluier -
,,Ţara Lăpuşului”.
Depresiunea Lăpuşului este mărginită la sud de Culmea Breaza, la vest de Masivul Preluca şi Dealul Pietriş, la est de Dealurile Suplaiului,
iar la nord de Munţii Ţibleşului.
Această vatră etnoculturală cuprinde 30 de sate grupate administrativ în 7 comune şi un oraş: Tg. Lăpuş.
Din punct de vedere etnografic, Ţara Lăpuşului este situată între Ţara Chioarului la vest, Ţara Năsăudului la est,
Ţara Maramureşului la vest şi Valea Someşului la sud.
Tara Lapusului
Port popular femeiesc din Tara Lapusului
Portul popular lăpuşean are caracteristici deosebit de interesante, unele atestând un substrat foarte vechi, altele o puternică notă de originalitate şi o vădită forţă creatoare.
Armonia ornamentelor, bogata lui policromie, distincţia liniei şi eleganţa simplităţii, conferă un statut aparte portului popular lăpuşean şi o valoare etnografică şi artistică deosebită, atribuindu-i o inconfundabilă originalitate şi unicitate în ansamblul portului popular românesc.
Portul popular femeiesc se încadrează tipului autohton al costumului cu două zadii şi o cămaşă tipic transilvană cu volum, făcută din pânză albă, ţesută din bumbac sau din cânepă.
Pieptul cămăşii este încreţit, ornamentele în formă de romb sau ,,x” cusute cu arnici pe muchia creţurilor. Gulerul, cotul şi volumul mânecii numit bezer, are ornamente care formează o bentiţă policromă în care domină culorile roşu şi negru, realizată în tehnica ,,alesăturii printre fire”. Cotul are o cusătură lucrată pe creţuri, iar volumul mânecii ( bezerul )se termină primtr-o dantelă numită umbrejă. Acest tip de cămaşă, care se închide în spate se numeşte ,,cămaşă românească cu piept tras” sau ,,cămaşă cu piept pe creţele” şi este purtată mai mult în zilele de sărbătoare. În zilele lucrătoare se poartă ,,cămaşa românească cu pană pe piept”.
DESCÂNTECE DE SPĂRIET
De spariet sa descanta ase: Iei o matura in mana si o secire stii mneata,cum sa nu stii,de sacerat grau.Si pui secirea implantata in matura si pui la ele si stergura din use cu care ne stergem pe obraz.Apoi matura cu secirea si stergura le-nvartesti pe langa care-i cat’.Tai si o haluba buna minte de-a mneatale ori de-a lu care s-o spariet apoi haluba o pui la on loc cu matura,stergara si secerea si-i cat’ pe haluba,da numai mart’ sara,intr-o vineri sara cam asa-i bine.Vorbele le zici ase:
Sa luara Pamfir,
Gata frumos.
Pa cale
Pa carare,
Cand fusai la miez de cale,
Sa-ntalnira
Cu noua goloane negre,
Cu cozile ridicate,
Cu urechile dabalate,
Cu dintii lizit’
Cu ochii belit’
El s-o spariet
s-o spaimantat
-Da nu te spare,
Nu te spaimanta
Ca sparietu bine l-oi aleje,
Bine l-oi culeje,
Cu secerea l-oi secera,
Cu matura l-oi matura,
In stergura strange-l-o
In sfada tarii duce-l-oi
De l-o diochet
Baba curata,
Necurata,
cu inima de drac,
cu capul de lup turbat
crepe-i capu,
cure-i crerii,
crepe-i tatele,
cure-i laptele,
pice-i paru ca fuioru
si mie nemic sa nu-mi sie.
De l-o deochet
Prunc lund,
Bolund,
Manance-i porcitorii ochii,
Voi muroi,
Voi strigoi,
Voi miratoare,
Voi porcitoare,
Voi sajetataoare,
Voi diochitoare,
Duceti-va la mare
Si-n mare va bagat’,
Ca-t’ afla o piatra mare
Si piatra o rasturnat’,
Si-nt-aceie va hutupit’,
Si-nt-aceie va pocit’,
Si ranzuca lui Pamfir,
Sa saie
Sa rasaie
Ca arjintu strecurat,
Ca Dumnezau cel ce l-o dat
Cu carnea vartoasa,
Cu fata frumoasa
Ptiu! Int-aista ceas apucai
Si gatai.

Cules de Santa Roxana clasa a V-a de la SANTA CALINA, 78 ani


CÂNTEC DE SUPĂRARE
Maicuta,n-ai ave parte,
Di ce nu m-ai putut face:
Doua fantanele –afunde,
Mamuca-nt-on varf de munte;
Doua fantanele raci,
Intre doua dealuri saci,
Si din picioarele mele,sa fi facut scaunele;
Din manuta me ias’ dreapta,
Pahar de baut apa.
Cati oameni ar fi trecuta,
Pe scun ar fi sezuta,
Cu paharu-ar fi bauta,
De sate le-ar fi tracuta,
De sate sa stampara,
Si din gura cuvanta:
-Tine-i Doamne ,viata cui o facut fantana.
Iarta-i,Doamne, pacatele,
Cui o facut fantanile.
Mama m-ai facut pa mine,
Te-o blastama oarecine,ba te-o blestema si eu,
De m-a manca pe mult rau.

Cules de Serban Alexandra,clasa a VII-a de la SANTA VICTORIA, 82 ani

Zona Lăpuş se evidenţiază prin conservarea până în ziua de azi, într-o mare bogăţie şi varietate a obiceiurilor şi tradiţiilor locale.
De-a lungul timpului cămaşa lăpuşeană a cunoscut mici modificări datorate influienţelor din zonele: Năsăud şi Codru.
Iarna, peste cămaşă se poartă pieptar şi un terţic din pănură de lână. Pieptarul, făcut din piele de miel, fără mâneci, are ornamente cusute cu mătase colorată pe piept şi pe spate.Terţicul este ţesut din lână de culoare neagră, cu mâneci drepte, coborând până din jos de talie.
Poalele sunt ţesute din bumbac sau cânepă cu cipcă în partea de jos, iar în partea de sus încreţite pe guler sau strânse cu şnur.
Zadiile sunt tot ţesute din lână de culoare roşie. Zadia din faţă sau ,,şurţul” are motive florale numai de la jumătate în jos, iar cea din spate are de sus până jos. Ambele au în partea de jos ciucuri de diferite culori. Femeile mai în vârstă poartă zadii de culoare neagră tot cu motive florale, dar mai simple. Brâul cu care se încinge pe la mijloc este ţesut din trei culori: roşu, galben şi albastru.
În picioare femeile se încălţau cu opinci şi obiele ţesute din lână albă în două iţe.
Pe cap femeile tinere poartă năframă roşie, înflorată, iar cele mai în vârstă poartă năframă neagră cu flori puţine. Fetele tinere, nemăritate îşi împletesc părul în două cozi cu panglici, flori sau cunună de flori.
La fel ca portul femeiesc şi cel bărbătesc prezintă diferenţieri în funcţie de vârstă. Feciorii poartă cămăşile încinse cu o curea lată, clop cu zgardă, iar bărbaţii mai în vârstă poartă cureaua îngustă, pe sub cămaşă, clopul simplu, fără podoabe. Manşetele de la cămaşă, gulerul şi umerii prezintă motive florale. Izmenele albe ajung până la jumătatea gambei având aspectul unor poale.
Iarna se poartă cioareci din pănură de lână albă, opinci cu obiele şi un terţic (suman) ţesut din lână neagră. Pe cap poartă cuşmă din piele de miel.
Portul popular în această zonă a ţării se păstrează şi se poartă cu mândrie dumineca, în sărbători, la biserică, festivaluri sau alte ocazii.

Un minunat mijloc de destindere, practicat în toate satele din bazinul Lăpuş erau şezătorile. Pentru a ne putea da seama de frumuseţea acestor obiceiuri, voi reda pe scurt modul de desfăşurare.
Încă din toamnă se alegea o casă din sat care avea camere mai spaţioase ca să poată găzdui şezătoarea. Apoi, se anunţa prin viu grai că la familia ,,cutare” se va ţine în acea iarnă şezătoarea.
Gazda făcea pregătirile din timp: pregătea scaunele, laiţe făcute din lemn, aducea lemnele necesare pentru încălzit, pregătea petrolul pentru lampă şi sticle de rezervă.
După ce pregătirile erau gata veneau în şezătoare fete şi neveste tinere, dar şi câte un bătrân mai şugubăţ. Se spuneau glume, se făceau planuri de viitor; cine cu cine se va căsători, se cântau cântece şi se aşteptau feciorii. Dacă aceştia se lăsau aşteptaţi fetele cântau:
Ce vii bade târzior?
Ori ai uliţa cu mol,
Ori ai alta mai cu dor?
Ori ai uliţa moloasă,
Ori ai alta mai frumoasă?
Ori ai uliţa cu tină,
Ori ai alta la inimă?
Dacă feciorii nu veneau, fetele făceau un fel de ,,vrăji” pentru a-i aduce. O fată îşi întoarce roata la fus şi toarce din vârful caierului rostind descântecul:
Eu nu torc ci întorc
Feciorii din toate şezăţorile
Să n-aivă stare şi alinare
Până la noi în şezătoare.
Să nu poată sta pe loc
Cât ar arde-un păr în foc;
Să n-aivă stare şi alinare
Cum nu stă apa pe vale;
Să aivă furnici în opinci,
Stropşele în obiele,
Şoareci în cioareci;
După terminarea descântecului lega firul tors de cujeica de la caierul fiecărei fete şi spunea: ,,La tine să vină Ion”, ,,La tine să vină Petre” spunând pentru fiecare fată numele drăguţului ei.
Dacă gazda avea mult de tors fetele se ofereau să o clăcuiască. Gazda le servea cu plăcintă făcută cu brânză de oaie şi ţuică de prună.
În timp ce torceau fetele cântau gazdei:
Foaie verde rozmalin
Haida gazdă să-ţi închin
Să-ţi închin cu vinarsu
Să-ţi spun cum ţi-am tors tortu.
Că l-am tors în şetători
Cu badea pe la tetori.
Că l-am tors în şezătoare
Cu badea pe la tetoare.
De nu ţi-a plăcea tortu
Nu mi mai chema altu.
Punctul culminant al şezătorii îl constituia apariţia feciorilor. Aceştia intrau în casă şi se aşezau fiecare lângă fata iubită. După discuţii, glume, cântece, la un semn ,,se apucau fusele” de la fete. Acestea se puneau în mijlocul încăperii şi nu se înapoiau fetelor până nu le plăteau cu o sărutare în văzul tuturor.

Un alt joc pe care îl jucau tinerii în şezătoare era jocul cu blidele. Se puneau patru blide din lut ( ceramică ) cu gura în jos, iar sub ele, fără a se vedea, un piaptăn, un cărbune, un ac şi un şirag de mărgele. Fiecare era curios să-şi afle orânda ( destinul ). Dacă sub farfuria întoarsă găseau acul, orânda era om sărac, mărgele- om bogat, cărbune- om negru (brunet ); piaptănul însemna că orânda era un om dinţos ( cu dinţi mari).
Distracţia continua până spre dimineaţă. Când unul dintre flăcăi scotea fluierul de la curea şi începea să cânte atunci fetele uitau de tors şi se puneau pe jucat. Feciorii strigau în timp ce jucau:
Foaie verde busuioc
Haideţi fetelor la joc
Că-mi place să învârtesc
Pe pământul românesc.

Un alt joc care se juca în şezători era: ,,Am căzut în fântână”.Un fecior se aşeaza în mijlocul odăii pe un scaun şi spune : ,,Am căzut în fântână!”, la întrebarea: ,,Cine să te scoată?” el numea o fată care trebuia să-l scoată din fântână dându-i o sărutare. Fata la rândul ei numea un băiat care trebuia s-o salveze dându-i o sărutare, iar jocul continuă până se perindau toţi.
După epuizarea jocurilor feciorii se pregăteau de plecare. Fetele trebuiau să iasă după ei (să-i conducă). Afară se continuau discuţiile, se puneau la cale căsătorii, se stabilea data când feciorul împreună cu familia vor merge să peţească fata. Aici începe un nou episod din viaţa satului, a fiecărui om în parte, nunta, care în satele lăpuşene capătă dimensiuni deosebite.
Nu voi descrie acest obicei, care are o întindere prea mare ci mă voi opri la obiceiuri de iarnă practicate de copii.
Odată cu intrarea în postul Crăciunului, data de 14 noiembrie, copiii au voie să colinde. Ei repetă acasă, în grupuri (cete) de colindători, sau la şcoală sub îndrumarea învăţătorilor şi a profesorilor de religie.
Ultima duminică din post, înainte de Crăciun, îmbrăcaţi în frumoase porturi populare, copii şi tineri din satele aparţinătoare ,,Ţării Lăpuşului” participă la festivalul datinilor şi obiceiurilor de iarnă organizat la Tg. Lăpuş. Festivalul începe cu o paradă a portului popular, urmat de prezentarea de obiceiuri locale pe scena Casei de cultură din Tg. Lăpuş.
În seara de Crăciun cetele de copii constituite din timp, cu un repertoriu de colinde bine pus la punct, pornesc cu colinda pe la case. Un băiat din ceată merge la uşa gazdei şi întreabă:,,Slobodu-i de colindat?”, iar gazda le răspunde: ,,Slobod, slobod.”
Copiii îşi încep colinda:
Coborât-o, coborât
Maica sfântă pe pământ
Şi umbla din casă-n casă
Nime de mas nu o lasă.
Când era mai către sară
S-aşeză-ntr-o poiecioară,
În poiată pe fân jos
Şi născu un fiu frumos.
Numele cum i l-o dat?
Domnu nostru împărat.
Numele cul i l-o pus?
Domnul nostru sfânt: Isus.
După încheierea colindei unul din ceată mulţumeşte gazdei făcând aluzie la darurile cu care gazda trebuie să plătească colinda:
Păsărica câmpului
Şade-n vârful nucului
Tot cântă şi ciripeşte
Şi la gazdă mulţumeşte.
Să fii gazdă veseloasă,
Să plăteşti colinda noastră.
C-on colac mândru de grâu
Să-l încingem pângă brâu.
După terminarea colindei şi a mulţumirii, gazda pofteşte copiii în casă şi-i serveşte cu mere, nuci, colaci. La intrare în casa gazdei obligatoriu trebuie să intre un băiat din ceată ,,pentru că aduce noroc în casă”, iar fetele ,,aduc sărăcie”.
Colindele şi mulţumirile diferă în funcţie de categoria de colindători: copii, feciori sau adulţi. Trebuie să specific că în această zonă copiii umblă cu colinda de cu seară şi până la ora 21, cel târziu 22, după care pornesc tinerii. Numai după miezul nopţii pleacă la colindat adulţii care dacă nu termină de colindat în noaptea de Crăciun continuă şi în zilele următoare după ieşire de la biserică. Redau în continuare o mulţumire rostită de colindătorii tineri sau adulţi:
Închinăm pe sub butuci
Să ne deie gazda nuci;
Închinăm pe sub târnaţ
Să ne deie şi cârnaţ.
De nu ne-a da cârnaţu,
Duce-om porcu cu tătu.

Un alt obicei foarte iubit de copii şi tineri este umblatul cu capra. Pregătirile se fac din timp: se aleg grupurile ( de obicei câte trei copii sau tineri), se pregăteşte costumul pentru capră, se repetă cântecul la fluier şi poezia caprei, care are textul bazat pe tema originii caprei, a caprelor pierdute sau mâncate de lup. Exemple:
M-o trimis mama la capre Ţa, ţa, ţa căpriţă ţa!
A ci, ci, a ci, ci! Te-am adus din Africa.
C-on mălai dospit în spate; Te-am adus cu avionul;
A ci, ci, a ci, ci! Te-am hrănit cu biberonul.
M-am scăpat şi l-am mâncat; Frunză verde de alună
A ci, ci, a ci, ci! Capra zice:
Şi de capre am scăpat . Noapte bună!

În noaptea de Crăciun, băieţi şi fete, cu vârste cuprinse între 7 şi 10 ani umblă ,,Cu steaua” pentru a vesti naşterea Domnului Isus.
Când ajung la uşa gospodarului un copil întreabă: ,,Primiţi steaua?” Gazda răspunde: ,,Primim! Primim!”, iar ei încep să cânte:
Steaua sus răsare
Ca o taină mare.
Steaua străluceşte
Şi lumii vesteşte:
Că astăzi Maria
Naşte pe Mesia.
În oraş vestit
Betleem numit.
Copiii sunt răsplătiţi cu mere, nuci, colaci şi covrigi.

 

 

 

 

 

 

 

1884. Colectie lapuseana in manuscris. Un descendent al familiei Pasca din Lapus intocmeste, in 1884, un caiet de poezii populare. Colectia a ramas in ma­nuscris si este pastrata la Arhivele Statului Baia Mare. In 1981, directorul acestei institutii, profesorul Vasile Capâlnean, a publicat din acest caiet o varianta a baladei Gruia lui Novac, sub titlul Gruia si ta(ta) Novac. “Spre deosebire de variantele cunoscute, publicate in marile colectii de-a lungul anilor, care numara intre 340-430 de versuri, varianta lapuseana a baladei se compune din 508 versuri, fiind deci cea mai lunga, motiv pentru care ar putea prezenta interes atât pentru specialisti, cât si pen­tru iubitorii de literatura populara româneasca”, noteaza V. Capâlneanu. Mo­men­tul co­incide cu difuzarea de catre B.P. Hasdeu a celui de-al doilea chestionar, numit Pro­gram pentru adunarea datelor privitoare la limba româna (1884).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Enter supporting content here

AMINTIRI