Home | CUVINT INAINTE | SCUZE | NOU PE SITE | GENESSIS | GENESSIS II | FRATII MARAMURESENI | COMITATUL SZOLNOK DOBOKA | CONTINUARE I | CONTINUARE II | TARA LAPUSULUI 1876 HARTA | MUSATINII SI MARAMURESUL | 1914 | Blank page | TIRGU LAPUS | TIRGU LAPUS II | TIRGU LAPUS III | FILE DIN ISTORIA LAPUSULUI | ISTORIE A SCOLII LAPUSENE | TARA LAPUSULUI | TARA LAPUSULUI II | TARA LAPUSULUI III | TARA LAPUSULUI IV | MUNTII LAPUSULUI | Tara Chioarului | Blank page | TARA CHIOARULUI II | ISTORIA RELIGIILOR TARII LAPUSULUI | TURISM IN TARA LAPUSULUI ?! | TRASEE TURISTICE IN TARA LAPUSULUI | Blank page | BISERICILE DE LEMN | BISERICI DE LEMN II | PE VREMEA LUI PINTEA | PANORAMA LAPUSULUI | PANORAMA LAPUSULUI II | PANORAMA LAPUSULUI III | FOLCLOR LAPUSAN | TRADITII | BABA | BAIUT | BERINTA | POIANA BLENCHI | POIANA BOTIZII | BOIERENI | BORCUT | DOBRIC | DUMBRAVA | BREBENI | UNGURENI | CERNESTI | CIOCOTIS- | FINATE- | IZVOARELE -BLOAJA | MAGURENI | TRESTIE- | VALENI | POIANA PORCULUI-FINTINELE | DEALUL CORBULUI | INAU | DAMACUSENI | DEALUL MARE | VIMA MICA | DRAGHIA | FAURESTI | GOSTILA | GROSI | GROAPE | JUGATRENI | ASPRA | LASCHIA | LAPUSUL ROMANESC | LIBOTIN | LARGA | MAGOAJA | COPALNIC MANASTIUR | VIMA MARE | COPALNIC | COROIENI | CUFOAIA | COSTENI | CUPSENI | CARPINIS | CURTISIU MIC | ? CIMPIA SASULUI | STRIMBU BAIUT | PRELUCA NOUA | PRELUCA | PETERITEA | CONTINUARE PRELUCA | PLOPIS | RAZOARE | ROGOZ | ROHIA-PAMINTUL CREDINTEI | ROMANESTI | RUSOR | SUCIU DE JOS | SUCIU DE SUS | STOICENI | SALNITA | SURDESTI | SATRA | VAD | FAMILIA CULCER-MEMORII | BLESTEMUL PAMĪNTULUI | BISERICA UNITARA -MARTIRI | MARTIRII TARII LAPUSULUI | INTOARCEREA ACASA | BISERICA BAPTISTA LAPUSANA | PENTICOSTALISMUL IN TARA LAPUSULUI | PASTRATORII TRADITIEI | POVESTE | Melania Dan | CONTINUITATE | DIN BOGATIILE LAPUSULUI | SENZATIONAL | RADACINI | " Halal de mine sunt bunic " | Pentru Boguta | Emotii | Dupa 25 de ani | LAPUSENI UNITIVA !!! | REINTOARCERE IN TRECUT I | REINTOARCERE IN TRECUT II | REINTOARCERE IN TRECUT III | Ultima ceremonie | EROI | Rohia 2 | MUNTELE GAINA | PROFESORI | " PEDAGOGI DE SCOALA VECHE " | CAMPIONAT PE MAIDAN | VIOLENTA | Blank page | " LA PESCUIT , IARNA " | Istoria unui parculet | LIBOTIN | VECHIUL LICEU | MENTORI | La gradinita | FOTOGRAFII CLASELE I-IV | CLASA VIII | CLASA X | CLASA XII "A" | MENTORI II | SASCUT | SASCUT II | Blank page | povestiri | povestiri II | povestiri III | povestiri IV | povestiri V | povestiri VI | Dr. SOLOMON CORNELIU | CULTURA | CULTURA II | CULTURA III | LAPUSENI | Lapuseni II | TOAMNA SE NUMARA ....... | COPILARIA MEA ,SPITALUL | STRADA DOINEI | Lapusul si evreii | Lapusul si evreii II | LAPUSUL si evreii II continuare | Lapusul si evreii III | Lapusul si evreii IV | Lapusul si evreii V | LAPUSUL SI EVREII (ENGLEZA) | URME | PRIN CIMITIRUL EVREIESC DIN TIRGUL LAPUS | CASA RABINICA DE LAPUS | Traditii evreiesti | HOLOCAUSTUL LAPUSAN | YAD VASHEM | HOLOCAUSTUL LAPUSAN (ANTISEMITISM) | DOCTORI | FARA LEGATURA | ALEGERI | Blank page | Blank page 2 | Blank page 3 | Contact Me | About Me | Favorite Links

AMINTIRI DIN TIRGU LAPUS / SASCUT

FAMILIA CULCER-MEMORII

Enter subhead content here

 
 
      Īn relațiile interumane , amintirile joacă un rol important .
Stīnd ” la un pahar de vorbă ” oamenii īși revarsă sufletul unul la altul cu amintirile lor .
Cel care are harul narativ īn sīnge , face o impresie puternică asupra celor care-l ascultă  ,  și care binențeles vor exclama : ” ar trebui să așterni pe hīrtie cele povestite ” .
                   Nu știu care este explicația stiințifică , a dorinței omului de a-și scrie memoriile sale .
Este interesantă aceeastă dorință care apare de la o vīrstă timpurie . Tinerii numesc acestă scriere ”JURNAL INTIM” , ”CAIET DE AMINTIRI” , pentru cei mai īn vīrstă ”MEMORII” .
        Īn pagină de mai jos se află amintirile unui necunoscut pentru mine , dar care prin memoriile lui īmi oferă o frīntură de istorie a unei epoci de mult trecute și uitată de pe meleagurile natale .
        Sper că și celor ce vor citi aceste rīnduri de mai jos , să le strecoare puțin din dorința de a scrie amintirile lor , s-au poate vor recunoaște personaje din aceste amintiri povestite de Dr Culcer Alexandru .
     Mă scuz pe această cale familiei Culcer , că am copiat pagina de pe internet fără aprobarea lor .
Consider că aceste amintiri nu aparțin numai familiei Culceru , și trebuie aduse și la cunostința celor īn a cărei arie s-au desfășurat evenimentele .
 
 
 
Memoriile Dr. Culcer Alexandru- scrise dupa dictare de Ersilia Culcer īn 1972

 

 


Alexandru Victor Culcer este descendentul unor familii care se numeau iniţial Colceriu, din partea Mamei sale, Sofia Colceriu, şi Lenghel, din partea Tatălui, Sigismund. Fiind unul din cei doi copii ai cuplului Sofia-Sigismund iar familia Colceriu neavīnd descendenţi direcţi de sex masculin, Tata a luat numele de familie al mamei sale iar fratele său, inginerul Gheorghe Lenghel a păstrat continuitatea paternă. Din păcate Gheorghe nu a avut copii din cele doua căsătorii ale sale. Am pus pe Internet textul acestor memorii la 15 iunie 2007, īmplinind eu tocmai 66 de ani īn Franţa, la Elancourt, unde locuiesc din octombrie 1987.
Textul a fost dactilografiat de fiica mea cea mare, Ioana Larisa Chekatchev (Culcer), căreia īi mulţumesc īncă o dată aici.
Dan Culcer

Viata fiecąrui om este un roman (Ersilia Culcer)

Motto :
Cīnd povestesc am impresia cą smulg uitąrii un episod din viata mea si fącīndu-l są intereseze pe altii, īl salvez definitive din negura vremii.

E[rsilia]. Culcer

Camil Petrescu zice īn romanul său „Patul lui Procust » (publicat īn fundatia regală pentru literatură şi artă la pag. 11) următoarele : „ Un scriitor e un om care exprimă īn scris cu o lineară şinceritate, ceea ce a şimtit, ceea ce a gīndit, ceea ce i s-a īntīmplat īn viata lui şi a celor pe care i-a cunoscut, sau chiar obiectelor neīnsufletite. (Fără ortografie, fără compozitie, fără stil şi chiar fără caligrafie.)
Să scrie acei care au ceva de spus.

X

Cīnd m-am făcut mai mărisor şi īntelegeam pe oamenii mari, mama mea īmi povestea, fără ca să o rog, tot ce stia despre familie, despre neamuri, despre oamenii străini, cu un cuvīnt tot ce stia, era o bună povestitoare. Eu ascultam cu mare atentie şi mă uitam cīnd la gura ei cpīnd la ochii ei şi īntelegeam tot ce spunea. De la ea am aflat că īn ziua īn care m-am născut, era īn comuna Jibon, tīrg, la care participau tăranii din satele vecine. Desi era la īnceputul primăverii, īn ziua aceea – a fost o căldură mare – o toropeală. In dupămasa aceleiasi zile s-a dezlăntuit o furtună groaznică urmată de tunete şi fulgere, ploua cu găleata. Tīrgul s-a spart şi oamenii fugeau care īncotro să-si găsească adăpost. Someşul mare s-a umflat şi ameninta satul cu inundatie – pentru că acest fluviu era aproape de sat – cam la un kilometru depărtare. Tatăl meu şi cītiva săteni erau la tīrg, mama mea era foarte īngrijorată că nu mai soseau acasă. In casa noastră era servitoare o femeie mai īnvīrstă cu numele de Lina. Mama era gravidă, după ce īi muriseră cei doi copii pe care īi avusese – īn difterie-. Ei au murit īn aceiasi oră. Pe vremea aceia difteria n-avea leac, nici ser antidifteric nu era. Se făcea de medici traheotomia. Dar cine să facă traheotomie la sate, că pe vremea aceia nu erau medici la sate de cīt foarte rar – pe atunci era un medic de circumscriptie la Jibon şi acela foarte bătrīn.
Mama, după cīt īmi povestea era foarte īngrijorată fiindcăsotul ei – tatăl meu nu mai sosea de la tīrg. Nici n-a venit īn ziua aceeia pentru că, după cum īmi spunea mama, podul a fost luat de apele īnvolburate ale Someşului. Mama şi cu Lina stăteau īn bucătărie foarte supărate.
In noaptea aceia după miezul noptii m-am născut eu – era 10 aprilie 1897. Lina a ajutat-o la nasterea mea pe mama care se numea Sofia.
Camera īn care m-am născut era simplă ca la ţară, avea două paturi, două dulapuri, un divan, o masă şi īn jurul ei erau patru scaune. Geamurile aveau perdele de dantelă albă strălucitoare. Intre geamuri erau ghiveciuri cu muscate rosii, roz şi albe. Mama după naşterea mea a adormit şi veghea asupra ei şi a mea credincioasa slugă Lina.
Dimineaţa pe la orele nouă a sosit tata şi cu tăranii cu care a plecat din sat. El povestea ce prăpăd a făcut furtuna. Moara de apă a lui badea Lucăcel a fost dusă de valuri. El locuia cu familia lui īn moară. Toată familia s-a īnecat. Tata cīnd m-a văzut a sărutat-o pe mama şi pe mine şi era fericit că i s-a născut un băiat şi că toate s-au petrecut fără nici un accident. Lina a pus pe masă o farfurie cu păpară şi o sticlă de tuică iar īn loc de pīine i-a pus o prescură – fiindcă tata era preot şi primea de la enoriasii săi după obicei prescuri. Eu tăceam līngă mama chitic. şi mama mi-a povestit că eram un copil foarte bun, nu plīngeam şi ea īsi putea face pe līngă mine toată gospodăria. Noptile dormeam linistit. In acea zi, de bucurie, tata a spus că parcă şimte un miros suspect. Lina a venit la mine m-a desfăcut din scutece şi a descoperit sursa mirosului. M-a schimbat şi mi-a pus scutece curate şi eu am īnceput să sug laptele dulce a mamei mele. Nu mult după aceea tata s-a dus la biserică unde la găsit pa cautarul bisericii şi pe moasa empirică, o femeie bătrīnă lelea Saveta. Natural după nasterea mea, Lina a dat sfoară īn sat, că D-na preoteasă a născut un fecior sănătos. Cīnd moasa a aflat, a venit acasă să mă ducă la biserică să mă boteze. Am fost botezat cu numele de Alexandreu Victor şi naşii mi-au fost niste vecini – o familie de tărani Mihai Pop şi Ana Pop. Satul īn care m-am născut se numea Inău din Judetul Sălaj. Era un sat foarte sărac plin de pelagrosi. Pămīntul nu apartinea tăranilor. Ei aveau o mică grădină īn jurul casei. Tăranii erau iobagii baronului Veseleny. Casele lor erau acoperite cu stuf. In mijlocul satului era un drum prăfos. Tot īn centrul satului era şi o biserică veche clădită din bīrne de stejar, de culoare brun īnchisă. In interior mirosea a tămīie. Pe pereti erau pictate scene din Biblie, picturi primitive. Mai erau şi icoane pe sticlă. Avea biserica un turn īnalt şi subtire. Biserica avea acoperisul de şindrilă. Iar īn jur era cimitirul satului. In sat trăia un bătrīn īnvătător care nu mai profese, cu numele de Ruskai. El avea un copil pitic cu o voce pitigăiată născut anormal eunucoid – bolnav din cauza glandelor cu secretie internă. Cīnd tata a sosit ca preot īn Inău, el a avut şi functie de īnvătător al satului.
Oamenii din cauza pelagrei erau slăbiti, anemici şi copii rahitici. Moartea infantilă era foarte mare. In primul an tata văzīnd marea sărăcie īn care se zbăteau tăranii satului, a făcut o cerere către autoritătile din Jibou, unde a cerut un ajutor concret pentru săteni. După mari insistente a primit duouăzeci şi cinci de capre, cinzeci de găini şi cītiva cocosi, cu conditia ca aceste animale să nu poată fi vīndute, deasemenea nici mīncate pentru sporirea lor. Caprele dădeau lapte, găinile ouă şi cloceau pui. In curs de un an de zile avutia satului s-a mărit. (Un savant sovietic a făcut experientă şi a arătat că laptele de capră contine mai multe vitamine şie foarte hrănitor.)
In Inău cu ajutorul dat de tata, a īnceput să dispară pelagra şi rahitismul la copii. Astfel tata a devenit un soi de popa Tanda şi tăranii īl iubeau şi īl respectau foarte mult. Tata era adīnc mīhnit de moartea celor doi copii, fratii mei – deoarece de cīte ori mergea la biserică, le vedea mormīntul. Acolo el cu mīna lui a plantat doi brazi tineri care azi mai există şi sīnt mai īnalti de cīt turnul bisericii.
In sat a existat o familie foarte săracă, unde tata şi mama au murit şi a rămas īn urma lor un băiat cu numele Pop Gheorghe. Acest Gheorghe a devenit primul meu prieten. Tata l-a tinut īn casă şi l-a crescut pīnă l-a şi căsătorit. Cu Gheorghe grijam de capre īmpreună. Intr-o bună zi trīmbitasul satului, badea Ion, un om īnalt, slab cu mustata galbenă, ca părul porumbului pleostite pe buzele lui subtiri şi albastre, chel, cu o căciulăveche, venea pe ulita satului cu trīmbita acătată pe brat – a mers pe dīmbul satului zis „Cocor dīmb . S-a urcat pe el şi a īnceput să sune din trīmbită – prin şignale. A īnceput să vorbească sătenilor şi copiilor care s-au strīns īn jurul lui. şi eu şi prietenul meu Gheaorghe am fugit desculti şi īn cămăsi lungi să auzim ce zice. El spunea că se aduce la cunostinta tuturor că īn sat va veni borghilul să borghilească pe copii şi femeile cu copii de un an să meargă la primărie. (Asta īnsemna ca copii să fie dusi la primărie la medic să fie vaccinati contra variolei). Toti copii de un an.
La noi venea cīteodată popa din satul vecin, care era prieten cu tata. Ei discutau despre şituatia precară a tărănimii şi politica timpului. Se īntrebau cine va fi deputatul romānilor. Popa se ocupa şi cu literarura. El se numea Laurentiu Brau. A tradus poezii din romāneste īn ungureste şi din ungureste īn romāneste. El īsi citea traducerile cīnd venea le noi.
Din satul Inău tata s-a mutat la Cornia, un sat mai mare. Casa parohială din Cornia avea o grădină mare cu pomi fructiferi. Deci o gospodărie, care putea satisface nevoile familiei. Satul avea o biserică mare de lemn de stejar. La Pasti veneau sătenii şi nemesii cu pască şi ouă rosii ca să sfintească preotul mīncarea de Pasti. In dreapta erau lespedele pe care puneau cei bogati mīncarea – adică nemesiisi īn stīnga stăteau iobagii – oamenii săraci. In casa parohială nu era fīntīnă, a săpat o fīntīnă cu tăranii satului. Apoi ca să sfintească fīntīna s-a coborīt īn ea şi a sfintit izvorul. A iesit la suprafată. Dar abea a iesit fīntīna s-a prăbusit din cauza multimii care s-a adunat īn curtea parohială. In panica aceea s-a ivit şi un nebun- care avea obiceiul să cersească. El s-a dus īn jurul unei jirezi de tulei de porumb şi trăgīnd de ei jireada s-a prăbusit. El striga. In sat s-a produs o mare panică. Apoi tata i-a pus patrofirul şi a zis o rugăciune, după care nebunul s-a linistit. Apoi i s-a dat ceva de mīncare şi a plecat apoi linistit din sat. Cu această ocazie eu mi-am mai cīstigat un prieten cu numele Avram, care s-a făcut călugăr.
Cu Avram m-am īmprietenit şi cu el am mers īntr-o zi īn grădina noastră şi am smuls niste morcovi pe care i-am mīncat. Eu am voit să smulg şi o ridiche. Din locul ridichii a iesit un sarpe negru. Eu am īnceput să tip, şi tata cu Gheorghe īmpreună au omorīt sarpele şi l-au aruncat pe gardul de spini din grădină. Pe cīnd noi doi mīncam īn bojdeica din grădină morcovi, am auzit deodată strigăte puternice – şi iesind am văzut un cerb uriias care stătea īn mijlocul unui lan de grīu. Tăranii voiau să-l prindă pe cerb – dar cerbul a fugit.
Intr-o zi noi doi eu şi prietenul meu Avram ne-am urcat īn turnul bisericii să prindem bufnite şi alte păsări, deodată s-au produs nori negri şi o ploaie torentială a īnceput. In sat era obiceiul ca clopotarul să tragă clopotele ca să alunge norii de gheată. Eu şi prietenul meu Avram de abea ne-am putut coborī din turn şi am fugit acasă. Casa parohială era chiar vizavi de biserică. Dar īn acea zi clopotarul care se suise īn turn a fost trăznit şi a murit acolo.
Tăranii aveau obiceiul să īnfigă īn pămīnt securea ca să ducă trăznetul īn pămīnt să nu trăznească casa. Mama era gravidă cu fratele meu Gheorghe. Tata era tocmai atunci la o īnmormīntare – murise lelea Tereza. Tăranii credeau despre ea că a fost strigoaie. Din cosciugul ei a iesit sīnge. Tăranii pe acele timpuri erau mistici – au trăit īn obscuritate, nu stiau carte. In acea noapte s-a născut Giurita (Gheorghe).
Noi am primit de la un unchi de al nostru un canar, care era īn colivia lui şi cīnta foarte frumos. Eu am deschis colivia am prins canarul l-am tinut īn mīnă – apoi l-am sărutat pe cioc şi i-am dat drumul. Canarul a zburat pe un dud, s-a odihnit putin şi şi-a luat zborul pentru libertate.
Pe atunci era obiceiul ca să se strīngă hainele vechi – cīrpe fel de fel de către un evreu – care avea o cărută trasă de un cal foarte slab, īncīt i se vedeau şi coastele. Eu am adunat din casă cīrpe am fugit la el şi pentru tot ce i-am adus am primit un fluer de zahăr şi un inel cu piatră rosie. Eu eram foarte fericit cīnd el a dat mīna cu mina şi l-am condus pīnă la marginea satului. Acolo locuia un evreu bogat care avea un copil cretin. Eu cīnd l-am văzut de frica lui am pornit spre casă.
Intr-o zi cu fratele de abea născut am plecat la bunicii mei – din partea mamei la Mănăstur, ca să-l boteze pe fratele meu. Nasul i-a fost o rudă de-a noastră cu numele de Petrovan, care tinea īn căsăstorie pe o soră a mamei mele Sofia căreia noi īi spuneam Lenorca (Eleonora). Casa bunicului era īn mijlocul satului, īn satul Mănăstur. Era şituată pe un dīmb. El era primul şi şingurul medic din Mănăstur īncepīnd din anul 1867.
După ce terminase Institutul de Medicină din Cluj a fost numit ca medic al Minelor de aur din C opnic, un fel de orăsel minier, īn creerii muntilor Maramureseni. EL se căsătorise cu fata pretorului (ajuns mai tīrziu vice căpitan al districtului Chioar) cu numele de Hermina Mihalca. O familie de nobili maramureseni, care s-a mutat apoi īn satul Bernita, unde au mostenit o mica mosie. Familia Mihalca a avut la Bernita o casă mare – un fel de conac boieresc. Fratele bunicului Ioan Colceriu, care era tot medic, a studiat la Cluj şi apoi s-a dus la Viena, unde şi-a luat doctoratul īn medicină. El a fost numit medic primar (phizicus) īn districtul Chioar cu sediul la Sunaita Mare. Asa se explică numirea bunicului meu de la Capnic la Copalnic – ănăstur, īn postul nou īnfiintat de medic de circumscriptie. Copalnic Mănăstur apartinea de districtul Chioarului. Bunicul a pus temelie familiei Culceriu īn Copalnic mănăstur. Familia doctorului Alexandru Colceriu, părea foarte fericită, deasemenea avea şi o şituatie materială bună, deodată sotia sa Hermina s-a īmlbolnăvit şi a murit subit, după ce născuse sapte fete şi un băiat. Doctorul, bunicul meu a fost nevoit să se căsătorească deoarece avea familie mare care trebuia educată, crescută. Atunci s-a hotărīt să se căsătorească cu sora Herminei, cu numele de Ilinca Mihalca. Cu Ilinca a mai avut patru copii deci total doisprezece copii. Din doisprezecz copii au rămas īn viată sapte fete şi doi băieti.
Cea mai mare fată a fost Sofia, care s-a căsătorit cu şigismund Lenghel, fiu de tăran din Remetea Chioarului. După ce şi-a luat bacalaureatul la Debretin – unde a fost centrul de bacalaureat, a fost numit functionar la postă şi telegraf la Debretin. Acolo a stat un an de zile. Ca să nu meargă īn armată a intrat ca student la teologie īn orasul Gherla. După ce a terminat teologia, īnainte de a fi hirotonisit s-a dus īn petite la toate fetele de măritat din Chioar. Dar nu i-a plăcut niciuna. Tatăl său, Găvrilă Lenghel a aflat că Dr*. Colceriu Alexandru din Mănăstur are sapte fete de măritat deci putea să aleagă pe una din ele de sotie. Tatăl lui şigismund Lenghel, Găvrilă Lenghel a lui Telente (Teretius) l-a dus pe fiul său īntr-o zi de tīrg (mărturie) īn petite la doctorul. Dintre toate i-a plăcut fata cea mai mare a doctorului, Sofia cu care s-a căsătorit. Atunci s-a hirtonisit la Gherla şi a fost numit preot īn Preluca veche, care era un sat asezat pe un munte de 1100 metri.
Satul Preluca veche avea lungimea de saptesprezece kilometrii, de-a lungul rīului Lăpus, care īmpărtea īn două Muntii Prelucii. In Preluca a locuit īntr-o casă tărănească – mai arătoasă. Ea era casa parohială. In satul preluca preotul făcea şi pe īnvătătorul satului, deoarece nu exista īnvătător. Sătenii erau oameni sănătosi, vigurosi, īnstăriti. Aveau un port special. Purtau gubăsură (un fel de palton din līnă sură şi mitoasă) – opinci – serpar foarte lat, unde īsi puneau tăranii banii, cutitul, pipa, surcalăul (ac lung cu care curătau pipa). In cap purtau o cusmă, pentru că la Preluca era rece – sat de munte unde sufla mereu vīntul. Era renumită horinca de Prelucă făcută din grīu. Horincăriile erau ascunse prin păduri ca să nu le găsească (functionarii statului) finantii, care făceau parte din armată. Iarna era foarte grea la Preluca, zăpada era mare. Prelucanii aveau stīne de oi. Erau bine şituati. Lupii veneau la stīnă să răpească oile. De multe ori era luptă pe viată şi moarte īntre (păstori) ciobani şi haitele de lupi. Tăranii organizau din cīnd īn cīnd adevărate vīnători de lupi. Tata avea o puscă de la bunicu. Cu ocazia unei vīnători colective contra lupilor, tata a fost pus să stea la pīndă līngă un plop, cu pusca umplută. Deodată a văzut că vine spre el o haită de lupi. Atunci el a aruncat pusca la pămīnt şi s-a urcat īn plopul unde a fost pus. Este o greutate să te urci īn plop. Mare viteaz a fost tata. Mai mult cu vorba decīt cu fapta.
Tăranii erau mari băutori de horincă. S-a īntīmplat aici un caz, iesit din comun īn Preluca. Pe acele timpuri tăranii aveau obiceiul să se spovedească la preot īnaintea marilor sărbători, ca Crăciunul şi Pastele. La betie tăranii se băteau şi se ajungea chiar şi la asasinate. Se īnjunghiau cu cutitele. Astfel s-a īntīmplat o crimă. Un tăran a fost īnjunghiat cu cutitul, dar nu s-a aflat criminalul. In sat au apărut jandarmii pentru a descoperi pe asasin. A fost prins un tăran – bănuit de crimă. El a fost dus la īnchisoarea din Dej. El a fost condamnat pe viată, ca unul care ar fi săvīrsit crima. Se apropiau sărbătorile de Pasti, mai multi tărani din sat au venit la spovadă. Unul dintre ei a mărturisit că el a fost asasinul – tăranului. şi că cel prins e nevinovat. Atunci preotul şigismund Lenghel s-a dus la episcopul din Gherla şi i-a spus ce i s-a īntīmplat. Dar episcopul nu a permis să divulge autoritătilor pe criminal. Acest lucru a cauzat multă neliniste sufletească preotului.
Aici la Preluca tata a avut doi copii Silvia-Angela şi Felician – Alexandru. Acestia au murit īn satul Inău de difterie. O altă fată – Silvia a Dr. Colceriu s-a căsătorit cu preotul Alexandru Marica. Alexandru Marica era din părtile Năsăudului. El a făcut armata la grănicerii din Năsăud – īnainte de a intra la teologie. El a urmat ca preot pe tata la Preluca – Veche. Preotul Marica a avut şase copii. Dintre care cel mai mare băiat Felician s-a născut la Preluca. El a studiat tot teologia şi a devenit preot la Fărcasa – līngă Baia-Mare. Apoi de la Preluca a venit la Inău – īn locul tatălui meu. La Preluca era renumita horincă cu care preotul s-a obisnuit, bīnd zi de zi. Asa a devenit alcoolic. şi pīnă la urmă a murit īn nefrită. Sotia lui şilvia a murit īn marea epidemie de gripă spaniolă din 1918.In această familie s-au născut şase copii : Felician, cel mare a ajuns preot īn Fărcasa. Om la locul său, cumpătat. N-a băut nicic n-a fumat. A făcut trei ani la facultatea de medicină din Cluj. Vinca s-a măritat cu un īnvătător care a murit īn al doilea război mondial. Vinca a fost educatoare. Liviu a studiat teologia la Gherla şi a ajuns preot līngă Gherla īntr-un sat. El nu a avut copii. El a murit din cauza alcoolismului īn ciroză hepatică. Felicia, care a fost functionară la postă, după ce a terminat un curs de postăsită. Trăieste la Baia-Mare. Pompei a făcut teologia la Benis şi apoi a devenit profesor de matematică. Lui Pompei i-a plăcut să beie şi a murit la 48 de ani. Un copil a preotului Marica a murit de tīnăr.
O altă fată a Doctorului Colceriu a fost Veturia, care s-a măritat cu un preot, fiu de tăran din satul Chiniesti, de līngă Dej. A fost preot īn comuna Stoiceni, unde sīnt ape minerale foarte bune, deasemenea şi băi. A avut doi băieti ambi născuti īn satul Stoiceni. La nasterea celui de-al doilea fiu, Lucian, Veturia a murit din cauza bolii numite „placenta previa ». Nu s-a eliminat placenta, cīnd a născut pe băiat. Unul din băieti s-a numit Dragutin, el era cel mai mare. şi el a studiat teologia la Cluj, şi a devenit preot īn Galatii Bistritei, īn locul tatălui său. Dragutin s-a căsătorit cu o fată de tăran, nepoata patriorhului Miron Cristea – care a fost regent, īn timpul minoritătii regelui Carol al II-lea. A īnceput şi Dragotin să bea şi a murit la 49 de ani. El a avut două fete. Noi doi – eu Culcer Ersilia şi Dr. Culcer Alexandru am fost naşii la cununie. O fată a devenit profesoară de matematică īn Galatii Bistritei iar alta s-a căsătorit cu un preot (Vioarel Tira) (a fost preot īn Japa sat). Fata s-a făcut soră medicală. Preotul Viorel Tira are un copil care īnvată foarte bine.
Al doilea copil a preotului George cu Venturia Colceriu a fost poet. El s-a numit Lucian A fost la U.T.C. īncă īn ilegalitate. A scris poezii cu idei revolutionare despre viata minerilor. El a făcut şase clase de liceu şi o scoală tehnică de mineri la Baia-Mare. Lucian a fost īnchis, ca unul care avea idei comuniste. El a scris trei plachete de poezii. Din poeziile lui īn număr de 17 au apărut īn volumul editat de editura Minerva din Bucuresti adunate de Augustin Deac şi Teodor Pintean. (Poeziile originale se găsesc īn Arhiva CC al P.C.R. fondul 96 dosarul nr 152 fila 203). Lucian acest miner a muncit din greu īn diferite mine, a luat parte la grevele minerilor de la Amina (?). A fost īnchis nouă zile. S-a bolnăvit de tuberculoză şi la vīrsta de 36 de ani a murit. A fost īngropat la Galatii-Bistritei.
O altă fată a doctorului Colceriu a fost Eleonora, care s-a căsătorit cu preotul din Preluca-Nou, cu sediul la Mănăstur Gheorghe Petrovan. Această fată a fost adoptată de Dr. Colceriu Alexandru, pentru că a rămas orfană şi de tată şi de mamă. Asa că de la vīrsta de doi ani a fost īnfiată de Dr. Colceriu. Preotul Petrovan a fost fiul unui notar cu numele de Ioan. El se ocupa mai putin de preotie dar īi plăcea să adune avere. In Mănăstur au fost intelectuali romāni destul de multi, acestia au hotărīt să facă o bancă rurală a cărui director a fost preotul Petrovan. Banca s-a numit « Rīureana ». El ca preot a rămas o viată īntreagă īn parohia din Preluca Nouă. Satul se afla la 1100 metrii īnăltime, īn Muntii Prelucii – līngă rīul Lăpus, care traversa acesti munti.
La Banca Rīureană erau cītiva romīni īntre care Vasile Lucaci, numit şi Leul de la şisesti. Mai era şi protopopul Avram, preotul Dragomir – Inga, Pop Stupariu, Fodor Medan.
Leonora şi Petrovan au dus o viată foarte linistită. Au avut doi băieti. Unul era numit Clemente şi altul Virgil.
Virgil a murit de tīnăr īn hemofilie. In timpul unei operatii – nu i s-a mai putut opri sīngele (hemoragia). Aceasta a fost īnaintea primului război mondial cīnd īncă nu a fost cunoscută vitamina C, antihemoragică. Nu erau cunoscute vitaminele. A murit pe masa de operatie. A studiat o scoală de administratie, să devină notar. A şi devenit.
Eleonora, mama lui Virgil – a devenit melancolică după moartea fiului ei. Clemente a studiat dreptul la Budapesta. In tot timpul liceului a avut note de foarte bine. Cīnd a făcut examenul de cenzură de advocat a primit asa numitul „Inel regal » care era dat celor mai excelenti studenti. Era inelul de aur cu un briliant.
Clemi a studiat şi conservatorul de muzică la Budapesta. Cīnta la vioară excelent. A dat şi concerte. La Cluj a fost numit presedinte de Tribunal şi apoi presedintele Curtii de Apel. A murit īn calitate de presedinte a curtii de Apel din Cluj. S-a căsătorit cu fata Dr. Ostatea, medic de circumscriptie a orasului Cluj şi medic C.F.R. Fata Dr. Ostatea s-a numit Livia. A studiat la călugărite şi a fost educată īn spirit bigot şi mistic. Nu era inteligentă. A făcut patru clase gimnaziale (pălgari iskola).
Clemente cu Livia a avut trei copii. Doi băieti şi o fată. Dintre băieti nici unul n-a semănat cu tatăl lor. Nici unul n-a făcut facultate. Flaviu a devenit tehnician dentar. Apoi s-a lăsat de meserie şi a devenit cīntăret īn corul operei romāne din Cluj.
Mircea a făcut 8 clase de liceu dar nu şi-a luat bacalaureatul. Mircea a ajuns technician la Constructii de case. Fata Margareta Petrovan care a mostenit inteligenta tatălui său, a terminat facultatea de litere (filologie). A ajuns profesoară de limbă franceză la Liceul Mihai Eminescu din Cluj. Margareta Petrovan s-a măritat cu tenorul de la Opera romānă din Cluj Racoltă Alexandru cu care a avut doi copii (o fată şi un băiat). Dar această căsătorie n-a fost durabilă, deoarece Racoltă Alexandru a devenit schizofrenic şi alcoolic. El are un frate gemen medic. Margareta Petrovan a divortat de Racoltă Alexandru. S-a mai căsătorit īncă odată cu Grama, un profesor neisprăvit. şi de acesta a divortat. Copiii ei din căsătoria cu Alexandru Racoltă – un băiat şi o fată- azi sīnt de 22-24 de ani. Băiatul a terminat conservatorul. Este violoncelist şi s-a căsătorit la Timisoara. Fata n-a intrat la Facultate şi azi e muncitoare la Fabrica de bomboane.
In această familie socrul luiClemente Petrovan, Dr. Ostatea, sotia sa, Livia şi Clemente Petrovan – Racovită Alexandru toti au fost alcoolici.
O altă fată a Dr. Colceriu Alex. A fost Helena — care era o fată foarte delicată, tăcută. Ea s-a măritat cu īnvătătorul, nou venit īn Copalnic Mănăstur – Vasile Timbus. Un om care purta ochelari cu multe dioptrii, foarte inteligent şi bun pedagog. Mare vīnător.
Scoala elementară era tocmai īn casa bunicului Alex. Colceriu – īn două camere din stradă. Bunicul murise. şi bunica a dat īn chirie cele două camere ca să poată creste o familie asa de grea.
Lui Timbus Vasile i se spunea Loti Bacsi. Din Mănăstur a plecat ca īnvătător la Ocna Dejului. Cīnd s-a făcut Romānia Mare īn 1918 el s-a calificat de profesor la matematică. Sotia lui Helena a murit īntr-o boală de inimă – insuficentă cardiacă. Ea a băut odată o īntreagă sticlă de digitalină şi asa a murit. La Dej Vasile Timbus a avut o casă foarte frumoasă.
Dr. Alexandru Colceriu a mai avut o fată Rozalia. Rozalia a fost o fată īnaltă foarte subtire, şi cu ochi melancolici. O fire tăcută. N-a voit să se căsătorească. şi a intrat la călugăritele din şiuleul şilvaniei. După cītiva ani a iesit din Mănăstire. A stat acasă cītiva ani. Apoi s-a căsătorit mai tīrziu cu un ungur Ferenc Ivany. Ivany a fost din Oradea. A fost subinginer la masini. Cīnd s-a căsătorit a fost directorul uzinei electrice din satul Mănăstireni (Benediuc). Era un om frumos. Un om foarte serios, măsurat la vorbă. A venit la Dej – şi a devenit directorul morii de aburi al armeanului Covrig. Din Dej, īmpreună cu sotia sa Rosa s-a mutat la Jarletul Mare. Acolo a cumpărat o moară cu aburi. Acolo a stat pīnă īn 1918. După 1918 familia i-a pierdut urma – după revolutia din 1918. Poate au fost omorīti. Niciodată nu s-a dat de urma lor. Disparitia lor a rămas o enigmă.
O altă fată a Dr. Colceriu Alexandru a fost Luiza – care īnsă la 18 ani a murit subit – cred că de inimă. La moartea ei s-a īntīmplat un lucru ciudat. Cīnd au văzut-o că e moartă – atunci au īnceput să o scuture şi să plīngă după ea ; Zatunci Luiza s-a ridicat din pat şi a spus de ce nu mă lăsati să mor – că asa frumos a fost – apoi a murit.
Dr. Alexandru Colceriu a avut doi băieti pe Valer Colceriu şi Eugen Colceriu.
Valer (zis Vili) a fost cel mai mare băiat. S-a născut la Copalnic Mănăstur şi a făcut liceul la Scoala pioristă din Cluj. S-a īnscris la Facultatea de farmacie din Cluj pe care a terminat-o. A fost un băiat īnalt şi era din tinerete chel. Toată viata a purtat mustată şi favoriti. Era un om īnalt şi musculos. A lucrat ca ajutor de farmacist la Dej – la farmacia Roth – apoi la Beclean, apoi la Deda. S-a căsătorit cu Etelca Hudoba de Bădiu. Ea a fost fata unui iinginer minier cu grad de consilier la Baia Mare. Familia era de origine slovacă. Erau oameni īnstăriti. Casa era pe strada ce ducea din Baia Mare – spre Baia Sprie. Etelca era o fată mică de statură. Etelca a fost orfană de mamă. Mamă sa murise din timpuriu. După ce a murit tatăl său, şi-a vīndut averea şi cu banii primiti a cumpărat o farmacie la Kraidoroet. Kraidoroet este o comună foarte mare īn Judetul Satu-Mare. Era şingura farmacie din comună. După cītiva ani a functionat acolo, apoi şi-a vīndut farmacia şi casa şi a venit la Cluj, ca farmacist sef la „Casa asigurărilor sociale ». A stat la mine un an de zile. Familia a dus-o la Baia Mare. A avut doi băieti. De la Cluj s-a mutat la Deva, ca Farmacist sef la Casa cercuală. Acolo i s-a mutat şi familia. Era un mare fumător. Nu a fozst alcoolic. Căsnicia a fost bună. Era afemeiat – mare crai. Valer – farmacistul a avut doi copii pe Ilie, şi al doilea Victor. Valer a murit īn hemoragie cerebrală la 49 de ani la Deva. Etelka a rămas văduvă şi s-a mutat la Arad. Atunci noi le-am pierdut urma. Ambii copii au devenit functionari. Victor a murit īn 1970 īntr-o comună līngă Arad. Ilie este la Arad – pensionat. El are două fete. Una din ele Carmen, studiază la Cluj īn anul 1971-72 dreptul. şi o altă fată esta la Arad functionară. Aceste două fete sīnt din a doua căsătorie. Ilie Colceriu a mai fost căsătorit dar a divortat. Din prima căsătorie are o fată la Bucuresti – profesoară.
Eugen era fiul cel mai mic al Dr. Alexandru Colceriu. El a studiat la Blaj. După ce a terminat liceul s-a īnscris la Facultatea de Farmacie din Cluj. A fost farmacist la Oroshaza, Dej, Debretin şi la Miskolc. El era un băiat mic, slăbut, chel şi purta mustată. La Miskolc a cunoscut o femeie, care a fost la un restaurant caserită. De acea femeie n-a mai putut scăpa toată viata. Ori unde a plecat ca farmacist – femeia s-a tinut scai de el. L-a urmărit mereu. A venit după el la Baia Mare, la Dej – la Cluj. Cīnd s-a făcut Romānia Mare īn 1918 el a fost numit farmacist sef – la Farmacia clinicilor. Acolo a avut şi locuintă. Femeia a venit după el. Nu s-a căsătorit cu ea niciodată.
El a devenit alcoolic. In farmacie avea mereu alcool şi prepara niste licheururi foarte bune, mai ales de portocală. Era o fire blīndă şi moale. Nu avea energia necesară ca bărbat. Totdeauna ne făcea cadouri, săpun, odol (apă de gură), creme de fată – făcea pentru toate surorile. Era un om darnic. Mie īmi dădea cămăsi, ciorapi, gulere.
Eugen m-a īndemnat să desenez şi să pictez. Mi-a cumpărat acuarele. Imi dădea bani. Cīnd eram la Budapesta la Facultatea de Medicină a venit şi a stat cu mine. Mia cumpărat haine, pantofi. A fost un unchi f. Galant şi bun la suflet. A mai fost farmacist la Zalău. Eu i-am făcut vizita la Zalău. Am luat masa la restaurantul „Tigrul ». Acolo am cunoscut pe Ady Endre marele poet maghiar. El a avut foarte multe documante familiare. Era mare iubitor de cărti. A murit la 45 de ani din cauza alcoolului. La Deva, cīnd a fost farmacist, a căpătat delirium tremens, din cauza alcoolului. A fost dus la spitalul din Lugoj – unde a murit. Acolo a fost īngropat.
Fratele lui, Alexandru Colceriu, bunicul meu, a fost Ioan Colceriu. Ioan Colceriu a studiat la Cluj la liceul piarist. Apoi s-a īnscris la medicină la Cluj – apoi a plecat la Viena. Acolo a avut ca profesori pe Bilroth – Rokitanski – Skoda, Hebra – Scoala vieneză era la apogeu. După ce a terminat medicina a fost numit medic sef īn Districtul Chioarului cu sediul la Suncuta Mare, un orăsel cu 12 000 de locuitori. El s-a căsătorit cu fata lui Vasile Pop, care a fost prim casierul din districtul Chioarului.
Ion Colceriu purta barbă deasă şi foarte frumos om. Era renumit ca medic fiindcă a studiat la Viena. In districtul Chioarului erau majoritatea romāni. El a intervanit ca fratele său să fie numit la Copalnic Mănăstur – ca medic de circumscriptie. Postul a fost nou īnfiintat. Ion Colceriu a īnfiintat şi o farmacie la Soncuta – Mare.
Sotia sa Virginea – a dat nastere la mai multi copii. Copii s-au numit Victor, Elena, Aurelia şi Leontina.
Victor a studiat medicina la Viena şi liceul l-a terminat la Blaj. Victor a venit acasă şi a fost medic la Rodna-Veche, medic al minelor de aur. S-a căsătorit cu Tereza Pop de Băsesti, nepoată de a lui Gheorghe Pop de Băsesti. El a fost presedintele Unirii de la Alba Iulia. Victor a fost membru al sdocietătii Junimea Romānă din Viena. A fost unul din autorii apelului făcut de studentii romāni din Viena – cu ocazia Procesului Memorandului. El a fost şi memorandist (figurează īn fotografia memorandistilor). El a fost delegat din partea studentilor. El a avut o şingură fată, Dora Colceriu. Care a studiat 2-3 ani Conservatorul. A făcut 4 clase gimnaziale. A rămas domnisoară bătrīnă. A fost cerută de un medic – fiu de tăran, cu numele de Dr. Gheorghe Manu, pe care l-a refuzat din pur snobism. Mama sa se credea de familie nobilă. Dora a iubit pe un ofiter. Dar acesta nu a iubit-o şi a luat īn căsătorie pe o verisoară a Dorei Colceriu.
De la Rodna Dr. Colceriu Victor a mers la Tg. Lăpus, unde a practicat medicina. Nu era medic de stat. Avea o clientelă foarte mare. Cabinetul era cercetat de multi bolnavi. Acolo a fost măritată sora sa Aurelia cu Dr. Pop Augustin, un advocat renumit pe acele timpuri. De la Lăpus a venit ca medic sef al regiunii miniere Baia-Mare. La Baia-Mare a functionat pīnă la moarte. Dr. Victor Colceriu a trăit 72 de ani şi a murit de apoplexie – (gută). Tereza Colceriu – sotia lui Victor Colceriu a fost presedinta „Crucii rosii » din Baia Mare. A murit la Cluj īn 1969 īn vīrstă de 92 de ani. Fata Dora Colceriu a murit la 55 de cancer la stomac.
Fata lui Ioan Colceriu – Elena s-a măritat cu Nistor Ion – care a fost seful vămii din Fiume. De la Fiume a ajuns seful vămii la Turnu-Rosu. La Fiume s-au născut două fete – Matilda şi Alexandrina. Matilda s-a căsătorit cu un ofiter – care a ajuns colonel şi s-a numit Atausin Vladimir. El era din Tara Veche. Alexandrina nu s-a căsătorit. Avea un defect la vorbă. A murit tīnără la 50 de ani.
O altă fată a lui I. Colceriu a fost Aurelia. Ea era o fată foarte frumoasă. A făcut liceul la Blaj. A căpătat un certificat unde se scria că e fată genială. Stia să scrie poezii A īnvătat foarte bine. S-a căsătorit cu Dr. Augustin Pop care a fost cel mai bun advocat din regiune. Ei au avut doi băieti. Aurel a studiat dreptul – şi după ce a terminat dreptul a murit subit. Celălalt copil a fost Alexandru care a murit īn primul război mondial īn Volhinia.
Socrul lui Ioan Colceriu, care a fost prim casier al Districtului Chioarului – numit īn 1839 cu sediul la Copalnic Mănăstur. In 1848 cu el s-au īntīmplat următoarele. Tăranii din District s-au răsculat. S-au dat lupte la Săcălăseni, la Cătălina. Căpitanul Districtului Chioarului care avea mosie şi castel la Coltău – līngă Baia Mare – s-a refugiat de frică la Baia Mare. I-a scris lui Pop Vasile o scrisoare oficială să ducă banii – caseriei la Baia Mare sub pază. In casă erau 18 000 de fiorini. El a trăgănat să ducă banii. S-au adunat cam 4 000 de tărani īnarmati şi n-au lăsat să ducă banii A fost o manevră. Banii au fost dusi la Năsăud dar īn drum i-au atacat honvezii care l-au şilit să ducă banii la Dej – Acolo erau trupele lui Bem. La Dej, Vasile Pop a fost īnchis, cu īnvinuirea că el a voit să ducă banii la Urban la Năsăud. A fost condamnat la moarte. A trăit sub teroarea mortii. Austriecii au īnvins pe Bem. Austriecii l-au dus pe Vasile Pop la Baia Mare şi l-au īnchis acum austriecii sub īnvinuirea că a dat banii honvezilor – armatei revolutionare. In 1852 a murit Vasile Pop. A fost reintegrat – dar n-a mai trăit mult. Vasile Pop pentru justificarea sa, a scris către administratia austriacă, că o parte din banii caseriei, a Districtului Chioarului i-a ascuns la Copalnic Mănăstur. Legenda spune, că banii au fost dezgropati, după ce V. Pop s-a īntors la Mănăstur. De aici derivă īmbogătirea familiei Pop.
Străbunicul şimion Colceriu a fost protopop şi archidiacon īn comuna Sīn-Marghita. (Simion Colceriu – a fost tatăl lui Alexandru Colceriu şi Ion Colceriu – şi a altor copii.) El a fost un om cu autoritate mare. Era căsătorit cu o fată din familia Garnu.
El, şimion Colceriu, a avut următorii copii :
Ioan (Colceriu)
Alexandru (Colceriu)_________________medici
Izidor (Colceriu) ____________________Preot celibatar, secretarul episcopului Alexi Ion, primul episcop din Gherla. Izidor Colceriu a ajuns preot protopop (după moartea tatălui său) la Sīn-Marghita.
Pompei (Colceriu) __________________care a studiat dreptul la Academia din şibiu. Pentru motiv necunoscut s-a şinucis īn duel American. Bila neagră a tras-o şi a trebuit să se şinucidă. El şi-a anuntat pe părinti şi frati că trebuie să se şinucidă. A fost īngropat la şibiu. Era un copil serios, tăcut. A īnvătat f. bine.
Străbunicul şimion Colceriu a murit īn 1864 la fiul său Ioan Colceriu la Suncuta Mare.
Mai avea şimion Colceriu două fete Iuliana şi Ana. Despre aceste fete nu ştiu nimic.
Familia Colceriu era originară din comuna Cicem – Corabia care a apartinut domeniului Ciceului. Familia purta la īnceputul secolului al XIX-lea pe līngă numele de Colceriu – şi numele de „Corăbianu ». In 1600 pe vremea lui Mihai Viteazul, exista un Radu Colceriu, care avea o mosie la Băteag – un orăsel līngă Cetatea Ciceului. O dată mai veche arată că atunci cīnd Cetatea Ciceului era a lui Stefan cel Mare şi apoi a lui Petru Rares – familia Colceriu s-a numit Bogdan – şi avea functia de Clucer – umbla cu cheile domnesti.
Unul din Bogdănesti s-a căsătorit īn fostul judet Crasna (Sălaj) şi a avut acolo o mosie care s-a numit Bogdan-Haza (casa lui Bogdan) Azi comuna Stārci.
Străbunicul şimion Colceriu s-a născut īn 1807 iar Telente Lenghel– străbunicul din partea tatălui şighismund Lenghel s-a născut īn 1795.
In familia noastră a mai fost o personalitate mare Alexandru Buda. Familia Buda era o familie veche īn care figura un

XXXXXXXXXXXXXX

Alexandru Buda s-a atasat revolutiei din 1848 cu Eftimi Murgu din Banat – Vlad din Caras – Severin, Gozman – şi Dragos din Oradea. şigismund Pop – deputat de Chioar (care mai tīrziu – după terminarea revolutiei a ajuns capitanul suprem al Districtului Chioarului). Cu acestia colabora Alexandru Buda, cīnd a venit Nicolae Bălcescu după esuarea revolutiei din 1848. Toti īmpreună făceau proiecte pentru īmpăcarea lui Avram Iancu cu revolutionarii maghiari, cu Kosuth Lajos. Bălcescu a trebuit să fugă la Paris, din fata trupelor rusesti tariste, care au īnăbusit revolutia din 1848 īn sīnge. N. Bălcescu colabora cu Cezar Bobliac – care a publicat ziarul „Trompeta Carpatilor ».
La şiria revolutionarii lui Kosuth au depus armele. A urmat represiunea. Alexandru Buda a fost condamnat la moarte de generalul austriac. Printr-o īntīmplare norocoasă s-a ivit un conflict īntre Kaizerul austriac Francissk Iosif şi generalul austriac. Generalul austriac s-a supărat şi a redus pedepsele revolutionarilor.
Buda – a fost apoi condamnat de la moarte – numai la 15 ani să stea īn lanturi īn īnchisoarea Ioszef Stadt īn Austria. El a stat 9 ani īn īnchisoare. Cu alti doi revolutionari Duniov şi Crivaci au fost amnestiati după 9 ani de īnchisoare. Buda Alexandru s-a dus acasă. Intre timp mama lui murise. El l-a 27 de ani a fost deputat şi revolutionar. N-a mai avut īndrăzneala să stea acasă īn Remetea Chioarului şi cu cei doi prieteni ai săi – a plecat cu prietenii īn tara veche. Ei au intentionat să ajungă īn Italia la Garibaldi – revolutionar italian – care a luptat pentru eliberarea Italiei de sub austrieci. Cīnd au ajuns la pasul vulcan, Buda s-a īmbolnăvit grav īn urma drumului lung şi foarte obositor. A fost transportat la spitalul din Craiova. Acolo a stat pīnă şi-a revenit. Ceilalti doi Duniov şi Crivaci au plecat spre Bucuresti. Alexandru Buda stia despre Dimitrie Colceriu – care era tīnăr medic, plecat din Sălaj (Ardeal) şi stabilit la Tg-Jiu.
Dimitrie Colceriu s-a căsătorit cu fata unui boier Otetelesanu. Din Colceriu s-a făcut Culcer. Buda Alexandru din Craiova din spital l-a anuntat pe Dimitrie Colceriu că a sosit din Ardeal – şi se vor īntīlni. S-au şi īntīlnit la Tg.-Jiu.
Buda Alexandru a fost căsătorit cu o fată Arzfolviy şi a avut doi băieti Eugen şi Oliver. Cei doi copii au mers şi ei la Bucuresti şi au locuit la Hotel Fieski pe strada Selor. (Apoi hotelul s-a numit Corvana).
Dimitrie Culcer a avut 7 băieti. El a plecat din Ardeal ca medic după ce a terminat medicina la Budapesta. Teza lui de medicină a fost (De pestis arintolis) 1839, tipărită la Budapesta. Dimitrie Culcer a avut 7 copii dintre care :
Ioan Culcer generalul de divizie a luat parte īn 1877 īn războiul pentru independentă şi īn războiul Balcanic 1912-13. In 1916 a fost comandantul armatei īntīii la luptele de pe Jiu – generalul n-a fost căsătorit.
Un alt fiu – a fost Dumitru D. Culcer – medic, căsătorit cu Ana Bălcescu, fiica fratelui, lui Nicolae Bălcescu – Radu Bălcescu.
Un alt fiu a fost Vladimir Culcer, ofiter – apoi Eugen Culcer, care a fost functionar pretar.
Radu Culcer a fost inspector general administrativ.
Eugen Culcer – Vladimir fost ofiter
Despre doi fi nu ştiu.
In total īn familia Culcer au fost 4 medici. Iar īn familia din Ardeal tot 4 medici.
Alexandru Buda a plecat īn Italia, acolo s-a īnrolat īn armata lui Garibaldi. A primit gradul de maior. (Există īn familie o fotografie).

 
 
 
 

Enter supporting content here

AMINTIRI